Lege pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist

Acesta este proiectul Legii pentru memoria și condamnarea totalitarismului comunist înaintat azi, 11.09.2014, Biroului Permanent al Senatului României de către dl senator Sorin Ilieșiu, în conformitate cu art.88 din Regulamentul Senatului, spre dezbatere și aprobare.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1.  Membrii Parlamentului României vor adopta în cursul acestui an – în care se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului – un Raport pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist. Raportul va fi elaborat de Academia Română, cel mai înalt for ştiinţific, autoritate neangajată politic. Raportul va fi elaborat într-o versiune concentrată în 10-15 de pagini.

Art. 2.  Membrii Parlamentului României vor adopta la finele primei sesiuni parlamentare a anului viitor (respectiv anul 2015), versiunea detaliată a raportului elaborat de Academia Română pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist. Această versiune va avea circa 300 de pagini şi va fi însoţită de un rezumat de circa 3 pagini.

Art. 3. Ambele versiuni ale raportului Academiei Române pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist vor fi elaborate în mod riguros, documentat şi într-un limbaj accesibil publicului larg. Ele vor fi adoptate de membrii Parlamentului României într-un cadru solemn, ca documente de stat de cea mai mare însemnătate, adoptarea lor fiind însoţită de intonarea imnului de stat şi de păstrarea unui moment de reculegere în amintirea milioanelor de victime ale comunismului.

Art. 4. Ambele versiuni ale raportului Academiei Române pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist vor fi elaborate cu sprijinul Guvernului României şi vor putea beneficia de sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, precum şi de sprijinul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței (declarat de Parlamentul Romaniei, în 1997, ca „ansamblu de interes național”).

Art. 5. Ambele versiuni ale raportului Academiei Române pentru memoria și condamnarea totalitarismului comunist vor fi editate, publicate, tipărite și promovate cu sprijinul Guvernului României, în cursul anului viitor, la prețuri promoționale.

Art. 6. Manualele de istorie care vor fi editate și tipărite în viitor, vor include cele mai importante date ale Raportului pentru memoria și condamnarea totalitarismului comunist.

Art. 7. Raportul Academiei Române pentru memoria și condamnarea totalitarismului comunist va fi tradus în limbi de circulație universală. Versiunile în limbi de circulație universală vor fi editate, publicate, tipărite și promovate cu sprijinul Guvernului României și al Institutului Cultural Român. În cursul anului 2015 va fi realizată versiunea engleză, iar în cursul anului 2016 – celelalte versiuni.

Art. 8. Pe prima pagină a oricărei versiuni vor fi scrise următoarele două texte: ”Raportul Academiei Române pentru memoria și condamnarea totalitarismului comunist a fost adoptat de membrii Parlamentului României și a fost elaborat cu sprijinul Guvernului României”. Motto: ”Putem ierta crimele comuniste, dar, pentru ca acestea să nu se mai repete niciodată, nu avem voie să le uităm”.

Art. 9. Guvernul României va veghea ca prevederile acestei legi să fie duse la îndeplinire.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.75 şi art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor                               Preşedintele Senatului

Valeriu Ştefan ZGONEA                                   Călin Constantin Anton POPESCU TĂRICEANU

 

________________________________________________________

 

 

EXPUNERE DE MOTIVE

 

Propunere legislativă pentru memoria și condamnarea totalitarismului comunist

 

– expunere de motive redactată de senator Sorin Ilieșiu –

 Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului în România şi în Europa.

Timp de câteva decenii, România a suportat cel mai sever regim comunist din Europa postbelică, fiind singura ţară în care s-au înregistrat victime la căderea acestui regim, în decembrie 1989: peste 1100 de morţi şi peste 3300 de răniţi.

Adoptarea în Parlament a unui Raport pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist, elaborat de Academia Română – cel mai prestigios for naţional ştiinţific, autoritate independentă şi neangajată politic, va reprezenta începutul unei autentice reformări morale a societății românești și, nu în ultimul rând, a clasei noastre politice.

Poporul nostru a îndurat cel mai criminal regim comunist din Europa postbelică, motiv pentru care sunt esențiale atât memoria colectivă antitotalitară cât și condamnarea totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului României ca reprezentanți legitimi ai poporului român.

Dacă ne uităm trecutul, suntem condamnați să-l repetăm — spunea filosoful american George Santayana.

 Putem ierta crimele comuniste, dar, pentru ca acestea să nu se mai repete niciodată, nu avem voie să le uităm.

Cităm în prezenta expunere de motive câteva declarații publice deosebit de edificatoare făcute în acest an de trei dintre actualii parlamentari ai României, domnii: Călin Popescu Tăriceanu – președintele Senatului, primul-ministru Victor Ponta – deputat, Valeriu Ștefan Zgonea – președintele Camerei Deputaților, precum și de doi membri titulari ai Academiei Române, istoricii Alexandru Zub și Ioan-Aurel Pop (aceste declarații au fost publicate de revista ”Contemporanul” în numerele din aprilie și mai a.c.).

Călin Popescu Tăriceanu – președintele Senatului: ”Condamnare comunismului în Parlament nu este tardivă, dimpotrivă este absolut necesară. Ea trebuie să marcheze, odată pentru totdeauna, separarea de regimul totalitar şi de ideologia sa. (…) Este o propunere foarte bună ca viitorul document de condamnare a comunismului /…/ să fie pregătit la nivelul Academiei Române, cel mai înalt for ştiinţific al ţării, aflat în afara luptelor şi rivalităţilor politice. În cazul în care acest document ar fi perceput ca aparţinând unei anume tabere politice valoarea sa ar fi scăzută. Mi se pare foarte important ca informaţiile cuprinse în viitorul document să fie prezentate mai ales generaţiilor tinere, să fie integrate în învăţământ, să existe arhive foto şi video naţionale larg accesibile şi care să ilustreze documentul prezentat. Mulţi tineri nu au o imagine corectă despre realitatea reprezentată de acest regim criminal şi de aceea noi, societatea, trebuie să le asigurăm accesul la toate aceste informaţii. În plan politic consider că această condamnare a comunismului trebuie să facă pasul către sublinierea ataşamentului pentru un model de societate democratică. Propunerea mea va fi ca proiectul oricărui document în acest sens să aibă, ca punct de pornire, susţinerea faţă de valorile fundamentale ale libertăţii şi democraţiei. Aceasta este singura opţiune politică alternativă faţă de totalitarism. Poate că acesta ar fi cadrul de la care să pornească un nou proiect constituţional, curăţat în întregime de orice moştenire a acestui trecut întunecat”.

Victor Ponta – prim-ministru al României: ”Niciodată nu este tardiv să ne amintim lucrurile rele din istorie, pentru a nu le mai repeta. Ce este important, repet, sunt faptele, mai mult decât deciziile simbolice. Pentru români, mai ales pentru noile generaţii, cred că cel mai important este să înţeleagă de ce este bună democraţia, cu defectele sale, de ce este bună economia de piaţă şi de ce trebuie să preţuiască libertatea. (…) Eu cred că orice documentare asupra unei perioade istorice, în toate detaliile sale, este mult mai credibilă atunci când este susţinută prin numele şi munca unor instituţii de prestigiu. (…) Mi-aş dori ca un astfel de raport să fie deopotrivă uşor de înţeles de oameni, dar bine documentat şi, mai ales, să fie un material pentru realizarea manualelor de istorie. Repet – îmi doresc ca noile generaţii să ştie ce a însemnat cu adevărat regimul totalitar comunist, pentru România”.

Valeriu Ştefan Zgonea – Preşedintele Camerei Deputaţilor: ”Consider că este nedrept, față de toți cei care au avut de suferit în perioada respectivă, că vreme de 25 de ani nu s-a realizat o condamnare de substanță a totalitarismului comunist. Abia după 25 de ani sunt cercetați și condamnați foștii torționari. Sunt multe lucruri care ar fi trebuit limpezite cu ani buni în urmă, nu din dorința de răzbunare, ci de împăcare, o împăcare cu noi înșine, cu trecutul nostru, pe care trebuie să îl cunoaștem, să îl înțelegem și să ni-l asumăm. Cred că acesta ar fi rolul unui raport al Parlamentului, iar schimbarea de generație în rândul clasei politice poate fi de bun augur din punct de vedere al modului în care este perceput un astfel de demers circumscris cunoașterii și recunoașterii adevărului istoric. (…) Nu este niciodată târziu să cunoaștem și să înțelegem ce s-a întâmplat în țara noastră într-o perioadă nefastă, care a marcat destinul multor generații de români. (…) Cunoașterea și asumarea trecutului sunt importante pentru a evita greșelile și a construi un viitor mai bun, o societate democratică prosperă, în care oamenii să prețuiască libertatea și democrația. (…) Un document de condamnare a comunismului, elaborat la nivelul Academiei Române, va aduce deplină credibilitate și valoare științifică întregului demers și va avea un ecou pe măsură în rândul opiniei publice. Desigur, contribuția Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului de la Sighet este mai mult decât necesară, pentru că există aici colective de cercetare foarte valoroase, care au generat deja rezultate. (…) Un astfel de studiu, rezultat al unei cercetări științifice laborioase, va fi, fără îndoială, detaliat și consistent, cu un limbaj adecvat nivelului de raportare, în baza căruia să fie elaborate manualele de istorie, să fie realizate filme, expoziții și conferințe în școli și universități, pentru diseminarea informației într-un mod corect și eficient. Dacă ne referim la documentul politic, acesta trebuie să aibă un caracter sintetic și să exprime asumarea unui proiect amplu și a unei decizii clare de delimitare față de ceea ce a reprezentat regimul totalitar comunist în țara noastră”.

Alexandru Zub – istoric, membru titular al Academiei Române (ex-președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologice), fost deținut politic în timpul regimului comunist: ”Condamnarea unui regim dictatorial e oricând binevenită, cu atât mai mult dacă e vorba de o dictatură comunistă, judecată la distanță de un sfert de secol. Un asemenea interstițiu obligă la analize bine cumpănite și la sentințe (dacă trebuie să fim judecători) cât mai corecte. (…) Un asemenea gest, chiar dacă produs atât de târziu, nu e deloc inutil, fie și pentru că ar stimula memoria colectivă (de la noi și din afara noastră), predispusă cum e la amnezie. Tinerimea, îndeosebi, s-ar cuveni să afle și pe această cale, solemnă, că pericolul unei recidive totalitare, de tip comunist, persistă în spațiul dominat până nu demult de sovietici și ne poate oferi surprize neplăcute, cum se întâmplă deja în proximitatea noastră. (…) …Consider că implicarea Academiei Române și a altor instituții specializate în studiul regimului comunist, ar fi utilă pentru a se elabora o analiză succintă dar riguroasă, coerentă, pe seama căreia Parlamentul României să poată adopta o decizie de condamnare. (…) Un raport de 10-15 pagini, întocmit însă riguros, cu folosirea implicită a textelor deja existente, ar fi poate o bună soluție, care nu exclude și tipărirea concomitentă a unei analize mai ample (circa 300 pagini) și a unui rezumat (3 pagini) la îndemâna oricui”.

Ioan-Aurel Pop – istoric, membru titular al Academiei Române, rectorul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca: ”Parlamentul României este sau ar trebui să fie principala instituție reprezentativă a națiunii, care îi conferă periodic și temporar putere, pentru a transpune sub formă de legi voința națională. (…) Fiindcă în acest an se împlinește un sfert de secol de la căderea oficială a comunismului, ar fi, în fine, o ocazie potrivită pentru o asemenea întreprindere. (…) Contextul politic actual pare să fie, din anumite motive foarte recente, favorabil. Să nu uităm că nu departe de granițele noastre, chiar în interiorul statului românesc Moldova, flutură (pe Nistru) steaguri oficiale roșii cu secera și ciocanul și tronează statui ale lui Lenin… (…) Amenințarea totalitaristă și chiar comunist-totalitaristă nu a trecut! (…) Din păcate, mulți români, inclusiv tineri (prost sau tendențios informați), au sentimente de nostalgie față de comunism. Ele provin și din tratarea în bloc a celor patru decenii de dictatură, cu etichetări simpliste și superficiale adesea. Dar, pe de altă parte, ideologia comunistă și, mai ales, aplicarea ei „creatoare” în România, după ce fusese impusă cu tancurile sovietice, trebuie condamnată fără echivoc, în mod credibil, de către oameni credibili. (…) Implicarea Academiei Române, ca instituție, ar putea conferi o garanție de seriozitate pentru realizarea unui act cu adevărat important, memorabil, edificator și util. (…) Nu cred că această condamnare ar fi tardivă în sine, în esență. (…) Este vorba aici despre o chestiune de demnitate colectivă românească, de demnitate națională. (…) Beneficiile unui astfel de act sincer și fără avantaje pentru persoane individuale și grupuri ar fi exclusiv de ordin moral și spiritual: am privi cu fruntea sus viitorul, ne-am putea ocupa mai bine de prezent și am putea considera trecutul drept viață trăită și nu literă moartă. (…) Condamnarea comunismului nu ar trebui să mai însemne, în esență, condamnarea la detenție a unor oameni – fiindcă cei vinovați și necondamnați s-au stins singuri, datorită vârstei mai ales –, ci o regenerare morală. Paradoxal, actele de acest fel, deși neagă ceva, conduc la mari afirmații colective, la renașteri, la infuzii de speranță și de optimism. Altminteri, totul devine de prisos… (…) Academia Română este /…/ cel mai important for de cercetare și de consacrare a valorilor intelectuale din această țară. (…) Academia Română – în afara academicienilor – are expertiza necesară /…/ prin instituțiile specializate pe care le are și care sunt conduse și formate din oameni credibili, tineri și relativ tineri. (…) Implicarea IICCMER și a Memorialului Sighet este binevenită și de dorit, fiind privită de mine ca o garanție a credibilității textului care se va face. (…) Regimul comunist din teritoriile care au aparținut României până în 1940 și din nou între 1941 și 1944, fiind apoi cucerite și stăpânite de URSS (1944-1991), este parte a istoriei românilor și trebuie amintit în raportul respectiv. (…) Raportul acesta s-ar putea impune prin claritate, preciziune și conciziune – care sunt trei caracteristici ale stilului și trei secrete ale comunicării eficiente – dar mai are nevoie de ceva spre a nu rămâne literă moartă. Are nevoie de un spirit de echilibru, pe fondul fermității sale.”

Iniţiator

Senator Sorin ILIEŞIU

Anunțuri

9 răspunsuri to “Lege pentru memoria şi condamnarea totalitarismului comunist”

  1. Goldmund Says:

    1- daca Zgonea, Ponta si Tariceanu sunt de acord cu propunerile domnului Iliesiu, ceva e putred in Danemarca.
    2-m-ar interesa foarte si parerea domnului Tismaneanu, ce spune, ce parere are.
    3-eu as evita pe cat se poate citate din Zgonea, cel care a propus in Parlamentul Romaniei oribilitati unice pentru UE, care e considerat un semidoct.
    La fel ma comport in orice situatie si fata de citate din tovarasul Ponta, un plagiator care nici macar nu-si recunoaste greseala. Ce instanta morala credibila mai e si Tariceanu? Unde s-a mai vazut ceea ce a facut Tariceanu in ultimii 2 ani?(presupun ca eu cunosc ceva politica europeana din ultimii 30 de ani si pot compara cu situatia „de acasa”)
    Stacheta calitatii politicianului roman e atat de coborata acum, incat s-a facut groapa in nisipul competitiei!!

    Viorel Padina,
    dupa cum bine stii si tu, plagiatul e tot atat de sever evaluat (pedepsit moral) precum un furt grav, calificat. Ce instanta morala sa fie Ponta?
    In rest, presupun ca peste 5-10 ani va exista o noua tentativa de condamnare a comunismului, in tara in care un Ilici Iliescu(un fost secretar de partid! – un comunist sadea! – un antirevolutionar dovedit!) a pus mana pe putere dupa Revolutie, in tara in care la Revolutie au murit sute de oameni si nimeni nu a fost gasit vinovat, in tara in care practic tot comitetul central al pc a continuat sa conduca Romania, economic si mai ales politic, televiziunea, etc…
    Stiu ca ma repet, dar mi se pare enorm de important, intreb din nou:
    ce scrie domnul Tismaneanu despre acest nou demers prin care se condamna INCA ODATA comunismul…
    Ce ar spune de ex. doamna Monica Lovinescu si domnul Virgil Ierunca despre acest nou demers? – si nu ce spun Zgonea & co.

    Doamne ajuta!
    numai de bine!

  2. Marginalia non turpia Says:

    @Goldmund.

    1. Puneți niște puncte pe i-uri, in opinia mea. M-ar interesa și pe mine opinia D-lui Vladimir Tismăneanu, un om cu abilități de dialog democratic.

    @AVP
    2. Pe mine mă mai interesează ce URMĂRI ÎN PLANUL PRACTIC ar putea avea această nouă condamnare.

  3. AVP Says:

    Nimeni nu-l împiedică pe Vladimir Tismăneanu să vină aici şi să-şi spună părerea. Fiindcă Volo a mai fost pe my blog şi cunoaşte drumul, vezi bine.

    Până atunci, iată şi părerea mea (în caz că n-o ştiai deja):

    https://viorelpadina.wordpress.com/2014/06/22/un-raspuns-pentru-contemporanul-ideea-europeana/

    Deşi personal sunt şi eu destul de sceptic, ar fi totuşi nemaipomenit ca nişte oameni cărora simpatizanţii de dreapta radicală nu le acordă deocamdată niciun credit (şi mă refer la cei 3 incriminaţi de tine) să pună în practică, tocmai ei, nişte lucruri pe care ceilalţi, idolii butaforici ai dreptei teatrale, doar le-au promis demagogic. Asta ca să stăm strâmb, dar să judecăm drept.

    Doamne ajuta !

  4. AVP Says:

    @Marginalia, un raport girat de Academia Română ar face mai credibil demersul anticomunist în ochii oamenilor obişnuiţi, iar politicienii ar avea astfel mai mult curaj să ia măsuri reale de decomunizare.

  5. AVP Says:

    Apropo, printre măsurile de decomunizare, la loc de frunte, vba aia, va trebui să se găsească diminuarea excesului de legiferare penală, relaxarea supravegherii exercitate de Statul Big Brother, de serginte criptocomunistă şi criptosecuristă în esenţă, postmodernizarea şi secularizarea strictă a învăţământului, rămas ca mentalitate pe vremea ceaslovului lu Popa Dracu, descentralizarea administrativă, inclusiv prin acordarea autonomiilor lărgite regionale, dacă va fi cazul şi alte asemenea măsuri pe care nu le poate lua un guvern criptocomunist, votat şi susţinut de cetăţeni cu nostalgia tătucului colectivist în sânge (precum „Stely” et aliis ejusdem farinae, care, culmea, tocmai ei clamează a fi „de dreapta”). Altfel, înseamnă că ne numim degeaba cetăţeni ai lumii libere.

  6. Marginalia non turpia Says:

    @AVP
    Am lucrat cam un deceniu într-un institut al Academiei Române. Nici acolo nu e chiar Raiul.

    @Goldmund
    Sunteți un anonim benefic. E o bucurie pentru mine să vă citesc. Îmi place felul în care vă exprimați ferm opiniile, fără a-i jigni pe cei cărora le vorbiți, chiar dacă ei cred altceva decat dumneavoastră.
    Îmi place faptul că vă este străină „bășcălia”, o atitudine și abilitate care degradează dialogul în România.

    Eu cred că prietenia dvs. cu AVP e un lucru benefic. Vă MULȚUMESC!

  7. AVP Says:

    Goldmund nu este – cel puţin pentru mine – un anonim, ci un distins prof care predă la un liceu din Germania, dacă nu mă-nşel, fiind pe jumătate neamţ, însă născut şi formatat în România. Deşi uneori el are vederi politice diferite de ale gazdei acestui forum, le exprimă totdeauna într-un limbaj de domn, fără a-şi vexa preopinentul, oricine ar fi acesta. Om şi intelectual de dreapta, admirator al „intelectualilor lui Băsescu”, Goldmund n-a devenit niciodată, însă, taliban şi cu atât mai puţin Caliban, în timp ce aproape toţi ceilalţi portokaki pe care i-am cunoscut fie s-au dovedit a fi, până la urmă, nişte fani înnebuniţi după idolul lor, Băse, care mi-au sărit în cap în momentul în care am început să-l critic pe Pirat, fie au fost doar nişte acoperiţi afurisiţi, care au reuşit să mă-nşele şi pe mine, până la un punct, io crezându-i admiratori sau pretini cinstiţi, când ei veneau aciia doar pentru a face galerie de jmecheroşi misiţi.

  8. Marginalia non turpia Says:

    N-am știut cine este Goldmund în viața reală. Nici n-am simțit nevoia să aflu. Eram sigură că e vorba despre un om civilizat, cultivat, educat.

    Nickurile anonime nu pot să sară peste umbra autorului lor. Oricât ar avea ele impresia, când sunt concepute de oameni cu ceva probleme, că pot păcăli, șmecheri, hărțui fără ca ceilalți să se prindă cu cine au de a face.

  9. AVP Says:

    Noi vbim despre oameni normali, aici, Marginalia, nu despre sociopati.

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s