Putin vrea sa suprainarmeze Armata Roşie… Ca ce chestie, bre ?

Reiau un fragment dintr-un topic scris la 10.03.2012, azi, când prin norul evenimentelor în cascadă pot să întrevadă ce se întâmplă şi cei care, de obicei, văd doar atunci când Golemul actualităţii stă gata să se prăbuşească în stradă. În plus, e ştiut că viitorul trecut se distinge mai rezolut dinainte de a se fi născut, dacă-l priveşti în mod genuin şi c-un ochi încă senin, decât atunci când te izbeşte din plin şi te holbezi la el cu spaimă, cu mânie sau cu venin, orbit până şi de aburul unui suspin.

(…)

Ca să înţelegem despre ce-i vorba e suficient să ne uităm în ograda vecinului rus, unde tocmai a revenit la putere tot un fel de secretos Mus – dar care totuşi, spre onoarea lui, n-a stat deloc ascuns, trebuie spus, ci s-a ştiut din capul locului că a fost ofiţer KGB, in spe – şi care se pare că va face şi de acum încolo ceea ce-l duce mintea şi misia, şi de fapt nu pe el, ci pe însăşi clasa or casta sa, ce nu-şi va putea ieşi nikagda din pielea războiului rece şi a confruntării cu capitalizmul descompus, păi cum drea. Nici pomeneală deci ca Rusia să-ncerce a se elibera din complexele-i militar-statale şi să vină alături de lumea ce se pregăteşte să treacă într-o etapă istorică următoare, în care se vor confrunta între ele nu naţiunile, ci lumile, mai precis lumile vechi, naţionaliste, religios-fundamentaliste şi extremiste, cu o cultură şi cu o mentalitate socială strict locale, cu lumile postmoderne şi globale, care nu vor mai exista ca suveranităţi naţionale tale quale, cu economii ori resurse limitate de graniţe artificiale, ci se vor fi întrepătruns într-un sistem de reţele informaţionale din ce în ce mai strâns, prin care se va derula totul (resurse naturale, umane sau financiare, strategii sau tactici regionale de preîntâmpinare a crizelor şi accidentelor globale etc), şi exclusiv pe criterii raţionale, iar nu naţionalist-emoţionale ori religios-sectare. Or, Putin a declarat deja că va reînarma Rusia aşa cum n-a mai făcut-o niciun predecesor până acuma, ceea ce înseamnă că el şi nomenklatura-i resimt tendinţa globalizatoare ca pe o directă ameninţare pentru ţara sa (ţară posesoare, din întâmplare a o şesime din resursele de bogăţii naturale şi teritoriale mondiale) şi socoteşte, probabil, că aceste resurse sunt râvnite de naţiunile înconjurătoare, or, asta este efectiv o mare şi periculoasă eroare generată de concepţia învechită, chiar decrepită, a unei clase politice care nu e doar vădit depăşită de realităţile unei lumi ce se poate prăbuşi într-o clipită, cu giganticele ei probleme globale, preste micile oaze naţionale, oricât de înfloritoare şi de imperiale ar fi fost acestea până acum, însă e vba de o clasă halucinant de abramburită, ce poate radicaliza sau hiisteriza o naţiune renumită pentru caracteru-i impetuos şi cam aventuros, care, punând mâna la un moment dat pe un arsenal militar grandios, ar putea fi tentată să apese – doamne fereşte! – pe focos (ca pistolul din Actul întâi pe care decoratorul l-a uitat într-un cui, deşi făcea parte din decorul spectacolului “Stalin” – sau “Hitler” – “Sonatu’ “, şi care va trage în Actul 4, ca draqu’… oops).