Ce nu percepe Crinu’ fanat-naţionalist dintr-o Europă a transnaţiunilor

Omu’ ista nu pricepe un lucru simplicissim, dar cică vrea să ne reprezinte ţărişoara : el ignoră că România – ea – este acum în Casa Europei, iar nu Europa în bojdeuca noastră, şi deci musai să respectăm regulile Casei Europa, dacă vrem să mai rămânem în această Casă. Deci nu că Europa are tupeul – vezi nene – să ne ceară să-i respectăm regulile, ci noi suntem nesimţiţi sadea, atunci când, după ce am intrat într-o Casă pe care o priveam până mai ieri nu de peste gard, ci din Groapa lu Ouatu, acum ne-apucăm să-i dăm lecţii de demnitate, după ce ea tocmai ne şopteşte că am cam revenit la obiceiurile noastre vechi, de neam de traistă criptocomunistă. Lui Crin al nost i se potriveşte, hic et nunc, fabula:

Povestea porcului spinos

Un porc şi spinos, şi slinos, şi mirositor ca un sconcs, se rugă odată de nişte şerpi de soi neveninos, deci prietenos, să-l primească în adăpostul lor până trece sezonu ploios. Înghesuindu-se politically correct şi politicos, şerpii îi făcură loc porcului, deşi li se păru de la bun început că individu’ nu prea are nemic din sfiala ce s-ar cuveni musafirului, ci din contra, se-nghesui, scrâşni,  tropăi, pufni şi beşi ca-n cocina suinului, astfel că după un timp gazdele îi dădură de înţeles că ar  cam fi cazu’ să-şi vadă de drumu’ dumnealui, pen’ că – de-un paregzamplu – unul dintre şerpişori s-a înţepat în ghimpii ascuţiţi ca vârfu acului, plus că nu suportă mirosu’ oaspetelui… “Ce vorbiţi, bey, lighioanele dreacului ? ” se miră porcu’, râzând căhui. “Păi io mă simt bine aci, deşi sunt mai înghesuit ca un cui în gaura lui, iar vouă, dacă nu vă place, vă zic să vă cărăbăniţi şi pace ! Care-i problema, ei, dreace, lace ??”

Morala: când dai adăpost unui porc şi slinos, şi ghimpos, şi împuţit ca un sconcs, oi fi tu politicoso-inimos, dar înainte de toate eşti un fraier grandios