Cu Sistemu’ pre Sistem călcând

Băse ar vrea să ne spună că „sistemul ticăloşit” pe care el l-a îngenunchiat e doar acela alcătuit din Năstase, Vântu, Voiculescu, Fenechiu et aliis ejusdem farinae, deci din baronii, mogulii și bubulii corupți, care nu doar că au băgat mâna în buzunarul Statului, în concepţia dlui TB şi a procurorilor şi judecătorilor care i-au cercetat, judecat şi condamnat, însă au vrut să-i preia frâiele și pe care Justiția statală, căreia cică TB i-a dat doar mână liberă să aplice legea şi nicedecum indicaţii preţioase prin subspaţiu, păi cum naiba, „i-a tras în țepe”. 

Ceea ce nu înțelege TB – ori se preface că nu înțelege – este că „sistemul ticăloșit” e doar o parte a „Sistemului”, sau dacă vreți e doar partea ticăloșită, din punctul de vedere băsist, a „Sistemului”. Adevăratul „Sistem” – așa cum observă și Cornel Nistorescu într-un interesant articol, fără însă a trage toate concluziile – e chiar cel pe care „l-a preluat, l-a condus și l-a folosit” el, TB, un Sistem pe care eu l-am poreclit „Frățiile Statale” sau ”Portokakia”, alcătuit din aparatul de siguranță statală, din instituțiile de forță ale statului și din alte chestii încă și mai secretoase. Acestea sunt componente statale moştenite de la vechiul regim politic şi nu reprezintă neapărat, deci fiindcă aşa scrie pe fruntea sau pe frontispiciul lor, partea bună sau luminoasă a „Sistemului„, ba nici măcar nu e sigur că reprezintă partea mai puțin ticăloșită a acestuia, dilema provenind din aceea că întreg „Sistemul” fusese proiectat, de fapt, ab ovo, să securizeze și să apere „Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată” (SSMD), o societate căreia i se mai spunea, printr-un semnificativ act ratat, „Lagărul Socialist” şi care a fost matca sau „Burta” hipergonflatului, hipercentralizatului şi hiperreglementatului  „stat comunist„, în care libertatea, baza sine qua non a oricărei societăţi democratice, nu era decât o vorbă goală într-o Constituţie butaforică.  Or, acest tip de „Aparat de Stat” nu pare să se fi restructurat aproape deloc după „Revoluţie”, deşi ar fi trebuit să se schimbe radical, într-o lume cel puţin teoretic anti-comunistă, lucru ce a creat – deja – un conflict acut între lumea românească liberă, sau care ar trebui să fie liberă, şi structura, precum şi stilul „aparatului de stat” moştenit de pe vremea Odioasei Dictaturi și a Sinistrei sale Soții (cum ar veni). Când întreții numeroase servicii secrete (cele mai numeroase din lume, raportat la populaţie), când acorzi Curții Constituționale puterea de a mătrăși tot ce nu-i convine Sauronului Statal, când DNA-ul, parchetele și Curțile de Apel fac din „țepele” baronilor şi mogulilor expoziții sezoniere sau ad-hoc, telenovele în direct și alte manipulatorii jmecherii ce constituie dixtracţia de baz pentru un Judex în extaz, spionându-i, cercetându-i, judecându-i și condamnându-i pe dujmanii dlui TB nu în funcție de termenele procesual-penale, ci de agenda datelor dumisale electorale, ei bine, acesta e Big Brother în acțiune, tale quale, iar nu Dreptatea și Adevărul, frățioare.

Am mai spus-o cândva, referindu-mă la observaţia „mogulului” Ghiţă în legătură cu cei aproape 5 milioane de români implicaţi, într-un grad sau altul, în dosare penale. „Eu cred – ziceam acolo – că-n realitate e vorba doar despre simptomele unui exces de legiferare penalizatoare, efect al statului hipergonflat şi hipercentralizat, un stat moştenit de pe “tărâmul celălalt” ; iar statul criptocomunist şi criptosecurist (căci despre acest soi de stat e vorba) a intrat într-un conflict acut, vrând-nevrând, cu România de aci şi de acum, o altfel de Românie decât cea după chipul şi asemănarea Iepocii concentraţionare, o Românie în care libertatea nu mai e (sau n-ar trebui să mai fie) doar o vorbă goală într-o colivie de hârtie, fir-ar să fie…oops. Da, suntem martorii şi stan păţiţii unui conflict grav între civilizaţia libertăţii şi rigorile cetăţii criptocomuniste, supravegheată de Big-Brother, cu legile şi legităţile sale de fier.”