Despre hipnotizori

Observând stupoarea publicului de rumâni oneşti şi creduli, acum, când din catacombele undercoverului aborigen încep să se-audă icnete şi suspine de eliberare mai mult înspăimântătoare decât expiatoare, până mai alaltăieri bieţii naivi crezând că acolo, în partea de unde răzbate această neliniştitoare rumoare, determinată de apariţia bruscă a unei perspective ameninţătoare pentru lumea aceea, se  găseşte presa liberă şi societatea civilă vie, nu absconsa Românie pe care unii ar fi vrut s-o clasifice şi s-o bată-n cuie pe vecie şi s-o folosească nu pentru patrie, ci pentru cine ştie ce ocultă frăţie sau, doamne fereşte, diktatură zbanghie, aș vrea să le reamintesc celor câțiva amici despre care încă mai sper că nu sunt ei înșiși acoperiți, fir-ar să fie, textul de alăturea, cu care am debutat la Cenaclul de luni în 1977 și pe care criticii literari îl socotesc, printr-o convenție didactico-cilibie, poezie, dar de fapt e profeție, n-așa?, putându-se oglindi în el / ea și haftlingii ce-au supravieţuit Lagărului Socialist, dar și oneștii cetățeni turmentați ce tocmai traversează purgatoriul postcomunist, spre viitorul luminos, netocraţist… oops.

Despre hipnotizori

E fost bărbat fost angajat însă chinuit de hipnotizorii care l-au invadat. Aceştia îl ţin ilegal tulburat învineţit şi însingurat ce păcat. Iată strigă el o presimţire despre murire. Prin boli şi relaţii se ucid fraţii. La televizoare el vede-n eroare cum cad vaviloane strălucite coroane. Şi este aşa: ziua şi noaptea prin geamuri aude larmuri. Aude bubuind oase mişcări de mase dragonu ţipând peste hoţi bătăi misterioase în porţi. Este aşa : hipnotizorii provoacă grupuri se deschid picupuri. Ei stau în cale cu anumite vorbe triviale şi el se fereşte în van căci e prins de can-can strivit sub funduri căzute stătute târât pe la baluri scandaluri macerat de isme sentimentalisme. Adevărat: el a trimis plângere către stat în sensul că ar fi hipnotizat şi că vede în marea lunetă cum un comando de pe altă planetă îi ţinteşte creieru c-o arbaletă dar un notar bos i-a răspuns pe dos că n-are nimica nu merită frica. La care ăstuia i-a sărit păsărica şi i-a zis: păsăruică de ce i-ai dat nume muică de i-ai dat stângă curvă atângă de ce laşi acu să îl ducă moartea năucă. Şi este aşa: hipnotizorii îl chinuiesc aude glasuri ce nu-l slăbesc maşini vuesc morţii troznesc viii zâmbesc nefiresc. Totul îi pare inimic nimeni nu mai crede în nimic. I se întind nade otrăvite monade ispitinde cuvinte de nu mai poate trăi cuminte. Pentru acestea şi pentru cuviinţă şi pentru o mai limpede ştiinţă: el cere cu tăria oamenilor adevăraţi roagă pe fraţi să nu mai fie ţintit prin pereţii blocului şi prin ferestrele magneticelor apartamente accente şi să fie şi el deshipnotizat (numărat) ca pe conştiinţa atâtor zile întâmpinate să simţă că s-a născut a doua oară iar toţi hipnotizorii să moară. Să înceteze experienţele la integritatea lui fizico-neuro-psihică să înceteze orice lirică. Jos această mafie din viaţa lui vie vârful cu dor viitor la magazinul cocor.

Post scriptum. Printr-o ciudată și iepocală, păi cum naiba, gaură de vierme, poezia cea mai subversivă a Cenaclului de luni s-a putut strecura, în noiembrie 1983, chiar prin ochiurile supersecurizate ale Cenzurii comuniste, și asta pentru că don Cezar Ivănescu și-a asumat riscul de a o trece în hipersfera Galaxiei Gutenberg prin naveta intergalactică proprie, spre cinstea lui și-n numele poetului, n-așa ?

Numele Poetului

Anunțuri

4 răspunsuri to “Despre hipnotizori”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Istoria e fractalică. Aceeași furculiță mare lasă urme, cu dinții ei, în timpuri istorice diferite.
    Aceeași Mărie, zice înțelepciunea populară.
    N-are sens să căutăm filiații, e mai bine să avem simțul întregului.

  2. Marginalia non turpia Says:

    PS. Fii liniștit, nimeni nu m-a acoperit. Am intrat mereu în conflict cu cei acoperiți. Uneori, mai în glumă, mai în serios, chiar i-am dezvăluit. Rezist probei timpului.

  3. AVP Says:

    Dar nu te-a acuzat nimeni de nimic, dragă prietenă. Era vba Despre hipnotizori, o bornă a Cenaclului de luni.

    Postare nouă.

  4. Marginalia non turpia Says:

    Văzui asta, Poesele.Ro :
    „aș vrea să le reamintesc celor câțiva amici despre care încă mai sper că nu sunt ei înșiși acoperiți, fir-ar să fie, textul de alăturea, cu care am debutat la Cenaclul de luni în 1977”

    Și am vrut să-ți confirm SPERANȚA.

    Noapte bună!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s