Noutatea principala este că am vândut partea din faţă, dinpre stradă, a grădiniţei dintre blocuri, o suprafaţă de circa 250 mp, unde cumpărătorul, un om de afaceri local, şi-a ridicat în timp record un spaţiu comercial, io mai păstrându-mi fix un platz de loc cu noroc, pe care mi-am ridicat o bojdeucă ad-hoc. Aveţi mai jos căsoaia pe care şi-a ridicat-o cumpărătoru, dimpreună cu jumătatea de nuc ce mi-a mai rămas, iar în dreapta se vede rădăcina moşmonului aflat pe locul de nevoie vândut, pe care am ţinut s-o păstrez ca amintire a timpului şi spaţiului trecut…
În imaginea următoare observaţi ceea ce se vede când te uiţi dinspre intrare, către una din căile de acces în grădiniţia-mi mumos mirositoare, care are 3 astfel de căi accesoare : una – asta care se vede – printre gardul de fier şi blocurile învecinătoare, alta (cea pe care o vedem mai sus), printre blocul vecin şi căsoaia ridicată de cumpărătorul ce-l ştim şi-n fine, a treia, care se observă atunci când preste răzoarele de allium cepa privim:
În fine, în ultimele două fotografii se obsevă rondurile de flori ale grădinii, cu lalele şi zambile mii – dacă e să socotim şi seminţele cu virtuale florării…oops – şi crizanteme & narcise câte s-or găsi:)
Da, dar să vedeţi după Florii cum va fi, ca să nu mai vbesc de Miezul Verii, când Raiul de Verdeaţă se va rumeni, aşa după cum ştiu că ştiţi, mey copii:)
În fine, în ultima poză care vine îl puteţi admira şi pe dom Petre, îmbrăcat şi înarmat cum se cuvine, în grădiniţa-i încărcată virtual numai şi numai cu poame fine… oops :
6 aprilie 2014 la 6:57 PM
Mi s-a făcut dor de grădina noastră de la țară. În curând voi merge acolo să mă lupt cu buruienile.
Înverzire frumoasă îi doresc grădiniței voastre!
6 aprilie 2014 la 7:30 PM
Multumim frumos! De fapt, io credeam ca mergeti saptamanal la gradina de vara, chiar si iarna:) Nu ratati sa calcati / mangaiati cat mai des Pamantul reavan, ca sa nu-l supalati, dragi confrati.
7 aprilie 2014 la 8:40 AM
Pământul are compasiune pentru intelectuali, eu așa cred.
7 aprilie 2014 la 10:45 AM
Io vaz c-ai furat o banca de pe domeniul public. :))
7 aprilie 2014 la 2:24 PM
La oameni, compasiunea e mai greu de cultivat. La concluzia asta ajunsei azi, meditând ”just a little”.
7 aprilie 2014 la 2:30 PM
PS. Vedem la alții ceea ce avem, bine dosit sub preș, în noi. Poate de aceea e greu de cultivat compasiunea (de sine și de alții), în cazul oamenilor.
7 aprilie 2014 la 6:33 PM
Că bine zici, inţeleaptă Marginalia.
@ActOfGog – acum, că nu mai e Stely p-aciia, te iei până şi de banca mea:) (care e mostenire de la tata-socru, Dzeu sa-l odihneasca, avand o vechime de preste 50 de anisori; chiar ma gandeam zilele astea s-o reinnoiesc). Pe vremuri circula o vba : sa nu-l servesti pe militian cu Kent, caci o sa te-ntrebe de unde-l ai…oops.
Postare noua.