Recurs către Europa

După ce v-am arătat practic toate documentele pendinte de procesul subsematului cu justiția tovilor și băieților,  proces care s-a desfășurat într-o lume românească aflată încă sub controlul cvasitotal al criptocomuniștilor și criptosecuriștilor din Carpați, cei mai sofisticaţi dintre ei transformați în novissimi netocrați (tovi și băieți care își consumă zilele acestea încă una din numeroaselor lor bătălii armaghedonice pentru putere, după cum am anticipat și detaliat la timpul potrivit), a venit vremea Recursului către Europa, respectiv a plângerii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului contra justiției unei țări arbitrare, care nu-şi respectă şi nici măcar nu-şi percepe luptătorii pentru libertate şi dreptate (recursul a fost înaintat la CEDO la 23.10.2014, în termenul legal).

++++++++++++++++++++++++++++++++++++

À

Monsieur le Greffier de la Cour européenne des droits de l’homme

Conseil de l’Europe 67075 STRASBOURG CEDEX FRANCE

În fapt, la data de 7 octombrie 1980, subsemnatul, sub pseudonimul literar Viorel Padina, am iniţiat şi semnat în Bucureşti, împreuna cu tinerii scriitori (pe atunci) Angela Marinescu, Eugen Suciu şi Paul Daian, „Apelul către Europa” (v.Anexa nr.1 – Apelul către Europa), un document pe care eseistul Sorin Cucerai l-a calificat drept „singurul text vădit anticomunist produs de vreun intelectual român în anii ’80”. Acest document l-am predat personal, după semnare, lui Călin Vlasie din Pitesti, actualul cunoscut editor român, patron al editurii „Paralela 45”, care îmi promisese că îl va expedia printr-un prieten din Israel la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Madrid, însă până la urmă acţiunea noastră a eşuat din pricina unei clasice trădări, iar securitatea română a mușamalizat „scandalul”. În august 1981, am repetat tentativa de a lansa „Apelul către Europa”, cu un număr de trei semnături de susținere (subsemnatul, poetul Paul Daian și juristul Petre Dincă), adăugând manifestului nostru protestatar și samizdatul „NU!”, subintitulat: „Organ anticomunist, prim-redactor A.V.Padina”, însă din nou am fost interceptat de organele de securitate ale vremii (mult mai târziu, în martie 2004, după ce mi-am consultat dosarul de la C.N.S.A.S., aveam să aflu că cel care m-a trădat, și prima, și a doua oară, a fost chiar unul dintre comilitoni, Paul Daian, pe numele real Sergiu Filip, respectiv informatorul cu nume de cod „Sorin”).

Cu ocazia acțiunilor securistice care s-au dispus apoi contra mea, practic până în decembrie 1989, organele de represiune politică din România au comis o serie de ilegalități și abuzuri ce mi-au produs importante daune morale și materiale, ca de exemplu:  I) deschiderea contra subsemnatului a dosarelor de urmărire informativă „Cronicarul” și „Poetu” (v.Anexa nr.2 – deschiderea DUI „Poetu”), în cadrul cărora mi-a fost interceptată corespondența personală, mi s-au făcut mai multe percheziții, am fost filat de ofițeri specializați și supravegheat de zeci de informatori și colaboratori ai securității, inclusiv din rândul prietenilor mei cei mai buni și ai colegilor de serviciu, provocându-mi-se astfel un stress continuu, generat de sentimentul de decepție și de neîncredere în cei din jurul meu și de nesiguranța menținerii serviciului și chiar a existenței mele fizice ; II) confiscarea unui număr de manuscrise literare, cu ocazia anchetei și perchezițiilor reședențiale și domiciliare care au avut loc în octombrie 1980 și în august 1981, manuscrise care nu mi-au mai fost restituite niciodată și pe care nici nu le-am regăsit decât fragmentar în d.u.i.-urile de la CNSAS (d.u.i.-uri care, în paranteză fie spus, sunt drastic descompletate, fiind clar că după „revoluție” și până în martie 2004, când am avut acces la dosar, cineva a avut grijă să epureze  aceste d.u.i.-uri  de documentele cele mai compromițătoare pentru organele de represiune politică) (v.Anexa nr.3 – copia procesului verbal de percheziție) ; III) „prelucrarea” subsemnatului într-o ședință publică „de înfierare”, în octombrie 1981, la care au participat colegi de serviciu, activiști de partid, ziariști și securiști din Slatina, județul Olt (v.Anexa nr.4 – radiograma securității Olt); IV) blocarea publicării volumului meu de versuri, „Poemul de oțel”, premiat la concursul de debut din 1982 al editurii „Cartea Românească”, cu obligația ca editura să-mi publice volumul până cel mai târziu în 1983 (v.Anexa nr.5 – anunțul de premiere), însă, în pofida faptului că subsemnatul am chemat în judecată editura Cartea Românească, încă din 1987, acuzând-o de cenzură și de nerespectarea promisiunii de publicare, tipărirea cărții premiate nu s-a făcut decât în 1991, după căderea regimului comunist, lucru ce mi-a compromis grav cariera de scriitor, așa cum am dovedit prin înscrisuri depuse în instanța de judecată. Etc.

După apariția Legii nr.221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, am înaintat la Tribunalul Olt acțiunea nr. 3550/104/2012, cerând instanței de judecată să constate caracterul politic al măsurilor administrative abuzive întreprinse contra mea de organele de securitate ale regimului politic comunist, iar în consecință să oblige Statul Român să mă dezdăuneze material și moral cu suma 50.000 de euro.

Prin sentința civilă nr. 2356 din 25.10.2012, pronunțată în dosar nr. 3550/104/2012, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată acțiunea subsemnatului, judecătorul fondului (fost ofițer de miliție pe vremea regimului comunist,- nota bene) refuzând să constate chiar și numai caracterul politic al măsurilor administrative abuzive întreprinse de organele de securitate contra mea și respingând vehement capătul de cerere privind dezdăunarea materială și morală, deși eu îmi modificasem în termen legal temeiul juridic al acestui capăt de cerere, bazându-mă pe Codul Civil în vigoare, iar nu pe prevederile Legii nr.221/2009, devenite inaplicabile în speță ca urmare a intervenirii binecunoscutelor decizii ale Curții Constituționale.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr.4014 din 17 Aprilie 2013 (v.Anexa nr.6), a admis recursul introdus de mine împotriva sentinței civile nr.2356 din 25.10.212 a Tribunalului Olt, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond, în principal pe baza următoarelor considerente (citez) : „Neanalizând textele legale mai sus expuse prin prisma situației de fapt rezultate din probele administrate, instanța de fond a lăsat nesoluționat fondul cauzei, respectiv cererea principală a reclamantului de constatare a carcacterului politic al măsurilor administrative. În aceste condiții, în temeiul art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cererea fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât urmează să dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță. // Același raționament se menține și în ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor, cerere pe care reclamantul a întemeiat-o inițial pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 221/2009, pentru ca ulterior, la 26.09.2012, să o completeze sub aspectul temeiului juridic cu dispozițiile art. 1349 și 221 din Codul civil. Cum această cerere este accesorie cererii principale de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative, se impune casarea totală cu trimitere pentru rejudecare” (am închis citatul din decizia nr.4014/2013 a Curții de Apel Craiova).

În continuare, procedând la rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, în dosar nr.3550/104/2012* al Tribunalului Olt, instanța de fond mi-a solicitat în prealabil să precizez cuantumul daunelor morale distinct de acela al daunelor materiale, să arăt ce anume reprezintă daunele materiale solicitate și modul de stabilire a acestora, precum și mijloacele de probă cu care înțeleg să dovedesc acest capăt de cerere (v. Anexa nr.7, copia încheierii din 02 octombrie 2013 a Tribunalului Olt).

Precizându-mi acțiunea, așa cum mi se ceruse, subsemnatul am arătat încă o dată probele pe care îmi bazez cererea  de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative dispuse de organele de securitate contra mea, precum și probatoriul pe care îmi susțin pretențiile de despăgubire morală și materială în cuantum total de 50.000 de euro, lăsând totodată la aprecierea instanței de judecată ca (citez din precizările la acțiune),  „în urma probelor administrate şi pe baza rolului activ al judecătorului, să stabilească cuantumul echitabil şi legal al daunelor morale şi / sau materiale la care am dreptul, după caz, astfel încât să se complinească suma totală cerută”. Am arătat de asemenea modul în care înțeleg să se procedeze, cu aprobarea onoratei instanțe, la evaluarea daunelor suferite de subsemnatul ca urmare a măsurilor abuzive cu caracter politic dispuse contra mea (respectiv prin expertize tehnice de specialitate), precum și raționamentul juridic cu două ipoteze  alternative distincte pe care îmi bazez capătul de cerere privind dezdăunarea materială și morală (v.Anexa nr.8, – precizările la acțiune), raționament pe care l-am reluat concis și în concluziile scrise depuse în Dosar nr. 3550/104/2012* la instanța de fond (citez din concluzii): „Odată ce se va fi constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive pe care fostul regim politic comunist le-a întreprins contra mea, rog Onorata Instanţă să binevoiască a mă despăgubi pentru daunele materiale şi morale ce mi-au fost cauzate prin măsurile administrative cu caracter politic, aşa cum am dovedit şi argumentat prin precizările la acţiune, daune ce mi se cuvin fie în baza art.998-999 din Codul Civil în vigoare la data comiterii măsurilor administrative abuzive contra subsemnatului (considerând că prin Legea nr.221/2009 s-a produs o repunere a mea în termenul general de prescripţie prevăzut de vechiul Cod Civil, aşa cum am argumentat în precizările la acţiune, punctul B, ipoteza 1), fie în baza art.1349 şi art.221, coroborat cu art.6 alin 5 din actualul Cod Civil (considerându-se că prin constatarea caracterului politic al măsurilor administrative abuzive ce s-au comis contra mea s-a creat o situație juridică nouă, care atrage după sine aplicarea Codului Civil în vigoare la data nașterii acestei noi situații juridice, așa cum am argumentat în precizările la acțiune, punctul B, ipoteza 2).”

Prin sentița nr.2025 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr.3550/104/2012*, s-a admis în parte acțiunea subsemnatului, constatându-se caracterul politic al măsurilor administrative dispuse de regimul comunist contra mea, măsuri abuzive constând în (citez din dispozitivul deciziei): „percheziționarea locuinței și ridicarea unui număr de 19 documente diferite (manuscrise) aparținând reclamantului, la data de 11.10.1980; punerea reclamantului în dezbatere publică; supunerea acestuia urmăririi informative și nepublicarea volumului „Poemul de oțel” (am închis citatul) și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Statul Român la daune morale și materiale (v. Anexa nr. 9, – sentința civilă nr.2025/2013 a Trib.Olt).

Prin recursul înaintat la Curtea de Apel Craiova subsemnatul am criticat această ultimă sentință a Tribunalului Olt în principal pentru faptul că, deși de data aceasta instanța a constatat în mod corect caracterul politic al măsurilor administrative dispuse de regimul comunist contra subsemnatului, măsuri care mi-au cauzat prejudiciile reținute  și enumerate în parte de însăși onorata instanță (așa după cum se poate vedea din dispozitivul sentinței, citat mai sus), totuși instanța a refuzat în mod inechitabil și după părerea mea nelegal să aplice până la capăt raționamentul juridic corect și anume acela că, după ce se va fi constatat caracterul politic al măsurilor administrative dispuse de regimul politic comunist contra subsemnatului, născându-se astfel „o situație juridică nouă”, era obligatoriu să se facă aplicarea art.6 alin (5) din noul Cod Civil, unde se stipulează (citez): „Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare”, iar în consecință să se rețină răspunderea delictuală, în speță, a Statului Român, în  baza art.221 din Codul Civil în vigoare („persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept privat”) și a art. 1349 din Codul civil în vigoare (v.Anexa nr.10, recursul împotriva s.c. nr.2025/2013 a Trib.Olt).

Din păcate, Curtea de Apel Craiova nu a fost de acord cu recursul subsemnatului, pe care, prin Decizia nr.755 din 24.04.2014, pronunțată în dosar nr.3550/104/2012* (v.Anexa nr.11), mi l-a respins ca nefondat, motivându-și această decizie, în esență, prin aceea că pârâtul Statul Român nu e responsabil în baza dreptului civil (comun) decât pentru delictele civile ale prepușilor sau organelor sale  de astăzi, pe când pentru cele ale prepușilor sau organelor din fostul regim politic răspunde doar în baza unor legi speciale, cum a fost și Legea nr.221/2009. Citez din considerentele deciziei nr.755/2014: „Astfel, răspunderea directă a statului poate fi atrasă în conformitate cu dispozițiile art.52 alin 3 din Constituție raportat la dispozițiile art.504 Cod procedură penală (vechi), texte care instituie o răspundere cu un evident caracter obiectiv, bazată pe risc sau pe garanție, exclusiv pentru săvârșirea unor erori judiciare, lato sensu.// Prin urmare, nu poate fi atrasă o răspundere civilă a statului ca subiect distinct de drept – o răspundere subiectivă, bazată pe culpă, în condițiile art.998-999 Cod civil vechi sau 221 și 1349 Cod civil nou – pentru acțiuni ale unor autorități publice (în sensul avut în vedere de Titlul III din Constituția României sau, mai mult, pentru fapte ale funcționarilor care activează în cadrul acestor autorități conform legii, fapte care, la rândul lor ar trebui să poată fi calificate ca fiind delicte civile, calificare care este esențială pentru a putea atrage o eventuală răspundere a acestor autorități cu personalitate juridică și patrimoniu distinct afectat obiectului lor de activitate, întemeiată pe răspunderea civilă a comitenților pentru fapta prepușilor (iar nu a Statului Român).// Pe de altă parte, în ceea ce privește faptele anterioare pentrecute sub regimul politic și social anterior, de abuzuri și de încălcare a unor drepturi și libertăți ale persoanei și generatoare de prejudicii morale și/ sau materiale, răspunderea juridică a statului în prezent se angajează numai în virtutea legilor speciale, fiind evident că răspunderea statului pentru fapta proprie nu poate fi analizată potrivit dreptului comun, întrucât pentru acest tip de raport juridic există fără excepție norme juridice speciale, derogatorii, și prin urmare prevalente, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.” (am închis citatul). Mai departe, în Decizie se spune: „În orice caz, posibilitatea compensării prejudiciului moral cu o sumă de bani cu titlu de daune morale are drept scop nu atât de a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, cât a-i procura satisfacția de ordin moral, susceptibilă mai mult de o recunoaștere a însăși măsurii luate asupra sa ca fiind abuzivă – așa cum s-a procedat și în cauză, principiu urmărit de legiuitorul român atât prin D-L nr.118/1990 și OUG nr.214/1999, cât și prin Legea nr.221/2009” (am închis citatul din considerentele Deciziei nr.755 din 24.04.2014 a Curții de Apel Craiova).

În drept, îmi bazez prezenta cerere pe ARTICOLUL 6, „Dreptul la un proces echitabil”, din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în a cărei primă teză se stipulează: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

Apreciez că judecarea cauzei mele nu s-a făcut în mod echitabil, prin aceea că, deși instanțele au reținut definitiv și irevocabil că măsurile administrative dispuse în trecut de organele de securitate ale Statului Român contra subsemnatului au avut „caracter politic”, deci abuziv, producându-mi cel puțin următoarele prejudicii (așa cum se reține în Decizia nr.2025/2013 a Tribunalului Olt, din care citez din nou): „percheziționarea locuinței și ridicarea unui număr de 19 documente diferite (manuscrise) aparținând reclamantului, la data de 11.10.1980; punerea reclamantului în dezbatere publică; supunerea acestuia urmăririi informative și nepublicarea volumului „Poemul de oțel”” (am închis citatul) și generând astfel O SITUAȚIE JURIDICĂ NOUĂ, incontestabilă, cu toate acestea onoratele instanțe au refuzat să facă aplicația art.6 alin (5) din Codul Civil în vigoare, unde se stipulează clar (citez): „Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare”, iar în consecință au refuzat să rețină culpa delictuală, în speță, a pârâtului Statul Român, în  baza art.221 din Codul Civil în vigoare („persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept privat”) și a art. 1349 din Codul civil în vigoare, prevederi legale care nu fac nicio distincție, sub aspectul stabilirii răspunderii delictual-civile, între persoanele juridice de drept public, cum este Statul, și persoanele de drept privat. A proceda altfel, respectiv așa cum încearcă să motiveze și să acrediteze Curtea de Apel care mi-a respins recursul și care consideră că Statul nu poate răspunde civilmente precum orice neica nime privat, înseamnă a situa Statul, care e însuși garantul legii, deasupra legii, transformându-l într-un monstruos Big Brother. Lipsa de echitate a judecății la care am fost supus rezidă și din aceea că, deși prin alte legi speciale (respectiv prin D-L nr.118/1990 și OUG nr.214/1999) Statul Român a reglementat acordarea în favoarea celor lezați prin măsurile abuzive ale fostului regim politic comunist atât a unor recompense morale, cât și a unor indemnizații reparatorii pentru daunele de orice fel, prin Legea specială nr.221/2009 același Stat n-a mai acordat până în final decât posibilitatea ca cetățenii ce se consideră lezați să obțină, în urma unor procese juridice îndelungate, stresante și adesea costisitoare, doar o recompensă pur morală: respectiv recunoașterea caracterului politic abuziv al măsurilor administrative dispuse contra lor de organele de represiune ale fostului regim comunist. Ok, dar ce să facă bieții cetățeni – unii dintre ei bătrâni și bolnavi, hic et nunc – cu această cinică recunoaștere? Să moară – cum se spune – cu ea în mână ?

Dacă Onorata Curte mi-ar fi acceptat argumentaţia juridică pe care mi-am bazat capătul de cerere privind daunele morale şi materiale, înfrângând astfel ruşinoasele decizii ale Curţii Constiuţionale şi penibila decizie de Îndrumare a ICCJ, prin care Legea nr.221/2009 a fost golită de orice conţinut real, iar zeci de mii, dacă nu sute de mii de români, începând cu foştii deţinuţi politici sau cu urmașii acestora și cu rarissimii rezistenţi anticomunişti, au fost realmente umiliţi, la ordin politic-statal, evident, această posibilă decizie a Curţii de Apel Craiova ar fi constituit precedentul judiciar prin care s-ar fi pus în lucrare, în sfârşit, Dreptatea şi Adevărul clamate demagogic de criptocomunişti şi de criptosecurişti, iar minunea nu s-ar fi întâmplat oricum, ci cu concursul glorios al justiţiei române  şi-n acelaşi timp europene, cu adevărat suverane şi independente. Aşa însă, după ce am luat cunoştinţă că prin Decizia nr.755 din 24.04.2014 Onorata Curte mi-a respins recursul nr.2 chipurile ca nefondat, nu-mi rămâne decât să sper că Europa, pe care am chemat-o în ajutor încă de acum 34 de ani, nu-i aşa? ne va face, cu voia Dreptului Judecător, dreptate. Doamne ajută!

 

Anunțuri

13 răspunsuri to “Recurs către Europa”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Ce pot spune decât: aștept să ți se facă dreptate.

  2. Marginalia non turpia Says:

    Un Crăciun fericit, împreună cu cei dragi!

  3. AVP Says:

    Un Craciun Fericit si domniilor voastre, stimati si dragi Meci, precum si rarissimilor, insa alesilor cititori ai blogului din hyperspatz. Doamne ajuta !

  4. Goldmund Says:

    Un Craciun fericit si numai de bine prietenilor mei de aici!
    Toate cele bune!

  5. Marginalia non turpia Says:

    Crăciun fericit, domnule Goldmund!

  6. AVP Says:

    Craciun Fericit iti dorim si noi, Goldmund ! Doamne ajuta !

  7. Marginalia non turpia Says:

    Avem mai puțin de trei zile până în 2015.
    Mă despart întotdeauna cu melancolie de un an bătrân.
    Ce să zic, acu’ la sfârșit?
    „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!”
    La domnia ta, la „rarissimii, insa alesii cititori ai blogului din hyperspatz”, la noi, Mecii în numele cărora scriu acum. Cu drag.

  8. AVP Says:

    La mulți ani, my friends !

  9. Marginalia non turpia Says:

    LA MULȚI ANI, Poesele.Ro!
    LA MULȚI ANI celor care te prețuiesc!
    Un 2015 luminos, tuturor!

  10. AVP Says:

    Mulțumesc! La mulți ani tuturor oamenilor cu fapte bune și drepte ! Doamne ajută-i !

  11. AVP Says:

    Postare nouă.

    Cele rele să se spele,
    Cele bune să se-adune!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s