Copita magarusului roz si Eminescu

Uitându-mă pe siteul “Contemporanul” ca să văd dacă mi-au intrat răspunsurile la nişte întrebări pe care gazeta dlui Breban a avut amabilitatea să mi le adreseze, mi-au căzut ochii din întâmplare pe un text de H.R.Patapievici despre Eminescu, text despre care mai auzisem, pomenit pe ici-colo, dar pe care abia acum l-am parcurs  in integrum.

Era să zic, din capul locului, c-ar trebui să ţinem cont de faptul că vorbim totuşi despre alegaţiile unui tinerel de nici 40 de anişori, cât presupuneam eu c-ar fi avut HRP în 2002, când a scris ce-a scris, însă verificând pe Wikipedia am văzut că omul nu mai era atunci chiar un june rebel, ci un rumân în floarea vârstei şi-a intelighenţei, la 45 de ani, deci la 6 anişori după ce Emin se suise, în alt timp și spaț românesc, la Atotştiutoarea de dincolo de nori.

Dar să ne oprim aci cu preliminariile şi să vedem ce-i cu textul ăsta. Zice Pata (citat de “Contemporanul”):

„Pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit «politic corect», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din «țările progresiste» a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e «politic incorect». Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet național Eminescu nu mai poate supraviețui, deoarece noi azi ieșim din zodia naționalului.  Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revoluția sociologică din învățământul superior care a avut loc după 1990 a adus la putere studioși care fac alergie la auzul cuvântului canon și manifestă tendința să pună mâna pe revolver  când aud cuvântul tradiție. Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmodernă , nu mai e prizată de intelectualii progresiști. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil.  Categoriile lui Eminescu? Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilității sale fără a trebui să pună totul în ghilimele, adică fără a face cu ochiul, fără a-și cere scuze ori fără a-l scuza, luându-l de fapt peste picior. Într-o epocă în care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi plăcut lui Max Weber) Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se știe, supremul argument împotriva cuiva este sentința «ești învechit». Iar cultura din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu dorește decât să scape de tot ce este «învechit» – adică să fie progresistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-și facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca și ieri, se dovedește a nu fi decât o cultura de sincronizare. Ea încă nu își permite să nu fie în pas cu modele”. (H.-R. Patapievici, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale, în Flacăra, nr. 1-2/ 2002)

Să fim din capul locului înţeleşi: eu însumi am rezerve aproape totale faţă de ideologia şi filosofia politică a lui Eminescu, pe care le consider nu învechite, ci devalorizate din start, întrucât nu erau decât un calc după autori minori sau defazaţi ai epocii sale ori după gazete obscure (nu intru în detalii), însă a-l considera învechit pe cel mai strălucitor simbol al limbii române, a-l arunca la trash pe creatorul limbii române literare, de fapt, e mult prea mult chiar şi pentru un puşti ce se vrea cu orice preţ şocant, darmite pentru un berbant socotit a fi boier al minţii important. Da, şi eu am scris prin hyperspatz că nu ne vom maturiza, ca scriitori şi gânditori de limbă română, decât atunci când ne vom înţărca de Eminescu şi ne vom elibera din vraja sa (dându-l exemplu chiar pe Emin, când spunea, citat de Vlahuţă:  „-Degeaba, ne trebuie un poet care s-o ia peste câmpi nebuneşte… ne trebuie ceva nou, cu totul nou… un nebun, dar un nebun de geniu care să-şi [indescifrabil] el o formă a lui ş-un drum de [indescifrabil]”), însă de aci şi până a-l socoti pe Eminescu “scheletul din dulap”, cu care trebuie să ne fie ruşine în lumea de măgăruşi roz şi de alte chestiuţe afine, e pur şi simplu wrong, ei bine.

Dacă diatriba antieminesciană ar fi fost scrisă de un neamţ, de un francez, de un rus ori de un israelit, ne-ar fi durut – scuzaţi – în tur, căci probabil n-am fi auzit de ea nevermur, vorba aia. Însă e scrisă de un scriitor de limbă română, frăticilor, iar dacă un astfel de autor nu e capabil să înţeleagă un lucru simplicissim, şi anume că marele maestru al limbii în care gândeşte – şi deci există, româneşte – chiar numitul Eminescu este, dincolo de petele-i de cerneală (incorect politicală) de pe deşte sau de faptul că el susţinea cândva nişte idei politice otova, faţă de lumea care este acuma, ăla numai boier nu se numeşte, ci politruc, fireşte.

Precaritatea opiniei lui Patapievici cum că Eminescu ar fi un autor expirat – c-un termen folosit frecvent de tinerimea jemanfişistă –  rezultă de altfel din analiza mot-a-mot a pasajului. Iată:

„Pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit «politic corect», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din «țările progresiste» a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e «politic incorect»”

Ei, şi ? Faptul că Emin e politic incorect îl face mai puţin genial şi real, ca patriarh al limbii române literare şi de altfel încă cel mai iscusit scriitor al ei, probabil ? În fond, repet, din ce punct de vedere îl judecăm pe Poet : al politrucului conjunctural, sau al estetului apolitic? Nimeni nu-ţi cere, ca şef al IRC, e.g., să traduci publicistica eminesciană, unde străinii pot citi, doamne fereşte, naivele idei antisemite ale unui tinerel de 20 şi ceva de anişori, de pe vremea lu Pazvante, care fusese şi el luat de curentul vremii, ca aproape toţi contimporanii săi, aloo, însă găseşte, dle, un traducător pe măsura măiestriei Maestrului şi fă-i pe străini să perceapă, astfel, sentimentul românesc al fiinţei, aşa cum răzbate din omul deplin al culturii române, vorba ceea, sentiment tot atât de important, în curcubeul sentimentelor fiinţei globale, precum sentimentul evreiesc sau anglo-saxon al fiinţei. Greşeli colosale sau chiar crime conjuncturale poate să facă orişicare, chiar şi un popor atât de nobil precum poporul german, de-un paregzamplu. Însă un mare creator, ca şi un popor, se judecă – la tribunalul dreptului judecător din viitor – nu (doar) prin păcatele sale din realul trecător, ci prin ceea ce rezultă după ce se face adunarea faptelor, bune şi nebune, şi se vede ce rămâne (sau dacă mai rămâne ceva, una preste alta). Dacă – alt exempli gratiapoetul Adrian Păunescu ar fi fost şi altceva decât un imitator al stilului altora de dinaintea sa, faptul că el s-a declarat a fi fost cândva şi Porc sadea n-ar fi contat la judecata de apoi nici cât pupăza din tei la iarmaroc (însă aşa bietul poet rămâne mai mult orc, decât prooroc, n-aşa?)

Alta:

”Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet național Eminescu nu mai poate supraviețui, deoarece noi azi ieșim din zodia naționalului.”

Bun, ieşim din zodia naţionalului şi intrăm în zodia transnaţionalului, apoi a globalului, păi cum naiba. Şi ce-i cu asta ? Faptul că grecii au ieşit hăăt de mult din zodia sclavagismului, pe vremea căruia a trăit şi a creat poetul Homer, sau, la geanta noastră cea latină, un Virgil, un Horaţ sau un Ovid, face ca aceşti poeţi minunaţi să fie socotiţi automat de gen insipid şi abandonaţi de popoarele lor în mod stupid ? Judecăm poeţii universali – universali în spaţiu şi timp – precum nişte vedete de showbiz, de ex Fane de la Poplaca sau alt biet manelist tălâmb, care se vând ori nu prea se mai vând?

Alta:

”Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revoluția sociologică din învățământul superior care a avut loc după 1990 a adus la putere studioși care fac alergie la auzul cuvântului canon și manifestă tendința să pună mâna pe revolver  când aud cuvântul tradiție.”

Nu zău? Mai cunoaştem noi nişte studioşi din ăştia, care la auzul cuvântului Iorga, să zicem, nu doar că le venea să pună mâna pe revolver, dar chiar au pus-o, pe vremea fraţilor de cruce legionară, iar pe vremea proletcultiştilor le venea să pună mâna chiar şi pe tun, dacă le spuneai că, în comparaţie cu Dan Deşliu, Lucian Blaga e totuşi un poet mai bun. A pune valorile culturale perene în aceeaşi oală cu vedetele clipei, cu moda culturală trecătoare sau cu alte isme iepocale înseamnă că e jale (dacă din nenorocire ieroul unei asemenea confuzii totale e şi şeful unei instituţii sau direcţii culturale).

Alta:

”Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmodernă, nu mai e prizată de intelectualii progresiști.”

N-aşa? Dacă nu eşti superficial (antonimul ”profundului”) pe vremea dlui Pata, poţi să te duci la penzie, şi gata: uite aşa se joacă arta postmodernă: când la stânga hazlie ca toanta, când la dreapta fistichie ca bagaboanta, numai profundă să nu fie, căci cădem în fandacsie. Conform concepţiei dlui Patapievici, după profunzimea artei medievale a venit superficialitatea artei moderne, cu Picasso, cu Brâncuşi, cu Chagall şi cu alte muhaiale care nu ştiau nici baremi să deseneze ori să cioplească un cap de băiat serios, ca atare, şi desigur că numai de aia superficialii ăştia au rupt gura târgului Paris, New York sau Bucale.

Alta:

”Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității.”

De-un paregzamplu, Garcia Marquez, ce tocmai dădu colţu’, din păcate, venea fix din Anglia lui Mr Bean, nu din Columbia cartelului de la Medelin; la fel Orhan Pamuk sau Mo Yan, vin fix din clanul scriitoricesc american. Neinteresanţi cu toţii, idioţii, chit că premianţi Nobel, ca netoţii.

Alta:

”Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil”.

De acord, dar ce ne facem că poeţii închisorilor anticomuniste şi antifasciste sunt aproape toţi – exceptis excipiendis – recuperabili politic, hic et nunc, dar sunt nuli din punct de vedere estetic, dacă e să judecăm drept. Să-i vindem totuşi străinătăţii la pachet, ascunşi în burta măgăruşului postmodern şi dăştept, sperând că după aia poeţii noştri vor ieşi pe şestache din burta căiuţului bălan ca aheii din Calul Troian şi vor face ravagii prin mediul corect politic, dar esteticeşte cam mitocan ?

Alta:

”Categoriile lui Eminescu? Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilității sale fără a trebui să pună totul în ghilimele, adică fără a face cu ochiul, fără a-și cere scuze ori fără a-l scuza, luându-l de fapt peste picior”

Și ? Dacă ar fi se ne uităm la sursele originare ale unor personalităţi precum Heidegger, Ezra Pound ori Celine ar trebui să… ce?

Alta:

„Într-o epocă în care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi plăcut lui Max Weber) Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se știe, supremul argument împotriva cuiva este sentința «ești învechit»”.

Acuma, pe bune, ce smintit i-ar spune lui Homer sau lui Shakespeare că e învechit ?😯 Asta ca să nu mai vbim de Emin al nost şi să fim acuzaţi de naţionalism afurisit, shiit !

În fine, încă una:

„Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-și facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca și ieri, se dovedește a nu fi decât o cultura de sincronizare. Ea încă nu își permite să nu fie în pas cu modele”.

Da, mey, dar apa modelor trece, poeţii rămân. Şi chiar dacă Emin va rămânea doar al poporului român, care-i problema… ?

Reverse dulci scântei

A tot ştiutoarea,

De-asupra-mi crengi de tei

Sã-şi scuture floarea.

Ne mai fiind pribeag

De-atunci înainte,

Aduceri aminte

M’or coperi cu drag

++++++++++++++++++++++++++++++++

UPDATE TOPIC: A trebuit să vină nu unul, ci trei pretini să-mi spună – ei, care îl citesc frecvent pe HRP, probabil, în timp ce eu nu-l citesc decât din joi în paști – că textul patapievician mătrăşit de mine mai sus, pe motivul că e o palmă dată lui Emin al nost, e de fapt un text ironic, ba chiar sarcastic, aloo, contra postmoderniştilor, ca să mă conving, în fine, şi eu, că aşa este! Textul lui Patapievici ar fi devenit cu adevarat remarcabil daca ar fi fost real, a mon avis, recte o veritabilă copituță dată lui Emin sau ‘conservatorilor’. Chiar și ghilimelele despre “progresiști” sau chestia cu “revolverul” ar da un iz de oarecare finețe textului, în varianta “serioasă”. Ca replică sarcastică, textul e pur şi simplu slăbuţ ,însă ; oricum, un extraterestru – așa cum sunt io faţă de omul ista:) – n-ar înţelege nimic🙂 Cu scuzele de rigoare !

19 Răspunsuri to “Copita magarusului roz si Eminescu”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Poesele, nu-ți fie cu supărare, mie textul lui Patapievici mi se pare ironic nu la adresa lui Eminescu ci la adresa „trendurilor”, inclusiv postmodernismul.

    Paranteză: Patapievici agreează și scrie despre Culianu, care Culianu n-are treabă cu trendurile și se ocupă de înălțimi și profunzimi.

    Când spun astea, o spun ca o oamă care nu e fană Pata. Deloc.

  2. AVP Says:

    Da? Inseamna c-am inteles gresit, shiit, si-i cer scuze lu Pata cel velit.

    In fine, vom vedea ce-om face. Numai bine.

  3. cindrel Says:

    Cam asa mi se pare si mie, cum zice Carmen … fàrà supàrare !

  4. AVP Says:

    În cei zece ani care au trecut de atunci, Pata a avut timp suficient sa se disculpe (ori sa se explice, in fata henormelor acuzatii de antiromanism ce i s-au adus), dar n-a facut-o. Fara suparare.

    Mai vbim.

  5. cindrel Says:

    PS … asta nu va sà zicà pentru cà dacà doi îti spun la fel tre’ sà tragi concluzii proverbiale. Apropo de tradus Eminescu, iar mi-am adus aminte de copilul àla de a murit la cutremur si care, dacà ar fi tràit si nu s-ar fi fàcut informatician, ar fi fost cel mai genial traducàtor al Eminescului în englezà…
    Corneliu M Popescu … fie odihnit
    http://www.estcomp.ro/eminescu/popescu.html

  6. Marginalia non turpia Says:

    Mulțumesc pentru link, Cindrel.
    Dumnezeu să-l odihnească pe Corneliu M Popescu!

  7. AVP Says:

    Am recitit textul lui Pata si nu gasesc nici urma de ironie la adresa „trendului postmodernist”. Poate veti face efortul sa precizati de unde ati dedus voi ca Pata vbeste in gluma sau la misto.

    Chiar nu vreti sa credeti – si voi, si Tina Borg, care sta ascunsa in papusoi ca un B52 – ca boieru’ ista, ca si alti ‘boieri ai mintii’ pe care ii audiati & vizionati ca pe profetii ot Carpati – a fost umflat cu pompa baietilor portokaki tocmai spre a-i vraji pe puisorii nevinavati de pe campii?

  8. Marginalia non turpia Says:

    Poesele, nu vorbești cu puișori nevinovați. Părerea mea! Pe mine mă știu, nici ceilalți doi nu-mi sunt străini.

    Doar o mostră de ironie aduc, iute : „studioși care fac alergie la auzul cuvântului canon și manifestă tendința să pună mâna pe revolver când aud cuvântul tradiție”.

    Dacă ce e aici e scris cu respect și „pe bune” apropo de noii universitari, eu mă împușc cu revolverul din ăst fragment!

  9. AVP Says:

    Toti itemii pe care ii enumera Patapievici in persiflarea sa contra-Emin sunt note caracteristice ale postmodernismului, nu simple ironii. Nimeni nu spune ca Emin e baremi modern, insa HRP – precum toti postmodernii superficiali…oops – pare a nu intelege ca o singularitate creatoare e peste mode si timp.

    Ei doar au stele cu noroc
    Si prigoniri de soarte,
    Noi nu avem nici timp, nici loc,
    Si nu cunoastem moarte.

    N-asa?

  10. nikuelektriku Says:

    glumesti?

    eu stiam ca patapie este printre singurii conservativi asumatzi care se apropie, cit de cit, de acest nume.

    deci anti postmodern, anti corect politic, poate si anti humor (nu cel radu), d’aia n’oi fi sesizat matale ironia absolut evidenta si de care saracu se tot scuza, ca fraeru, de’o gramada de ani.

    mai bine ai scoate postarea asta.

  11. AVP Says:

    Nu-l citesc, decat absolut incidental, asa cum s-a intamplat mai sus, pe HRP si habar n-am ce orientare culturala are. Ma bucur sa aflu ca el, din contra, e un fan Emin, sau nu? Inseamna ca fazanu’, de-acuma, doar io am ramas:)

    Dar daca tot venisi pe-aci, ai putea sa ne linkuiesti si noua vreun text in care sa vedem scuzoaiele lu Pata ?🙄 Mie inca nu-mi vine sa cred ca totul n-a fost decat o zmechereala limbistica, prin care sa se demonstreze fix contrariul, iar daca a fost, a fost atat de reusita nereusita incat l-a umplut pe bietul om de rahat chiar daca era perfect nevinavat. Vezi, asta inseamna sa te joci, fie si-n gluma, cu simbolurile… oops.

  12. Marginalia non turpia Says:

    Poesele, toți cei care scriem câte ceva ne jucăm cu simbolurile, și ne umplem de detoate.
    Grăiești de parcă matale n-ai pățit-o!
    Cât despre mine, risc asumat!

  13. AVP Says:

    UPDATE TOPIC: A trebuit să vină nu unul, ci trei pretini să-mi spună – ei, care îl citesc frecvent pe HRP, probabil, în timp ce eu nu-l citesc decât din joi în paști – că textul patapievician mătrăşit de mine mai sus, pe motivul că e o palmă dată lui Emin al nost, e de fapt un text ironic, ba chiar sarcastic, aloo, contra postmoderniştilor, ca să mă conving, în fine, şi eu, că aşa este! Textul lui Patapievici ar fi devenit cu adevarat remarcabil daca ar fi fost real, a mon avis, recte o veritabilă copituță dată lui Emin sau ‘conservatorilor’. Chiar și ghilimelele despre “progresiști” sau chestia cu “revolverul” ar da un iz de oarecare finețe textului, în varianta “serioasă”. Ca replică sarcastică, textul e pur şi simplu slăbuţ ; oricum, un extraterestru – așa cum sunt io faţă de omul ista:) – n-ar înţelege nimic🙂 Cu scuzele de rigoare !

  14. Marginalia non turpia Says:

    L-am citit cândva. La începuturi, părea și el un extraterestru, pentru mine cel puțin. Ironia sorții: după stil, eu am crezut că…nu-i român, așa frumos îmi suna. Simplu, clar, și în același timp elevat. Mai ales că scria într-o revistă, unde mulți se uțupeau la vremea aia, scriind complicat banalități. Că se scăpase la cultură.

    De un timp nu-l mai citesc, alte fiindu-mi interesele. Am citit, fără extaze, „Ultimul Culianu”. Poate eu căutam altceva, iar pe el altceva îl interesa.

    Știi mai bine ca mine, Poesele, a spus-o și Nichita Stănescu în feliul lui: un text trăiește prin
    cel ce l-a scris și prin cei care îl citesc.

    Umorul, ironia și sarcasmul, cum bine știi, sunt specii diferite. Pata „al nostru”, doar ironic e.

    O zi frumoasă să avem!

  15. Marginalia non turpia Says:

    Hai să ne amuzăm un pic:

    Iată cum îl evaluează pe Pata un domn detractor:

    „Poate dacă tradiția, pe care Horia-Roman Patapievici o apără ca un cruciat dezlănțuit ce scaldă în râuri de sânge Ierusalimul, ar fi rezistat, atunci v-ați fi bucurat și voi de pâinea câștigată de mici în sudoare animalică a corpurilor voastre neprihănite”.

    „Horia-Roman Patapievici este un burghez. Conservator și iubitor din amvon al capitalismului”.
    https://vicuslusorum.wordpress.com/2014/04/23/h-r-patapievici-si-minciunile-de-dreapta/

    Așadar, în tradiția schemelor textuale produse de ILCaragiale, cu o logică a terțiului inclus, Pata poate fi văzut și „tradiționalist, conservator”, și ”anti-tradiționalist, postmodernist radical”. Depandă după cum devine și, dinspre unde, unde privești. Și se cheamă AMBIGUITATE. Așadar, ironia poate fi sursă de ambiguitate? Ori vițăvercea?
    Bună minge îmi dăduși, Poesele. Pe bune. Merci.

    Da, Caragiale e mereu ”politically correct”! Chapeau, Maestre ILC, oriunde v-ați găsi!

  16. Andrei Alexandru Says:

    Avepule, te afunzi. Ca seniorul S. I., care momentan a renunţat la apeluri.

    Campanie electorală pontacă: jos Băsescu, intelectualii de pe dreapta – trădători sadea.

    laplopulcuportocale

  17. Marginalia non turpia Says:

    Uneori, ne afundăm – poate – doar spre a avea de unde ne ridica mai sus.
    Iertare. N-am putut opri condeiul.

  18. AVP Says:

    Mai vedem noi până la urmă cine şi cum s-a afundat / scufundat🙂

    Postare noua.

  19. Sara Says:

    Ce tari sunt comentariile de mai sus :)) M-au amuzat tare unele dintre ele. Eram intr-o calatorie si chiar mi-au prins bine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s