Planeta-Ou, Cântul XIV

Formula

Înainte de a avansa – în fine 🙂 – spre cântul 51 (sau LI, cum ar veni) și după ce ne-am reargumentat pe-aci, dumirindu-ne că suntem cocoțați fix în vârful lumii, luminii sau ce-o mai fi, dincolo de care nu mai e, în spațiu-timpu’ din spirala-i ca un burghiu de diamante fermecate, decât nuda virtualitate și pentru a nu ne întrista, din pricina asta, de moarte, propun să revenim la „Cartea Vieții”, unde sunt scrise ori predictate două hypervorbe mari și late (vorba vine!), în minusinfinitul gigantic, mai precis în nimic, în absolut zerou, unde nu „sunt” decât „eu”.

Acolo, în bulboana inomabilului sorb n-ar putea ființa (astfel încât noi s-avem baremi un capăt de pod făcut zob spre a începe cât de cât a raționa) decât propoziția imbricată în sfântul cuvânt – să-i zicem așa – „EuSunt” (c-un cuvânt), fiindcă din bulboana înmărmuritoare nici radiația neagră nu mai răsare, nici alt soare „care este” la negre ferestre, singularitatea-sorb confundându-se cu propoziția din cuvântul copt în orb (cum am zis să-i zic), înmulțit, evident, cu nimic deîmpărțit la ibovnic (oops!).

Acum aș putea pune punct și acestui cânt și să purced mai departe, dacă nu m-aș mira (ca gen. Bonaparte când l-a întrebat pe învățatul Laplace unde e Domnul, în calculele-i complicate, la care savantul i-a dat răspunsul stass) când văd cum cern-urile cotrobăiesc cerurile după „materia întunecată”, fără de care, într-adevăr, nu s-ar mai explica arcul big-bang-ului oricât de titanic și nici avansul săgeții  timpului, din ce în ce mai năvalnic prin spațiu-i geamăn tot mai deșirat, în uni-versul ce-i va fi urmat (sau în multi-versuri, cum cred alții, dar nu poeții, bieții, ci scientiștii, cică realiștii și isteții), ignorând minusculul amărunt, vai, că un poesel din cybersplai a divulgat mai de mult, în alt cânt, că „materia întunecată” n-are unde să se ascundă în lumeea luminată, ci numai și numai în bulboana din punctul zero barat și-n semințele black-holice pe care le va fi scuipat în cosmosul proaspăt germinat, când virtualul s-a fost big-bangat, deci când a încolțit uni-versul cel mic din copulația tatălui cu nimic (sau cum să-i zic, ca să-l vizualizați totuși un pic ?), după care cel mic-nimic a zbughit-o rostogol în cerul gol, cu săgeata spațiu-timp în tolba-i, crescând din ce în ce mai voinic, ajungând după 13,8 miliarde de ani să tragă după el elementele, logostelele, stelele, nebuloasele, quasarii și toate cele, miriade și miriade de roiuri de galaxii, până la cuibușorul now din chindii, deci până „acum” și „aci”, săgetătorul spațiu-timp cărând însă cu el (fără ca poliția cerurilor, știința, s-o știe, olelie lie…oops!) și câte-o semincioară ori scamă din bulboana-mamă, plasată la fiecare atom, planetă, stea, galaxie & roi galactic în buric, iar la metagalaxie drept în lean dick (oops!), unde cine credeți că adastă, mey, hey ? Păi cine altcineva decât talpa nimicului (ca să nu-i zic a iadului, naiba!), respectiv muma lu’ ăsta mic care-a concrescutără între timp – sau între spațiu-timp, cum ar zice Guliță al lu’ Coana Chiriță, ca să nu pară terran tâmp – mai mult decât orice imaginabil gând, black-holes în care, cu vorba poetului plăpând, tot s-asculți „materia plângând”, hohotind cu nostalgie după iepoca paradisiaco-timpurie, când era fecioară nepredicată, iar ăsta mic n-avea nici Tată, nici nimic, neexistând decât propoziția topită într-un cuvânt (și ăla virtual, și-atât : „EuSunt”). Și-atunci cum să nu se grăbească uni-versul spre sintaxa sau omega-i zeiască, împins de „materia întunecată” dornică să renască și unde ea, propoziția iloghicească, va să se drăgostească din nou cu predicatul sculat falnic din planeta-ou (și din ce s-o mai fi nuntind în viitorul său), iar Tatăl odihnit infinit alături de nimicul din black-holele ce se vor fi realipit desăvârșit la sfârșit, ca-n bulboana de la început, va pătrunde-n ea – în materia întunecată ca naiba din punctul omega – precum flăcăul Enkidu stătut miliarde și miliarde de ani, și punct (și de la capăt, cum cred cu putere și sper : precum pe pământul semincer, așa și-n cer, n-așa?)

Post Scriptum: referitor la formula invocată în titlu și la deducțiile care sunt, io nu pot decât să le cânt (în rune & rime afine, vezi bine) : E = 1(Love) supra 0 (zău!); Zero = 1(Love) supra E (garantez eu!:)); 1(Love) = E ori Zero (wow!); 1 = E ori Zero supra Love (Ou!); și deci „EuSunt” (și) eu, iar Love(r) ești Tu, aloou ! 🙂

Reclame

3 răspunsuri to “Planeta-Ou, Cântul XIV”

  1. Abigail Says:

    Da. 🙂

  2. Scrie opinia ta Says:

    That was all?
    Niceeeee…!!!

    Ce mai faci poetsele? Unde mai fusi, ce mai facusi? Vad ca te’ai mai despins de Basauuu.. puturos, de’nteles facea la nari asa un miros, dar cu problema cum mai stai, te’ai internat la Grebu, ori te;ai cam mutat catre hastagieni dementi dar foarte basinosi potenti? Mai zi o vorba despre matale ca’mi e chiar dor cand ma facei sa mor, de ras scriind rime suvoi, despre Basau si ai sai slugoi:)

  3. Viorel Padina Says:

    @SOT, eu l-am sprijinit pe Băsău, cum îi zici tu și cu MBadea al tău, strict câtă vreme a fos răul mai puțin rău, respectiv „răul cel mic”, așa cum l-am botezat chiar eu, deci când și cât Piratu aproape singurel – din moment ce nici serviciile, care nu mai erau hăt demult ale sale, nu mai țineau cu el – se străduia să mai întărească naiba, cât de cât, Justiția și Statul de pe Dâmbovitza, ce încăpuseră mult prea mult în mâna lui Vântu și-a altor netocrați proaspeți ot Carpați, care căpătaseră o prea mare putere, generând riscul iminent ca statul nost centralizat să se facă praf și pulbere (în raport cu Clanul Netocrat), înainte de a fi mai temeinic europenizat. Când însă, imediat după ce-am observat că Băse nu doar că n-a respectat condițiile pe care i le-am pus din capul locului pentru susținerea mea (condiții la care s-a raliat și Vladimir Tismăneanu, celălalt coinițiator al Apelului pro-TB), însă devenea din ce în ce mai clar – cel puțin pentru mine, nu știu dacă și pentru Volo – că el nu revigorase Justiția de dragul Dreptății și Adevărului din țara asta, așa cum se lăudase prin Acțiunea DA, ci doar spre a-și distruge dujmanii, a-și păcăli fanii și a-și proteja corupții săi, i-am spus-o imediat (și găsești nenumărate dovezi în acest sens chiar pe my blog), cu riscul de a-mi pierde, eu, ”admiratorii” (care nici nu erau ai mei, of course, ci erau doar fete și flăcăi ai portokakiilor lu Băsecu, păi cum requ, ce mi-au făcut galerie doar temporar și ocazional, ca lu nea Alecu, nea Alecu, deci atâta vreme cât „nea Alecu” tundea oaia și berbecu, fără a se lua de floacele și cheliile lor, ale băieților…) Pricepi mata ? Dar nu mai bine ai fi comentat despre „Planeta” mea, dacă te duce mintea, în loc să mă tragi de limbă despre un ex-pirat sadea… ? Asta e situația și nația, mey.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.