„Să ieșim din zodia totalitarismului comunist” (1)

Unii or fi crezut, te pomenești, că eu vorbeam doar în dodii poeticești atunci când am scris :  fără Sorin Ilieșiu n-am mai fi avut nici măcar condamnarea de ochii lumii a comunizmului. „Voi, care probabil nu sunteţi în stare să mobilizaţi 3-4 vecini de scară spre a-l determina pe administratorul de bloc să nu vă mai umfle întreţinerea iar şi iară, angajându-şi încă o nepoată pe post de expertă financiară la socotelile-i de pierde-vară, aveţi idee cam ce energie tre să risipeşti sau ce charismă eşti nevoit să dovedeşti – ne mai vorbind de ghionturile lumeşti pe care musai să le primeşti ori de pizmaşii / cârcotaşii pe care te sileşti să-i cocoloşeşti cu salamalekuri ori plocoane irumpte din străvechi năravuri turceşti / muscăleşti / fanarioticeşti / ţigăneşti / rumâneşti – ca să mobilizezi la luptă anticomunistă baremi, să zicem, 22-ul, şi evident că numai după ce s-a terminat războiul anticomunist şi nimeni nu mai riscă să-şi piarză, ca la Băicoi, coiu’ utemist, aşadar să-l pui în mişcare pe intelighentu’ criptobrucanian al lu’ pesce, mai puturos şi ca ursu’ carpatin în prelungită hibernare, fireşte, care consideră că chiar şi dacă catadicseşte să-şi mişte doo deşte spre a-şi pune buricul arătătorului pe-o hârtie ce nici măcar s-o citească nu binevoieşte, se cheamă că te-a favorizat – deja – magnanimiceşte, darmite s-ajungă a lua el însuşi iniţiativa în indiferent ce direcţie ar vrea şi să dea naţiei ăsteia (pe care boieru’ minţii  nu dă nicio para, doamne fereşte, căci asta ar însemna să-şi pună pielea cel puţin la saramură de friptură pentru ea, păi cum drea) o folositoare lecţie, acoloşa, în loc de fumata-i şi cică super-estetica-i ori imparţiala-i  frecţie…?”

Din păcate, grație „inspirației” unui politician de zero carate – l-am numit pe Chucky, care azi nici măcar nu mai dă din gură ca flașnetele sparte, căci a ieșit din orice carte -, Sorin Ilieșiu n-a putut ajunge europarlamentar, caz în care, prin energia și stăruința inegalabile ale unui militant civic exemplar, am fi avut și un Raport de condamnare a comunizmului la nivel european și chiar, de ce nu?, global. Fiindcă, da, comunismul și fascismul, precum şi toate totalitarismele trebuie condamnate, tale quale, pentru ca next generatiile să nu mai repete astfel de experimente sociale infernale (avp).

*******

Revista Contemporanul prezidată de scriitorul Nicolae Breban, propus în acest an pentru premiul Nobel pentru Literatură de către Uniunea Scriitorilor din România, a publicat de curând, în cadrul unei dezbateri naţionale, răspunsurile preşedintelui Senatului Călin Popescu Tăriceanu, ale primului-ministru Victor Ponta, ale preşedintelui Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea, ale vicepreşedintelui Senatului Ioan Chelaru, precum şi ale unor prestigioase personalităţi culturale, la întrebările revistei Contemporanul referitoare la “Apelul pentru condamnarea totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului României având ca fundament un raport elaborat sub egida Academiei Române”, apel lansat de senatorul Sorin Ilieşiu, membru în conducerea interimară a Partidului Liberal Reformator.

În acest context, senatorul Ilieşiu a declarat următoarele: “Declaraţiile preşedintelui Senatului, ale primului-ministru, ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi ale vicepreşedintelui Senatului, care susţin cu toţii o adevărată condamnare a totalitarismului comunist în Parlamentul României, la un sfert de secol de la căderea acestuia, reprezintă începutul unei autentice reformări morale a societăţii româneşti.”

Senatorul liberal reformator Ilieşiu a subliniat din nou ideea că “viitorul document pentru condamnarea totalitarismului comunist trebuie să pornească de la premiza că nu noi, românii, am instaurat comunismul în mod nelegitim şi criminal. În schimb, noi am fost cei condamnaţi să-l trăim şi să-i îndurăm fărădelegile şi crimele, în timp ce, în primele decenii ale regimului comunist, căutam soluţii prin care să ne salvăm fiinţa naţională – limba, cultura şi ţara – de la desfiinţare. Adevărul învinge întotdeauna, chiar dacă uneori trece un sfert de veac până la rostirea lui, precum în cazul României post-comuniste”. 

 La dezbaterea naţională a revistei Contemporanul au participat, de asemenea, personalităţi de prim rang ale culturii române, precum istoricul Alexandru Zub – membru titular al Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop – rectorul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj şi membru titular al Academiei Române, istoricul Marius Oprea – primul preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, Octav Bjoza – preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, scriitorul româno-american Norman Manea – propus pentru premiul Nobel, Lucia Hossu Longin – realizatoarea „Memorialului durerii”, poetul Viorel Padina şi profesorul Gabriel Andreescu – disidenţi anticomunişti ai anilor 80, Virgil Nemoianu – filozof al culturii, juristul Sergiu Andon, politologul Radu Tudor şi scriitorii Magda Ursache, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Radu Ulmeanu, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu.

„Opiniile acestor personalităţi arată care este calea pe care societatea românească trebuie s-o urmeze pentru a se reforma din punct de vedere moral. Poporul nostru a fost condamnat la cel mai criminal regim comunist din Europa postbelică. Memoria antitotalitară este esenţială. Dacă ne uităm trecutul, suntem condamnaţi să-l repetăm – spunea filozoful american George Santayana. Putem ierta crimele comuniste, dar, pentru ca acestea să nu se mai repete niciodată, nu avem voie să le uităm.” – a spus în acest context senatorul Ilieşiu.

Prezentăm în acest comunicat de presă prima din cele cinci întrebări ale revistei Contemporanul şi fragmente din răspunsurile date de prestigioasele personalităţi politice şi culturale menţionate mai sus.

În zilele următoare, în cadrul altor comunicate de presă, vom prezenta celelalte patru întrebări şi fragmente din respectivele răspunsuri şi declaraţii.

Revista Contemporanul: 1). În acest an se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului. Ce şanse credeţi că are apelul senatorului Sorin Ilieşiu pentru condamnarea totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului României? Este pregătită clasa politică românească să răspundă unui asemenea apel? Actualul context politic îi este favorabil?

Preşedintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu: În acest an avem cu adevărat ocazia să ieșim din zodia totalitarismului comunist iar în luna decembrie, când se vor fi strâns 25 de ani de la căderea comunismului, vom putea face un pas important, eventual printr-o condamnare de substanţă a regimului comunist, printr-un act al Parlamentului. Dar ceea ce este cel mai important este modul în care fiecare dintre oamenii politici va fi atunci pregătit să adere la un astfel de apel. Nu mă refer numai la votul dat pentru acest document politic ci la un divorţ efectiv şi complet de moştenirea regimului totalitar comunist. Din păcate, ceea ce am văzut în ultimii ani mă conduce cu gândul la ideea că există încă o puternică moştenire a regimului comunist, dacă vreţi un ceauşism fără Ceauşescu. De fapt, cred că ceauşismul a supravieţuit mult timp după 1989 şi, în gândirea unora, încă mai supravieţuieşte. (…) Îmi doresc ca alegerile prezidenţiale din acest an să aducă eliminarea acestor ultime vestigii ale ceauşismului şi comunismului iar încrederea mea este că exponenţii acestei ideologii vor părăsi acum pentru totdeauna scena istoriei.

Primul-ministru Victor Ponta: Eu sper ca apelul domnului Ilieşiu să aibă un efect şi la nivel social, nu doar politic. Fireşte, există deja o condamnare a comunismului, chiar dacă nu de către Parlament şi chiar dacă influenţată de anumite abordări partizane. Unii ar numi acel eveniment din 2006 chiar o farsă. Cel mai important este însă ca românii să trăiască suficient de bine încât niciunul să nu mai aibă nostalgii.

Preşedintele Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea: Consider că este nedrept, faţă de toţi cei care au avut de suferit în perioada respectivă, că vreme de 25 de ani nu s-a realizat o condamnare de substanţă a totalitarismului comunist. Abia după 25 de ani sunt cercetaţi şi condamnaţi foştii torţionari. Sunt multe lucruri care ar fi trebuit limpezite cu ani buni în urmă, nu din dorinţa de răzbunare, ci de împăcare, o împăcare cu noi înşine, cu trecutul nostru, pe care trebuie să îl cunoaştem, să îl înţelegem şi să ni-l asumăm. Cred că acesta ar fi rolul unui raport al Parlamentului, iar schimbarea de generaţie în rândul clasei politice poate fi de bun augur din punct de vedere al modului în care este perceput un astfel de demers circumscris cunoaşterii şi recunoaşterii adevărului istoric.

Vicepreşedintele Senatului Ioan Chelaru: România aşteaptă de un sfert de secol măsuri împotriva celor care au distrus destine, a celor care au condamnat la suferinţă suflete inocente şi care au aruncat o naţiune într-un sumbru coşmar existenţial. Astăzi, mai mult decât oricând, cred că, românii nu ar trebui să adopte ideologia resemnării, iar noi, cei din clasa politică, urmează să sancţionăm faptele din timpul unui regim ilegitim şi criminal. Cred că acest popor, iubit de Dumnezeu, are puterea să renască, după ce a fost umilit şi profund îndurerat… (…). Virtutea primordială a creştinilor, a noastră, este iertarea, dar nu uitarea. Românii nu au uitat, şi cred că nu trebuie să uite anii în care le-au fost calcate în picioare drepturile şi libertăţile fundamentale… (…). Susţin, evident, apelul domnului senator Sorin Ilieşiu şi iniţiativa domniei sale de a redeschide cartea ororilor regimului totalitarist comunist, cu scopul ca, acum, să aducem în faţa justiţiei călăii românilor nevinovaţi.

Istoricul Alexandru Zub – membru titular al Academiei Române: Condamnarea unui regim dictatorial e oricând binevenită, cu atât mai mult dacă e vorba de o dictatură comunistă, judecată la distanță de un sfert de secol. Un asemenea interstițiu obligă la analize bine cumpănite și la sentințe (dacă trebuie să fim judecători) cât mai corecte. În ciuda acestei distanțe, în limitele căreia s-a constituit o nouă pătură conducătoare, potentații actuali nu par a fi dispuși să emită o atare judecată. Personal, sunt destul de sceptic, având în vedere marile confuzii și complicitățile orchestrate la vârful piramidei, incluziv în zona parlamentului. Să sperăm însă că și acolo s-au produs „mutații” care să îngăduie o schimbare mai radicală, în sensul cerut de interesul național și de contextul integraționist, euroatlantic, în care ne aflăm.

Istoricul Ioan-Aurel Pop – rectorul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, membru titular al Academiei Române: (…) Fiindcă în acest an se împlinește un sfert de secol de la căderea oficială a comunismului, ar fi, în fine, o ocazie potrivită pentru o asemenea întreprindere. Senatorii și deputații (clasa politică românească actuală) nu sunt pregătiți – din păcate – să facă acest important pas, deoarece o mare parte a domniilor lor nu-și înțeleg menirea și responsabilitatea, aceea de a servi națiunea, de a se transforma, chiar și numai pentru o legislatură, în slujitori devotați ai propriului popor. (…) Contextul politic actual pare să fie, din anumite motive foarte recente, favorabil. Să nu uităm că nu departe de granițele noastre, chiar în interiorul statului românesc Moldova, flutură (pe Nistru) steaguri oficiale roșii cu secera și ciocanul și tronează statui ale lui Lenin, că în estul Ucrainei s-au autoproclamat – cu binecuvântarea tacită a Moscovei – „state populare” (recte sovietice), că totalitarismul de extracție comunistă înflorește în vecinătate, criticat, este drept, însă părintește și blând, de către unele dintre marile puteri occidentale. Amenințarea totalitaristă și chiar comunist-totalitaristă nu a trecut!  

Lucia Hossu Longin: Eu cred că anul acesta, marcând împlinirea a 25 de ani de la căderea comunismului, este cel mai potrivit moment pentru Parlamentul României, după atâtea tergiversări şi eschive de condamnare a regimului politic comunist din România. Ar fi ultimul tren. (…)

Marius Oprea: (…) Fără îndoială, din considerente pur electorale condamnarea totalitarismului comunist (am subliniat în mod voit totalitarism) se va bucura, cred, chiar de o unanimitate parlamentară, în cazul unei declaraţii politice, dar fără consecinţe juridice sau efecte în plan legislativ. O declaraţie, din păcate, nu schimbă cu nimic lucrurile. Întorcându-mă la întrebare, repet: o declaraţie politică va avea o largă unanimitate în Parlament, ca şi solicitarea demisiei lui Traian Băsescu, dar cu acelaşi efect. Cu totul altfel ar fi însă dacă s-ar condamna nu doar totalitarismul, ci regimul comunist: sub efectul unui reflux al interesului public pentru subiect (trebuie să o recunoaştem!) şi un flux al nostalgiei, până şi o simplă declaraţie politică ar trece ceva mai greu. Iar dacă ar fi vorba de promovarea unui pachet legislativ cu efecte în societate (o repunere în litera ei a deconspirării persoanelor care au făcut parte din nomenclatura comunistă şi din poliţia poilitică comunistă, asociată cu măsuri de lustraţie) dezbaterile ar fi de-a dreptul aprinse şi rezultatul incert.

Octav Bjoza: În calitate de preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, constat următoarele. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de evenimentele din decembrie 1989, cu atât cresc şansele ca Parlamentul României să condamne crimele comunismului. Motivul real, biologic vorbind, este acela că din rândurile parlamentarilor au dispărut şi trebuie să mai dispară, cei ce au avut strânse legături cu regimul „ilegitim şi criminal”, fie ele de partid, cu Securitatea sau chiar de familie. Regret că victimele acelui regim nu au apucat să vadă o astfel de condamnare reală. Consider că o reconciliere naţională totală, sinceră, nu ar fi putut avea loc fără căinţă, fără ca cineva să-şi fi pus ţărână în cap.

Lucian Vasiliu: Cred că după 25 de ani de experimente, ezitări, bâlbâieli, România poate reveni la verticalitate! Este în NATO și în UE! Clasa noastră politică (discutabilă în mare parte, votată… democratic de poporani!) se află, sper, în situația favorabilă de a răspunde lucid apelului senatorului Sorin Ilieșiu.

Norman Manea: Nu ştiu în ce măsură un asemenea nou apel ar avea impact în deplorabila clasă politică a ţării, la un sfert de veac de la evenimente. Ambianţa duplicităţilor permite orice răspuns.

Gabriel Andreescu: Sincer, cred că e posibil. Dar la fel de sincer mă aştept să fie o acţiune superficială şi formală, cu rol propagandistic care mai mult compromite ideea decât să o slujească.

Magda Ursache: Spus net, clasa politică nu mi se pare deloc pregătită să răspundă la apelul senatorului Sorin Ilieşiu privind condamnarea totalitarismului. Deţine Parlamentul voci sonore, caractere? Puţine, aproape inexistente. (…) Nu, clasa politică formată (corect: deformată) în cei 25 de ani de postsocialism, nu-i defel pregătită să răspundă la acest apel. Mă refer la corupţii şi la hoţii instalaţi de preşedintele cel sărac şi cinstit, la lătrăi, la trădători, la clovnii în rol de tribuni şi de arhangheli vindecători, la mâncătorii de vită kobe, dar şi la adormiţi, apatici, abulici. Blocajul moral e total. (…) Ne-am grăbit să-i acordăm cetăţenia generalului Pacepa, eroizat, nu lui Goma, declarat (culmea!) „fost agent KGB”. Aşa s-a ajuns să raporteze contra comunismului nu disidenţii reali, ci „lepădaţii” de doctrină, „iluminaţii” ideologici ca V. Tismăneanu, care numai credibili nu-s, când existau oameni cu adevărat credibili, ca Paul Goma. Tismăneanu, prob moral şi intelectual? Întreb.

Viorel Padina: Actuala clasă politică din România are încă rădăcinile adânc înfipte în Iepoca în care 80-90% dintre actorii politici de azi au fost cel puţin mici fruntaşi utecişti sau uasecerişti, dacă nu activişti comunişti ori securişti. (…) …politicienii sau militanţii civic-politici ce-ar reuşi să impună actualei clase politice, prin charisma, autoritatea or abilitatea lor de negociatori, condamnarea reală a comunismului şi să pună în practică decomunizarea efectivă a societăţii româneşti ar juca rolul mântuitorului istoric al neamului lor… (…)

Virgil Nemoianu: (…) Oare problema este „cât de pregatită e clasa politică”? Sau mai curând: cât de pregătita este, deci, actuala opinie publică pentru un astfel de document reînnoit? Cât interes are aceasta, opinie publică, pentru problema în sine? Cum a primit publicul cititor Raportul din 2006? Eu am impresia: cu o anume indiferenţă (poate greşesc). O nouă analiză ar fi ea cu mult mai bine primită? Nu ştiu.

Radu Tudor: Clasa politică românească este obligată de un minim bun simţ să fie pregătită să răspundă unui asemenea apel. În caz contrar, vom constata calitatea opusă a clasei politice. După 50 de ani de suferinţă, distrugerea elitelor şi tradiţiilor româneşti, comunismul nu mai are nevoie de prea multe explicaţii. Actualul context politic este mai mult decât favorabil, având în vedere agresiunile de tip sovietic ale Moscovei în ultimii ani în Georgia şi Ucraina.

Cassian Maria Spiridon: Aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, de la începutul anului 1990, este varianta care ar permite eliminarea foştilor nomenclaturişti şi securişti din toate structurile de putere. În caz contrar, vom asista, la fel ca în 2006, la o condamnare a comunismului, fie ea şi în Parlament, formală şi fără de efecte în câmpul politic. În actualul context politic sunt şanse de sumă nulă ca totalitarismul comunist să fie condamnat, iar posibilele măsuri impuse de acest act să fie şi aplicate. E greu de crezut că vreunul dintre cei vizaţi şi-ar vota propria condamnare.

Theodor Codreanu: Nu ştiu în ce măsură inerţia clasei politice româneşti ar mai putea fi „zdruncinată” pentru un nou act de condamnare a comunismului, după ferchezuita farsă din 2006, când lui Paul Goma i-a fost preferat „disidentul autocronic” Vladimir Tismăneanu, un magistru al imposturii ideologice cu aparenţă de cercetare ştiinţifică. (…) Dar e bine că mai sunt optimişti ca senatorul Sorin Ilieşiu, care să creadă că un nou act de condamnare a comunismului e de dorit şi posibil. Însă într-un an ca acesta, burduşit cu două campanii electorale, dominat de certuri interminabile, ca la uşa cortului, mă îndoiesc că se va ivi răgazul unui act de înaltă responsabilitate politică şi istorică. (…)

Adrian Dinu Rachieru: Noi trebuie să învăţăm să trăim cu propria Istorie, ne sfătuia Adam Michnik, să ne asumăm, inclusiv, ororile ei. Dar ieşirea din „zodia totalitarismului comunist” nu se realizează prin semnarea unui Apel (ca document politic), prin condamnare formală sau prin declaraţii sforăitoare. Să vedem în ce măsură societatea românească e pregătită şi dispusă să facă acest pas, lepădându-se de o moştenire grea. Prilejul ar fi alegerile prezidenţiale. Fiindcă, să recunoaştem, supravieţuieşte un comunism mentalitar, rezidual, vizibil, de pildă în comportamentul prezidenţial, cu reflexe autoritariste şi ingredientul videocraţiei, sfidând civilizaţia dialogului. (…)

Sergiu Andon: Ce șansă are Apelul… senatorului Ilieșiu? Are șansa de a da startul într-un nou maraton al demagogiei, prefăcătoriei și diversiunii. Clasa politică românească este foarte pregătită să răspundă prompt și zgomotos, pentru că ea este întotdeauna gata să facă scandalul care să distragă atenția de la incompetența, iresponsabilitatea și incorectitudinea proprie. (…)

Radu Ulmeanu: La modul ideal, apelul senatorului Sorin Ilieşiu ar trebui să fie adoptat imediat de Parlamentul României, împreună cu o nouă condamnare a comunismului, de data aceasta definitivă şi cu urmări drastice pentru toţi criminalii care s-au „ilustrat” în perioada respectivă, împreună cu cei care s-au pus în slujba regimului, printr-o nouă lege a lustraţiei. Desigur, clasa noastră politică nu este şi nu va fi niciodată pregătită pentru un asemenea demers, având în vedere componenţa ei. În majoritate este formată din afacerişti fără scrupule şi ideologie, foşti şi actuali securişti sub acoperire şi urmaşi mai mult sau mai puţin direcţi ai celor pe care demersul îi incrimininează.

Anunțuri

12 răspunsuri to “„Să ieșim din zodia totalitarismului comunist” (1)”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Da. Mi se par credibili cei care spun că nu avem o clasă politică capabilă să îndeplinească o așa misiune.
    Rămânem o țară tristă, plină de umor (roșu spre negru), mie așa mi se pare, Poesele.Ro!

  2. nikuelektriku Says:

    poesel, poesel, dar din ce in ce mai oficios, domnul

  3. Observator Says:

    @Marginalia, de-acum si dl Sorin Iliesiu face parte din clasa noastra politica, asta care e. Si uite ca se poate! Sa fim optimisti.

    @nikuelektriku, dumitale ti s-o fi parand normal ca leatul lui AVP, Mircea Dinescu, de exemplu, sa fie „oficios” si chiar „oficial” inca dinainte de 1980, anul in care a fost redactat „Apelul catre Europa”, iar AVP sa n-ajunga niciodata asa-ceva, daca se va putea, nu-i asa ? Caci asa sunteti dumneavoastra: drept si impartial ca tot romanul. Si dastept foc, pe deasupra 🙂 Se vede ca va antrenati la pubul domnului Dorin Tudoran, alaturi de alte „somnitati” (vorba lui AVP) de acolo.

  4. Marginalia non turpia Says:

    Și dacă Sorin Ilieșiu, un creator de film pe care eu îl prețuiesc mult (am dovedit-o scriind despre domnia sa, iar ceea ce am scris va intra și în viitoarea mea carte), duce un război al lui Murphy, în straie de Don Quijote?

    Nu mă certați cu prea mare asprime pentru întrebarea mea, pusă cu respect (așa îmi doresc să o percepeți).
    Am vorbit ca una care s-a luptat uneori cu morile de vânt.

  5. Marginalia non turpia Says:

    Și… Vorba ceea: Cu o floare nu se face primăvară!

  6. AVP Says:

    Ba da: orice primăvară începe cu-o floare rară sau extraordinară, care apoi devine – cum ar veni – ordinară. E simplu, dear surioară.

    Numai bine vă doresc.

  7. AVP Says:

    Cât despre nea @elektriku, frecventarea pubului cu pricina şi-a altor locante ale boierilor minţii de Românica nu doar că nu-l face mai dăştept decât l-a făcut mămica sa, însă îl banalizează sadea. Bruma de originalitate stilistică pe care o dobândise imitând munculiţa mea se duce astfel pe apa sâmbetei antonesiene, rogobetiene, dudasiene şi-a altor pârâiaşe de distinşi mitici ce se varsă în apa morii cârciumioarei ăleia, unde se flecăreşte ca pe vremea lu tica (ba nici atâtica, fiindcă nu se bea nimica). Bleaa…

  8. nikuelektriku Says:

    domnule padina,

    nu eu eram in discutzie, domnule.
    cu atit mai putin (!) originalitatea mea.

    tot ce pot sa observ, in putzinele mele rinduletze (ca sper c’atzi observat ca nu ma bag decit arunci cind zimtz ca nu mai poci sa nu o fac), e ca blogul foarte stimabilului avp se transforma, incet dar sigur, in monitorul ne-oficial al domnului iliesiu, pe care domn iliesiu am avut ne-placerea sa-l vad, impotriva dorintzei mele (ca eram intr’o vizita „inopinanta“, la cineva caruia nu puteam sa’mi permit sa’i sparg cutia cu maimutze in cap), intr.un discurs, sau cam asa ceva, legat de congresul noilor re-fomisti liberali, in rindul carora sper ca nu te’ai inscris, draga avepe.

    domnul iliesiu mi’a depasit, la mare distantza, cele mai sinistre asteptari, facindu’ma sa’l reconsider in sinele meu pe decentul van ghelie.

    drept pentru care, te rog, draga domnule avp, sa purcezi, in toata viteza de care mai esti in stare, sa ma extragi din toate blogroalele pe care le mai posezi, pentru ca si eu voi proceda in acelasi mod, mintenas.

    nu vreau sa stau in calea succesului la batrinetze pe care percep ca incepi sa il ai, prin intermediul si cu ajutorul neprecupetzit al domnului cineast, cum nu vreau sa am nici eu de suferit, ca mina domnului parlamentar poate sa fie lunga si razbunarea’i poate sa fie naprasnica, asa ca te rog sa procedezi in consecintza.

    mi’a facut (cindva) placere!

  9. AVP Says:

    Elektrikule, am explicat in cateva randuri ca as publica orice comunicat, in rubrica special dedicata pe acest blog, daca ar veni de la o persoana cu nume si prenume verificabil si care isi asuma raspunderea, inclusiv riscul de a primi replica mea pe blog.

    In rest, procedezi cum te taie capu, baiete. Voi verifica mai taraziu daca m-ai scos din blogroll, iar dupa aia o sa te scot si eu. Care-i problema ? Ori ai cumva impresia ca eu voi fi in pierdere, prichindel ? Mare-i gradina…

  10. nikuelektriku Says:

    draga avepe,

    te scotz si te rog sa ma scotzi, pentru ca sa ma (si sa te) protejez, ca nu se stie niciodata ce reactzii poa sa aiva omu (e de la partid), adica eu, la nervi.

    adio!

  11. AVP Says:

    Nea Nikule, s-a marcat. Poţi să te retragi.

  12. AVP Says:

    Postare nouă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s