Dacă îi luăm omului credința, ce-i dăm în schimb ?

Fără nicio îndoială, libertatea de expresie sau libertatea de gândire – ca item de bază al libertății individuale și sociale – e mitul sau brandul nr.1 al paradigmei moderne, fiind principalul factor care a extras umanitatea din evul mediu obscurantist, motorul care a permis dezvoltarea fulminantă a artei, științei și tehnicii, într-un progres mai însemnat decât evoluția umanității din totalitatea mileniilor anterioare și care s-a menținut ca factor esențial de progres cel puțin până la apariția Web 2.0.  

Așa cum arătam în altă parte, revoluţia Web 2.0 a ridicat obrocul de pe izvoarele creatoare ale Planetei-Vii, ce nu se putuseră exprima liber până atunci decât prin personalitățile providenţiale, prin marii ambiţioşi sociali or prin subtilissimii filosofi sau maeştri – de la gânditorii antici, la cărturarii biblici or scolastici şi până la intelectualii critici sau la criticii domeniilor de specialitate de azi –, individualităţi care au avut inteligenţa or diligența de a se plia pe mediul lor cultural într-un mod excepţional sau iepocal, de regulă fără prea mari greţuri de ordin politic sau moral, şi astfel au putut căpăta voce, prin intermediul posturilor decidente sau influente din ierarhia socială, culturală, bisericească or statală, în epocile mai vechi, ori, în lumea modernă, prin tratatele, prin cărţile, prin rubricile, prin editorialele şi prin emisiunile din Galaxia Gutenberg sau din Mass-Media Age, la care nu oricine a putut avea acces, vezi bine.

Însă odată cu era Internet și-n special cu Web 2.0 sau New Media situația s-a schimbat radical. De unde până atunci nu se putuseră exprima public decât supertalentuoșii, norocoșii, jmekeroșii sponsorizați ori legendați de varii servicii or puteri statale sau insipizii oportuniști, iar libertatea de expresie a acestora fusese fatal limitată fie de însăși imanența constrângătoare a mediului de comunicare în care și-au spus cuvântul (lumea tăblițelor de lut ars, lumea de papirus, lumea de hârtie a Galaxiei Gutenberg și Mass-Media cu mesaj univoc din vremurile moderne), fie de pohtele or gusturile sponsorilor contingenți ai generațiilor succesive de creatori, sau de cenzura dogmatică, ecleziastică, socială ori politică-securistică, fie de autocenzura pe care conformiștii dintotdeauna și-au impus-o ei înșiși spre a prinde ”căruța clipei”, fie pur și simplu din pricina costurilor ridicate sau din cauza procedurilor tehnice sau birocratice complicate ale comunicării publice din lumea dinainte de Internet, în momentul când practic oricine s-a putut exprima prin Web 2.0, începând cam de pe la jumătatea deceniului trecut, mai întâi pe forumurile free, nemoderate, ale edițiilor electronice ale marilor ziare din print, apoi în blogosferă și-n fine pe platformele de socializare virtuală (Facebook, Twitter etc), dar mai ales când exprimarea publică s-a putut face cu costuri relativ reduse și dintr-un deplin anonimat, toate constrângerile vechiului tip de comunicare au căzut ca un schelet în var, iar clusterele cuvântătoare ale Embrionului planetar s-au putut manifesta aproape plenar.

Or, tocmai libertatea de expresie, care în epoca modernă a fost factorul principal de progres, se poate transforma de-acum, iacătă, și cel puțin în ipostazele ei radicale, într-un surprinzător obstacol în calea progresului social și moral, în condițiile în care nu toate componentele vieții omenești vor fi fost upgradate la nivelul orei postmoderne în care deja trăim (la next stage). Iar una dintre aceste componente neactualizate, care de altfel e și cea mai importantă componentă a imaginarului social, comparabilă cu dreptul la viață din eșafodajul politic și juridic, statal, e credința omului că, după implacabila sa moarte individuală, oricine are șansa la o nouă viață în împărăția cerurilor. 

(va urma)

Anunțuri

17 răspunsuri to “Dacă îi luăm omului credința, ce-i dăm în schimb ?”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Ehei, veni post-postmodernismul de-acu. 🙂
    Cu relele sale.
    Libertatea de exprimare nelimitată cu vorba și cu pușca.
    Personal, mi-ar plăcea să mor fără a fi cunoscut direct ce înseamnă un război.
    Nu că mi-ar fi frică de moarte, ci doar pentru că mi-ar pica mai bine una civilizată.
    Doamne ajută!

  2. Marginalia non turpia Says:

    Cât despre unul / una ca mine… Nimeni nu-mi poate lua sau da credința în ceva. Relația cu lumea spirituală e o „afacere” personală. 🙂

  3. curios Says:

    Dar oare intr-o asemenea relatie nu incape nici o intoxicare sau manipulare ? Aici totul depinde de Harul Sfant? Intreb si eu, din simpla curiozitate (ps. Ma tem ca intr-o societate preponderent crestina devii crestin, intr-o lume preponderent islamica devii mahomedan s.a.m.d.)

  4. Marginalia non turpia Says:

    Nu prea. Cum spuneam, e o căutare personală. Care respectă opțiunile tuturor, inclusiv ale ateilor.
    Pare straniu, recunosc. Nu cer nimănui să fie de acord cu mine.

  5. Marginalia non turpia Says:

    Intoxicarea și manipularea nu au cum crea o legătură cu lumea spirituală.
    Sunt din altă piesă. Prea mundană. 🙂

  6. Observator Says:

    Numai la prima vedere. Ceea ce la inceput este – sau poate fi – murdar, pe urma devine (sau poate deveni) spiritual. Intervine fascinatia mitului (AVP a scris undeva despre asta, pare-mi-se).

  7. Observator Says:

    Am vrut sa zic „mundan”, insa a iesit ce a iesit. Bun si asa.

  8. Marginalia non turpia Says:

    Mai întâi oul ori găina?!
    Eu aș zice: și, și. 🙂

  9. Marginalia non turpia Says:

    Cât despre efectul razelor gamma…
    Eu una, cum nu-s făniță / nu-s nici crăiță.
    Și ca mine, mulți și multe mai sunt.
    PS. Dacă noi n-am fi, lumea de manipulare ar muri.

  10. AVP Says:

    Da, dar tot nu înțeleg cum de ai dispărut de pe lista mea de friends f-b, ba chiar, la un moment dat, te-ai și lăudat cu această faptă… 🙂 În această privință, ești egală cu Stely, Mony, maestro DG, Adrian Merfu și ceilalți ex-friends (care însă s-au supalat foc pe mine pentru c-am îndrăznit să-l critic pe idolul lor, Băse, ba chiar l-am lăudat, când a meritat, ori l-am apărat, când a fost judecat fără pic de dreptate, pe hulitu-i rival mai tânăr).

  11. Marginalia non turpia Says:

    Știi bine motivul. Prefer să nu-l fac public.
    Sunt, pentru mine, episoade depășite. Ce-am lăsat în urmă, e bun uitat.

    Știi bine că nu sunt și n-am fost fană Băse.
    Știi bine că nu sunt egală cu cei/ cele enumerați / enumerate.
    Știi că pe mine nu mă poți irita cu astfel de ziceri.

    Mai știi că mă aflu acum, aici, și comentez – sine ira et studio – din respect pentru creatorul Viorel Padina.

    Restul, chiar vânare de vânt.
    iar dacă dorești să tac, și asta e perfect ok.

  12. Marginalia non turpia Says:

    PS. Până una-alta, Noapte bună! 🙂

  13. AVP Says:

    Dacă n-ai exista, ai merita să fii inventată 🙂 Cykyry știu de ce 💡 Patria recunoscătoare.

    NB

  14. Marginalia non turpia Says:

    Nu știu despre cine vorbești. Știu doar că unii au vrut să mă reinventeze, după placul lor.
    Și nu le-a mers. 🙂 🙂 🙂

    Cum spuneam, manipulatorii nu mă impresionează.
    Și n-am întâlnit până acum decât din cei mediocri. Comici. LOL!

    Eu una, știu cine sunt, ce vreau și încotro mă îndrept. 🙂

    O zi bună, Poesele.Ro!

  15. AVP Says:

    O zi bună pentru toată lumea.

    Postare nouă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s