La Cana ce s-a-ntâmplat ? oops

 

Fiind rugat să fac un scurt inventar al adagiilor despre vin, am contsatat că cele mai multe dintre „citatele celebre” de resort au fost scrise de băutori de lichior, de whisky sau de anonimi băutori de trăscău:) Încerc, iacătă, şi eu (ex-băutor de zaibăr în satul meu şi auctor al Planetei-Ou, mama tuturor viilor pe rod, de la Irod la antipod) :

Adevărul stă în vin, iar vinul adevărat în sticlă de sticlă, altfel devine o minciunică.

Un vin prost face și din cel mai dur bărbat un moftangiu anost, iar din cea mai dulce femeie o jumară de post.

La steaua ce a răsărit prin Pelin, vin cu vin (dar cu ce altceva să mai vin ?)

Vinul nobil e una din dovezile că Dumnezeu există (fiindcă are gust divin).

Omul de rahat e ca vinul falsificat: fad și gata de pătat.

Dacă-i vorba de vin, vin cu plăcere (mai ales la înviere).

Etc.

 

Anunțuri

4 răspunsuri to “La Cana ce s-a-ntâmplat ? oops”

  1. AVP Says:

    O nouă postare nouă.

  2. Marginalia non turpia Says:

    Se spune că un fabricant de vin (n-are importanță etnia), aflat pe patul de moarte, își cheamă fiul sa-i împărtășească un secret de producere.
    Iată ce-i spune: „Ține minte, fiule, vinul se mai face și din struguri”!

  3. AVP Says:

    Marele – bunicul patern – ne povestea ades despre un unchiaş din satul vecin, Grojdibodu, care când îl strigau megieşii (primăvara, la săpat de vie, când majoritatea butoaielor şi damigenelor din sat se goliseră hăăt demult, cam de pe la Anul Nou cu veselie, mai rezistând doar cele câteva sticle ascunse de muierile prevăzătoare şi nu prea beutoare, pentru vreo pomană de vii or vreo cumetrie / sindrofie), ca să-l întrebe dacă mai are vin de vânzare, moşul zicea că da, încă mai are, dar e cam acrişor, căci, de, s-apropia drojdia vinului de ţâvloi, ceea ce nu-i împiedica pe muşterii să-i cumpere şi-un butoi, dac-ar fi avut mai mult oloi ; când însă era strigat de vreo femeie fără bărbat, căutătoare de oţet curat, pt gătit or pt murăturile de iernat, bâtul schimba placa şi-i zicea c-ar mai fi cevaşilea oţet p-acoloşa, dar e cam dulceag, fata mea, chit că e făcut din vin sadea, păi se poa? Şi uite aşa, moşul cel dăştept îşi vindea marfa când ca vin, când ca oţet, fără ca să poată spună careva c-a fost tras în chept.

  4. Marginalia non turpia Says:

    Ei, îmi amintesc cu nostalgie de sticlele îngropate de socrul meu, să reziste în vară, că beci nu aveau. (Om sărac, cu dosar prost, că – fiind croitor, ajutase ceva partizani). Le deschidea el când veneam noi, de la București. Era un vin mai acrișor, da gustos. Uneori cu pelin. Nimeni nu-l mai face acum așa, pe acolo.
    Dumnezeu să-i odihnească pe făcătorii noștri de vin!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s