După îndelungi ezitări, născute din scrupule artistice şi morale chinuitoare – din câte îmi dau seama acum -, Florentina Borgovan, una dintre cele mai atente, mai civilizate şi mai cultivate semnături din Hyperspatz – cum îi zic eu cyberspaţiului -, mi-a încredinţat spre publicare pe my blog, neapărat (deşi eu i-am propus la un moment dat să-i fac un blog aparte), nişte texte excepţionale, texte pe care – dacă nu cumva greşesc – le-a avut în mână la vremea naşterii lor şi Nicolae Manolescu, mentorul optzeciştilor, însă din păcate criticul nu le-a putut publica la vremea aceea, din pricina faptului că Cenzura le-ar fi hăpăit fulgerător, vezi bine, dar şi pentru că Florentina n-a participat la bătaia ocleiului prin Bucurescii Mateiului comunizat sau la Cenaclul de luni cel supravegheat şi doar printr-o minune salvgardat peste mode şi timpul ce s-a curbat nesperat… Faptul că puternica poetă Florentina Borgovan apare în public abia aici şi acum, cu un text care nu se deosebeşte decât prin certă originalitate şi valoare, cum ar veni, de textele optzeciştilor vremii, ne-arată încă şi încă o dată că habent sua fata libelli (aşa cum a scris dl Manolescu la apariţia „Poemului de oţel”, cartea mea iepocal premiată, dar nepublicată la vremea sa şi apărută când nimeni nu se mai aştepta, întrucât pentru naşterea-i supergrea trebuia să moară comunizmu, chiar aşa…). Cartea Florentinei se cheamă Un secret bine păzit – laşitatea savantului secretar şi, după ce o veţi parcurge mai jos, veţi realiza că e după chipul şi asemănarea aleasă a unei poete de nobilă clasă, paradigma cea mai adâncă a cărţii şi a autoarei ei, totodată, neavând de a face cu lumea vulgară, gregară şi deşuchiată de-acuma, ci cu-o lume spiritualizată, demnă şi rafinată, de dinainte de a fi de colectivism invadată.
+++++++++++++++++++++++++++++++
UN SECRET BINE PAZIT
lasitatea savantului secretar
motto:
leopold al doilea s-a ocupat de tramvaie .
am descoperit un manuscris. e cu sigiliul
lui. chiar asa e scris tramway
cu dublu v si i grec .
– ce dracu tot vorbesti . esti beat .
– lasati-l in pace ! urlă : lasati-l
in pace !
laşitatea savantului secretar
motto :
si viziera ridicată a zilei
spatiu al violenţei , miradorul
sau ochiul larg deschis : acurateţea
morţii .
autobuzul franează brusc .uşile se deschid cu zgomot de aer
comprimat scăpat din supape . vântul ridică in vârtejuri
zapada subtire de pe trotuarul pustiu.
şoferul coboara grabit cu o sticla de un kilogram in mana .
mi-e frig , foarte frig . pe trotuar , soferul da energic picioare
cismelei inghetate . cei câtiva călători strâng infrigurati
paltoanele pe ei . soferul se intoarce grabit cu sticla goală
sub braţ . ambaleaza motorul , cutia de viteze mugeste teribil
până ce roţile angrenează in viteza intâia . autobuzul porneste
uşor .
marunţi slujbasi ai deznădejdii mărunta
tropăială si aripioarele subtiri in ţevaria
libertatii
înfrigurarea de-a nu fi ( idilă )
balans periculos – crenguţa
intunecată a vorbirii
iar tărmul era ca suflarea care indată ce pierea .
as vrea sa dorm dar rozul
ţipator
si locuri mai strâmte ca moartea, ea se apropie
dansează
ea se apropie, dansează . isi aprinde din mers , cu gesturi
masurate , tigara din varful tigaretului foarte lung de argint .
– pot sa rămân ?
el fremătand isi desface bretelele :
– da , sufletul meu !
el o mângaie . ea vrea sa-l muste de un deget.
el isi retrage mâna rapid .
e-o noapte roz cu turnulete ,flacara
alba a oboselii , barbatuşii istoriei , şurubul
cantător, manuşa de matase
rosie
adevarul acesta ma trudesc in zadar sa-l cuprind
balans periculos – crenguţa
intunecată a vorbirii
iar ţarmul era ca suflarea care indata ce pierea .
astfel ne risipeam zeita, exasperati
de propria fiinta
si filamentele subţiri ale singurătatii
ajuta-ne pe noi , stridenţii
teritorii pierdute ale realului , desimea umbrei tale
sau sarpele cu pene intrevederea care dă orbirea
si insomnia ca un coif de aur
miscarea
ca ascundere : dulci alveole ale desfrâului
solar .
fragilitatea ta : esti luat
ca o privire : ceaţa
de pe lucruri .
cu mişcari precise basculează capacul brichetei . inspiră
profund , apoi pe tot parcursul frazei , fumul îi iese in tranşe
mici , fie pe nări , fie pe gură .
– aşadar sublimul .
expiră ultimul fum rarefiat si albăstriu
mă uit la el . mic , rotofei, cu ochii jucauşi , bărbie dublă
pofticioasă , chelie de pe care nu-si scoate şapca oriunde
ar intra ,iar cand o scoate o ţine in mâna stângă in vreme
ce cu dreapta işi tamponeaza calota trandafirie , brobonita.
respiră greu , astmatic si fumeaza , fumeaza ……
notez repede totul .
o , angel radios ! o, păstorele !
aceste comicsuri dezvolta ( hilaritas ,modus
lascivus ) timpul slabit – o alergare
de plasma si singuratate
de serate dansante , platouri unsuroase de metal
si încăierarea pentru totdeauna
in apele de trandafiri , agheasmatare , lavoare
publice , ghişee sau malul ridicat al zilei
plancton rătăcitor si purpuriu .
.
apoi cei aproximativ doua sute de metri patraţi de centru
cu torpoarea miezului zilei , clătinări , ciocniri ,
involuntare, impiedicari de bordure , soare, din nou soare
şi iar soare , creieri gelatinoşi , câteva incercări ratate
de sinucidere sub roţile unicului automobile, ce se învartea
haotic pe cele câteva străduţe , din nou soare, soare
şi totul se pierde difuz , confuz, meduz…..
nu meduz…meduză ! spuza , lehuza , patul mechanic
pentru mutilaţi dupont ! cu manivelă ,trei viteze , frână şi roată
liberă
suspensie foarte uşoară prin resorturi cu lame
această manivelă permite ridicarea fără effort a capului
singur
a picioarelor singure , mişcare precisă şi singură astfel :
pierduţi de propria fiinţă ca un fragment
câinele mort .
STUDIU DE URMARIRE
motto:
detaliu fragil ( dintre caile
domnului ) sau greierii de jad din gura
morţilor : indestructibil .
se duce si vine , cade pe scara, studii fabuloase
cu frunzulite de argint şi robinete moarte
capul sub marile sudului
creşte
şi râsul amoros , glicina
pe scurt :primejdios , freatic
pălărioara rosie
pe ape.
doi bărbaţi trag , apoi bat cu rigla de trei metri betonul .
sunt crispaţi şi nervoşi , trag in contratimp de mânere
se inverşuneaza unul impotriva celuilalt ,obosesc repede
mâinile şi genunchii tremura imperceptibil, striga unul
la altul .
gesturile se sincronizeaza treptat . mişcarea e din ce in ce mai amplă . sub riglă
betonul se deplaseaza dintr-o parte in alta, in ritmul mişcarii celor doi .
massa amorfa, ce nu se lăsa lucrată , prinde viaţa pe nesimţite , însufleţită de gâfâitul
sacadat
de spinările lor arcuite şi de picioarele cabrate .
se simt şi se înţeleg la cel mai mic gest, la cel mai mic impuls transmis
de unul sau de celalalt de la capetele riglei.
privirile sunt plecate . gâfâie . icnesc. nu pot articula cuvinte
intregi . nici nu e nevoie , se înţeleg perfect, musculatura
încordată a torsului , braţelor şi gâtului saltă ritmic sub piele.
fiecare se teme sa nu obosească primul .
se apropie de sfârşitul întinsului . mişcările sunt din ce in ce mai rapide . sunt congestionaţi , transpiraţia curge şiroaie.
o dată , de două ori, de trei ori …..gâfâie, aruncă rigla.
se ridica încet . picioarele se îndreaptă cu greu . tendoanele sunt ori prea întinse
ori contractate la maxim . şalele , ei da, şalele sunt dureroase ,iar şira spinării
parcă are vertebrele dislocate.
o respiraţie mai amplă . a trecut .
îl înjură de mama pe peştişor .
asta e tot .se lasă umbra .
e-un frig clinchetitor ca oscioarele albe
de rege .
poem independent
cheia , lanţul sub şa .
încalec. o rază de soare cade pieziş pe ciment .
frânez uşor . cu roata din faţă ocolesc bălţile verzui
scurse din tomberoane.
– bună dimineaţa , nu mi-ati văzut pisica ?
fac un opt splendid . evit bordure .
– încercaţi la domnul vetrice
mă îndepărtez pedalând in forţă . fredonez obsedant
ori iţi dai cu odol dinţii
ari iti devorezi părinţii .
STUDIU INTERIOR EXIACTIC ZI
motto :
clasicizarea fricii tale, minuţioasa
pierdere de fiinţa
şi amintirea ca o pată de ulei, tremurătoarele
dovezi
pe scurt morişca învierii
butoniere care ne inchid in trupul public, pastişă
a nefericirii,chicoteala, tagma de conţopişti
va fi retrasă
şi greierii de jad din gura morţilor
şi sângele şi aerul şi propria ta moarte
astfel :
sancta simplicitas ! dar unde-i bietul isaac ?
vorbesc de celălalt, de babel
o dansatoare în tutu plânge aproape de hale
iar ţevile caloriferului sunt sparte şi sunetul
de clopoţel şi glasuri de băieţi
sau domnul maupassant umblând în patru labe
culoare subţiri în care plutesc singuratici condori
şi rozul ţipător şi aşteptarea animalica pe scări
emanând unelte de silex, ştampile, paradisul tenace al vorbirii, vorbirea
fumigaţiune, articulaţii artificiale de femur
le prince d’aquitaine a la tour abolie aproape
de halle.
trei personaje intră-n vorbă
îşi leagănă capul
şi mor .
această splendidă mişcare – lamele fine
de singurătate
orele două după amiază, oră copleşitoare la peronul doi
alături de cearceafurile care- atârnă, se disting
mulţimi pedestre , un bărbat
cu pălăria în mână, are aerul că fuge spre zidul de beton
ruinat
un impiegat ridică discul ,o tânără femeie transpirată aruncă ţigara
îşi scoate ochelarii , clienţii se aşeaza la coadă
şi aşteaptă sa le vină rândul
femeia tânără agită vesel mâna
el pare vesel şi-şi face vânt cu ziarul, claxoane ici şi colo , concert sfâsietor
şi discordant .
iar marginile reflectante-ale reţelei
tind să reţină energia
de vibraţie.
urmarea este foarte mica
şi-aproape poate fi mâncata
de-o furnică :
printre rotiţele infante .
ne apucăm să spargem scara
persoanele : el
ea
insul fragil , razant şi toxic, tov. Iulian , şoferul păduraru paul, portareasa
golanu miluca
doamna hetrea îşi caută pisica , domnul vetrice
o înjură, iar titi boldescu la sfârşit va spune : aş mai sta
da’ uite că mă caută unu’ de la fisc.
mişcarea : rest ultim, ceva atârnat de un text
de o moarte
şi mâinile tale lipite de umeraşii rozalii ai spaimei .
bine proptit în spătar, el se înclină cu scaunul, în echilibru
precar
pe picioarele din spate
îşi trece prin plete degetele subţiri şi scuipă sub masă . revine
pe cele patru picioare al scaunului, se apleacă
spre urechea ei şi-i vorbeşte şoptit , precipitat .
– numai să nu mă baţi ! zice ea cu voce nesigură , depărtându-se uşor.
cu înghiţituri lacome îşi beau berea .se ridică şi pleacă .
un aer vag si fără profunzime pluteşte peste celelalte persoane .
numai atât : ca să descriem
stradela roşie
adio
adio,dar .
nu mai e nimeni
respiraţia ta ca arborii gingaşi ai fricii şi bluful
graţios : babiţa .
STUDIU DE ACTIUNE
Motto :
dar trupul tău nestins – aripă
în şirul continuu
numeric .
locuitori ai mâlului , spinarea frântă , ceva ireparabil ne ţinea
în viaţă
faţa de vâsc a morţii , meterezul
de febră , scâncet sau imperii
biscuiţii pompoşi muiaţi in siropuri, în rânjetul
apos al controlorilor, lavoare publice, ghişee
un rânjet de-nceput de lume , o dimineaţa
a invierii din nimic
strigătul slab, cursa de rouă, o mie de paşi infuzori
colportori , orbitori , o impresionantă sinucidere
s-a întâmplat de anul nou în strada aviator jean texier
numărul patru unde locuia tânărul funcţionar radu
ionescu acesta după ce-a petrecut de revelion toată
noaptea s-a spânzurat cu un şiret albastru în câteva
minute nefericitul tânăr a murit el n-a lăsat ncio scrisoare
el n-a lăsar nicio scrisoare care , cadavrul
a fost dus la morgă , apuca malul ! lumea e un cocoloş
de pâine
precizia de ismail a fricii
se poate dobândi prin salve hiperceleste , acefale şi studiul
triumfal despre creveţi ,plancton rătăcitor
şi dopuri, vorbesc de dopul inefabil
sa ma ia dracu’, cască gura
pictor de gang cu trup sensibil şi curba deznădăjduită
a tăcerii
aspiraţi infernal în jeleul
mestecând, respirând, tremurând, implorând
spânzurând un cocoş purpuriu la şosea
invadând tragedia ci inşi netragici înghiţiţi de mlaştinile putrede ale stabilimentului
in vreme ce treceai dintr-o cameră –n alta , dintr-un oraş in altul, dintr-o moarte
în alta, din gaura occipitala
purtând mănuşi de cauciuc, alcătuind mai pure
diagrame şi priza absolută B 125 .
poem independent
deschid .
– douăjcinci de lei, bună dimineaţa. a venit apa.
luna asta e mai mult că lipsesc ăia trei şi vetrice nu vrea să dea
în plus, zice că dă-i în ăia mă-sii de infractori şi nici domnu’ jean
nu vrea, nu m-am aşteptat, zău aşa, că zice că ăştia din gang…..pe cuvânt
de onoare că m-am săturat şi beţiva aia, lăsaţi
nu mai căutaţi că pun eu şi-mi daţi mâine. nu mi-ati văzut
pisica ?
STUDIU DE INTERVENTIE
Motto :
Ne limităm celest , adio .
orbi şi fragili, pori ai singurătăţii, ne-atingem
viaţa mea
în treacăt
din spaima de-a nu fi totuna
e-o răsuflare fără oameni , eram atomizaţi
feerici şi lesa de oţel a dimineţii .
împingem povestirea-n moarte, studiu de urmărire , se constată
că fluxul de cerneală e ambiguu, filtru
mortal si reazem deformabil
varii pensete, clipsuri, clesti şi colportaj infrigurat
de fiinţă
torpoarea unei perifraze şi-aceste spaţii mutilate
de trufie
crezi că nu ştiu ce-i asta ? şopteşte exegetul
cu ochi de peşte, gărduleţ şi valţuri
cu atât mai bine, în dimineaţa asta
nu mă mai spăl pe mâini
cobor
– sărut mâna, doamna hetrea
– bună dimineaţa, nu mi-aţi văzut pisica ?
încalec bicicleta. luminatorul are un ochi spart
– încercaţi la domnul vetrice .
trec prin gang. acum tomberoanele:unu, doi, trei şi gata.
atenţie la bordură !
mi-a reuşit .
in fiecare dimineaţă îmi reuşeşte .
STUDIU TRIUMFAL
Subs. Golanu Miluca am fost de serviciu la postul Nr.2
tăbăcărie ţin să vă aduc la cunostinţă că la ora 9 şi 5
minute am plecat şi meam luat pâine prin care am lipsit
10 minute prin care ale zece minute am fost şi la tauletă pe când mam întors tov. Vânatoru mea spus că am o maşină
pe când am ajuns la poartă şoferu Păduraru Paul a împins
poarta şi a stricat lacătul şi tov. Iulian mă ameninţă
10 la sută ca mam lipit.
Prin care a repetat de mai multe ori din cauza lacătului
şi a ameninţărilor mam inervat şi lam înjurat să tacă.
Se poate că pentru o bucată de pâine ?
ciorapii electrici, dupont ! cu manivelă, trei
viteze, entuziasme absorbante, holocauste viscerale
prin agramare şi incendiu, lichefierea
abisală
şi adjectivele victoriei care îmi plac la nebunie
numai această pălărie se poate spune că e bună .
bat aerul cu mâinile ( idilă )
eşti numai viu , ce altceva ? adio .
poem independent
înfig briceagul în cauciucurile bicicletei
fâsâie şi se fleşcaiesc .
o arunc peste tomberoane. blochez gangul .
îi dau un brânci lui madam hetrea. sânge . tâmpla de colţul
balustradei .
mă-ntorc fulgerător şi-l spintec pe vetrice
– bravo , bine le faci .
îi dau un pumn în cap să tacă. domnul jean cade de pe palier pe cimentul parterului .
urc în pod
ies prin lucarnă
plouă .
ridic gulerul impermeabilului.
– bună dimineaţa , nu mi-aţi văzut pisica ?
încalec bicicleta . ocolesc luminatorul .
– încercaţi la domnul vetrice .
STUDIU COLOANĂ ÎN CÂMP LIBER
.
Motto :
se execută lent şi răpitor , mănuşa
moarta a deznădejdii şi zgomot alb
filtrat de medie zero .
halda de gunoi numărul trei e situată la marginea de sud-est a oraşului.
plouă torenţial . cauciucurile camionetei rulează fâşîind monoton.
din şoseaua naţională nu se zăresc decât
cele două grămezi uriaşe pe care ard mocnit focuri răzleţe .
picăturile grele de apă se menţin câtva timp suspendate pe circumferinţa
arcului descris de lamelele ştergătorului .
apoi altele şi altele într-o cadenţă aproape perfectă.
cu dosul palmei şterg geamul aburit al portierei apoi si jumătate
din parbriz .
frontiere absorbante
lavage du reel spălătoriile reunite geometria
spasmodică a urii
mulţime vidă
zvâcnitoare şi borne kilometrice lamele
alcătuind un trup fantasmagoric în dimineţile
absente
printre flacoanele de briantină şi plevuşcă fundaţiile
extazului dopuri şi pete de ulei măturătoarele mecanice
e toamnă
să rămânem obscuri printre vectorii stinşi
nazar porfir şi roza
o mână care face să lunece vizeta
roşeaţa ta uşoara în obraji şi strigătul de recunoaştere , adio
locul mişcat al fiintei, deversorul ,reţeaua
de canale colmatată , străzi răsucite-n aer, ceasuri
deşteptătoare , pălării de plastic , relaţii stricte
de servici şi moarte
plici, băltoaca morţii , plici
pune-ti fracul şi îngerii mici
doamnelor şi domnilor ( aplauze , tropăituri , urale )
daţi-mi voie ,deficitul …..daţi-mi voie, vă rog
deficitul de fiinţă şi vânătoarea de amibe
ochiul de aur , spaţiu separat
– hai, uimeşte-mă !
– trecusem de primul colţ …..pe dreapta m-am oprit o clipă lângă stâlp . răsărise
luna …. nu mai ştiu . oricum nu l-am recunoscut .
– uimeşte-mă , n-auzi ?
– am străbatut apoi ….dar se lăsase ceaţa … cred că ajunsesem în apropiere, m-am izbit
de zid. mi-am zdrelit mâinile căutând intrarea , dar am ajuns la al doilea colţ.
mi-am amintit …tot pe dreapta , ţin minte tot ,era din ce în ce mai frig
nu mai recunoşteam nimic .
– opreşte-te !
– nu mai pot ! genunchii îmi tremură …..mi-am amintit ! o oboseală
mortală mă cuprinde …. ajung la al treilea colţ ,de data asta pe stânga . pavajul
străluceşte sub crusta de polei.
e din ce în ce mai frig . păşesc cu atenţie. alunec
mă dezechilibrez , mi-am amintit !
– opreşte-te ! urlă : opreşte-te !
rumoare , asistenţa urlă
şi voci vicariante , splendid, splendid ! eliberând particule de moarte
intruziunea epicului, fiinţa amânată
ochiul de apă în ciment
- un moment de repaos , despăducherea
- fiinţe de tranzit ,ventuza
de febră , scâncet sau imperii
- în lipsa dovezilor , vehemenţa de a fi
- locul strident al neînsufleţirii
1+2+3+4 = 10 – tetractis , armonie pură .
surâsul spart .
aici intercalăm o notă
– nu se mai poate , domnu’ spiridon.
divinitatea broca a vorbirii
adio, dar ! plonjăm fulgerător
– ah , aurora !
penajul fricii ,stele pitice ,trupe de şoc şi glande
beatificate
– ce te holbezi ?
vagonul circulă fără oprire cu gurile de descărcare şi capacele
acoperişului complet închise şi blocate
– vorbim în treacăt şi armăturile absenţei .
insinuăm aici concordii , cursuri sinat harmonie et solfege prin corespondenţă
în câteva lecţii vă învaţă mai mult decât în ani de studii, minunate
calităţi de stil , veţi dobândi un son splendid şi lovitura
de maestru
– huideo !
– zât !
– piei , drace !
se opresc un moment. îşi strâng umbrelele. unul scuipă
celălalt îşi şterge nasul cu două degete de la mâna dreaptă
scuturând cu un gest violent mucii verzui pe pereţi.
dispar în gang .
acesta este locul , trismegistos .
STUDIU DE INCINTĂ
motto :
teritorii pierdute ale realului
refluxul care lasă în urmă
o sforicică
ochiul de apă în ciment .
totul e aici .
colaci de sârmă , mulaje învineţite, ocolul mortal
aura de prăjeală , tangoul
etern , mecanic şi murdar
rămâi cu mine
moartea poveretta ,irezistibila , crudela .
– … pune mâna…aşa …încă o dată …desfă acum … încă …las-o mai lungă …
răsuceşte … mai, mai , mai …încă o dată …acum !
e duminică dimineaţă . nicio adiere.
– las-o, dracu’ nu vezi că nu merge ? Hai , încă o dată … ţine bine , ce mă-ta faci ? aşa …
– hî … îşi dă drumu’
– am simţit.
cu răngile aşează pe gura canalului capacul greu de fontă .
ninsoarea oprită de cateva ore , se porneşte molcomă
compactă .
În ziua de 15 iunie , la Botoşani şi Ipoteşti , 50 de scriitori din întreaga ţară au adus un vibrant omagiu poetului naţional al românilor , Mihai Eminescu , de la a cărui trecere
In nefiinţă s-au împlinit 98 de ani , La întreprinderea „Integrata” s-au prezentat expuneri şi s-au purtat discuţii cu privire la viaţa şi opera „poetului nepereche „
În întâmpinarea apropiatului CENTENAR EMINESCU , scriitorii au depus o sută de garoafe la bustul poetului.
La Iaşi , în ziua de 14 iunie , scriitorii au participat la un amplu spectacol EMINESCU ; şi-au dat concursul coruri , formaţii coregrafice , solişti vocali . Reprezentanţi ai conducerii Uniunii Scriitorilor şi ai Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi au fost primiţi la Iaşi
De Maria Ghiţulică , membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. ,
Prim – secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., la Botoşani de Iulian Ploştinaru …
La Târgu Neamţ , scriitorii au vizitat obiective de interes cultural şi istoric ; primarul oraşului , Mircea Leţu , a prezentat perspectivele dezvoltării vechii aşezări, întinerită din temelii în ultimii 10 – 15 ani . ( ….) Primarul oraşului Fălticeni , Costică Artemi , a înfăţişat tradiţiile culturale ale oraşului şi coordonatele dezvoltării sale viitoare . A fost prezentă Ileana Paranici, secretar al Comitetului Judeţean….
R.L.26/25 iunie.1987
ipingeaua .
tropăim şi murim .
dar marea ?…
am râs şi m-am tăvălit pe jos.
titi boldescu .
cel mai puternic om din lume .
rupe lanţuri cu pieptul .
titi boldescu există .
e viu , adevărat şi într-adevăr foarte puternic .
poate să dezdoaie o potcoavă de oţel , poate să îndoaie
o rangă , poate să doboare un taur dintr-o lovitură
cu mâinile goale .
cei slabi de inimă , gravidele şi copiii să nu se uite
e foarte periculos .
poate să curgă sânge.
călătorii în mările sudului până in caraibe , chiar
şi mai la sud.
timbre poştale pentru trinidad-tobago.
blochez
ceva atârnat de un text , de o moarte .
poem independent
afară e ceaţă . ies din casă .
cheile în buzunarul drept la îndemână
ridic gulerul impermeabilului . încalec bicicleta .
trec prin gang.
acum tomberoanele : flagrant , flamingo , fiting
parapet şi gata .
atenţie la bordură !
mi-a reuşit.
în fiecare dimineaţă îmi reuşeşte .
.
STUDIU DE RECUNOASTERE
dinainte ştiuţi noi nu izbuteam să aducem
decât dezordinea sperantei
ne hotărâm să spunem doamne , o sforicică , aripioara
umerii strânsi , dimineaţa ca un celofan foşnitor pe limbă
locuri baricadate de hălcile fosforescente ale memoriei
rumoare , asistenţa urlă , în jurul neonului pâlpâitor
şi murdar se învârt ameţite câteva musculiţe , un fluture
şi steaguri , arbori , magazii şi un impermeabil
şifonat .
domnul ?
să-ţi aminteşti încet vederea
fiinţe atât de fragile
încât se apără-n imagini , tremurând de orgoliu
printre colecţiile
de fiare de călcat şi frunze şi stucaturile
greoaie ale fricii .
desperecheat , razant şi toxic .
– ce faci , câine ?
– hau .
– hau ?
– hau .
îl mângâi pe şira spinării . levierul e la îndemană .
ceafa cutată , omoplaţi ascuţiţi .
mai jos . da , mai jos , vertebrele sunt proeminente .
se lipeşte de genunchii mei . fixez locul . cinci centimetri sub omoplaţi .
acum îl mângâi cu stânga , se ghemuieşte
închide ochii urduroşi . lovesc fulgerător , exact în locul
stabilit.
schelălăie prelung . încearcă să se ridice şi să fugă . e frânt
în două . picioarele se mişcă dezordonat .
ramâne pe ciment urlând .
ridic din nou levierul . încearcă să se ferească .
lovesc .
oasele craniului troznesc sec . trupul îi tremură ,coada
descrie un ultim semicerc în aer. Limba îi atârnă pe ciment .
o dâră subţire de sânge
îl izbesc cu piciorul în burtă şi plec .
proiectul de fiinţă e săvârşit.
nicio adăugare posibilă ,banda rulantă
sau concasoarele istoriei
caracter de lucru .
produs , singurătatea obiectului , desprinderea de sine .
– Ia uite dom’le diotima : ceac , pac !
spectre de răspuns standard , independente
de amplasament
fractura
şi zbaterea ta in foiţa de aer .
STUDIU DE AGREGARE
Motto :
iar nota îngrijitorului e aceasta :
foaie de manevră
un obiect , un ins , o moarte , făptura
întreruptă – locul
invulnerabil al absenţei
căci toată iarna a fost goală
şi foarfeca în aerul trist ca mătasea porumbului .
începeţi propunându-vă să distrugeţi un obiect , care în mod obişnuit se deteriorează
la cea mai mică neatenţie .
vi se va opune . încercaţi cu un pahar , o carte sau un scaun .
încercaţi ,încercaţi …
imbecilul .
îl trântesc la pământ . il strâng de beregată .
se învineţeşte . îl izbesc cu genunchiul intre picioare .
dă ochii peste cap . slăbesc strânsoarea . îl bat măr .
e de la sine înţeles .
descriem aplicat , frenetic scandalul pălăriei moarte .
sting ţigara . stratul subţire de fum unduie calm între fereastră şi colţul
mesei . mă ridic . îl rup în două .
siguranţa se execută ori de câte ori
structurilor din neglijenţă sau din spaimă
latexul armoniei , personajul – nenumerabilă
absenţă
– doamnelor şi domnilor , daţi-mi voie , ciorapii
electrici, dupont cu manivelă , trei viteze , entuziasme
absorbante
lumea dezamorsată
înecul haotic
în labrador un calculator muncind cu spor
a inventat un mosor
un cocor
şi mătuşa tania răstoarnă sania în aquitania
geamlâcul etern şi mecanic , picătura
de sânge – realul
temut şi auxiliar .
încercaţi să găsiţi un loc potrivit în locuinţa dumneavoastră unde
vrând să spargeţi paharul , aţi face-o
fără reţinere . nu-l veţi gasi .
mă-ntorc .
pubelele asurzitoare ale istoriei
infernul repetitiei – idilă
mecanica lentă ne scoate din minţi
cu genunchii la gură lipiţi , multimea însingurată ,
tehnici
de simulare
digitală gura honţ , in creştere uşoară
călăraşi , staţionează
giurgiu , hau .
– hau ?
vom spune că povestirea agonizează
chem personajele cheie
legea argintăriei , câinele freatic .
aici dezvolt o mare morgă cu linguriţă de argint .
– ah , aurora ! dar unde-i bietul babel ?
analiza
de deconvoluţie
a semnalului – vorbesc de celălalt , de isaac
– hau .
– asadar sublimul.
– încercaţi , încercaţi .
– ce mă-ta , faci ?
exit .
cititorul e foarte amabil ,surâde mereu , se mişcă dezinvolt
printre detalii , e-un adevăr oribil , totuşi :
ne apucăm să spargem scara .
Braşov , 1986 – 1987
31 martie 2013 la 10:27 AM
Se pare ca va trebui sa te multumesti numai cu comentariul meu, stimata doamna si colega 🙂 Cred ca-ti amintesti ce lumini si ce cantari de baluri erau aci pana mai an, insa de cand zmecherosii vremii noastre au tras concluzia ca nu ma mai pot exploata in orb in niciun fel util pentru ei, ba te pomenesti ca ar putea fi chiar din contra (fiindca linia mea de destin, mereu constanta si rectilinie, nu se mai intersecteaza, intamplator, desigur, cu interesele lor), au decis sa-si retraga de aici si trolii, si laudatorii (mascati in ‘inamici’ si ‘amici’, dupa caz, naz si praz), scontand ca-n felul acesta my blog va fi napadit de buruieni si de uitare, iar pana la urma va putrezi subt rumânescu soare…
Eu zic insa ca chiar si numai laudele mele iti ajung, nu pentru ca n-ai merita mai multe, ci pentru ca… viteza luminii nu poate fi depasita, dupa cum bine stii, poti sa te afli si-n trenul vietii atunci cand calatoresti pe sageata timpului din orologiul cel mai mare (vezi topicele anterioare) 🙂 O Duminica in sfarsit relaxata iti doresc, dear surioare.
PS: Sa-mi trimiti o poza de la etatea pe care o aveai cand ai scris textele acestea superbe, ca sa respectam cronologia (dintr-un interes strict istoric-literar, vezi bine).
PPS : Oricum, 50-60 de curiosi, in medie, tot se uita zilnic pe-aci, iar preste mode si timp se vor uita mii si mii.
1 aprilie 2013 la 1:19 PM
Azi, e.g., au fost 107 visitors.
Postare noua.
21 mai 2015 la 8:25 PM
Da, cunosc și iubesc nu doar poeta, ci și omul Florentina Borgovan.
Cartea ei cere un studiu aprofundat, e scrisă cu meșteșug și are ca sursă o trăire extrem de vie și dureroasă a unei lumi rele prin care mulți dintre noi am trecut în costum de protecție.
Îi doresc să o poată publica și în limba franceză. E o carte care e bine să circule prin lume.
20 septembrie 2015 la 1:13 PM
Eliminati adjectivele. De cele mai multe ori, nu spun nimic.
21 septembrie 2015 la 6:06 PM
Depinde cine le rostește, mey, rumâne. Dacă le rostește un pește, ele, adjectivele, nu însemnează mai mult decât atât, firește, însă dacă le rostește însuși cel care le aurește, după ce le făurește, normal, adjectivele, ca și verbele ori substantivele, pot determina nu doar un auctor epocal / iepocal, după caz, naz și praz, ci și universul primordial / actual, care nu e altceva decât Cuvântul, la baz.
Pricepi mata, scribăiețu’ lu nenea ? 🙄 Hai, fugi dreq d-aciia, nu-i dai tu lecții regelui hyperspațiului 🙂
25 septembrie 2015 la 2:07 PM
Domnul HN știe limba română? Sau doar are senzația Huvacală că… ?! 🙂
25 septembrie 2015 la 11:48 PM
Văd că face pe mortu-n păpușoi 🙂 Fiindcă aduseși vba, io m-am prins abia după ce i-am răspuns că el se referea la textele Florentinei, nu la scurtul meu cuvant de prezentare… oops. Insa, in acest caz, ceea ce i-am zis pica si mai bine 🙂
26 septembrie 2015 la 8:16 PM
I-o fi murit PC-ul! Ori, poate, inspirația! 🙂
26 septembrie 2015 la 8:19 PM
Cred și eu că pică bine. 🙂