Floriile cosmice

Cosmosul de sub picioarele noastre (căci ceea ce vedem în jurul nostru este de fapt sub noi, deci în trecutul spaţiu-timpului) nu doar că reprezintă (simbolic), însă chiar este Pomul Vieţii (Tree of Life), care a pleznit (a făcut Big-Bang), a încolţit sau a germinat acum nu ştiu câte miriade de ani, iar de-atunci, asemenea oricărui pom dintre cei pe care-i cunoaştem de visu, creşte, se rămureşte, înfrunzeşte, înmugureşte, înfloreşte, iar acum rodeşte pe Planeta-Ou, aşa cum v-am spus chiar eu, poeselul nou & now. Şi deci aşa cum antodiile or floriile sunt organele sexuale ale florilor din lumicica noastră mumos mirositoare, aşa sunt planetele reproducătoare pentru Cosmosul Mare, iar planeta albastră, asta a noastră, căreia-i sugem divina colastră, pe care o ştim, o iubim mai mult or mai puţin credincios sau cuviincios şi oricum o trăim generaţie după generaţie, sugându-i lăpticul gustos, e deocamdată singura astfel de cosmică floare în stare să fructifice o civilizaţie creatoare, care după ce va creşte în continuare până ce va ajunge tâââââta mare, se va desprinde de Planeta-Ou precum seminţele de castraveţi vâjâitoare din grădinaţa mea de vară şi va insemina Calea Lactee, apoi Metagalaxia totală, ce la rându-i va înflori şi va fructifica şi ea în Sămânţa Omega finală. Evident că lucrurile acestea nu se vor întâmpla decât după ce întreaga Planetă-Ou va ecloza in integrum, însă când va fi asta numai Tatăl Nostru din cerurile or softurile Cărţii Vieţii ştie, – voila.

Planeta-Ou e singura Planetă Vie din întregul cosmic hău, pe care am descoperit-o chiar „eu”. Ea nu e centrul cosmosului, ci Vârful său. Punctum!:)

Doamne-ajută la toată lumea !