Aviz generalului pârât

N-aș avea nicio greață de a o lăuda și chiar apăra pe Elena Udrea, dacă ea ar avea, acum și aici, dreptate, chit că sunt poate cel mai vechi și mai constant critic al controversatului personaj politic (cel puțin dintre comentatorii care la un moment dat au fost de partea fostului președinte, Traian Băsescu). Din păcate pentru curajoasa – să recunoaștem! – doamnă, ceea ce spune dânsa acum s-ar potrivi mănușă și cu o situație anterioară, în care nu gen. Coldea ar fi fost să fie ieroul principal al fabulei, ci comandantul suprem al tuturor generalilor, respectiv președintele pentru care doamna U reprezenta atunci „sursa de informații alternativă”, cum ar veni. Și deci când denunțătoarea de azi a generalului Coldea ne atrage atenția : „Important este să fim conştienţi de pericolul uriaş al acestui moment: puterea totală în mâna unui om despre care nu se ştie mai nimic în spaţiul public, dar care deţine secretele tuturor”, vrând-nevrând ne gândim că fix același lucru l-ar fi putut spune și despre Traian Băsescu, la vremea potrivită, dacă ar fi fost nu amica, ci inamica acestuia. Iar dacă doamna U n-a zis nici pâs, atunci când era cazul, fiindcă i-a plăcut, păi cum naiba, nu doar să fie favorita atotputernicului sultan loco, dar și posibila moștenitoare a acestuia la Cotroceni, în timp ce pe amic l-ar fi impostat la Victoria (fandacsia tiranică fiind ca și gata, n-așa?), ei bine, de-acum vedem că la vremea aceea cineva a avut în vedere tocmai eventualitatea asta și a procedat în consecință, zădărnicind planurile tiranice ale duumvirilor neaoși.

Aplaudându-l pe pârâtul gen Coldea pentru abilitatea și îndrăzneala de a fi oprit (așa cum pricepem pe deplin abia acum) ascensiunea lui Arturo Ui de Dâmbovița, nu înseamnă că voi înceta a denunța Statul Big-Brother pe care și l-au construit și păstorit Serviciile, un stat în esență criptosecurist și criptocomunist, aloo, în care, așa cum bine spune și împricinata d-na Udrea (dar numai când îi convine, păi cum naiba) „pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment”, iar asta înseamnă, scurt pe doi, că „cel care are catusele este si cel care conduce Romania”.

Am spus-o de altfel mai demult (în orice caz înainte de interviul citat de d-na Udrea ca fiind inputul denunțului său de azi, v. Cu Sistemu pre Sistem călcând): „Ceea ce nu înțelege TB – ori se preface că nu înțelege – este că “sistemul ticăloșit” e doar o parte a „Sistemului”, sau dacă vreți e doar partea ticăloșită, din punctul de vedere băsist, a “Sistemului”. Adevăratul „Sistem” – așa cum observă și Cornel Nistorescu într-un interesant articol, fără însă a trage toate concluziile – e chiar cel pe care „l-a preluat, l-a condus și l-a folosit” el, TB, un Sistem pe care eu l-am poreclit „Frățiile Statale” sau ”Portokakia”, alcătuit din aparatul de siguranță statală, din instituțiile de forță ale statului și din alte chestii încă și mai secretoase. Acestea sunt componente statale moştenite de la vechiul regim politic şi nu reprezintă neapărat, deci fiindcă aşa scrie pe fruntea sau pe frontispiciul lor, partea bună sau luminoasă a “Sistemului“, ba nici măcar nu e sigur că reprezintă partea mai puțin ticăloșită a acestuia, dilema provenind din aceea că întreg “Sistemul” fusese proiectat, de fapt, ab ovo, să securizeze și să apere “Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată” (SSMD), o societate căreia i se mai spunea, printr-un semnificativ act ratat, “Lagărul Socialist” şi care a fost matca sau “Burta” hipergonflatului, hipercentralizatului şi hiperreglementatului  “stat comunist“, în care libertatea, baza sine qua non a oricărei societăţi democratice, nu era decât o vorbă goală într-o Constituţie butaforică.  Or, acest tip de “Aparat de Stat” nu pare să se fi restructurat aproape deloc după “Revoluţie”, deşi ar fi trebuit să se schimbe radical, într-o lume cel puţin teoretic anti-comunistă, lucru ce a creat – deja – un conflict acut între lumea românească liberă, sau care ar trebui să fie liberă, şi structura, precum şi stilul “aparatului de stat” moştenit de pe vremea Odioasei Dictaturi și a Sinistrei sale Soții (cum ar veni). Când întreții numeroase servicii secrete (cele mai numeroase din lume, raportat la populaţie), când acorzi Curții Constituționale puterea de a mătrăși tot ce nu-i convine Sauronului Statal, când DNA-ul, parchetele și Curțile de Apel fac din „țepele” baronilor şi mogulilor expoziții sezoniere sau ad-hoc, telenovele în direct și alte manipulatorii jmecherii ce constituie dixtracţia de baz pentru un Judex în extaz, spionându-i, cercetându-i, judecându-i și condamnându-i pe dujmanii dlui TB nu în funcție de termenele procesual-penale, ci de agenda datelor dumisale electorale, ei bine, acesta e Big Brother în acțiune, tale quale, iar nu Dreptatea și Adevărul, frățioare.

26 Răspunsuri to “Aviz generalului pârât”

  1. X Says:

    Subiectul mă depășește.🙂
    Nimic nu știu despre aste structuri stranii.
    Iar zicerile doamnei U, nu luminează mintea mea.🙂

  2. AVP Says:

    Mie-mi spui ? De ce nu intrebi nepoteii ?:)

  3. Marginalia non turpia Says:

    Eu cred că să mai așteptăm.
    Încet-încet, se face lumină.
    Mai pică unu, altu, mai trage pe alții după el. Vedem ce era dedesubt.
    Palpitant!

  4. Marginalia non turpia Says:

    Pe de altă parte, dacă portokakii sunt cum zici, ce m-ar putea convinge să creditez albăstriii?

  5. AVP Says:

    Într-o lume de nimic musai să urmărești „răul cel mic”. Vezi ce simplu e ?🙂

  6. Marginalia non turpia Says:

    Ei, aștept unu și mai mic.🙂

  7. Marginalia non turpia Says:

    Ce-mi garantează mie că doamna nu ascundea nimic din ce afla?
    Și… Nici jurnaliștii serioși nu se bazează pe o singură sursă. Darămite un ditamai președinte.🙂

  8. AVP Says:

    Păi cine ce naiba îți poate garanta între oamenii de un asemenea soi ? Sau vrei să spui că Alba ca Zăpada, cu care ai votat, îți poate garanta mult mai multe decât Doamna U, cu care s-a aflat în aceeași barcă înainte de a o descoperi tu ?:)

  9. Marginalia non turpia Says:

    Mie nu mi-a garantat nimeni nimic.
    Eu nu l-am vrut pe Ponta. Simplu.🙂
    N-are sens să mai repet de ce.

    Acu aștept cu relaxare să văd cine mai ajunge la pușcărie. Simplu🙂

    Dacă însă… domnia ta și alții m-ați alege președinte, nu mi-aș pune toată încrederea într-un singur om ori oamă. Simplu.🙂

  10. Marginalia non turpia Says:

    Pe mine, acest text m-a amuzat copios:
    http://www.dorintudoran.com/elena-udrea-si-realismul-magic/
    Dacă nu ți-o plăce, nu ucide mesagerul! Please!🙂

  11. AVP Says:

    Păi ar trebui s-aștepți câteva mii de anișori pe veresie, până va intra toată Românica la pușcărie, olelie lie. Sau poate nu știai că lumea corupției e rotundă și că oricât de departe ai merge în combaterea corupției n-ajungi decât în punctul inițial din interminabila junglă ? Așa cum corabia lui Magellan a ajuns de unde a plecat, însă venind dinspre punctul cardinal celălalt și fără corăbierul-șef sau ieroul cel bun, care va fi fost pierdut pe drum, așa și cruciada anticorupție, întruct lumea corupției e rotundă, va pleca de la cel ce-a vrut s-o reteze ori baremi s-o mai tundă și va ajunge la ceafa-i plăpândă, amușinându-l ca o fiară flămândă. Mai pe înțelesul tuturor, anticorupția va pleca de la procurorul-șef acoperit și va ajunge la generalii / instigatorii care l-au asmuțit & servit, iar în finalul finalurilor – fix în bătătura procurorului uluit, shiit…😦

  12. Marginalia non turpia Says:

    Vom vedea. E un spectacol interesant.
    Sper doar să nu destabilizeze economia națională construcția de pensiuni pentru pușcăriabili.🙂

  13. AVP Says:

    Postare nouă.

  14. Marginalia non turpia Says:

    Înțelept zice omul ăsta, David Dannyel:
    „Ultimele zile m-am abtinut sa fac prea multe comentarii pentru ca am vazut ca astazi emit o ipoteza plauzibila si maine este infirmata categoric. Concluzia dupa aceasta perioada de contemplare? Romania este putreda pana in maduva oaselor. Si pentru vindecarea ei nu trebuie sa cautam sa schimbam clasa politica pentru ca asta este un drum infundat. Trebuie sa ne schimbam noi ca natiune, ca mentalitate in primul rand si dupa aceea se vor schimba toate de voie sau de nevoie. Puterea este la noi si daca o folosim bine vom evolua, daca nu, vom avea in continuare ce avem acum, o clasa politica hulpava, gata sa iti fure si praful de pe toba….”

  15. Marginalia non turpia Says:

    Postai și mă rog iar: AVP, prietene, nu ucide, please, mesageru!🙂

  16. AVP Says:

    Ceea ce spune citatul tău, am spus și eu mai demult (și mai temeinic, cred). Așa că de ce aș certa mesagerul ?

    https://viorelpadina.wordpress.com/2014/09/17/cine-crede-ca-romania/

  17. Marginalia non turpia Says:

    OK. Gând la gând cu bucurie.
    Mai temeinic la domnia ta.🙂

  18. Marginalia non turpia Says:

    Înțelepciunea lui Papahagi junior:

    Am avut cu toții orbiri și lașități, specifice politicii. Chiar și cei bine intenționați dintre noi au fost adesea fraieri. Se vede de aici că intelectualii nu pot fi instanțe morale atunci când aleg să devină oameni politici sau publici. Sunt și ei oameni, cu pasiuni și partizanate, la fel de orbi uneori ca oricine, în ciuda culturii superioare. Ca să-și păstreze magisteriul moral, intelectualul trebuie să rămână în bibliotecă: altminteri asistăm la acea „trădare a cărturarilor” de care vorbea Julien Benda.
    Am acceptat să fiu alături de Băsescu în vara lui 2012 și să intru în politică, fiindcă am considerat – consider și azi – că era de partea bună a baricadei, iar ceea ce făcea USL era o porcărie inimaginabilă, un atac la adresa democrației. Eram alături de tot ce avea dreapta mai onorabil (Macovei, MRU, Neamțu, Preda etc.); dar am văzut totodată cu ce grijă erau ascunși sub covor Oltean, Udrea sau Anastase. L-am creditat pe Băsescu fiindcă îl creditau toți oamenii pe care îi admiram: Baconschi, Pleșu, Patapievici, Cornea, Cărtărescu… În fond, Băsescu reprezenta, simplist vorbind, năzuința acestei țări spre normalitate, stat de drept, occident, valori – dar ce jalnic arată azi tabloul. Ca în Dr Jekyll & Mr Hyde, exista un Băsescu diurn, al valorilor, și unul nocturn, pe care nu l-am ghicit, deși dușmanii săi, infinit mai puțin credibili decât el, îl denunțau.
    I-am acordat credit lui Traian Băsescu pentru lupta împotriva corupției – dar cât de amestecată ne apare astăzi aceasta. Și totuși, e o diferență între pax mafiosa de la sfârșitul erei Iliescu-Năstase și ce se întâmplă acum, când atâția ticăloși din toate partidele sunt anchetați și condamnați.
    L-am respectat pe Traian Băsescu pentru condamnarea comunismului, dar ea s-a dovedit un gest pur simbolic, căci tot urmașii PCR și ai securității călăresc România.
    L-am urmat pe Băsescu pentru americanism, atlantism, europenism – aici, măcar, nu e nimic de comentat. Când se va trage linia în manualele de istorie, e un merit incontestabil care îi va fi recunoscut.
    Am văzut și eu ce porcărie era PDL, dar am acceptat să intru în acest partid cu speranța naivă că o să îl putem reforma, alături de Macovei, Preda, Ionuț Popescu, Voinescu. Eram niște caraghioși bine intenționați. Cu toate acestea, am spus niște adevăruri dure în PDL.
    Am fost la fel de naiv crezând că o să creăm în PMP o alternativă cinstită de dreapta. Am crezut că putem construi o Albă ca Zăpadă, sau măcar o Cenușăreasă, alături de Lăzăroiu, Ciuparu, Funeriu, Marian Preda, Baconschi și alții. Când a început desantul Elenei Udrea, am înțeles că nu mai e nimic de făcut. Am măcar satisfacția morală că n-am tăcut și nu m-am vândut.
    Mă întreb adesea dacă e util să folosesc experiența tristă pe care am acumulat-o și să continuu în politică, acum că mi-am pierdut inocența, dar nu și sufletul? Să continuu, deziluzionat, realist, dar mai prudent, cu riscul de a fi din nou „a fool of time”, sau să-mi văd de ale mele, de manuscrise medievale, de Boethius, de Chaucer, de Marlowe și de Shakespeare?

  19. Marginalia non turpia Says:

    Eu, mult mai simplă, gândesc așa:
    Privind cu detașare la noroiul politic din jurul meu, mă felicit că mi-am prețuit întotdeauna prietenii (indiferent cu cine au votat) mai mult decât am prețuit oamenii politici

  20. AVP Says:

    Era vba, pur și simplu, de a observa farul călăuzitor, într-o mulțime de luminițe iluzorii ce se întrevăd prin valurile mării zbuciumate de tempestă, undeva, spre realul sau doar părelnicul țărm îndepărtat. Nu oricine are această inteligență sau competență, sau nu oricine are acest noroc, dacă vrei. Hazul/ necazul e că mult căscăței, mai ales cei snobiței, amețiți cu mitul „boierilor minții”, bine întreținut de dom general sau de alți păpușari din secretosul areal, l-au confundat chiar pe acest cam debusolat tinerel c-un far călăuzitor pe marea furtunilor, sărăcuțul de el..

    Cât despre prieteni, numai de bine. În orice caz, într-o lume de nimic, prietenul cel mai sigur e răul cel mic

  21. Marginalia non turpia Says:

    Prietenul cel mai sigur e cel… probat.
    Prietenia și răul nu-s din aceeași piesă, pentru mine.
    Iar pe prietenii mei, chiar morți trupește, îi simt vii.
    Demodată, naivă, lipsită de simț practic, asta sunt și mă simt foarte bine.🙂

  22. AVP Says:

    Ah, da, uitasem să precizez că ultimul meu paragraf, din mesajul de mai sus, se referea la pretinii din lumea poltică de nimic:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s