„Interviul” distinsei Marginalia cu Poeselu’ din New Oceania

Cunoscătorii hyperspatziului știu că „interviul” a pornit de la următorul preambul al „Poeselului”:

Aș fi preferat să percepeți singuri ce tot spun io pe-aciia, criptopoeticește, nu să vă explic băbește 🙂 Însă din păcate – sau din fericire, te pomenești – voi nu sunteți decât niște onești și eminenți idealiști, sau, dacă preferați, niște îngeri fitiliști 🙂

Ca să ajungă acolo unde sunt, țările capitaliste din Vestul actual, pe care voi le luați ca etalon, au trecut prin faza capitalismului primitiv, a Vestului Sălbatic, a colonialismului și a neocolnialismului, în care cei pe care îi socotim astăzi marii proprietari capitaliști din Vest sau autorii lor juridici (mai pe rumânește, strămoșii lor) au comis nu doar inomabile hoții, ci jafuri inimaginabile, înșelăciuni strigătoare la cer, crime sau chiar genociduri oribile, incomparabile cu găinăriile alor noștri, ca să parvină, deci, să acumuleze averile sau capitalurile de azi, care le permit să fie ceea ce sunt, inclusiv să trăiască în pacea și ordinea din actualul lor paradis, păi cum dreq. Asta a fost așa-numita acumulare primitivă a capitalului, în care singura lege valabilă e legea junglei, my friends. „Nu mă-ntreba cum am făcut primul milion!”, îți zice și azi Mr.John din America, și fix la fel ți-ar răspunde chiar și Bill Gates ori Mark Zuckenberg, preste mode și timp. Trebuie, de altfel, să fii inocent bine ca să-ți imaginezi că poți face avere dintr-un salariu de funcționar, oricât ar fi acesta de mare, sau „din muncă cinstită”, mai precis, respectând cu țicnită strictețe legile Statului birocratic sau ale pravilelor sale morale, mai ales legile și „moralitatea” unui stat criptocomunist, – supergonflat, supercentralizat și superlegiferat -, stat care el, în primul rând, e tâlharul cel mare, aloo. Pe de altă parte, așa cum o știa încă bătrânul Goethe, „ca să faci un lucru oarecare, e suficient să ai talent, dar ca să faci fapte bune, adică să-i ajuți și pe alții, îți trebuie avere”. Nu poți să pui pe picioare o afacere și deci să creezi locuri de muncă pentru alții dacă nu ai o avere absolut considerabilă, pe care n-o poți acumula decât în concurență cu ceilalți răpitori din jungla liberă, guvernată de lupta crâncenă pentru existență, și-n primul rând în concurs aprig cu raptorul suprem, Statul.

Revenons a nos moutons, ar trebui să fie clar pentru orice om cu scaun la cap că dacă îi vom urmări ca-n Matrix sau ca în orwellianul „1984” pe românii cu inițiativă, cei care au voința și vocația de a face avere și deci de a pune o afacere pe picioare, creând locuri de muncă, generatoare de profituri pentru ei și de relativă bună stare pentru cei care nu au acest dar, de această relativă bunăstare generată de sectorul privat beneficiind, prin intermediul redistribuirii finale a venitului național, inclusiv cetațenii care depind de Patronul Stat, dacă deci nu le vom acorda o libertate de mișcare suficientă acestor oameni lucizi, pragmatici și cu inițiativă, socotind aci și libertatea de a-i vrăji sau „exploata” pe amatorii de chilipiruri, pe vicioșii de toate soiurile și pe alți terchea-berchea care se bucură și ei de libertatea junglei, cu toate riscurile ce decurg din acest privilegiu (așa cum s-a întâmplat de exemplu în cazul jmecherelii „Caritas”, în care chiliprigiii au crezut că vor câștiga de 8 ori și se vor îmbogăți peste noapte, la fel întâmplându-se și cu amatorii de dobânzi bancare uriașe sau de credite facile și ieftine, ne mai vorbind de credulii promisiunilor politice de toate culorile), ei bine, dacă nu vom înțelege ce înseamnă, în fond, lumea liberă, nu vom avea niciodată o dreaptă românească, o clasă românească de mari capitaliști, iar toate afacerile din România sau hai să zicem cele mai importante afaceri le vor acapara străinii, cei care vin din capitalismul consolidat deja, unde ce-a fost de jefuit și de furat s-a jefuit și s-a furat cu secole-n urmă, și asta pentru simplul motiv că doar acești străini vor dispune de capitalul necesar pentru derularea marilor și profitabilelor afaceri. Iar după cum decurg lucrurile, aici și acum, eu mă-ntreb dacă nu cumva chiar asta se urmărește, aloo… 😯

Am scris, de altfel, nenumărate topicuri pe tema asta, însă am senzația că înțelesul lor a rămas doar pe my wall 🙂

Asta e situația și nația 😦

După care au urmat întrebările și răspunsurile:

Marginalia: „Capitaliștii generați de PCR se pot opri din banditisme DUPĂ PRIMUL MILION?”

Avp reply : capitaliștii, indiferent de cine și cum sunt generați, sunt oricum obligați să se oprească din modul primitiv de acumulare a capitalului, în momentul când se vor capitaliza suficient încât să-și susțină afacerea în mod relativ onest, în concurență reală, deci bazată pe principiile pieței libere, de data aceasta, cu afacerile celorlalți capitaliști de pe ponoare sau de preste hotare, căci în caz contrar, în lipsa unei eficiențe reale a afacerilor lor, ar ajunge să-și fure unul altuia căciula, iar în final ar da faliment cu toți, hoții și netoții. Totul e ca ei, capitaliștii de tranziție de la Stat la Privat (de la lumea comunistă planificată, hiperreglementată și hipercontrolată, ținută în viață economică în mod nenatural, prin rapt și represiune, la piața liberă, bazată pe propriile-i legi, obiective) să se capitalizeze, mai întâi și-ntâi, într-un fel sau altul: deci fie strângând la ciorap, prin spirit de economie, zeci ori sute de ani, câteva generații din același neam, rând la rând (ceea ce nu e cazul, în ipoteza noastră), fie furând de la Hoțul cel mare, statul criptocomunist, aflat în firească minimizare & demantelare, dacă n-ar fi susținut de sforțele cointeresate în supraviețuirea acestui stat hipergonflat prin mijloace artificiale („diviziile penale”), fie, în fine, de la naivii, credulii, vicioșii și cretinii imprudenți ce le ies în cale, așa cum se întâmplă în junglele primordiale.

Marginalia: Cu averile lor, băieții ăștia ai noștri au creat locuri de muncă? Ai vreo statistică asupra investițiilor?

Avp reply : Da, au creat multe locuri de muncă, practic toate locurile de muncă existente în afara sectorului de stat. Nu dispun acum de o statistică, însă ea e ușor accesibilă pe Net. Numai huliții „penali” Ioan Nicolae, Ovidiu Tender, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, de-un paregzamplu, au creat sau au menținut zeci ori chiar sute de mii de locuri de muncă direct productive și au vărsat la bugetul de stat, sub formă de impozite și taxe, sute sau miliarde de euro, care altfel s-ar fi pierdut în vânt ori s-ar fi scurs peste hotare, alimentând PIB-urile altor națiuni. Chiar și averile lor proprii sunt și rămân aci, în PIB-ul eternei și fascinantei Românii, căci doar nu crezi că le vor lua cu ei în alte hyperspații, când vor da ortul popii ?

Marginalia: Inteligența de a face afaceri profitabile nu funcționează fără abilitatea de a face escrocherii majore?

Avp reply : Inteligența de a face afaceri profitabile nu face doi bani în lipsa capitalului necesar pentru a face afaceri. Nu poți face afaceri pe picior mare decât dacă ai un capital mare, pe de o parte. Pe de altă parte, o afacere cu adevărat profitabilă este o afacere teribil de riscantă, din start, o știe orice economist. De aceea, trebuie să fii nebun să încerci a face o astfel de afacere cu bani luați de la bancă, iar bancherii care totuși ți-ar acorda acest capital, cu titlu de împrumut, trebuie să fie, ei, în primul rând, mai iresponsabili ca tine. Și deci cei care au reușit să acumuleze totuși suficient capital spre a-și pune pe picioare propria afacere, într-un timp incredibil de scurt, dacă ne gândim cum s-a făcut acumularea primitivă a capitalului prin alte părți, au făcut-o, în mod necesar, prin mijloace neortodoxe : furând de la stat, devalizând bănci de stat, în cârdășie cu bancherii corupți sau, în fine, păcălindu-i pe amatorii de chilipiruri și pe credulii de toate soiurile și culorile. Altfel, n-am fi avut pe-aci decât buticari, speculanți de obor, mici negustori și vânzători de second-hand, iar marile afaceri în România nu le-ar fi putut derula decât străinii capitaliști de toate neamurile, numai de-ai noștri – ba. Ar fi fost patriotic ?

Marginalia: PSD mărește taxele pe venit. Mărește veniturile parlamentarilor, revine la vechiul cod al muncii, manipulează sindicate. Este acesta un mod de a sprijini inițiativa privată?

Avp reply : Punându-mi asemenea întrebări tu presupui, în mod total incorect, din orice punct de vedere ai privi lucrurile, că io sunt pro-PSD, dându-mi de înțeles, în același timp, că tu ești clar anti-PSD și pro-cineva, să zicem pro-partida cu care ține SRI + DNA, care o fi aia (și ce treabă oi avea tu cu ea). De dragul demonstrației, hai să fiu io advocatus diaboli, aici și acum, iar tu îngerul dalb in personam 🙂 Zici că hulitul PSD face așa și pe dincolo. Așa, și ? Care-i problema ? PSD este în mod declarat un partid de stânga și nu face altceva decât să-și respecte propria platformă politică. Adevărata problemă nu e că PSD face ce face, ci că PNL sau PDL, partide socotite adversarele doctrinare ale PSD, nu au luat, cât s-au aflat la putere, nicio măsură realmente mai liberală decât cele luate de PSD. Singurele măsuri cu adevărat liberale care au fost luate în România după „revoluție” au fost luate fie în vremea în care partidele noastre „de dreapta” au guvernat în alianță cu PSD, fie numai, culmea, de PSD (n-am timp acum de detalii, pe care le poți găsi ușor pe Net). Și-atunci, care este răul cel mic & calic, surioară ?

Marginalia: Cum se justifică traseismul politic al „maturului” Tăriceanu?

Avp reply : Despre ce traseism vorbești ? Eu știu că C.P.Tăriceanu a fost de când se știe (cel puțin după „revoluție”) liberal : PNL, PNL-AT, ALDE.

Marginalia: Ți-ar plăcea să trăiești în orașul domniei tale dacă nimeni nu ar avea o frică sănătoasă de justiție?

Avp reply : Frica și rușinea noastră, ca cetățeni, trebuie să se manifeste față de lege și morală, nu neapărat față de justiție, care și ea, sau mai ales ea, trebuie să aibă frică și rușine față de lege. Prin urmare, dacă totuși trebuie să admitem că cetățenii musai să aibă „o frică sănătoasă față de justiție”, suntem obligați să precizăm că această justiție, ea însăși, trebuie să fie o justiție sănătoasă, iar nu una discreționară, impredictibilă și arbitrară, o justiție care e – cum zice românul – „pentru unii mumă și pentru alții ciumă”. Să nu confundăm, așadar, planurile : nu e totuna justiția care îi cam prigonește excesiv pe o parte dintre cei care crează locuri de muncă și vor să acumuleze capitalul necesar afacerilor ocolid sau fentând hățișurile birocratice ale unui stat hypergonflat și hyperlegiferat, de tip criptocomunist, în timp ce cu cealaltă parte (partea ei ?) această justiție arbitrară e mumă, cu justiția sau poliția care îi apără pe simplii cetățeni de bestiile rudimentare. Dacă un stat – oricare ar fi el – nu e capabil să asigure nici minima protecție a cetățenilor, deci ordinea și liniștea publică, cum oare și-ar mai justifica existența?

Marginalia: Repetăm greșelile lumii libere în loc să ne însușim descoperirile ei decente? Cam cât timp e bine să fie scoasă justiția din uz pentru ca România să se dezvolte economic?

Avp reply: Acumularea primitivă a capitalului în cadrul proprietății private, condiția sine qua non a apariției și existenței societății omenești bazate pe libertate și pe democrație, nu este o „greșeală”, ci o necesitate. Iar noi, aici și acum, dacă vrem să avem, în societatea bazată pe libertate și democrație, și câțiva mari capitaliști de origine română, în speranța că aceștia vor avea mai multă milă și înțelegere față de congenerii și compatrioții lor necapitaliști, precum și un control autohton asupra statului românesc, în interesul civilizației românești, suntem nevoiți nu să repetăm „greșelile” altora, căci oricum nu mai e timp pentru asta, ci să șuntăm, să scurtăm perioada de acumulare primitivă a capitalului, fapt care se și realizase, într-o oarecare măsură, în cei 25 de ani care au trecut de la „revoluție”. Dar dacă „justițiarii” noștri încep acum (după ani și ani de când s-au comis presupusele fapte penale!) să dezgroape morții, distrugând incipenta „dreaptă” românească, fie ea formată și din foști activiști și securiști (căci din cine altcineva, din moment ce chiar ei, tovii și băieții, au fost atât de inteligenți încât să-și antameze „revoluția” contra propriei clase, în timp ce intelighenția noastră dormea în hainele statului?), ce-i de făcut ? Iar dacă acest lucru se face în trombă, din păcate, cine și de ce comandă, tocmai acum, interminabilele procese și urmăriri ca-n filme, înlăturându-i pe români, așa cum sunt ei, și numai pe ei, de la puterea economică și politică ? That is the question.

Marginalia: Ce te-a determinat să-ți alegi meseria INUTILĂ de jurist?

Avp reply : Mi-am ales această meserie ca să-mi câștig existența minimală, astfel încât să-mi pot duce singur crucea spirituală, surioară, în condițiile în care eu am dus, în același timp, și o luptă reală contra „sistemului ticăloșit” ce-a năbușit biata țărișoară, creînd, totodată, novissime texte sau poesii în limba țării în care mi-am trăit povestea vieții, de simplu cetățean dup-aci, texte despre care nu puteam spera că vor fi sponsorizate de ICR-ul tovilor și băieților criptokaki, nu ? De aia.

Marginalia: Clasa de mijloc, meseriașii cinstiți și liberi, garanția unei societăți sănătoase, au vreo șansă într-o țară fără justiție?

Avp reply : Evident, nu ! Însă tot atât de evident este că nu doar clasa de mijloc e garanția unei societăți sănătoase, ci și clasa de sus. Iar ceea ce e cu adevărat important de spus în acest moment istoric românesc, în care clasa de sus, cel puțin aceea din domeniul economic, s-a cam dus, grație unui comandament mai mult sau mai puțin ocult sau ascuns, este că această clasă tinde a fi înlocuită și pe-al nostru nat de rețelele Evului Netocrat, dintre care cea mai înfloritoare pare a fi aceea a Castelului criptosecu ot Carpat, din ghearele căruia nu ne va mai putea scăpa – așa cum am spus déja – nici marele nostru Aliat nord-atlantic, liberal și democrat (așa cum a fost și el odat, ca niciodat…oops).

Marginalia:  Unul ca Oprescu, a preferat să fure de la stat, în loc să facă o avere din șpăgile primite ca bun meseriaș. Că nu era bun. Risca să greșească și la o apendicită. Știi domnia ta câți mai avem ca el? Ai dovezi despre Bill Gates ori Mark Zuckenberg?

Avp reply : Dar dacă Procuratura a avut, de ani și ani, toate dovezile despre Ponta, Șova, Oprescu etc., precum și despre toți cei pe care i-a mătrășit déja, de ce nu le-a folosit până acuma ? Sau dacă are dovezi despre oricine altcineva, inclusiv despre „revoluție” și despre „mineriade”, fiindcă toată România e microfilmată, ascultată și purecată muult mai infernal decât în Iepoca Cea sau decât proceda Big-Brother din „1984”, de ce nu le folosește decât cum pohtește Ea sau Cineva, pe principiul hoc volo, sic iubeo, sit pro ratione voluntas (cum ne-a povestit „săraca” d-na Udrea, însă numai după ce ea însăși a căzut în plasa rețelei Păianjenului de Românica) ? Cât despre Bill Gates, pun o întrebare retorică, pe care  am pus-o și altădată : să nu aibă oare nicio relevanță faptul că fix „Microsoft” e dosarul cel mai hot pe care DNA îl joacă zilele astea la neaoșul tarot, iar figurile din acest penal lot n-au nicio legătură (dar absolut niciuna, n-așa?) cu Microsoft of America, recte cu afacerile din care și-a strâns Bill Gates, sugând din toată lumeea, averea cea mai cea, singurul vinovat în speță fiind doar șoricelul Asesoft din Ploieștii unde s-a născut caragialianul moft…?

Marginalia: Ce îi face pe tinerii dotați să părăsească „jungla” noastră generatoare de dezvoltare economică?

Avp reply : Sunt mai multe cauze : în primul rând, faptul că sunt prost plătiți, atât la stat, care e prea gonflat, prea birocrat și prea căpușat cu nepoții, netoții și clienții tovilor și băieților ce l-au capturat, spre a putea fi cât de cât performant (iar asta se întâmplă fiindcă nu s-a produs decomunizarea pe care o clamează dl Ilieșiu în pustiu), cât și la privat, care e prea sugrumat de statul superbirocrat, supergonflat, supercentralizat, superlegiferat și supersecurizat (criptocomunist și criptosecurist curat) ; în al doilea rând, fiindcă valorile adevărate, respectiv cele deschise spre creație și noutate, nu sunt percepute și recunoscute în această țară cu mentalitate de secol 19 și jumătate, mentalitate aflată în deplină conformitate, de altfel, cu învățământul nației, ale cărei curricule sunt f.înapoiate; în al treilea rând, dar nu-mi fac iluzia că vor pricepe mulți români ce vreau să spun prin cuvintele-mi aparent deșuchiate, din cauză că poezia ce se studiază în manualele școlare afumate e pe măsura mentalității acestei nații anacronicizate, iar de aici decurg toate celelalte tare care ne-mpiedică, dear surioare, să fim sincroni cu Planeta-Ou, în avanpostu-i cel mai nou, chit că această Planetă a (re)descoperit-o, după cum bine știi, chiar un compatriot de-al tău 🙂 PS : Nu ți se pare logic că cel mai bine se fură de la stat cu Statul ? 🙂 Lăsând gluma la o parte, parlamentarii ăia care cică obstrucționează Justiția și promovează „legea junglei” nu fac de fapt decât să diminueze excesul de legiferare penalizatoare, care dacă ar fi după zelul și țelul unora ar transforma curând biata țărișoară într-o închisoare totală, într-o Oceanie locală, condusă și terorizată de Big-Brother, așa cum am spus hăt demult.

Marginalia: Eu sunt mai proastă. Cap de femeie. 🙂 Pe cine numești „Big Brother”? Cine e teroristul care ne vânează bandiții benefici?

Avp reply: Tu nu citești nici măcar Wikipedia ? 🙂 Atunci hai să-ți citez eu: „Acțiunea romanului – 1984, de George Orwell, aloo – are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei. (…) Principala figură a romanului, Big Brother (în română: „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților. (…) Romanul descrie o Mare Britanie posterioară unui război nuclear ipotetic dintre Est și Vest, care ar fi avut loc în anii ’50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului. Libertatea de expresie ca atare nu mai există. Toate gândurile sunt minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că „Big Brother stă cu ochii pe tine”, în engleză Big Brother is watching you. (…) Primul capitol începe cu portretul Fratelui cel Mare care „stă cu ochii pe tine” – expresie al cărei dublu sens e lesne de sesizat: Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă. În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere – inclusiv în camerele apartamentelor – există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit. Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci și în mod direct, prin membrii unor instituții specializate, are loc supravegherea: patrulele de poliție, zburând în elicoptere la mică înălțime „își bagă nasul prin casele oamenilor”, și, mult mai de temut: Poliția Gândirii.”

Nu mai continui, căci probabil că te vei prins chiar și tu, cap de femeie, despre cine-i vorba, înlocuind în pasajul wikipedic de mai sus ceea ce e de înlocuit spre a ne transpune din Oceania în New Oceania, sub nasul nost. De exemplu, și cu referire și la „One Flew Over the Cuckoo’s Nest„, nu doar la „1984„, ai putea înlocui „Big Brother is watching you”, cu „Big Norse is watching you”, de ce nu ? 🙂 Asta ca să mai glumim și noi, de !

Marginalia: Concluzie. Tot „cap de femeie”. 😉 A. Domnia ta dorești o țară cu bandiți, care creează – de ochii lumii – câteva locuri de muncă. Nu consideri importantă middle class. Nici întreprinderile mici și mijlocii. 😦 Vrei o justiție anemică, în curs de expiere. 😦 Așadar, pe această zonă a Planetei-Ou dorești un trai ca în America de Sud, cu ultrabogați mafiotizați, și ultrasăraci munciți și tăcuți. B. EU, NU VREAU ASTA. Îmi asum propria „prostie” și spun: Vivat Justiția! Vreau o țară fără corupție, în care marile averi să se adune în generații. În care a fi parlamentar să nu însemne a câștiga bani necuveniți. În care a avea o funcție la stat să nu însemne o oportunitate de a face trafic de influență. Căci dacă nu face legi bune, la ce bun Parlamentul? Și dacă își servește doar propriile interese de cumetrie, la ce bun guvernul? Vreau o țară din care tinerii să nu plece pentru că sunt obstrucționați exact pentru meritele lor. 😦 🙂 Și aș mai vrea ca domnia ta, Poesele.Ro, să-ți amintești Apelul către Europa, scris cândva de mata. 🙂

Avp reply: Oi fi domnia ta cap de femeie, dar asta nu înseamnă că tre să mă răstălmăcești ca un puștiulică fără tuleie, aloo 🙂

În primul rând, eu n-am vorbit, aici și acum, despre bandiți, ci despre capitaliști și despre modul cum se acumulează, la început, capitalul, oriunde și oricând. Iar dacă tu crezi că acești indivizi, deci acumulatorii genuini de capital, ca să zicem așa, sunt de fapt niște bandiți, înseamnă că toți capitaliștii, dintotdeauna, sunt bandiți, după părerea ta, însă îți atrag atenția că asta nu e descoperirea domniei tale, ci a lui Proudhon (părintele anarhismului și unul dintre precursorii lui Karl Marx), care într-o lucrare celebră a concluzionat că „proprietatea e furt!” (tot „bandiți” le zicea odioșilor capitaliști și tovarășa Ana Pauker, dar asta e altă poveste, suplimentară, dear surioară). Acuma, furt / nefurt, asta e situația și ecuația: așa s-a născut și se naște capitalul peste tot, în lumea precapitalistă, precum Electra din lacrimi, să spunem. Repet și subliniez, eu nu iau aici în considerare cazurile norocoase (gen Bill Gates, Mark Zuckerberg etc), tot atât de aleatorii, în cel mai bun caz, ca marile câștiguri de la loterie (când loteria e loterie, nu mânărie, evident) și care oricum nu s-ar fi putut ivi decât într-un sistem capitalist apărut hăt demult și puternic consolidat, cu tot ceea ce presupune un asemenea sistem, ci vorbesc de apariția capitalului sau a marii proprietăți private într-un loc unde capitalul privat nu există sau nu mai există, așadar, precum în cazul nostru concret, într-un loc pustiit de un experiment social mai infernal decât cataclismul nuclear suferit de imaginara Oceanie a lui Orwell, așa cum s-au petrecut lucrurile după prăbușirea experimentului zis „Lagărul Socialist” din Est, un loc sau o lume în care n-a mai funcționat, imediat după 1989, decât legea junglei. Eu am scris despre o astfel de lume încă din 2002 (dar și mai înainte, însă nu intru acum în amănunte), într-un articol publicat în „Adevarul literar si artistic” al lui CTP, iar după cum vei vedea am făcut-o fără niciun fel de simpatie pentru raptorii noii lumi (citez): „Căci ce s-a întâmplat în aceşti ani, în definitiv ? Păi, nimic alta decât că ai noştri, deştepţi şi imparţiali cum îi ştim, implementară zdravăn prin 3-4 „alegeri libere” revoluţia ce izgoni lupu’ dominant şi ne aduse pe cap haita lupului, ce sfărmă idolii unei lumi artificiale şi ne pricopsi cu-o lume infernală, în care cei învăţaţi să mintă, să prostească, să fraierească şi să lovească nemilos încă de pe tărâmul celălalt fac ravagii în noua eră, nemaifiindu-le frică de nimeni şi de nimic, nici măcar de colţii lupului ăl bătrân. Ieroii fostului regim se dovedira tot atât de adaptabili – şi mai mult decât atât! – într-o lume ce le oferi, başca, libertatea de a-şi da arama/ catarama pe faţă, descătuşându-le instinctele de animale prădalnice, conferindu-le dreptul de a trage în compatrioţi nu cu pumnii, palmele, copitele sau cu pistoletele „Makarov”, ca altădată, ci cu tunurile „marilor afaceri”, cu bombele enormelor escrocherii „caritabile”, cu laserele „ingineriilor financiare” safiste & feneiste, cu hiperboloizii „televiziunilor independente”, cu katiuşele uriaşului front al minciunii postdecembriste şi cu multiplele ogive nucleare desprinse la momentul ordonat de pe traiectoria „istorică” a fesenismului şi proiectate drept în moalele capului unui bobor deja aproape terminat, abia scăpat din vârtelniţa unui experiment social mutant şi care se pomeni – colac peste pupăză – cu jungla capitalismului sălbatic drept în faţă, mai hidoasă şi mai ameninţătoare chiar şi decât lagărul din care tocmai fusese „eliberat” şi în care bietul bobor ar vrea să se reîntoarcă, iată-l, îngrozit de moarte. Zadarnic însa ! Căci, pasămite, rânjindele făpturi ce îşi încordează muşchii şi îşi pregătesc saltul spre gâtiţa căzutei masse, ca să-i dea muşcătura de graţie, sunt chiar administratorii fostului lagăr, Activiştii şi Securiştii, care după cum ne spune papaşa Brucan ajunseră cei mai mari capitalişti din România şi care nu mai au nici un interes, vezi bine, să revină la regim. Si deci ce se va întâmpla ?! După ce vechii/ noii „revoluţionari” îşi vor termina opera şi după ce vor fi silit ce va mai fi rămas din hărtănitu’ bobor să se retragă, ca pe vremea hămesiţilor fanarioţi, în bordeie, în România se va instaura fericirea pe pământ, „democraţia” între animalele de prada „biruitoare” ? Măcar de-ar fi asa. Dar, după cum ştim din păţania Plutei Meduza, din istoria Fermei Animalelor şi din alte pilde, când „tovarăşii de idealuri” nu vor mai avea pe cine să prostească, să „facă” şi să hărtănească, se vor mătrăşi între ei, ieroii naibii neposedând, deocamdată, nici forţa, nici tupeul să se-ncaiere cu fiarele de pe alte coclauri. Iar dacă va fi aşa, n-o să-i plângă nimeni, vezi bine, dar ce se va întâmpla cu „dodoloata” ? Si de ce s-o fi ajuns pâna aci, oameni buni ? Să fi secat toată bafta ăstui bobor, să-i fi sosit ceasu’ să piara de pe globu’ pamântesc ? De ce, e.g., dintre toate naţiile aflate în fostul lagăr doar ai noştri nu putură scoate în faţă un ’56 unguresc, un Soljeniţân, un Walesa, un Havel sau baremi un Kadare, de samânţă ? Singuri nişte bătrâni revenanţi, apăruţi ca fantomele din hăul unui sanctuar interbelic şi care desigur nu mai pricepură nimic din lumea în care fuseră în mod nesperat dezmorţiţi, plus un nea Goma înecat ca romu’ la mal, întrucât nu catadixi să revină în ţară după potop şi să-şi transforme haiducia într-o eroică, başca o bunicuţă cam naivuţă şi semidoctă, care mai bine ar fi rămas la crătiţele sale, căci poate că în felul acesta nu ne-am mai fi pricopsit cu ierou’ din ’96 (ce dădu bir cu fugiţii când ne fu lumea mai dragă, lasându-şi trupa cu posterioru’ în baltă), oare doar aceştia să fi însemnat germenele „viguros”, din care va sa reînvie nădejdea păţitului neam al basarabilor, muşatinilor, bălenilor, văcăreştilor, ionilor şi măriilor celor ce vor fi fost, hospodari zemle vlascoe…?”

Încă o dată, mie nu-mi plac, chiar deloc, aloo, astfel de oameni, dar asta nu mă împiedică să observ că ei sunt reali, chiar necesari, în condițiile în care România n-a avut o alternativă morală, atunci când ar fi fost cazul, la această haită feroce sau n-a avut, mai exact, o rezistență anticomunistă cât de cât importantă, care să poată face, ea, tranziția de la comunism la capitalism. Pe lângă aceasta, Estul, în întregime, n-a avut nici norocul unui Plan Marshall, precum țările distruse de nazism, plan ce ar fi oferit capitalizarea necesară oamenilor cu talent pentru bussines de la noi, eventual chiar excluzându-i din start de la reconstrucție pe odioșii tovi și băieți, colaboraționiștii fostului regim politic „ilegitim și criminal”, presupuși a fi corupți și incompetenți din vrej. Din păcate, Vestul puternic capitalizat n-a înțeles că Estul postcomunist are nevoie vitală de un alt Plan Marshall, în caz contrar existând riscul ca schelăria „Lagărului Sociaist”, nereușind să se capitalizeze și să se consolideze rapid, pe cont propriu, în noua lume, să se prăbușească infernal, revărsându-se spre Vestul splendorilor, așa cum am atras atenția încă din topicul meu „Orice NU pt Constituția UE, un DA pt viitoarea Eurobolgie” (citez): „Aceasta e problema, nu alta : din bolgia Estului, unde experimentul Lagărului Colectivist, implementat aci cu concursul fie și involuntar al unui Occident bonjurist și malagambist și-n orice caz neatent față de Hidra ce bântui zeci de ani pe tărâmu’ comunist – așa cum tot atât de superficial și mărunt fitilist fuse Vestul ist și față de Moroiu’ nazist, n-așa? -, se poate ridica spre Vest o apocaliptică Anfiară, tot atât de cumplită precum orișice emergență infernală, care să copleșească insidios cu răutatea și putoarea sa la belle epoque a unui Occident de bunăstare, veselă sărbătoare și catifea. Nu cu niște fonduri de protocol ioropeano-integrator de câteva sute de milioane sau de 3-4 miliarde de unități de cont aruncate prin pharre, saparduri sau alte proiecte așa-zis preparatoro-civilizitoro-intergatoare (și care nu ajung băieților interni nici pentru drăceștile lor furori sau pentru a-și construi, doar ei și nemul de traistă al lor, oribile și falacioase splendori) ori cu câteva echipe de experți și controlori integratori, domni & babete din niște anemice comitete, vom ridica Estul din bolgia-i istorică și-l vom face brebenel ca obrăjorii unei nemțoaice cucuiete, și desigur nu avansând spre UE (care în plus “uite-o, nu e!”, voila…) în viteza a 3-a sau a 4-a ori pe-ndelete, ci venind urgent aci c-un sac de resurse cât Black Sea și cu energie cât Niagara, așa cum se zbate și insistă Gross Germania cu surioara-i ex-comunistă, chiar așa.”

Al doilea, tu spui că „bandiții” ăștia au creat „câteva locuri de muncă”, dar banditul SOV zice că au creat două milioane, fiind mai aproape de propria mea socoteală (câteva sute de mii de locuri de muncă).

În al treilea rând, eu nu disprețuiesc the middle class, nici vorbă, surioară, ci spun că „nu doar clasa de mijloc e garanția unei societăți sănătoase, ci și clasa de sus”, adică elita societății, fie ea economică, politică sau intelectuală. Și mai spun un lucru pe care îl tot repet de ani de zile, fără ca vreun rumân să pară că pricepe ce vreau să spun, chit că în alte părți nu mai e demult o noutate sau un secret: și anume, faptul că în România, mai mult chiar decât în Suedia, unde a fost descoperit pentru prima dată fenomenul de către Alexander Bard şi Jan Söderqvist, burghezia, care abia reapăruse pe la noi, pe-aciia, tinde să fie înlocuită cu netocrația, cu concursul și al DNA, păi cum drea, iar politicienii sau parlamentarii, așa cum cam constați și mata, fără însă să tragi toate concluziile din asta, au devenit, deja, „o nouă categorie de oameni de divertisment televizat prost plătiţi, nişte actori inofensivi care interpretează scenariile altora, verificaţi tot timpul, fără milă şi batjocoriţi de supraveghetorii lor din presă. Nu există alternativă. Oricine încearcă să se opună trendului de dezvoltare şi să persiste în agitaţia politică de tip vechi nu va supravieţui în societatea condusă de netocraţie. El ar arăta ca un tiran mârşav al informaţiei.”

În al patrulea rând, de unde o scoseși că eu vreau o justiție diminuată, deci tocmai eu, care mă lupt de ani de zile ca justiția tovilor și băieților să fie într-adevăr justiție, de aici și până la Strasbourg ? Eu chiar vreau ca justiția să fie pe cât de oarbă, pe-atât de dreaptă, atâta tot. Să-i judece cu aceeași măsură și pe unii, și pe alții, și pe hoți, și pe vardiști, aloo, iar nu să fie pentru unii mumă și pentru alții ciumă. Să nu-l judece pe primarul Iohannis, de-un paregzamplu, într-un anumit fel, iar pe Felix, pe SOV, pe Fenechiu și pe alți 1000 de primari ghinioniști, cum ar veni, în cu totul alt fel.

În al cincilea rând, de unde sau de la cine, din ce roman sudamerican prost, fie el și semnat de o somnitate fașionabilă, ai aflat tu că America Latină e țara marilor capitaliști, contrapuși maselor de proletari pauperizați la maximum ? Din contra, dacă această zonă a lumii tinde din ce în ce mai mult spre socialismul comunistoid de tip Venezuela, Bolivia etc. asta se întâmplă pentru că îi lipsește o dreaptă puternică, aborigenă, America Latină fiind de fapt dominată și păpușată de capitalul străin – „nu spui ține” – , în interesul strategic al acestuia, vezi bine.

În fine, ca să n-o mai lungesc, da, îmi aduc aminte de „Apelul către Europa”, după cum n-am uitat, păi cum așa, ce-am scris în finalul acestuia: „Dacă sîntem atît de puţini (semnatarii din 1980 ai „Apelului”, – nota mea), aceasta se datorează faptului ca mulţi dintre colegii şi compatrioţii noştri sunt terorizaţi, inhibaţi de perspectiva privării fizice de libertate şi a represaliilor, alţii au conştiinţele deja castrate, orientalizate, obsedate de ideea supravieţuirii cu orice preţ, iar ceilalţi, în fine, cei mai mulţi, nu mai sînt. Rugaţi-vă pentru ei !”

Preste mode și timp, n-am nimic de scos ori de adăugat, fiindcă nimic nu s-a schimbat 😦

Marginalia: PS. ON TOPIC. Ce nevoie ar fi de o MEGA-CRUCE într-o țară de bandiți?! Dacă e bine să-i cultivăm, ca să progresăm, cum zici domnia ta. 🙂 Aici s-ar potrivi mai degrabă un MEGA-MONUMENT AL SFÂNTULUI MINA. De el nu s-ar teme nici hoții, nici vardiștii, după cum văzui pe Net. http://www.gaben.ro/2013/11/11/sfantul-mina-ocrotitorul-hotilor-si-a-vardistilor/

Avp reply: Păi de ce-ar mai fi nevoie de Sfântul Mina, când i-ați avut, voi, portokakii, pe Sfânta Bica, pe Sfânta Udrea, pe Sfântul Georgescu de la Sfânta ANI, ca și, într-un viitor previzibil, pe Sfântul Băse, pe Sfânta Monica et aliis ejusdem farinae, așa cum se va vedea și beatifica după ce li se vor devoala și acestor sfinți, dar și altora, păi cum drea, nenumăratele minuni săvârșite în lupta contra bandiților de Dâmbovița ? That is the question.