Planeta-Ou, Cântul XIX

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Din nou despre primul şi al doilea (secunda pars)

Motto : „Uită-te foarte atent la Natură şi vei înţelege totul mai bine” – Albert Einstein

După ce v-am arătat ideile-mi tinereşti despre <Creieru’> cerului tot, pe care-l predictam ca şi cum copiam după un alumn al lu’ Savaot (dacă ţinem cont că pe vremea aia nici scientiştii de resort din SSMD n-ar fi cutezat să scrie – fără a sfida ştiinţa şi tehnica momentului – despre <Computerul ce va dispune de summa informațiilor universale și de o rapiditate cosmică de calcul>, deci chiar despre Quantum Computer-ul Universal, la care nu îndrăznesc să visează nici măcar premianţii Nobel din acest an, pentru care quantum-computerul nu e o noutate, normal), în timp ce io mă jucam criptoprofeţic, cum ar fi să zic, cu maestrul critic literar sau c-un amic, iar poesia, fizica, metafizica, cosmologia şi informatica păreau a-mi fi la fel de familiare ca Balta Potelu din copilăria mea, şi mă-ntreb iar (nu dau c-un par) de unde izvorau intuiţiile astea, care mai încolo mi se vor fi adeverit leit, după ce Spaţiu-Timpu’ (sau viitoru’, în sfârşit) îmi va fi dăruit, prin New Media, şansa de a accesa <Biblioteca> globală în bibliografia-i esenţială, punându-mi la dispoziţie un virtual translator al tuturor limbilor şi blagoslovindu-mă şi cu propriu-mi „hypernor” din „hyperspatz”, aşa cum singur mi-am botezat noul mediu de comunicare, în care aproape toate instrumentele de creaţie şi de cercetare sunt la dispoziţia orişicui, precum fântâna „gherganului” din paremilogia românului plugar, practic „la perete”, prin „open source”, ete, creatoru’ din cyberspace, în caz că cel de sus îi dă şi oarece minte-n plus şi având lucruri noi de spus, extrăgând referinţele necesare cu liberu-i arbitru, of course, neavând altceva de făcut decât să dea click pe link şi s-ajungă în orice coronclink de fâţăfex (apud Nichita, our friend de vers), din Galaxia Gutenberg, din Galaxia Google, din Galaxia WordPress, din Metavers sau chiar şi din multivers, găsind imediat acolo informaţia ce se-există, întrucât s c r i s a – n-aşa? – va fi creat pentru prima dat’ oportunitatea generaţionistă de a hălădui prin Cybersferă, io (în ce mă priveşte, fireşte) grăbindu-mă să-mi deschid aci propria-mi eră, scurmând, scrijelind, săpând şi iar săpând şi ajungând să descopăr în „Hyperspatz” noutăţile-mi rând pe rând, neignorând şi nebagatelizând aproape nimic din ce-au creat predecesorii de pe pământ, descâlcind „tainele ferecate” ale Planetei-Ou şi-ale Quantum Computerului de enşpe bilioane de carate din „capul” Hypersferei înstelate (zic şi eu).

Revenind la cursul istui Cânt, pe care n-aş vrea totuşi să-l lungesc prea mult, hic et nunc (fiindcă şi aşa o să-l prelungesc prin tertia pars), presupun c-aţi crezut că glumeam când spuneam (în cântul de ăl an) că, precum gingaşul creieraş omenesc e dotat cu două emisfere cerebrale, fix la fel are şi Creierul cel mare, ceresc, iar acum vin şi spun că există deja o descoperire prin care cred că pot să-mi dovedesc afirmaţia, însă, aşa cum se-ntâmplă de când lumeea, iar realitatea cu pricina fiind ea însăşi de neconceput pentru observatorul obişnuit, descoperirea n-a fost interpretată în acest sens până în acest minut, chit că lumea luminată s-a uitat la ea ca la „Oumuamua” şi s-ar fi putut prinde de figură (sau cum să zic?) baremi vreun scientific un pic mai vigilent şi nu neapărat mult mai deştept decât (de-un paregzamplu) junii şi fugoşii nobili ce s-au stroflocat, care de care mai arogant, să facă să stea drept în tumb Oul lui Columb, dar care n-au crezut că asta se poate totuşi face până n-au văzut cum vestitul navigator, doar cu-o lovitură de furculiţă mai dibace, a turtit în tumbuşor celebru-i ouşor, făcându-l să n-o mai ia la rostogol, şi-atunci impulsivii juni au ricanat în cor că ăsta e un procedeu curat trişor, căci prea uşor (şi care cică era şi la mintea lor, dacă le-ar fi fost pe plac şi le-ar fi trecut, lor mai întâi, prin cap & cojonac, păi cum draq:)).

Prin urmare, deşi astronomii şi astrofizicienii au observat la un moment dat în naltul cerului (şi de fapt întro adâncime din ce în ce mai mare din trecutul spaţiu-timpului, aparent de-o parte şi de alta a liniei de clisură din CMD-ul post-Big-Bang împrumutat ca header de la stimatul savant) un fapt destul de ciudat, şi anume că spiralele galaxiilor dintro anumită parte sau regiune a cosmosului sunt orientate în sensul acelor ceasornicului, în timp ce spiralele galaxiilor din cealaltă parte (sau din alte părţi, însă nu ales-bules) se învârtesc în sens invers, în oglindă, şi deşi, totodată, aşa cum am văzut în Cântul XVIII, fizicienii, metafizicienii şi informaticienii au îndrăznit, mai de mult, să lanseze ideea care pe mine unul nu m-a uimit (din moment ce era perfect congruentă, cel puţin în rezultatul final, cu predicţia-mi din epistolaru-mi „iepocal”), şi anume că structura universului pare că se dezvoltă, cel puţin în simulările sofisticate ale computerului, precum structura neuronală a creierului, nimeni, totuşi, cel puţin din câte ştiu eu, n-a tras concluzia că aceasta e dovada destul de clară, după predicţia-mi probabil singulară la ora actuală, că de fapt însăşi anatomia întregului univers ceresc e configurată aidoma creierului omenesc, sau mai exact – şi mă grăbesc să precizez – micul creier omenesc, cu cele două emisfere ale lui, e oglinda fizică, adică, a creierului ceresc (asta ca să nu greşesc şi să pun mboii naintea carului, iar Pământul înaintea Creatorului lui:))

Ce-i drept, scientistul f. atent, după ce-a numărat două sute de mii de galaxii (nu băbeşte sau pe deşte, fireşte), şi chit c-a socotit cum că ceea ce-i lipseşte procentului de galaxii spirale ce se-nvârtesc într-un sens ori altul al ceasornicului, ca să fie ok loghiceşte şi fiziceşte cu principiul omogenităţii cosmosului, aşadar, e amănuntul cam bizar că se constată un uşor dezechilibru al procentajului aflat în cântar, respectiv că galaxiile spirale care se-nvârtesc în sensul acelor ceasornicului sunt cu două procente mai numeroase decât celelalte, iar chestia ar ţine de întâmplare doar într-un caz la un miliard de ocazii asemănătoare, şi-atunci care-i tărăşenia, frăcioare ? Să nu fie metagalaxia cosmosului doar o gigantică şi haotică arătare ce se-nvârteşte în jurul buricului nimicului, cum crede de fapt orice scientist în porcii lui ? Nu e totuşi mai firesc să dăm crezare poeselului cum că, din moment ce universul ceresc pare să se fi dezvoltat aidoma structurii neuronale dintr-un creieraş omenesc oarecare, atunci şi configuraţia anatomică a celor două entităţi aflate în comparare (creierul mic, omenesc, şi Creierul mare, ceresc) e riguros asemănătoare ?

Însă deocamdată o să pun punct. În next cânt vom vedea, mergând pe firul scurt al versetului absolut: „Precum în Cer aşa şi pe Pământ”, pe care io mi-am permis să-l răstorn fix cu zgaidele-n sus, după cum în cânturile anterioare v-am expus (în prezentul cânt întârindu-mi spusele şi cu motto-ul savantului the best famous), că, după cum între celulele celor două emisfere cerebrale există deosebiri anatomice esenţiale, care induc, între altele, faimoasa „specializare” a emisferelor, tot aşa există şi-n cazul galaxiilor din emisferele cerului (acesta fiind până una-alta secreţelul exclusiv al poeselului predictiv), urmând a vedea totodată şi cum reuşeşte să „gândească”, în definitiv, Metagalaxia mirobolantă, din moment ce pentru a da doar o singură raită hypersferei volialine, da capo al fine, luminii i-ar trebui o eternitate, vezi bine, precum şi care-i rostul sau rolul creieraşului apărut parcă din hău şi dezvoltat treptat pe Planeta-Ou, evoluând cu-o viteză biologică şi istorică din ce în ce mai ameţitoare, care imită în a sa configurare şi-n funcţiile-i gânditoare / creatoare Creieru’ urieşesc al Tatălui Nostru ceresc.

+++

NOTA BENE: întrucât bibliografia cântului „Din nou despre primul şi al doilea” e mult prea stufoasă, oarecum nespecioasă şi oricum nu-i interesează pe cei care vor să servească doar o crăpelniţă de cuvinte gustoasă, accesibilă la prima coasă, să zic aşa, o voi reproduce altcândva sau la cererea vreunuia. Ţinem legătura prin „va urma”, la anul şi la mulţi ani, păi cum altcumva?

Publicat în Planeta-Ou. 2 Comments »

2 răspunsuri to “Planeta-Ou, Cântul XIX”

  1. Carmen-Maria Mecu Says:

    LA MULȚI ANI cu sănătate și inspirație!

  2. Viorel Padina Says:

    Carmen-Maria Mecu : mulţumesc! Şi te rog să primeşti din partea mea aceeaşi urare, pentru dta şi pentru distinsul domn Nicolae Mecu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: