Jmecheroșii „băieți” care au distribuit de când se știu coronițele de somități, de campioni, de premianți și de celebrități Ro pe sub mână ori prin subspațiu, folosindu-se de secretoșii agenți de influență, de cutiile de rezonanță, de „boierii minții” și de zvonerii & răspândacii clasici, iar mai nou de harnicii likelitori & șeruitori și de căscățeii sau de idioțeii necesari, care confundă Lupul cu Bunicuța dintotdeauna, sunt probabil supalați spre disperați că blogul meu de pe WordPress urcă mereu în Ze List, chit că e boicotat avan de la o vreme, prepușii, colaboratorii și exploatații în orb ai secretoșilor ierarhizatori sau promoteri primind mai mult ca sigur ordin or sugestii să nu cumva să mă mai înscrie în vreun blogroll sau pe vreo listă de oarece protocol, să nu mă bage-n zeamă în niciun caz și să nu mai calce pe blogul meu, alou, nici baremi subt formă de troli, deci ca să mă-njure și să mă toace zi de zi și ceas de ceas, așa cum procedau până mai ieri @radu humor și @dl goe (sau ”goe al lu mboe securistrigoe”, cum îi zic eu nemernicului anonymous, căruia dacă i-aș strânge într-un volum toate spamurile de pe my blog aș face un cărțoi de Guinness Book), darămite subt masca faimoșilor și drăcuților fănei și fănițe ce zburdau pe blogul meu pe vremea când păream a fi portokakiu, asta fiindcă pe-atunci țineam cu Răul cel Mic & Bășic ca să nu iasă dreq la sorții politchiei dâmbovițene Mortul Viu, recte vreun Băiat de Tov Băiat și mai zbanghiu (până când am văzut că Răul cel Mic e pe cale a se transforma în rău gigantic, lovit fiind la bibilic de-un infernal Lean Dick sau de cine știe ce nărav de Big Brother tiranic… 👿 ). De la poziția maximă 671 și Rankul 2 și ceva din octombrie 2010, am decăzut, după ce-am ieșit din grațiile băieților ierahizatori (care controlează aproape toată Media și New Media, a mon avis), la poziția 3670 și Rankul 0,4 în aprilie 2012, pentru ca de atunci să cresc târâș-grăpiș, în condițiile unei blocade din ce în ce mai strânse, până la poziția 1377 și Rankul 0,557 în ianuarie curent. E ceva, n-așa ?
Viorel Padina 
13 ianuarie 2015 la 11:51 PM
Acu și domnia ta! Ce valoare au premiile ăstora?!
Plăcerea și libertatea de a scrie e totul!
14 ianuarie 2015 la 11:32 AM
CUGETARE DE DIMINEAȚĂ
Un prieten îmi spunea că nu e de dorit să le spunem oamenilor idei ale noastre cărora ei nu le pot face față.
Așa e. Poți primi lături în obraz. Mi s-a întâmplat.
Don’t mind. Pe Unul l-au condamnat la moarte atunci când a spus sincer ce gândea. Și el a zis: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac”!
14 ianuarie 2015 la 1:37 PM
ERATA: Despre SPAMURI, ce să zic: Domnu’ G, nici nu știi / cât de mic începi să fii!
14 ianuarie 2015 la 1:50 PM
PS. Inclusiv evenimente de felul celui pe care tocmai l-am trăit, ne ajută să vedem oamenii la dimensiunile lor reale, indiferent ce mască arborează..
14 ianuarie 2015 la 6:56 PM
Marginalia, nu premiile sunt problema, ci formatarea și dirijarea prin „metode specifice”, de către secretoșii mascați, a notorietății și audienței publice. Păpușarii fabrică false valori, falși „boieri ai minții” și false mituri, pe care boborul intoxicat și manipulat le adoră ca pe Nepotul de Împărat Adevărat. Impostura e în floare.
Cât despre goe securistrigoe, dacă până acum îl mai citeam de voie, de nevoie, la spam, acum a ieșit complet din vederea mea. Cât de tembel să fii ca să nu vrei a fi citit de un „herou legendar al hyperspatziului”, așa cum trolul securistrigoe însuși a spus-o despre AVP, într-unul din puținele sale momente de sinceritate, absolut deslușit… ? La fel stau lucrurile și cu stely et aliis ejusdem farinae.
14 ianuarie 2015 la 8:44 PM
Of, AVP! Necunoscute sunt frânghiile imposturii.
Iar absența e mai bună deseori decât prezența. 🙂
14 ianuarie 2015 la 9:10 PM
PS. Sunt prezențe care întunecă ori distrug opere de artă și idei. 😦
14 ianuarie 2015 la 10:39 PM
Ceea ce e cu adevărat grav este că goe securistrigoe, după părerea mea, a fost însărcinat în mod expres, de păpușarul acestor vremi, să execute oribilu-i character assassination. Dacă tipul ar fi fost un simplu trol, un anonymous dement, așa cum sunt zecile ori sutele care m-au tot câțâit în vechea-mi odysee hyperspatzială (probabil cea mai veche și mai lungă din Ro), nu i-aș fi acordat, poate, o prea mare atenție. Dar tocmai faptul că io am știut că tipul execută o misie ticăloasă, făcând parte dintr-un diabolic și mișelesc plan de demitizare, de decredibilizare și de asasinare morală a dizidenților, a veritabilor luptători anticomuniști, plan gândit și pus în practică de cei care au pohtit, iar în mare parte au și reușit, să le ia locul în fața Lumii Libere, după decembrie 1989 (precum l-a substituit Spânul pe Nepotul adevărat în fața lui Verde-Împărat, după ce l-a închis în fântâna din Povestea lui Harap-Alb), m-a făcut să reacționez cu atât mai acut în fața nemernicei agresiuni, precum și a cecității oamenilor inteligenți (cărora le-am spus părerea mea în mod explicit, ca de exemplu aici).
15 ianuarie 2015 la 9:51 AM
Lasă-i Pustiei!
15 ianuarie 2015 la 9:54 AM
AZI E 15 IANUARIE. BIG LIKE, MIHAI EMINESCU!
………………………………………………
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
15 ianuarie 2015 la 10:03 AM
………………………………………….
„Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece”.
……………………………………………
15 ianuarie 2015 la 1:22 PM
Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
15 ianuarie 2015 la 1:23 PM
Cugetările sărmanului Dionis
Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa lumânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde –
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentru-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!… Dar de unde? Scârţâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii – la curcani vânătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.
Uh! ce frig… îmi văd suflarea, – şi căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn – iar de coate nici că-mi pasă,
Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod – cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un şoarec, Doamne, – măcar totuşi are blană.
Mi-aş mânca cărţile mele – nici că mi-ar păsa de ger…
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete şi nevasta – o icoană.
Pe pereţi cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen
Roiesc ploşniţele roşii, de ţi-i drag să te-uiţi la ele!
Greu li-i de mindir de paie, şi apoi din biata-mi piele
Nici că au ce să mai sugă. – Într-un roi mai de un stânjen
Au ieşit la promenadă – ce petrecere gentilă!
Ploşniţa ceea-i bătrână, cuvios în mers păşeşte;
Cela-i cavaler… e iute… oare ştie franţuzeşte?
Cea ce-ncunjură mulţimea i-o romantică copilă.
Bruh! mi-i frig. – Iată pe mână cum codeşte-un negru purec;
Să-mi moi degetul în gură – am să-l prind – ba las’, săracul!
Pripăşit la vreo femeie, ştiu că ar vedea pe dracul,
Dară eu – ce-mi pasă mie – bietul „ins!” la ce să-l purec?
Şi motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. – Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mâţe, zău! că-n el te-aş pune vornic,
Ca să ştii şi tu odată boieria ce-i, sărmane!
Oare ce gândeşte hâtrul de stă ghem şi toarce-ntruna?
Ce idei se-nşiră dulce în mâţeasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în şură, ori în pod, în găvăună?
De-ar fi-n lume numai mâţe – tot poet aş fi? Totuna:
Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind – un Garrick,
Ziua tologit în soare, pândind cozile de şoaric,
Noaptea-n pod, cerdac şi streşini heinizând duios la lună.
Filosof de-aş fi – simţirea-mi ar fi vecinic la aman!
În prelegeri populare idealele le apăr
Şi junimei generoase, domnişoarele ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e – un vis sarbăd – de motan.
Sau ca popă colo-n templul, închinat fiinţei, care
După chip ş-asemănare a creat mâţescul neam,
Aş striga: o, motănime! motănime! Vai… Haram
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfăşură-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul ş-a lui Duhuri – liliecii?
Anathema sit! – Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeţi ce-nţelepciune e-n făptura voastră chiară?
O, motani fără de suflet! – La zgâriet el v-a dat gheară
Şi la tors v-a dat musteţe – vreţi să-l pipăiţi cu laba?
Ii! că în clondir se stinge căpeţelul de lumină!
Moşule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu în pat.
De-aş putea să dorm încaltea. – Somn, a gândului odină,
O, acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn – ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mâţe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – sărăcie!
15 ianuarie 2015 la 2:17 PM
15 ianuarie 2015 la 2:33 PM
15 ianuarie 2015 la 3:31 PM
https://viorelpadina.wordpress.com/2010/01/15/domnului-emin/
15 ianuarie 2015 la 7:10 PM
Mulțumesc observatorilor de bunăcredință ai blogului.
Am updatat topicul Domnului Emin cu fotocopia scrisorii originale către N.Manolescu (pe care în varianta existentă până acum o reprodusesem oarecum infidel…oops).
Numai bine.
15 ianuarie 2015 la 9:28 PM
16 ianuarie 2015 la 11:55 AM
Trecu și Ziua Culturii.
Ce e val, ca valu trece…
16 ianuarie 2015 la 11:06 PM
Și totuși, faptul că încă ne cramponăm de Poetul de-acum 164 de anișori – și exclusiv de el – nu e tocmai ok…oops.
Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut.
17 ianuarie 2015 la 9:16 AM
Ei, așa, de Ziua Culturii Române, în rest nu.
Soarta Poeților e să fie uitați. Iar sintagma „poet național” a devenit ceva de râsu lumii. 🙂
17 ianuarie 2015 la 1:33 PM
Nu e vorba de a-i uita pe monștri sacri, ci de a-i deconecta de la actualitate, încetând de a mai face din ei un model aproape în toate (nu doar în programele școlare, unde Emin face legea, tale quale). E ca și cum am trăi, mutatis mutandis, după Weltanschauung-ul romantic (ceea ce nu mai e posibil, nu că n-ar fi, cel puțin pentru unii, dezirabil).
17 ianuarie 2015 la 3:01 PM
Programele școlare au făcut de mult praf toate legile. Ți-o spune un om care le-a citit.
„Nu avem nevoie de modele”, zic mulți. Nu numai de ăla romantic. Iată o afirmație interesantă, o respect. Îmi place să-i observ urmările.
🙂 🙂 🙂
17 ianuarie 2015 la 3:04 PM
DAR…
AVP, opinia domniei tale contează MAI MULT pentru mine.
Care crezi că ar fi, acum, modelul de urmat?
17 ianuarie 2015 la 3:54 PM
Scuză-mi întârzierea răspunsului, întrucât am lipsit de lângă monitor. În ce privință „model”?
17 ianuarie 2015 la 4:01 PM
În privința de care vorbeai mai sus. Weltanschauung 🙂
17 ianuarie 2015 la 4:38 PM
Am să răspund franc, după cum îmi e felul: oricare ar fi fiind să fie weltanschauung-ul pe care autoritățile vremii vor fi vrând să-l imprime next generation ro prin curricula școlară, din noul weltanschauung nu poate lipsi nici „Planeta-Ou”, nici „Povestea lui Ave”, zic eu. În orice caz, n-ar trebui să participe la formatarea noului weltanschauung românesc – și cu atât mai puțin a celui european sau universal – op-urile și poveștile fantoșelor pe care păpușarul ori Spânul acestor vremi – și mă refer la Păpușarul din întregul Est fost comunist, însă n-aș vrea să mai insist… – le-a legendat cu viclenie pentru a întruchipa Nepotul de Împărat autentic, bun și aprobat spre a fi delegat la curtea lui Verde-Împărat.
17 ianuarie 2015 la 5:01 PM
Sigur, au locul lor firesc.
La lumină. 🙂
Iar undeva, în adâncuri, ne păstrăm toate rădăcinile.
17 ianuarie 2015 la 5:02 PM
Vreau să spun că n-ar fi nici drept, nici util ca fantoșele d-un kil să fie transformate în modele de caracter sau de stil, întrucât nu se poate construi nimic durabil pe pleava vânturată, pe fals sau pe impostură. Și așa cum Victor Ponta a înțeles asta și și-a retras doctoratul, așa trebuie să li se retragă unora nu auctoratul (căci nimeni nu poate fi împiedicat să scrie scârța-scârța pe hârtie ori pe pixelie), ci posibilitatea de a strica sau licheliza și next generația (ca să zic așa). Părerea mea.
17 ianuarie 2015 la 5:03 PM
Da, frumos și just spus: acolo, în adâncuri, ne păstrăm toate rădăcinile.
Toate rădăcinile care nu vor fi putrezit, evident.
17 ianuarie 2015 la 6:29 PM
Cele care au putrezit, îngrașă pământul. 🙂
17 ianuarie 2015 la 7:37 PM
Era să-ți dau un Big Like, vba aia, dacă nu-mi aduceam aminte de rădăcina trompetei îngerului… oops. Ce să mai zicem de rădăcina de beniuc, care pe când buruiana cu pricina era la lumină le părea unora dulce ca un suc, iar după ce-a putrezit se feresc toți de ea ca de securistrigoe cel năuc.
17 ianuarie 2015 la 9:34 PM
Postare nouă.
17 ianuarie 2015 la 10:13 PM
🙂