Intalnirea hastrala a ciumpalacului C. cu ciumpalacu B.

Fiindcă n-am timp de cioace, voi însoţi pozele acestui topic cu comentariul pe care l-am făcut la data la care Cărtă şi-a pregătit pentru a nu ştiu câta oară trambulina pentru părăsirea in extremis a corabiei Piratului – ce părea atunci să se scufunde implacabil – şi pentru zmecheroasa săritură în corabia învingătorilor (plan abandonat ulterior, în stilul fofâcâitor specific oportuniştilor, după ce Piratu a ieşit – tot el – învingător). Aş mai adăuga totuşi ceva, după ce tocmai aflai că mai alaltăierea Preşedintele Băse l-a decorat cu Meritul nu ştiu care pe un antrenor de tenis cu piciorul, Dumnezeule mare…! 😳 Înţeleg că  homu ista e gata de decorare, te pomeneşti, chiar şi-a unui cal, precum Caligula din rromaneşti, numai pe redactorul „Apelului către Europa” şi pe autorul „Poemului de oţel” (şi de altfel redactor şi iniţiator al apelului pentru susţinerea candidatului TB în noiembrie 2009, când aproape nimeni, nu doar Cărtă,  nu-i mai dădea lui Băse vreo şansă de a fi reales), deci numai pe AVP – sau pe ceilalţi de pe lista lui Volo –  ba, păi cum drea. Că io personal aş refuza – de-acuma – orice tinichea provenită de la ingratu, cinicu or nesimţitu nost’, asta e altceva, aloo…! Eu nu vreau, prin acest comentar suplimentar, decât ca friends-ii care mă somează imperativ să particip la măreaţa şi actuala lor „cauză” feisbucciană pentru susţinerea săracului Băse (care, între noi fie vorba, n-are de ce să fie nici sărac şi nici susţinut, întrucât ceea ce se întâmplă zilele astea îmi pare a fi doar un circ hirsut,  lăzăroian or  măgurean, ca şi toate pieţele universităţii de mai an) să ştie de ce-i tratez cu refuz avepian, chit că – spre deosebire de oportunistu Cărtă – io încă-l mai socotesc pe Băse ista  „răul cel mic” & ciumpalac d’antan, atâta timp cât sunt aproape convins că Opoziţia, care cică ar reprezenta „schimbarea” în vrac, are şi ea un Porumbac pe post de drak, pe lângă felicşi, nuşi, patricieni şi alţi mascaţi trepăduşi, plus pe Drakula cel Mare, moştenit – ca şi viscolu din Câmpia Română – direct de la Ruşi, respectiv pe Ivan Ilici cel încă f.tare, aşa cum reiese cel puţin din buletinele-i de externalizare. Asta e situaţia şi naţia, bey, frăţioare.

P.S. : Faptul că my friend Volo însuşi nu i l-a propus lui Băse spre decorare, dintre cei de pe lista lui Volo, decât pe sărmanu Vasile Paraschiv, e altă raţă-n altă traistă.

********************

Zău, greu îmi explicam, până nu de mult, cum dreq se face că toate premiile, gratificaţiile, bursele, daadurile, subvenţiile   etcetera au căzut pe capu băiatului istuia, care o fi mâncat el când era mic ceva şi despre care io nu zic că e chiar mediocru sadea sau că nu e ca lumea, cum ar venea, dar nici aşa, bey, drea. Numai dacă cineva  cu putere mare în media, cu oameni cheie puşi fix acolo unde se formează imaginea publică, bună sau rea, a unuia pe care vrei să-l urci ori să-l cobori, în funcţie de interesul cupolei de secretoasse cammori, numai dacă păpuşaru ista te ia în braţe şi te prezintă populaţiei de snobi sau de consumatori ca pe una dintre rarissimile splendori, pentru ca după aia, la rândul său, să te folosească când tre să vbească de bine sau de rău un pretin sau dujman de-al său, să-l urce-n slăvi ori să-l arunce-n hău, numai în felu ista se explică succesul monstru al acestui coleg – cică – al tău sau al meu.

Când păpuşaru – nu spui ţine, persoană însemnată… – a avut nevoie de Traian Băsescu spre a scăpa de banda lu Bombo, de a cărei lăcomie ajunsese să-i fie scârbă până şi cupolei de tovi şi băieţi, toate cutiile de rezonanţă şi flaşnetele de învăluire din media – printre acestea, ba chiar în linia întâi a jurnalului naţional al mogulului Voiculescu, şi Cărtă al nostrum – l-au tămâiat pe TB ca pe sfântu Pafnutie, însă de la o vreme, mai precis din momentul în care cupola a constatat enervată că golemul său, popeye cel viteaz, îşi ia în serios misia de judex şi-ncepe să sape “sistemu ticăloşit” la baz (sistem ale cărui temelii sunt din granit de Caucaz, gemene cu zidurile de cremene ale Kremlinului), atunci a început atacul la baionetă contra “trădătorului”, schimbându-se total sensul chorului de sycofanţi sau de cântăreţi la Dynamo (cum li se mai spune în Carpaţi), precum şi tonul filarmonicii de cutii de rezonanţă sau de gealaţi gradaţi de la editorialele mediei de tonomaţi, care-n 1-2 ani l-au umplut pe “iuda” Băsescu cu tone de kkţi, de-a ajuns sireacu hom să pută – şi tocmai când era să miroasă  mai mumos sau mai dichisit în ochii boborului paraponisit, ce nu vrea să se lase reformat, modernizat sau, cum ar veni, primenit, decât pe năsălie, shiit… – ca un chit eşuat pe un ţărm de marmara şi de pescăruşi gălăgioși ciugulit. Iar pentru mine, zău, n-a fost deloc o întâmplare că-n  choru cel afurisit l-am okit la un moment dat şi pe băiatu nost’  cu cânticelul brusc cotit,  aşa cum am scris pe forumu’ ista renumit, la momentu potrivit…