Acum ce facem, dom Felix ?

Mi-e din ce în ce mai clar, din păcate, că aroganța, stridența, agresivitatea și fakerismul cam deșuchiate ale Revoluției Licuricilor, departe de a-și atinge obiectivul de a câștiga simpatie electorală pentru partida tineretului (cu care ar trebui să ținem cu toții, în definitiv, fiindcă tineretul înseamnă chiar viitorul nostru ca nație), din contra, i-au transformat pe „vătafii roșii”, nu mai puțin agresivi și infatuați, ca orice ciocoi vechi și noi din Carpați, respectiv pe comilitonii d-lui Dragnea, în victime, întrucât aceștia au apărut a fi, de data asta, pe post de bâză smucită între frați, o bâză ce-a sărit mult peste cal și wall și care, mai ales după ce s-a întrevăzut prin mulțimea licuricilor spinarea unicornului troian transnațional, a torsionat ceea ce s-a vrut a fi curata și juna revoluție redivivus, a unui alt moment salvator iepocal, într-un bâlci tragicomic sau într-un carnaval halloweean cam surreal, în care drăcuțele anaconde surescitate și-au scăpat măștile pe jos aproape toate, halal, speriind masele spectatoare neimplicate political și transformându-i, cum spuneam, pe aroganții vătafi roșii de pe glie în victimele cu care ține orice galerie care nu asistă la meci doar cu simbrie ori cu sonată fandacsie, ci pur și simplu de curiozitate sau pentru un spectacol (pașnic) de oarece calitate.

Or, știindu-se că această imparțială și de regulă sentimentală galerie reprezintă chiar restul de 83% din actuala Românie, cea care încă nu și-a exercitat opțiunea electorală – conform strategului Felix Tătaru –, nimeni nu poate exclude, de-acuma, frisonanta posibilitate ca, spre a câștiga totuși decisivul meci electoral, „adevărații arnoteni” ai eonului criptostatal să apeleze, doamne ferește, la stratageme ce se folosesc în realele bătălii, pe care le-ar putea pune în practică fie ai noștri portokaki, fie transnaționalii care-i vor doar pe ei pe-aci (sau, din contra, cei care nu-i vor absolut deloc, ci vor să dea doar foale la foc!), fiecare din motivele dumnealor și deci nu neapărat ale românilor, frăticilor, dar cu riscul să se-aleagă puradicul de-al nost bobor.

De aceea, eu – poetul actual, ce vă observă ca-n palmă de pe dealu-i hyperspatzial – le zic încă o dată celor care mai au ochi de văzut și urechi de auzit din ambele părți aflate în conflict să-i împingă naiba la o parte pe „coioșii”, pe „rrreevoluționarii” sau pe „rrromânii mari” de pe baricada lor și s-o lase mai ușor cu confruntarea sau cu răzbunarea totală, bazându-se pe instigatori conjucturali ori pe influenții globali ai lumilor, căci – cu vorba unui expirat rătăcit cândva pe la Cotroceni, un păcălici care se visa Cap de stat – nici nu știți ce mici ați putea deveni din zi în zi, oricine-ați fi, și nu doar voi, șantajabilii sau păpușarii Iepocii & Tranziții, ci și statul nostru încă unitar, într-un context internațional cvasiapropiat de WWar și cu riscul f. amar, măcar, să ne pierdem una-două specificul național, singurul care mai poate face dovada, alături de graiul strămoșesc, că existăm și noi, rumânii ăștia, pe globul pământesc.

Nota bene. De-un paregzamplu, nu cu astfel de fake news – cum ar zice Mr.Trump – și nu cu-o figură de voloh arogant, înnegurat și vădit confruntațional vom câștiga simpatie pe wallul electoral ori insurecțional național și nici baremi pe wallul cică mondial, pe care-l doare-n cur de noi, în real, dacă nu e indemnizat ca un pur licitant telal. Și nu vom câștiga simpatie nici cu miștocărirea sau batjocorirea bătrânilor ori a părinților, fiindcă ei nu seamănă cu noi, n-așa?, a patriotismului venerabililor academicieni, chiar dacă izvorând dintr-o mentalitate culturală de pe vremea lui Nenea Iancu (precum învățământul care i-a formatat și care e în deplină vigoare, fără ca vreun dascăl intellighent să pară că se îngrijorează prea tare din cauza asta, care e cauza cauzelor deficitare, de altfel, vai) sau cu împingerea în fața insurgenților a inocenților, ca pe mieii la tăiere, fiindcă în acest mod nu obții de la marea majoritate decât fiere. Sau cum naiba să vă mai spun că acela care crede că România se poate schimba peste noapte e un biet nebun, nu gânditor, poet sau conducător shogun ?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s