Mitul Salvatorului în discursul politic din România postcomunistă (2)

Salvatorul modern

Cap.VIII – Base is cool & salvatoarea ADA.

In septembrie 2003, deci cu un an inainte de ultimele alegeri parlamentare si prezidentiale, s-au pus bazele unei noi aliante politice, fundate nu pe unul, ci chiar pe doua mari si glorioase mituri: Dreptatea si Adevarul. Actorii implicati in acest nou spectacol de sunet si lumini de pe scena politica autohtona sunt : PNL si PD, partide conduse pe vremea aceea de doua personalitati incontestabile ale politicii postdecembriste – Teodor Stolojan (PNL) si Traian Basescu (PD).

Retinand – la prima vedere corect – starea de fapt a Romaniei din acel moment, si anume :

  • trista realitate ca majoritatea romanilor traieste in saracie si nesiguranta ;
  • ca exista o evidenta lipsa de vointa politica a guvernarii PSD, o ruptura tot mai evidenta dintre vorbe si fapte, iar instabilitatea legislativa arata ca tara este guvernata doar in folosul unei minoritati clientelare, care schimba sau modifica legile doar in functie de interesele ei momentane ;
  • ca – mai ales – coruptia, birocratia si limitarea initiativei individuale favorizeaza proasta gestiune si adancesc polarizarea sociala ;
  • ca increderea in sistemul democratic slabeste, Guvernul purtandu-se cu cetatenii arogant si dispretuitor, indiferent la necazurile lor, fiind un instrument politic la dispozitia unei oligarhii pentru care singura sansa a propriei bunastari si a mentinerii la putere este saracirea poporului roman si confuzia valorilor ;
  • ca libertatea politica obtinuta o data cu Revolutia din Decembrie 1989 nu a dus nici la castigarea libertatii economice, nici la prosperitate;
  • ca sistemul economic si social actual nu este o expresie a modernizarii, ci o forma de tergiversare, de aparare a non-valorilor si a unor interese care vin din trecut ;
  • ca, incapabil sa creeze avutie, PSD n-a facut decat sa redistribuie saracia, astfel ca sub o guvernare ce se pretinde social-democrata, care este in realitate o vasta retea clientelara ce favorizeaza numai ierarhia PSD, tot mai multi romani devin asistati social ai unei guvernari nepasatoare, ineficiente si totalitare ;
  • ca – iarasi – coruptia a devenit un flagel, iar in absenta unei justitii corecte, PSD a devenit beneficiarul fraudulos al banilor publici si al activelor statului ;
  • ca pe fundalul coruptiei generalizate, al esecurilor reformei economice si al saracirii populatiei, demagogia nationalista este in plina ascensiune;

deci in aceasta intr-adevar grea situatie, Partidul National Liberal si Partidul Democrat declara in Angajamentul solem pe care l-au semnat cu ocazia lansarii ADA[98] cum ca isi unesc fortele, intr-o Alianta politica puternica si responsabila, care sa duca la o corecta asezare a Romaniei in lumea de azi, avand – in concret – urmatoarele fundamente sau / si obiective politice:

  • Alianta PNL-PD se bazeaza pe onoare si responsabilitate.
    Aceasta inseamna indeplinirea promisiunilor electorale, respectarea intelegerilor politice, intemeierea deciziei politice pe competenta si performanta, justa ordonare a prioritatilor, precum si situarea in adevar si realitate.
  • Alianta PNL-PD afirma hotararea sa pentru toleranta zero fata de coruptie. Politica fara morala nu exista. Din suferintele si rabdarea lor, romanii nu trebuie sa mai hraneasca guvernari corupte si nepricepute.
  • Alianta PNL-PD propune o constructie politica apta sa duca la castigarea alegerilor si la o guvernare eficienta si onesta in slujba cetatanului. Guvernarea Aliantei PNL-PD va actiona pentru consolidarea statului de drept si a democratiei. Romanii trebuie sa-si recapete increderea in institutiile statului si in corectitudinea actului de justitie. In sistemul nostru de valori, institutia fundamentala este cetateanul. Prestigiul si bunastarea acestuia devin pentru toate celelalte institutii criteriul fundamental al bunei functionari si al bunei cuviinte.
  • Alianta PNL-PD militeaza pentru dezvoltare capitalista cu o economie de piata functionala, modernizare institutionala, coeziune si echitate sociala realizate prin solidaritate, subsidiaritate si parteneriat. Statul are datoria sa garanteze proprietatea, sa inlature obstacolele din calea libertatii economice, sa-si respecte contribuabilii, sa asigure dreptatea sociala, suprematia legii si egalitatea de sanse.
  • Alianta PNL-PD considera ca o administratie atasata interesului national isi respecta cetatenii si este capabila sa gospodareasca in folosul acestora resursele disponibile. Actiunea politica se intemeiaza pe principiul responsabilitatii clasei politice, al controlului puterii politice de catre societatea civila si pe intensificarea legaturilor omului politic cu cei pe care ii reprezinta.
  • Regasirea solidaritatii nationale, atasamentul fata de fiinta nationala, fata de valorile traditionale, precum si responsabilitatea fata de destinul national reprezinta o misiune sacra, pe care Alianta PNL-PD si-o asuma.
  • Guvernarea PNL-PD va marca incheierea procesului de tranzitie post-comunista in Romania si va asigura integrarea demna a tarii noastre in structurile euro-atlantice. Romanii nu trebuie sa mai accepte saracia ca pe o fatalitate si nu trebuie sa mai asocieze propria tara cu un spatiu al sacrificiului si al resemnarii. Pe DREPTATE si ADEVAR trebuie sa se intemeieze mandria de a fi roman.[99]

Frumoase cuvinte, nu-i asa ? Contrastul dintre salvatorul ADA si prezentul trist, pesedist, este bine reliefat, ba chiar PSD-ul e asociat cu figura odioasa, desigur, a unui conspirator malefic, gata sa suga sangele poporului roman, in interesul unei clientele – faimoasa baronime – abjecte, si deci misia de sfant Gheorghe, omoratorul de balauri, a salvatorului devine cu atat mai dezirabila. Nu exista nici o indoiala ca majoritatea aliatilor intru Dreptate si Adevar chiar credea in aceste lozinci daca nu dezinformatoare, cel putin propagandistice.[100] Ce sa mai vorbim de bietul electorat roman, care desi patit de cateva ori pana atunci, nu-i asa? n-avea alta sansa decat sa creada ca de data asta chiar se va face Dreptate si Adevar, iar Mafia,pe care nea Vadim doar se lauda ori minte ca o va rapune (din moment ce, asa cum l-au demascat fostii locotenenti demisionari sau demisi ai tribunului, Vadim asta e un fals si un demagog, care nici el nu crede ce spune), va fi invinsa, in fine, de niste oameni seriosi sau/ si activi, destul de cinstiti si de pragmatici, asa cum s-au dovedit a fi Teodor Stolojan si Traian Basescu, exempli gratia.

Desi legat de Ion Iliescu si de FSN (fusese ministru al finantelor in guvernul Petre Roman, iar apoi prim-ministru interimar, in perioada 1991-92, numit chiar de Ion Iliescu, vezi bine), Teodor Stolojan se bucura de o larga simpatie, conform sondajelor, avand faima unui tehnocrat serios, integru si eficient. Dupa autoretragerea lui Valeriu Stoica din functia de presedinte al PNL, tocmai spre a-i face loc lui Teodor Stolojan, PNL a crescut intr-adevar in barometrele de opinie publica de la circa 7% la circa 20% si era, in momentul constituirii Aliantei ‘DA’, vioara intai a acesteia, obtinand de altfel un numar mai mare de senatori si deputati eligibili decat PD, pe listele electorale ale Aliantei, in timp ce ‘Stolo’ a devenit candidatul la presedintie al ADA. Celalat om din tandemul conducator al ADA era nu mai putin simpaticul Traian Basescu, invingatorul din primul tur al alegerilor pentru Primaria Capitalei din 2000 (desi atunci plecase in cursa tarziu si ca ultim favorit) si pe care sondajele il dadeau invingator sigur si pentru alegerile locale din iunie 2004, dar care parea totusi mai slab plasat in sondaje decat Stolojan, plus ca avea agatat de gat ‘dosarul Flota’[101].

In aceste conditii, ‘fiara odioasa’ PSD – care desigur ca nu era o entitate imaculata sau vreo usa de biserica, dar nici chiar asa de odioasa nu era, cel putin in comparatie cu alte entitati politice autohtone, eventual chiar cu salvatoareaADA, de ce nu ? -, presimtind pericolul mortal pe care il reprezenta pentru ea ‘seriosul si integrul’ Stolo, a trecut la contraatac, amenintandu-l pe preacuratul nou Salvator ca daca nu va sta in banca sa va multiplica in milioane de exemplare si va trimite electoratului intreg dosarul Megapower [102], plus altele despre care noi nu stim nimic, ‘dar stie dumnealui’, vorba personajelor lui nenea Iancu. Om serios, intr-adevar, si preadelicat fiind, se pare ca Stolo a clacat in plina cursa electorala, vai, astfel ca ADA fu nevoita sa improvizeze un plan de salvare a sanselor salvatorului sau pentru prezidentiale, noul salvator nefiind altul decat luptatorul innascut Base, care a preluat plangand – sincer sau nu ! – stafeta ADA de la prietenul si ‘fratele de idealuri’, Stolo, imbolnavit subit de rinichi (real sau mai degraba – zic gurile rele – imaginar) si a dus-o pana fix la Cotroceni (dupa ce, in iunie 2004, tocmai castigase pentru a doua oara, si tot din primul tur, Primaria Capitalei!). Base is cool[103], el este number one al navei amiral ‘Biruinta’[104], omul predestinat Victoriei oricand si oriunde, el este Noul Salvator !

Discursul invingatorului-salvator (construit de catre o echipa de campanie realmente competenta si profesionista) suna in felul urmator (si il reproduc in extenso in corpusul principal al lucrarii pentru exemplaritatea sa): Asta este! Vin la Cotroceni! // PNL si PD au hotarat sa-mi asum responsabilitatea de a fi candidatul la Presedintie al Aliantei D.A.// Ma confrunt cu o mare raspundere. Nu mi-e deloc usor sa vorbesc acum. Am considerat aceasta problema rezolvata pana acum cateva zile. Din pacate, prietenul nostru Theodor Stolojan a fost adus in situatia sa renunte la campania prezidentiala. Am fost si suntem alaturi de el.// Alianta are nevoie insa de alt candidat! // Aceste conditii cu totul speciale, complicate – intr-o stare de tensiune si pentru noi ca politicieni, dar si pentru Alianta si pentru tara – impun o hotarare care sa fie lucida, viabila si sa conduca la succes. Mai ales ca dupa ce hotaram, mai este mult de munca, iar conditiile nu sunt deloc usoare. // Retragerea lui Theodor Stolojan ar fi o infrangere, cu consecinte grave pentru alegerile din 2004, daca noi nu reluam lupta cu credinta ca vom invinge.//Nu mi-a fost usor nici acum patru ani, cand mi-am asumat misiunea de a candida din partea PD pentru primaria Capitalei. Mai erau cinci saptamani pana la alegeri si eram in coada plutonului. Am renuntat atunci la o pozitie puternica in Ministerul Transporturilor si in Parlament. Colegii mei de partid si cu mine am inteles atunci, in conditiile date, ca sunt mai potrivit pentru a lupta si pentru a invinge. Am invins. Anul asta am invins din nou, in iunie. // Dar acum suntem in fata raspantiei! // Alianta D.A. PNL-PD, s-a dovedit o alternativa realista pentru Romania, pentru a evita cea mai grava amenintare pe care o are dupa caderea comunismului.// Amenintarea inseamna inca patru ani de coruptie generalizata, inca patru ani de adancire a prapastiei intre milioanele de saraci si cele cateva mii de imbogatiti dubiosi, inca patru ani de cursa chinuita pentru integrarea europeana.// Noi credem ca aceasta amenintare poate compromite sansele romanilor pentru urmatorii 10-15 ani. Iata de ce alegerile din 2004 nu sunt o simpla competitie politica, un concurs intre oameni politici. // Noi nu ne batem ca sa-i invingem nici pe Nastase si nici pe PSD, de dragul de ‘a fi la guvernare’. // Principala noastra tinta este ca Romania, cu problemele, cu necazurile si cu eforturile de zi cu zi sa iasa la liman. Dar nu pradata de cateva mii de ticalosi! // Daca Theodor Stolojan, care a dovedit tuturor prietenilor si adversarilor sai ca este o persoana publica si un om, un prieten care prin natura sa este definit de integritate, competenta si loialitate fata de tara, devine tinta unor presiuni ordinare, atunci inseamna ca avem o problema! // Mostenirea lasata de Stolojan este sa aratam cum putem guverna fara ca legile, raspunderea fata de oameni si fata de angajamentele internationale sa nu fie doar un paravan pentru a fura, pentru a inchide gura presei, pentru a-i pacali pe cei din strainatate si din tara. // M-am gandit cu multa responsabilitate la candidatura mea la Presedintia Romaniei, dupa ce conducerea PNL a anuntat prima oara ca ma sustine sa intru in cursa prezidentiala. Vin in fata dvs nu cu promisiuni, nu cu vorbe, ci va impartasesc ce cred ca trebuie sa fie si sa faca presedintele Romaniei. Aceasta va sta la baza tuturor deciziilor pe care le voi lua din decembrie, ca presedinte. De aceea vreau sa fiu direct si concis! // Cotroceni – nu palat! // Vom castiga alegerile din noiembrie, pentru ca avem multa treaba de facut si nu are nici un rost sa ne risipim resursele in opozitie! Misiunea mea ca presedinte este sa fac Romania sa functioneze, sa devina performanta. Suntem blocati cu totii de prea multa vreme in saracie, coruptie si dezbinare. Toate la un loc inseamna paguba. // Ca sef al statului, intentionez sa transform radical institutia Presedintiei. Eu nu ma lupt ca sa stau patru ani la Palatul Cotroceni! Nu vreau sa fiu al nu stiu catelea ocupant al fotoliului de la Cotroceni! Nu vreau sa ma plimb fara rost prin strainatate! // Ca Presedinte, voi face institutia Presedintiei sa lucreze zi de zi pentru tara. Nu ajunge ca presedintele sa dea sentinte despre faptul ca societatea este distrusa de coruptie si sa se intample nimic! Nu ajunge ca presedintele sa compatimeasca poporul roman ca e sarac si sa se intample nimic! Nu ajunge ca presedintele sa se planga ca inaltii demnitari din stat sunt aroganti si pusi pe capatuiala, ignorand atat legea cat si mandatul primit de la populatie, si sa se intample nimic! // Puterea pe care Constitutia i-o acorda presedintelui este sa fie un jucator activ si eficient in viata publica a Romaniei si nu doar un spectator bine intentionat. Eu nu am fost niciodata un om neimplicat. // Diferenta intre un presedinte-spectator, care ocupa cel mai bun fotoliu din tribuna oficiala, si un presedinte-jucator, care munceste cot la cot cu ceilalti factori de raspundere si cu intreaga societate, o poate face numai un om care stie ce vrea, spune ce vrea si face pana la capat ceea ce spune. Dedicat si ferm. Acesta sunt eu! // Vreau ca oamenii sa ajunga sa spuna ca Traian Basescu pune tara la treaba din reduta Cotroceni, nu ca se afla in treaba la ‘Palatul Cotroceni’! // Pot sa o fac! Am transformat deja administratia Capitalei dintr-un nod incalcit de interese ascunse, intr-un sistem functional, care da viata Bucurestiului si raspunde nevoilor oamenilor. Asa cum am reusit in Capitala Romaniei, voi reusi in intreaga tara! Presiunile si sicanele politice au intarziat reforme de care oamenii aveau nevoie, dar nu le-au oprit. Am reusit sa-mi impun punctul de vedere! // Ca Presedinte, obiectivul central este sa folosesc institutiile publice 24 de ore din 24, conform legii. Functionarii publici si demnitarii exista ca sa raspunda nevoilor oamenilor. Va fi singura lor preocupare! Nu-mi pasa de optiunile politice ale nici unui functionar public. Imi pasa doar de competenta lui, de cinstea lui si de preocuparea fata de oameni. Asa cum am eliminat de pe listele electorale ‘pedisti’ cu state vechi in partid pentru ca nu au indeplinit criteriul eficientei, la fel trebuie sa se intample si cu administratia publica si de stat. Sa nu creada cineva ca daca intra in PD, va obtine vreo pozitie calduta in aparatul de stat! // Ca Presedinte, suprematia legilor in viata publica este sfanta! Justitia sa fie independenta, curata si eficienta – aceasta este regula! Voi arunca peste bord influenta si interesele diverselor grupuri si grupulete, care sar dintr-o barca in alta la fiecare schimbare la putere. Ii voi arunca peste bord pe cei care vor sa cumpere tacerea Justitiei cu sume imense de bani. Ii voi arunca peste bord pe cei care au transformat Justitia intr-o unealta in lupta politica sau o carpa de sters mizeriile pe care le fac ei in goana dupa bani si dupa putere! Voi tine seama numai de lege si de oamenii care au nevoie de dreptate si adevar! Aceasta va fi dovada ca am reusit! // Ca Presedinte, inteleg si voi face ca integrarea europeana sa nu fie un simplu prilej de spectacol politic si aranjamente de culise. Nu negocieri in genunchi, sau cumetrii intre lideri politici. Suntem responsabili fata de cetatenii Romaniei, interesele si asteptarile lor trebuie sa le aparam cat mai bine. Suntem responsabili fata de partenerii nostri din UE, pe care nu mai trebuie sa-i ducem cu vorba. Criticile pe care le adreseaza astazi Comisia Europeana in raportul de tara, pentru noi cei din Alianta D.A., sunt obiective de indeplinit. // Ca Presedinte, inteleg si voi face ca interesele strategice ale Romaniei sa fie aparate si promovate prin politica externa. Parteneriatul privilegiat cu Statele Unite ale Americii ramane un pilon al politicii noastre externe. Intalnirile la nivel inalt nu trebuie sa mai fie prilej de turism extern pentru alaiuri inutile, sau sursa pentru fotografii electorale. Politica externa inseamna tot munca, gandire strategica, iar la momentul oportun actiune. Vreau ca Romania sa aiba o prezenta demna pe scena internationala si la nivel regional. Iar cat priveste Moldova, sa nu mai fie nevoie de Stefan cel Mare ca sa ne amintim ca tot romani sunt si acolo. // Ca Presedinte, inteleg si voi face ca drepturile si libertatile cetatnilor sa fie respectate pe deplin. Si am sa ma opresc acum numai asupra a doua realitati care sunt intr-un recul total in ultimii ani: libertatea de expresie, careia trebuie sa ii corespunda o presa independenta, si libertatea de asociere, careia trebuie sa ii corespunda o societate civila activa. Altfel, doar ne vom minti ca Romania este o democratie! Din 2000 incoace am avut aici un regres grav! // Ca presedinte, inteleg si voi avea o relatie de parteneriat institutional cu primul-ministru. Vom lucra impreuna, conform prerogativelor constitutionale ale fiecaruia, pentru a ne indeplinistatutul de structuri ale puterii executive. Nu vreau sa devin vedeta in mass-media datorita unor metafore sau calambururi la adresa primului ministru, ci sa lucrez cot la cot cu el. In felul acesta se reduc sansele ca primul ministru sa uite de interesele poporului, pe care presedintele le reprezinta in mod direct. Nu vreau doar sa vorbesc despre interesele oamenilor, sa fiu o portavoce de sezon! Voi avea grija ca problemele lor sa se regaseasca pe agenda institutiilor guvernamentale! Alaturi de Parlament, voi tine Guvernul la treaba! // In centrul luptei noastre se afla castigarea alegerilor parlamentare! Aici este cheia jocului! Am reusit in ultima luna sa definitivam listele candidatilor Aliantei pentru un Parlament majoritar D.A. // Prin aceasta aratam respectul nostru pentru institutia suprema in statul de drept si respectul nostru pentru alegatori. // Un Guvern puternic si eficient nu triseaza Legislativul cu ordonante trecute in vacante. // Un Parlament puternic asigura controlul administratiei in interesul cetatnilor. Parlamentul nu e sanatoriu pentru puturosi si nici ascunzatoare pentru infractori! // Vom fi majoritari intr-un Parlament puternic! Alianta D.A. poate sa faca acest lucru! Nu suntem o formatiune politica de conjunctura, fragila si fara identitate. Alianta D.A. este rezultatul unui parteneriat autentic intre doua partide restructurate, solide si complementare. // Retragerea fortata a prietenului meu si colegului nostru Theodor Stolojan a fost un adevarat test de rezistenta. // Structurile politice ating maturitatea atunci cand supravietuiesc fondatorilor lor. Noi suntem o echipa unita si puternica, care merge mai departe! // E adevarat, am pierdut un jucator cheie, insa nu se poate spune ca Theodor Stolojan nu a lasat nimic in urma lui: a lasat un Partid National Liberal unificat, a lasat o Alianta solida si cu un program clar pentru victorie, ne-a asigurat de sprijinul si de increderea lui pentru victorie si mai ales ne-a dat un mandat politic si moral. // Mandatul lui Theodor Stolojan inseamna: // Sa ducem lupta pana la bun sfarsit. Nu consideram ca vom incheia cursa in ziua in care vom castiga alegerile, ci atunci cand ne vom pune programul si viziunea in practica. Theodor Stolojan a demonstrat ca prin tenacitate, putere de munca si viziune poti sa duci pana la capat cele mai dificile obiective. // Sa fim integri. Integritatea inseamna sa facem ceea ce spunem ca facem, atunci cand spunem ca facem. Theodor Stolojan nu a aruncat cu promisiuni in dreapta si in stanga. Este o regula pe care o imbratisam cu totii in Alianta D.A. // Sa instauram in Romania o adevarata democratie, in care oamenii politici integri sa nu mai fie scosi din ring prin presiuni si lovituri neregulamentare. // Sa avem grija de nevoile oamenilor si nu de ale politicienilor. // Sa ducem mai departe parteneriatul-Alianta D.A., pentru ca este singura sansa pentru schimbare in Romania. O vom face! // Eu, Traian Basescu, voi pune in practica mandatul politic si moral preluat de la Theodor Stolojan, pentru ca el reprezinta un model pentru ceea ce trebuie sa fie clasa politica din Romania. Este datoria mea si dovada recunostintei mele pentru tot ce reprezinta Theodor Stolojan pentru mine, pentru partidul meu, pentru Alianta noastra si pentru Romania. // Alianta D.A. are un mare avantaj, pentru ca nu a fost formata din calcule conjuncturale cu cateva saptamani inainte de alegeri. Ea a pornit ca un raspuns la o nevoie reala de schimbare a societatii romanesti. // Alianta D.A. raspunde unei duble sfidari! Romania are nevoie atat de reforme profunde, care sa permita dezvoltarea accelerata a economiei, cat si de masuri care sa reduca suferintele tranzitiei in randul oamenilor – si ma refer aici in mod special la saracie. Avem o componenta liberala, care se concentreaza pe o viziune in ceea ce priveste transformarea economiei Romaniei intr-o economie functionala de piata, cresterea competitivitatii si dezvoltarea sectorului privat. Avem o componenta social-democrata, care se concentreaza pe o viziune in ceea ce priveste masurile de protectie sociala pentru reducerea costurilor tranzitiei si a greselilor de pana acum. Insa in ambele cazuri, obiectivele sunt comune: reconstructia bunastarii, functionalitatea pietei, integritatea institutiilor statului. // Avem o viziune unitara asupra guvernarii. Nu vor fi dezechilibre si decalaje intre masuri liberale si social-democrate, nu vor fi frictiuni intre tinte liberale si tinte social-democrate. Din decembrie incolo, doua partide complementare, legate printr-un parteneriat solid, vor invinge problemele Romaniei. // Vom fi, din aceasta cauza, respectati in lume! // Mesaj catre bucuresteni // As vrea acum sa ma adresez in mod special bucurestenilor, pentru ca ei mi-au asigurat victoria in iunie 2004. // Nu las un fotoliu caldut din administratia locala, pentru unul si mai cald la sefia statului. Tot la treaba ma duc! Si sunt multe de facut! Pe 28 noiembrie 2004, atunci cand veti vota pentru prezidentiale, va rog sa-mi raspundeti direct la intrebarea:Vreti ca Basescu sa munceasca pentru intreaga tara, deci si pentru Capitala, sau numai pentru bucuresteni? // Ma supun votului vostru! // Dvs aveti puterea de a ma tine la primarie, votand cu contracandidatii mei. Daca vreti insa ca Romania sa se schimbe asa cum se schimba Capitala, atunci veti sustine sa mergem mai departe. Cu sprijinul dvs voi fi mai puternic! Ati dovedit deja, prin felul in care m-ati sustinut, din 2000 incoace, ca sprijinul dvs este cheia succesului actiunilor mele. Cu voi am castigat in iunie 2004, cu voi putem invinge in noiembrie 2004! // Pornim astazi la drum intariti. Avem o structura politica puternica si solidara, testata deja in momente grele. Avem un program politic realist, care isi asuma problemele oamenilor. Avem un capital moral unic pe scena politica romaneasca – integritate, competenta, fermitate. Avem un sprijin in crestere. Victoria din alegerile locale a dovedit-o pe deplin. Am adus Dreptatea si Adevarul chiar in zone unde nimeni nu se astepta. Castigarea administratiei locale a fost doar inceputul, o prima batalie castigata. Urmeaza batalia pentru Parlament si cea pentru Presedintie. Abia cand vom indeplini aceste lucruri vom spune ca am castigat razboiul! // Am auzit ca Nastase se lauda ca-l voteaza gainile. // Il felicit. // Eu voi fi onorat sa ma voteze romanii.// Hai la Cotroceni!’[105]

Asadar, aceasta era noua premisa teoretica de salvare, despre care, cel putin deocamdata (deci pe 3 octombrie 2004, cand acest discurs a fost rostit), nimeni nu putea spune daca este doar o superba naivitate politica, sau numai un (alt) frumos mit salvationist, fabricat de expertii in mitologie de dragul castigarii/ pastrarii puterii pentru clientii lor, iar nu neaparat pentru salvarea tarisoarei noastre dragi. Din pacate pentru noii salvatori, atat Base cat si ADA au castigat alegerile din 2004 la mustata, cum se spune, astfel ca au fost nevoiti sa apeleze din capul locului la o solutie imorala, care va precipita intr-un anume fel lucrurile si va scoate la iveala mai curand decat se credea lucratura politicianista, sau cel putin va demasca falsitatea unei anumite parti a tandemului dadaist. Astfel, spre a constitui majoritatea parlamentara care sa-i permita sa formeze guvernul, Alianta ‘DA’ a fost nevoita sa se alieze cu UDMR si mai ales a fost silita sa pertracteze cu PUR-ul[106] lui Dan Voiculescu, omul despre care zvonul public e ca ar fi fost implicat personal in disparitia conturilor fostului DSS [107] si ca de fapt ar fi general de securitate acoperit (desi redutabilul om de afaceri a dezmintit tot timpul acest zvon, ba chiar a castigat si o serie de procese contra calomniatorilor). Cum aceasta solutie imorala nu i-a convenit de la bun inceput cel putin impetuosului Base si staff-ului sau (insusi Teodor Stolojan fiind consilier al presedintelui Romaniei in functie), Controceii au dat de inteles in nenumarate randuri (chiar daca lucrul acesta nu era tocmai reglementar, nu-i asa ?) ca sunt de preferat alegeri parlamentare anticipate, chit ca acestea n-ar face decat sa ingreuneze tratativele de preaderare la UE, aflate spre finis, decat o coabitare atat de imorala sub aula Parlamentului, mai ales in conditiile in care presedintia Camerei Deputatilor revenise – in urma unor pertractari nu mai putin oneroase in care fusese implicat acelasi PUR – insusi capului hidrei pesediste, cum ar veni, odiosului Nastase 7 case[108], iar presedintia Senatului era detinuta, culmea, tot de un pesedist, nici el mult mai breaz, Nicolae Vacaroiu, fost prim-ministru iliescan. Si deci, cum puteai obtine majoritatea aceea forte, necesara pentru asigurarea cvorumului de care era nevoie in vederea votarii cruntelor legi Anticoruptie, legi care sa demanteleze, in fine, sistemul ticalosit ? Evident ca necesarele anticipate (care sa-i aduca lui ADA majoritatea multravnita) nu se puteau face decat printr-un consens in sanul Aliantei DA, si acest consens se parea ca fusese realizat la un moment dat, iar premierul Tariceanu concedase, in fine, sa demisioneze si sa forteze noile alegeri, insa in ultima instanta s-a razgandit, in ciuda demisiei popularei Mona Musca[109] din Guvern si a degetelului ei intins acuzator, desi gratios, vezi bine, spre obrazul ‘premierului fara cuvant’, si atunci s-a vazut ca in spatele lui Moliceanu[110] si de fapt chiar la masa Guvernului, cum s-a exprimat presedintele Base la ora TV de audienta maxima, desigur, adasta niste infernale grupulete de influenta, la fel de sinistre ca acelea ale baronimii lui Bombo[111] , ba chiar cu puternic ‘miros de sulf sau de gaz’[112]. Si de atunci – deci de la aceasta constatare stupefianta, insa deloc suprinzatoare pentru multi oameni lucizi, nu-i asa ? -, s-a cam ales praful si de acest salvator, pe nume ADA ! Evenimentele legate de destramarea rapida a ultimului vis politic intern de salvare, la romani, sunt – din pacate – in plina desfasurare, asa ca nu avem suficienta distanta temporala spre a le comenta mai temeinic, hic et nunc. Concluzia amara e ca asa se intampla intotdeauna cand Salvatorul e facut – de catre o echipa de imagine sau la oridinele uneui staff catacombic, ca mai toti salvatorii politici din vremuri de bajenie[113] -, iar nu nascut, precum Mantuitorul clasic, exempli gratia O simpla pala de vant mai puternica risca sa-i smulga masca de pe fata, ba chiar tot vesmantul colorat cu care salvatorul e impopotat, si atunci publicul vede oripilat ca ‘regele este gol’

Cap.IX – Salvatorul NATO & salvatoarea UE.

Dupa consumarea iluziilor despre marii salvatori nationali post-comunisti, incepand cu mitul Revolutiei din Decembrie, mitul Frontului Salvarii Nationale, continuand apoi cu mitul Pietei Univeritatii si al Golaniei, al Opozitiei sau Convetiei Democratice, al Monarhiei care salveaza Romania, al Social-Democratiei salvatoare si, in fine, al Dreptatii si Adevarului, debusolatul public roman isi va indrepta sperantele spre alte doua mari mituri salvatoare: NATO si UE.

In orizontul de asteptare al romanilor, NATO inseamna in primul rand americanii, deci cetatenii puternicei si prosperei SUA, pe care ai nostri ii astepasera 50 de ani in sir sa vina si sa-i salveze din gheara comunistilor (comunisti ce insemnau, la originea cuvantului din imaginarul colectiv romanesc, rusii, dusmanii nostri traditionali, asa-zicand, cei despre care legenda spune ca s-au laudat candva ca ‘romanilor nu le vom lasa decat ochii, ca sa planga’), asteptare ce dateaza inca de la sfarsitul lui WW2[114], dar care n-au aparut decat prea tarziu, probabil, dupa ce au invins in razboiul rece si au facut sa cada intreg Lagarul Socialist, iar nu doar gulagul rusesc sau romanesc. Ce-i drept, americanii venisera mai dinainte, din iepoca Romaniei socialiste, prin anii 70 ai secolului trecut, dupa ce Ceausescu isi capatase o mare popularitate ca opozant – real sau mai degraba inchipuit – al rusilor, in episodul august 1968[115] ; atunci SUA acordase RSR[116] clauza natiunii celei mai favorizate [117], iar presedintele Richard Nixon vizitase Romania (1975) in aclamatiile unei imense multimi entuziaste, multime ce percepea SUA ca pe un mare prieten, care nu ne va lasa prada rusilor amenintatori [118].

Dupa revolutie, americanii au revenit la ai nostri mai intai sub forma parteneriatului strategic[119]oferit de NATO Romaniei, dar si altor tari din Est, lucru ce insemna o promisiune destul de ferma ca in viitorul nu prea indepartat vom putea spera sa ajungem si noi in NATO, deci in marea familie a tarilor civilizate si bogate, unde sa ne asezam relaxati sub umbrela nucleara [120]si sa putem beneficia, de ce nu ?, macar de firimiturile de la masa bogatilor si puternicilor lumii, daca nu de un nou Plan Marshall[121] sau de cele 50 de miliarde de dolari datorie [122] de care a fost iertata tara eroului Walesa[123] si a Papei de la Roma[124] , daca tot n-avusesem si noi norocul unei ‘Solidaritati’ autohtone sau al unui frate mai mare si mai puternic, asa cum a fost Germania capitalista fata de Germania socialista [125]. Iar dupa evenimentele din 11 septembrie 2001[126], cand practic lumea va intra intr-o noua era, cel putin din punct de vedere militar [127], necesitatile de lupta contra terorismului international, ale carui baze de antrenament si de atac s-ar parea ca sunt situate in unele tari din Orientul Mijlociu, au facut brusc din Romania si Bulgaria tari foarte atractive din punct de vedere teritorial-strategic pentru planificatorii militari ai NATO, astfel ca SUA au impus – realmente – celorlalti aliati ca aceste tari sa nu mai astepte la portile nord-atlantice [128], ci sa fie primite oficial si cat mai repede inlauntru, ceea ce s-a si intamplat, chiar in timpul primului mandat al presedintelui George W.Bush.[129]

Astfel, romanii si-au vazut mitul cu ochii : americanii salvatori au venit, in sfarsit, in Ro ! Numai ca, vai, ei n-au venit cu miliardele de dolari sperate de ai nostri si nici cu o cohorta de investitori strategici dupa ei, sau macar cu vreo asistenta umanitara cat de cat nerambursabila, nu-i asa ?, ci, pana una-alta, doar cu cererea ca sa le dam voie sa construiasca un aeroport militar[130] si, eventual, sa instaleze cateva baterii de rachete ‘Patriot’ [131], plus ca, in calitate de aliati militari in marele NATO, avem obligatia de onoare si nu numai, nu-i asa? de a participa si noi baremi la mentinerea pacii in Irak, naiba.[132] In afara de aceste angarale nu prea placute, au aparut insa altele si mai si, identificabile la nivelul imaginarului colectiv recent sub forma unor asemenea spaime : si daca rusii astia sau teroristii islamici, vrand sa neutralizeze rachetele ‘Patriot’ sau aeroporul militar american din Dobrogea, ne vor ataca – cu vreo ditamai bomba nucleara, bineinteles – ori se vor razbuna, doamne fereste, pe saracii de noi ? Pe unde vom scoate, atunci, camasa ? Si ce ne trebuia noua NATO asta sau participarea ruinatoare la razboiul din Babylon, suntem noi oare mai breji ca francezii sau ca nemtii, care n-au particpat deloc la actiunea din Irak, menita, de altfel, nu sa ‘elibereze’ Irakul ori sa-l lichideze pe ‘tatal teroristilor’, Saddam, ci doar sa puna mana – americanii astia cinici, caci cine altcineva ? – pe petrolul irakian ? Si uite asa, mitul americanului salvator sau al protectorului NATO tinde incet-incet sa se transforme in contrariul lui, cum se petrece de obicei in Balkania

Nu altcumva, probabil, se vor intampla lucrurile si cu salvatoarea UE. Deocamdata, toate sondajele de opinie arata ca romanii vor sa intre in Uniunea Europeana si chiar se tem ca poate europenii astia nu-i vreau, dar dupa aderare, la 1 ianuarie 2007 sau 2008 [133], si vazand ca Europa nu inseamna in primul rand dreptul de a merge sa culegi capsuni in Spania ori s-o faci pe baby-sitter-ul prin UK fara vize, ci va insemna in primul rand mari sacrificii, pe cel putin o generatie, probabil, sacrificii constand in disparitia unor ramuri intregi – poate – din economia nationala, in ruinarea unor indeltniciri traditionale sau in enorme si, in cazul unor agenti economici mai mici, insurmontabile cheltuieli pentru mediu sau pentru marirea calitatii produselor, plus compatibilizarea invatamantului, a sistemului de sanatate etc., etc., atunci romanii nostri, care deocamdata viseaza duios la unirea cu o Europa prospera si civilizata, fara sa perceapa si reversul medaliei, se vor dezumfla desigur rapid si vor vrea sa ramanem acasa, aci, la noi in Balkania, asa cum e ea ; caci – nu-i asa ? – ‘fie painea cat de rea / tot mai bine-n tara ta’ Noroc ca, asa cum europenii de rand nu sunt intrebati (decat ca sa nu se planga ca nu sunt bagati in seama) daca sunt de acord sau nu cu aderarea Romaniei sau Bulgariei la Uniunea lor (caci e limpede deja ca majoritatea n-ar dori in ruptul capului acest lucru, mai ales dupa faima pe care ne-au facut-o acolo anumiti compatrioti nedusi la biserica sau mai bruneti [134]), tot asa nici romanii de rand nu vor fi intrebati prea tare daca mai vor sa ramana in UE, cand UE nu va mai fi ce e, vorba ceea, conducatorii nostri, oricum mult mai pregatiti sa intampine vicistitudinile aderarii, stiu precis – nu-i asa ? – ca intr-un final Europa asta ne va folosi totusi la ceva, in viitorul acela luminos, si anume va profita lui next generation, iar daca unirea cu Europa se va face, asa cum se zvoneste, cu viteze diferite, in orice caz nu prea mari, atunci itegrarea europeana, cu sacrificiile ei deloc neglijabile sau agreabile pentru romanii de azi, va profita – se spera – macar lui next next generation si asa mai departe

Cap.X – Votul uninominal : oare acesta sa fie panaceul salvarii nationale ?

Lansata de politicieni in urma cu cativa anii, mai degraba din motive de retorica electorala decat de dragul chestiunii in sine, problema votului uninominal a fost preluata din zbor de presa si, prin ea, de opinia publica, fiind repusa pe tapet ori de cate ori se apropie alegerile, atat presa, cat si partea de electorat care ii acorda cel mai mare credit – de regula pensionarii si alte categorii care dispun de mai mult timp liber – parand a avea convingerea ca votul uninominal ar ne-ar rezolva toate problemele, intrucat ar face sa parvina in parlament doar oameni cunoscuti de electorat sau care, dupa alegeri, pot fi monitorizati de acesta, iar daca nu corespund increderii acordate, la viitorul scrutin nu vor mai primi voturi, e clar.

S-a nascut asadar un nou mit salvationist : mitul votului uninominal, care ar urma sa propulseze in forul suprem al tarii – Parlamentul – pe eroul local, omul care va avea un cuvant greu de spus atunci cand va trebui sa-si protejeze si sa-si promoveze comunitatea locala – circumscriptia sa – care l-a trimis in Senat sau in Camera Deputatilor.

Politicienii cei mai abili si care se bucura de o certa sustinere populara, atat la nivel national, cat si in fata comunitatilor din regiunea natala, au prins din zbor mirosul de profit electoral ce ar putea rezulta din manoasa chestiune, mai ales in conditiile in care celelalte mituri salvationiste si-au cam epuizat rolul de restructurare mentala si de resuscitare a sperantei pentru bietul ‘cetatean turmentat’ (si ma grabesc sa precizez ca nu am in vedere ‘cetateanul turmentat’ clasic, caragialian, deci ametit de bautura, ci pe cetateanul debusolat, bulversat de multiplele probleme ale tranzitiei care il asalteaza si care nu mai stie, efectiv, cu cine sa voteze). Macar daca onestul cetatean turmentat ar vota cu carciumarul sau angrosistul local, care e baiat bun si ii mai da cate ceva ‘pe caiet’, adica pe veresie, s-ar alege si el cu ceva, nu ? Sau daca ar vota cu marele afacerist din urbea vecina, pe care il cunoaste tot judetul, sau cu fotbalistul sau manelistul miliardar, iar acesta ar investi si in comuna / oraselul lui, asa cum a promis, n-ar fi oare mai bine, decat sa voteze cu nu stiu cine de la Bucuresti ?

Plusand, unii politicieni au cerut, in interventii publice, evident, chiar mai mult : ‘In esenta, ar fi vorba de introducerea votului uninominal in alegerile parlamentare, dublata de obligativitatea votului nominal, transparent, in cazul legilor votate in plenul Parlamentului si al avizelor din comisiile de specialitate. Argumentele in favoarea votului uninominal au fost formulate cu ocazia amplelor campanii purtate de organizatii ale societatii civile si nu voi insista asupra lor. Este insa clar ca este mai bine ca si cetateanul sa-si dea votul unei persoane in care crede in locul unui vot mecanic, pe o lista cvasiabstracta, cu nume de care nu a auzit niciodata. Optand pentru o persoana, alegatorul se simte mai responsabil si are tot interesul sa urmareasca in ce masura alesul sau s-a aratat demn de increderea ce i-a fost acordata. // Pentru ca alegatorul sa fie informat, in permanenta, in legatura cu activitatea alesului sau, trebuie insa ca, la nivelul Parlamentului, sa se introduca, in mod obligatoriu, votul nominal, transparent. In felul acesta, alegatorul va sti in mod concret cum a votat politicianul pe care el l-a trimis in Parlament un anumit proiect de lege sau care a fost pozitia sa in comisia de specialitate din care face parte. Este aproape inutil de spus ca, prin aceasta, responsabilitatea politicianului sporeste considerabil. stiind ca votul sau este public, la dispozitia presei si a electoratului, el se va feri sa mai voteze aberatii legislative (marirea indecenta a propriilor salarii, pensii speciale, acte legislative in favoarea unei infime clientele politice). Sau, daca o va face, isi va asuma riscurile de rigoare. Cei care l-au votat vor sti care sunt adevaratele sale prioritati politice si, la urmatoarele alegeri, in conditiile votului uninominal, prea putini se vor mai arata dispusi sa investeasca din nou intr-un asemenea politician. // Votul uninominal in alegeri, combinat cu votul nominal, transparent in Parlament, duce la o relatie corecta intre alegator si ales. Alegatorul stie cu precizie carui politician i-a acordat votul, iar politicianul trebuie sa stie ca activitatea sa poate fi monitorizata, pana la cele mai mici detalii, de actualul si, poate, viitorul sau alegator. // Votul nominal, transparent, in plenul Parlamentului si in comisiile de specialitate nu este o inventie de ultima ora. El se practica deja pe scara larga, cu eficienta recunoscuta, in Belgia, Olanda, Austria, Cehia, Polonia, Canada, in Senatul Statelor Unite si in Parlamentul European. Introducerea acestui sistem in Romania ar fi echivalenta cu saltul de la joaca de-a democratia la democratia reala. // In ceea ce ma priveste, cred ca numai un asemenea sistem este in masura sa redea cetatenilor increderea – tot mai fisurata, potrivit sondajelor de opinie – in politicieni si in principalele noastre institutii politice. Relatia transparenta dintre cetatean si politician este in interesul tuturor. // Pentru mine, stabilirea unei relatii directe intre alegator si ales este prioritara in acest mandat. Sunt convinsa ca, la fel ca de atatea ori in ultimii anii, principalele organizatii ale societatii civile vor fi si de aceasta data alaturi de mine si vor initia campanii de sensibilizare a publicului in aceasta directie.’[135]

In realitate, chestiunea nu este atat de simpla. Modul de scrutin[136] adoptat de o tara sau alta nu este nici pe departe o garantie ca parlamentarul X va fi unul obligatoriu bun, eficient si corect, sau ca per ansamblu democratia din acea tara va fi mai buna, mai eficienta sau mai corecta decat in alta tara care a adoptat un mod de scutin diferit. Deocamdata, singurele garantii ce se pot da – si care sunt extrase din experienta istorica a societatii – in privinta puterii benefice a unei tari si deci a bunastarii unui numar cat mai mare dintre cetatenii sai, fara nici o discriminare, se ferera doar reunirea obligatorie a celor doi factori esentiali, sine qua non : existenta in tara respectiva a economiei de tip capitalist (bazata pe proprietatea privata si pe piata libera) si a unui sistem politic democratic (bazat pe alegeri libere, multipartidism, majoritatea decide pentru toata colectivitate, si indiferent de modul in care se face scrutinul electoral, atentie). Exista la ora actuala tari democratice si prospere in care se aplica scrutinul majoritar uninominal, de ex. SUA, si tari la fel de puternice in care nu se aplica (ori se aplica numai partial), de ex. Germania, Japonia, Elvetia.   De cele mai multe ori sistemul de scrutin in vigoare intr-o anumita tara depinde exclusiv de traditia tarii respective. A incerca sa schimbi modul de scrutin in cazul unei tari care traditional merge bine este o initiativa care poate duce fie la dezastru, fie – eventual – la un succes si mai mare, dar fiindca e imposibil a prevedea ce se va intampla in concret, rezonabil e sa se lase lucrurile asa cum sunt. Pe de alta parte, intr-adevar, in cazul unor tari care merg prost (de ex. Ro) sau mai putin bine decat altele (de ex.Franta sau Italia, care nu merg totusi atat de bine ca SUA, Germania sau Japonia) se poate schimba modul de scrutin, pentru a se vedea daca nu cumva el este de vina pentru situatia tarii respective, insa efectul acestei schimbari s-a dovedit a fi total neconcludent. Exempli gratia, in ultimii 20 de ani Franta si-a schimbat de doua ori modul de scrutin, insa fara prea mare succes, ceea ce inseamna ca altceva este de vina pentru faptul ca Franta pare sa-si piarda in continuare influenta in Europa si in lume.[137]

Se crede in mod nu prea intemeiat ca scrutinul majoritar uninominal i-ar face automat pe reprezentantii alesi in parlament sa raspunda mai prompt doleantelor electoratului si sa fie mai responsabili fata de electoratul care i-a ales. In realitate, lucrurile nu stau deloc asa, pentru ca parlamentarul – orice s-ar spune – se teme in primul rand de conducerea partidului care l-a sustinut si abia apoi de electoratul care l-a ales. Daca n-ar fi asa, nimic nu i-ar impiedica pe actualii nostri parlamentari – e.g. – sa sfideze conducerile partidelor lor si sa candideze ca independenti, intrucat legea electorala in vigoare nu interzice candidatura independentilor. Peste tot in lume, de fapt, si nu doar la noi, pierderea sprijinului partidului din care faci parte este privita de un parlamentar ca o forma sigura de sinucidere politica. Daca un parlamentar care ar candida intr-un sistem de scrutin majoritar uninominal n-ar mai fi ales, el poate totusi spera ca in urmatoarea legislatura sa fie sprijinit de partidul sau pentru o noua candidatura, care e posibil sa-i aduca un nou mandat parlamentar (chiar daca el si-a nemultumit electoratul in mandatul anterior, fiindca e stiut ca electoratul uita, iar uneori – si de fapt, de cele mai multe ori – chiar si iarta); dar daca politicianul rebel a incalcat disciplina de partid si i-a suparat pe sefii sai din staff-ul partidului, in mod sigur nu va mai putea spera sa fie vreodata catindat al partidului respectiv, ci doar – daca chiar tine sa-si piarda banii si bruma de onorabilitate de care se mai bucura – candidat independent, caz in care (intr-un sistem de scrutin majoritar uninominal, si nu numai) nu va mai avea practic nici o sansa sa fie reales, poate sa fie el si Ross Perot[138]. Alta necunoscuta cu privire la comportamentul unui parlamentar ales prin scrutin majoritar uninominal este mentinerea loialitatii fata de grupul cel mai important de alegatori care l-a propulsat in parlament, grup caruia parlamentarrul ar trebui sa-i fie vesnic recunoscator si deci sa-i apere interesele pana in panzele albe. Or, nu este deloc sigur ca dupa patru ani acest grup va mai avea aceeasi influenta, si in aceste conditii politicienii realisti – si toti politicienii sunt prin excelenta realisti, altfel n-ar fi politicieni, ci artisti- au tendinta fireasca sa-si ofere serviciile grupului care va avea cea mai mare influenta la alegerile urmatoare si care grup, vai, e posibil sa aiba interese de-a dreptul contrare sau concurente fata de interesele fostului grup propulsor al senatorului sau deputatului nostru. Si atunci, cum mai ramane cu loialitatea eterna ? Este, deci, o dulce iluzie sa se creada ca scrutinul majoritar uninominal va duce la disparitia grupurilor de presiune si a influentei conducerii partidelor, ci se poate spune chiar dimpotriva: grupurile de presiune sau/ si partidele cu posibilitati financiare mai mari sau care controleaza in mod traditional un numar mare de voturi vor avea in continuare castig de cauza ; fiindca un grup de presiune sau un partid – ca sa aiba succes – trebuie sa fie activ in permanenta (si nu doar cu ocazia scrutinurilor electorale), iar aceasta presupune forta financiara, nu gluma.

Dar poate ca cel mai mare neajuns al ‘votului uninominal’ este ca el favorizeaza patrunderea in parlament a unui numar foarte mic de partide. Or, intr-o democratie veritabila orice cetatean trebuie sa aiba convingerea ca poate fi ales in parlament, daca este sprijinit de un numar suficient de alegatori, indiferent de cat de ‘neconforme’ sau chiar ‘ciudate’, fata de opinia majoritara, pot fi ideile sale. Astfel, cetateanul nostru trebuie – cel putin teoretic, daca tot e libertate, nu ? – sa fie sigur ca poate gasi sau eventual fonda el insusi un partid care sa aiba idei similare cu ale sale, partid care sa-l sprijine in alegeri, ceea ce ar incuraja diveristatea opiniilor si evolutia ideilor in societate, nu-i asa ? Or, scrutinul majoritar uninominal impiedica, prin insasi natura sa, prezenta extremistilor in forurile legislative, chiar daca vociele ‘extremiste’ sau numai neortodoxe (nu in sens religios, desigur) se pot dovedi, in perspectiva viitorului, de-a dreptul vizionare. Tirania majoritatii – mai degraba decat suveranitatea ei benefica – pare a fi reversul mai putin lucios al medaliei intr-o democratie bazata pe scrutinul majoritar uninominal. Se poate spune ca tarile in care se practica un scrutin de tip proportional (Italia, Israel, Japonia, Olanda, Romania etc.) pun pe primul plan diversitatea opiniilor din parlament si nu inhiba accesarea parlamentului de catre vocile cele mai diverse, iar tarile care aleg un scrutin de tip majoritar (SUA, Franta, Marea Britanie) pun pe primul plan stabilitatea politica a tarii, prin prezenta in parlament doar a principalelor doua, trei sau patru mari partide. S-ar zice ca tarile care au adoptat scrutinul majoritar uninominal vor de fapt sa mentina la guvernare o anumita elita (sau clan, de ce nu?), sufocand vocea unor curente de opinii care nu convin actualei elite ori sunt adversare ale acesteia. Probabil ca un sistem electoral mixt, asa cum exista de exemplu in Germania, in care jumatate din parlamentari sa fie alesi prin scrutin majoritar uninominal si jumatate prin scrutin pe liste ar fi cel mai indicat (dupa unele voci).

In concluzie la acest capitol (si cu privire strictamente la situatia actuala din Ro): votul uninominal este un alt mit creat de cei care vor sa-si perpetueze puterea politica ad infinitum. El nu este un panaceu in sine, nu va rezolva automat toate problemele alegatorilor, nu va face sa curga in Romania rauri de lapte si miere. Cel putin in prima faza, el va favoriza patrunderea in parlament fie aproape exclusiv a oamenilor cu bani sau a oamenilor partidelor superputernice, alcatuite la randul lor aproape exclusiv din oameni cu multi bani (si cam se stie cine si cum a facut bani in Romania post-comunista, cel putin pana in acest moment), fie a ‘carciumarilor locali’, a cantaretilor si actorilor populari, a fotbalistilor sau a vedetelor media, inclusiv de genul Iri Columbeanu & Monica, a caror competenta politica si – uneori – moralitate ar cam lasa (prea mult) de dorit. Pana cand nu se va face reforma clasei politice si nu se vor alege oamenii politici cat de cat curati de cei absolut necurati sau patati, iar electoratul nu se va maturiza suficient, in contact cu realitatile dintr-o lume mai evoluata – a Uniunii Europene, de exemplu -, votul uninominal ramane doar un vis frumos, chiar prea frumos sa poata fi adevarat

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Bibliografie selectiva :

  • Vladimir Tismaneanu, Mizeria utopiei.Criza ideologiei marxiste in Europa Rasariteana, Polirom, Iasi, 1997 (traducere dupa: The Crisis of Marxist Ideoloy in Eastern Europe. The Poverty of Utopia, London and New York Routledge, 1988) ;
  • Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Bucuresti, Humanitas, 2000 ;
  • Mirela Zivari, http://www.unibuc.ro/eBooks/psihologie/rascanu/7.htm;
  • Claude Levi-Strauss, Tropice triste, Ed.Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1968 ;
  • Claude Levi-Strauss, Antropologia structurala, Ed.Politica, Bucuresti, 1978 ;
  • Robert Musil, Omul fara insusiri, Ed.Univers, Bucuresti, 1995 ;
  • Paulo Coelho, Manualul razboinicului luminii, Humanitas, 2005 ;
  • Alexandr Soljenitin, Arhipelagul Gulag, ed.Univers, 1998 ;
  • Michel Castex, Un mensonge gros comme le siècle. Roumanie, histoire d’une manipulation, Albin Michel, Paris, 1990 ;
  • Teodorescu B., Marketing politic si electoral – Bucuresti 2001 ;
  • Schawartzenberg R.-G. L’Etat spectacole, Flammarion. – Paris, 1977.
  • Vladimir Volkoff, Petite histoire de la désinformation, du cheval de Troie à Internet, ed. du Rocher, 1999.
  • Macrina Just, Jurnalisti romani de ieri si de azi (II), Pretext, nr.2, http://pretext.3x.ro/doi-articole/M.Just_Jurnalisti.pdf
  • Silviu Brucan, Profetii despre trecut si despre viitor, Polirom, 2004.
  • Mona Musca, Cine se teme de votul uninominal ?, Jurnalul National, 9 iunie 2006.
  • Raoul Girardet, Mituri si mitologii politice, Iasi, Institutul European, 1997 ;
  • Norman Cohn, The Pursuit of Millenium, London, 1957 ;
  • Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997 ;
  • Lucian Boia, Sfirsitul lumii. O istorie fara sfirsit, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1999 ;
  • Lucian Boia si colaboratorii : Mituri istorice romanesti si Miturile comunismului romanesc, Editura Universitatii Bucuresti, 1995 ;
  • Jean Delumeau, Gradina desfatarilor. O istorie a paradisului, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997) ;
  • Evelyne Patlagean, L’histoire de l’imaginaire in La Nouvelle Histoire. Sous la direction de Jacques Le Goff, Roger Chartier, Jacques Revel, Paris, Retz, 1978 ;
  • Jacques Le Goff, Imaginarul medieval. Eseuri. Traducere de Marina Radulescu, Bucuresti,Ed. Meridiane, 1991.
  • Avant-propos la Mythes et symboles politiques en Europe centrale. Sous la direction de Chantal Delsol, Michel Masłowski, Joanna Nowicki. Préface de Pierre Chaunu, Paris, Presses Universitaires de France, 2002 ;
  • Ioan Petru Culianu,       Jocurile mintii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie. Iasi, Polirom, 2002 ;
  • Vladimir Tismaneanu, Fantasmele salvarii, Democratie, nationalism si mit in Europa post-comunista, Polirom, 1999 (traducere dupa: Fantasies of Salvation. Democracy, Nationalism, and Myths in Post-Communist Europe, Princeton University Press, 1998) ;
  • Georges Sorel, Réflexions sur la violence, Lettre à Daniel Halévy, III D’après la base de données textuelles Frantext réalisée par l’Institut National de la Langue Française (INaLF) Diffusée par Gallica (BNF) ;
  • Mircea Eliade, Sacrul si profanul, Humanitas, 1995 ;
  • Dominique Pelassy, Le Signe Nazi. L’univers Symbolique D’une Dictature, ed. Fayard, 1983 ;
  • Aurelia Peru, Dimensiuni simbolico-mitologice in conceptul elaborarii imaginii politice, internet ;
  • Viorel Padina, Tudor Vadimirescu, Adevarul literar si artistic, nr.632/2002 ;

C U P R I N S :

Cap.I – Argumentum.                                                                                                   pag.1

Cap.II – Scurte consideratii despre imaginarul colectiv. Definitii ale mitului.                pag.3

Cap.III – Mitul Salvatorului, unul dintre cele patru mituri poltice fundamentale.          pag.11

Cap.IV – Scurt istoric al Salvatorului la romani.                                                           pag.19

Cap.V – Frontul Salvarii Nationale & salvatorul Ion Iliescu.                                       pag.23

Cap.VI – Monarhia salveaza Romania                                                                     pag.28

Cap.VII – Tudor Vadimirescu                                                                                    pag.33

Cap.VIII – Base is cool & salvatoarea ADA.                                                                 pag.42

Cap.IX – Salvatorul NATO & salvatoarea UE.                                                             pag.52

Cap.X – Votul uninominal : oare acesta sa fie panaceul salvarii nationale ?                pag.56

Cap.XI – Concluzii.                                                                                                      pag.61

Bibliografie selectiva                                                                                                   pag.69

[1]              ‘Apusul leninismului a coincis cu redescoperirea valorilor libertatii, civismului, responsabilitatii si demnitatii intr-un proiect de revitalizare a societatii civile, o data cu experimentarea unei forme non-machiavelice de politica, numita desoeori ‘antipolitica’. Din mai multe puncte de vedere, revolutiile din 1989 au reiterat proiectul initial al Iluminismului prin faptul ca au repudiat orice forma de absolutism mental sau institutional si au apelat la o abordare non-ideologica si non-manipulanta a individului. Dar s-a realizat pluralismul politic ? In locul unor partide autentice, vedem figuri charismatice sau pseudo-charismatice migrand de la o grupare la alta, manifestand putin interes pentru definirea optiunilor ideologice. Aceasta situatie constituie suportul oferit apelurilor neautoritare la ‘lege si ordine’ si justifica nostalgia pentru Stalin, optiunile marturisite pentru un barbat puternic care sa starpeasca Rusia de logoreea parlamentara. Atat masele cuprinse de manie, cat si unii dintre intelectualii cei mai rafinati vad viitorul Rusiei (si nu doar al Rusiei) dominat de o personalitate inspirata de chilianul Pinochet sau de portughezul Salazar. Asteptarile poporului sunt ca salvatorul sa realizeze miracole : sa aduca prosperitatea economica, demnitatea nationala si stabilitatea politica. Cu siguranta, pe termen scurt, aceasta tine mai degraba de magie decat de posibilitatile reale, desi nu s-a constatat o penurie de candidati pentru rolul de salvator national, gata sa razbune nenumaratele umilinte pricinuite de dusmani interni si externi.’ – v. Vladimir Tismaneanu, Mizeria utopiei.Criza ideologiei marxiste in Europa Rasariteana, Polirom, Iasi, 1997 (traducere dupa: The Crisis of Marxist Ideoloy in Eastern Europe. The Poverty of Utopia, London and New York Routledge, 1988), p.153 si urm.

[2]              Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Bucuresti, Humanitas, 2000, p. 11.

[3]              Raoul Girardet, Mituri si mitologii politice, Iasi, Institutul European, 1997.

[4]              Norman Cohn, The Pursuit of Millenium, London, 1957.

[5]              Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997, precum si celelalte contributii ale istoricului la aceeasi problema: Sfirsitul lumii. O istorie fara sfirsit, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1999; precum si volumele coordonate de acest autor : Mituri istorice romanesti si Miturile comunismului romanesc, Editura Universitatii Bucuresti, 1995.

[6]              Jean Delumeau, Gradina desfatarilor. O istorie a paradisului, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997).

[7]              Evelyne Patlagean, L’histoire de l’imaginaire in La Nouvelle Histoire. Sous la direction de Jacques Le Goff, Roger Chartier, Jacques Revel, Paris, Retz, 1978, p. 249.

[8]              Jacques Le Goff, Imaginarul medieval. Eseuri. Traducere de Marina Radulescu, Bucuresti,Ed. Meridiane, 1991.

[9]              Lucian Boia, op.cit., p. 15-16 si 29.

[10]             Lucian Boia, op.cit., p.32-43.

[11]             Avant-propos la Mythes et symboles politiques en Europe centrale. Sous la direction de Chantal Delsol, Michel Masłowski, Joanna Nowicki. Préface de Pierre Chaunu, Paris, Presses Universitaires de France, 2002, p. 2-4 si 7.

[12]             Lucian Boia, op.cit., p.40.

[13]             Anton Sterbling, op. cit., p. 277 (autorul reda aici definitia lui Bronislaw Malinowski).

[14]             Ibidem.

[15]             Ibidem.

[16]             Ioan Petru Culianu constata, din acest unghi, strania legatura dintre mit si uitare. Aparent, reactualizarea mitica are drept scop tocmai evitarea unui asemenea deznodamint. In realitate, scrie regretatul savant, „mitul este bazat tocmai pe uitare. El nu e un remediu pentru uitare, ci un mecanism de iluzionare, menit sa stabileasca o erfect arbitrara si prin urmare iluzorie continuitatein lumea altminteri mereu inselatoare si mereu schimbatoare” (v. Jocurile mintii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie. Iasi, Polirom, 2002, p. 244).

[17]             Vladimir Tismaneanu, Fantasmele salvarii, Democratie, nationalism si mit in Europa post-comunista, Polirom, 1999 (traducere dupa: Fantasies of Salvation. Democracy, Nationalism, and Myths in Post-Communist Europe, Princeton University Press, 1998, p.20.

[18]             idem.

[19]             Vladimir Tismaneanu, op.cit., p.21.

[20]             ‘Le sacrifice que le soldat de Napoléon faisait de sa vie, pour avoir l’honneur de travailler à une épopée «éternelle» et de vivre dans la gloire de la France tout en se disant «qu’il serait toujours un pauvre homme» ; les vertus extraordinaires dont firent preuve les Romains, qui se résignaient à une effroyable inégalité et se donnaient tant de peine pour conquérir le monde ; «la foi à la gloire (qui fut) une valeur sans pareille», créée par la Grèce et grace à laquelle «une sélection fut faite dans la foule touffue de l’ humanité, la vie eut un mobile, il y eut une récompense pour celui qui avait poursuivi le bien et le beau» ; — voilà des choses que ne saurait expliquer la philosophie intellectualiste. – vezi, Georges Sorel, Réflexions sur la violence, Lettre à Daniel Halévy, III D’après la base de données textuelles Frantext réalisée par l’Institut National de la Langue Française (INaLF) Diffusée par Gallica (BNF)

[21]             ‘Au cours de ces études j’avais constaté une chose qui me semblait si simple que je n’avais pas cru devoir beaucoup insister : les hommes qui participent aux grands mouvements sociaux, se représentent leur action prochaine sous forme d’images de batailles assurant le triomphe de leur cause. Je proposais de nommer mythes ces constructions dont la connaissance offre tant d’importance pour l’ historien : la grève générale des syndicalistes et la révolution catastrophique de Marx sont des mythes. J’ai donné comme exemples remarquables de mythes ceux qui furent construits par le christianisme primitif, par la réforme, par la révolution, par les mazziniens ; je voulais montrer qu’il ne faut pas chercher à analyser de tels systèmes d’images, comme on décompose une chose en ses éléments, qu’il faut les prendre en bloc comme des forces historiques, et qu’il faut surtout se garder de comparer les faits accomplis avec les représentations qui avaient été acceptées avant l’action.’ – v. Georges Sorel, idem

[22]             nu mult dupa ce aceste cuvinte au fost rostite, a avut loc Marea Revolutie Socialista din Octombrie (de fapt, 7 noiembrie 1917, dupa stil nou), care va scoate din istorie pentru 70 de ani burghezia ruseasca, cel putin

[23]             Vladimir Tismaneanu, Mizeria utopiei.Criza ideologiei marxiste in Europa Rasariteana, Polirom, Iasi, 1997 (traducere dupa: The Crisis of Marxist Ideoloy in Eastern Europe. The Poverty of Utopia, London and New York Routledge, 1988), p.153 si urm.

[24]             Raoul Girardet, Mituri si mitologii politice, traducere Daniel Dumitriu, prefata Gabriela Adamesteanu, Institutul European, Iasi, 1997, pp. 155-165.

[25]             Roul Girardet, op.cit., p.4.

[26]             Raul Girardet, op.cit., p.45.

[27]             Drd. Mirela Zivari, http://www.unibuc.ro/eBooks/psihologie/rascanu/7.htm.

[28]             Vladimir Tismaneanu, Fantasmele salvarii, Democratie, nationalism si mit in Europa post-comunista, Polirom, 1999 (traducere dupa: Fantasies of Salvation. Democracy, Nationalism, and Myths in Post-Communist Europe, Princeton University Press, 1998, p.23.

[29]             Mircea Eliade, Sacrul si profanul, Humanitas, 1995

[30]             Raul Girardet, op.cit., p.106.

[31]             Exempli gratia, ‘varsta de aur’ revine in discursul politic dambovitean cu o periodicitate (mai mult sau mai putin exacta) de patru ani, prin invocarea perioadei romanesti interbelice, un fel de ‘good old times’ : ale deschiderii culturale, ale civilizatiei, ale democratiei, ale simtului civic. Candidatii la primaria capitalei, e.g., isi fac o datorie de onoare din a promite ca Bucurestiul va deveni iarasi ‘Micul Paris’ – un alt mit cu tonalitate nostalgica, plusand pe aceasta tema pana la un patetism de duzina.

[32] Cincinnatus, consul la romani, circa 460 i.d.Ch., dictator de 2 ori.

[33]             Solon (638-559 i.Hr), politician si legiuitor athenian, considerat fondatorul democratiei atheniene.

[34]             Charles de Gaulle (1890-1970), eroul modern al Frantei, eliberatorul de sub ocupatia nazista si fondator al celei de-a 5-a republici franceze.

[35]             Ministru al propagandei in timpul celui de-al treilea Reich, omul despre care se pune ca prin geniul sau (malefic) l-a creat pe Furherul Hitler, precum si toata mitologia nazismului. S-a sinucis impreuna cu sotia si cei 6 copii, in 1945, pentru a nu cadea in mainile invingatorilor ‘bolsevici’.

[36] Pelassy D. Semnul regasit / Fayard. – Paris, 1983,p.61.

[37]             Claude Levi-Strauss, Tropice triste, Ed.Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1968.

[38]             Claude Levi-Strauss, Antropologia structurala, Ed.Politica, Bucuresti, 1978.

[39]             Vladimir Tismaneanu, Mizeria utopiei.Criza ideologiei marxiste in Europa Rasariteana, Polirom, Iasi, 1997 (traducere dupa: The Crisis of Marxist Ideoloy in Eastern Europe. The Poverty of Utopia, London and New York Routledge, 1988), p.153 si urm.

[40]             Robert Musil, Omul fara insusiri, Ed.Univers, Bucuresti, 1995.

[41]             v.Paulo Coelho, Manualul razboinicului luminii, Humanitas, 2005.

[42]             Reputat istoric american de origine maghiara, autor al unei monografii Nicolae Iorga si al unei Istorii a fascismului in Ungaria si Romania (1969).

[43]             de altfel chiar asa se si numea miscarea legionara: ‘Totul pentru tara!’ sau ‘Legiunea Arhanghelului Mihail’

[44]             Alex. Soljenitin, Arhipelagul Gulag, ed.Univers, 1998 ; celebra denumire vine de la lagarele de munca fortata evocate de Soljenitin in acest roman.

[45]             O faimoasa lozinca strigata de batalioanele fals muncitoresti de asalt, care faceau contrademonstratii impotriva manifestatiilor organizate de partidele istorice si fortele democratice, in ianuarie 1990, contrademonstratii initiate si organizate de cei care au preluat puterea in decembrie 1989 si care au premers cu doar cateva luni inabusirea violenta a manifestatiei prelungite din Piata Universitatii, in 13-15 iunie 1990. Deci lozinca era :‘Imeghebe face ordine’, asa cum vor face si minerii peste numai cateva luni

[46]             KGB – Komitet Gosudarstvennoi Beznopasnosti, Comitetul pentru Securitatea Statului, Securitatea URSS.

[47]             Franz Kafka, Castelul, ed.Corint, 2004.

[48]             Mihai Beniuc, scriitor-activist celebru in anii ’50 ai secolului trecut, presedinte al Uniunii Scriitorilor pana in 1965.

[49]             Comisie formata sub egida Presedintiei Ro, compusa din personalitati de prestigiu, sub conducerea politologului Vladimir Tismaneanu, menita a oferi presedintelui Basescu argumente sprea a condamna public ororile comunismului romanesc.

[50]             Michel Castex, Un mensonge gros comme le siècle. Roumanie, histoire d’une manipulation, Albin Michel, Paris, 1990.

[51]             ‘Cel mai exact exemplu de Moise al contemporaneitatii il poate servi pre­sedintele roman, Ion Iliescu. Moise are misiunea de a conduce poporul peste de­sert. El va vedea exact limanul, dar va disparea in momentul atingerii ace­s­tuia. Destinul lui Iliescu s-a pliat uluitor de exact peste acest mit. In tinerete a fost prieten al Faraonului (Ceausescu). S-a revoltat impotriva acestuia 1971 si a fugit in pustiu. A despartit apele in decembrie 1989. A ratacit in desert (gu­vernarea Vacaroiu). Poporul s-a revoltat la un moment dat impotriva lui (1996) ; vezi Aurelia Peru, Dimensiuni simbolico-mitologice in conceptul elaborarii imaginii politice, internet.

[52] vezi si Teodorescu B., Marketing politic si electoral – Bucuresti 2001, p.214-229.

[53] Schawartzenberg R.-G. L’Etat spectacole, / Flammarion. – Paris, 1977.

[54]             Jimmy Carter, fost presedinte american, de ex., spunea de­spre el insusi ca “nu este decat un om ca toti omenii”.

[55]             Vom reproduce aproape integral in aceasta nota de subsol – pentru frumusetea si exemplaritatea sa didactica – pasajul referitor la diversiunea ‘Calului Troian’ din celebrul tratat de dezinformare al lui Vladimir Volkoff, pp.26-29:// ‘Dupa zece ani de asediu, grecii inca nu reusisera sa ocupe Troia prin forta. S-au hotarat atunci sa recurga la ceea ce nu este, in prima instanta, decat un siretilic de razboi: au simulat ca se retrag spre Grecia, s-au imbarcat in vasele lor, dar s-au ascuns intr-un mic golf din apropierea cetatii. La plecare, ca din intamplare, au lasat in urma lor un gigantic cal de lemn, ‘mare cat un munte, cu coastele facute din brazi impletiti‘, cum se scrie in celebrul poem ‘Iliada’. L-au lasat acolo pur si simplu, fara nici cea mai mica explicatie. // Aceasta absenta a explicatiilor e foarte importanta, atentie, caci troienii care, incantati sa vada ca asediul incetase, au venit sa viziteze tabara parasita a grecilor si s-au pierdut in supozitii, cu privire la ciudatul cal de lemn, impartindu-se evident in doua tabere : partizanii si adversarii prazii de razboi, adica ai suportului dezinformarii – calul troian. Thymetes recomanda sa fie introdus in oras, pana in mijlocul cetatii ; Laocoon, dimpotriva, ‘se teme de greci, chiar si atunci cand aduc daruri‘ : el arunca, din rasputeri, ‘o lance enorma in coasta animalului si peste burta sa cu scanduri bombate. Lancea se implanta vibrand: astfel lovita, burta rasuna, iar din adancurile sale presupus goale se aude un geamat.‘ Enea, care istoriseste intamplarea, remarca: ‘Fara orbirea noastra, el – Laocoon – ne-ar fi impins sa infigem fierul in acel ascunzis al grecilor.‘ // Aceasta este o observatie foarte importanta. In realitate, intotdeauna exista mijloace de aparare contra dezinformarii. Dar, cel mai adesea, se prefera sa se cada prada orbirii, ceea ce, in termeni tehnici, echivaleaza cu consimtirea tintei. Sa retinem aceasta notiune.// Deci, troienii ezita. Soseste atunci Sinon, agentul de influenta. () Sinon – care in realitate era spionul grecilor, atentie – explica originea calului troian. Grecii – zice el -, care se facusera vinovati in fata protectoarei lor, zeita Pallas Atena, au construit calul pentru a-i aduce zeitei o ofranda de ispasire. Calchas, oracolul, a cerut ca lemnaria ‘sa se inalte pana la cer, pentru a nu putea sa intre pe poarta, nici sa fie introdusa intre zidurile Troiei‘, mod in care – nu-i asa ? – ofranda ar fi putut ‘sa readuca poporul troian sub protectia vechiului sau cult‘. Retineti: grecii – chipurile – nu vor cu nici un pret sa ajunga calul lor in Troia! Iar Sinon insista: ‘daca mainile voastre profaneaza aceasta ofranda adusa lui Pallas, va fi o uriasa nenorocire pentru imparatia lui Priam – pentru Troia ! () Dar daca il duceti, cu propriile voastre maini, in orasul vostru’ – atunci, vrea el sa spuna, va vor fi ingaduite toate sperantele Montajul e cat se poate de abil. // Colac peste pupaza, in acel moment, fie ca zeii insisi conspira la pierderea Troiei, fie ca hazardul e de partea grecilor, vin niste serpi uriasi care ii sufoca pe Laocoon si copiii lui, ceea ce este interpretat de asistenta ingrozita ca o pedeapsa divina pentru sacrilegiul pe care l-a savarsit Laocoon aruncandu-si lancea asupra calului consacrat lui insasi Pallas Atena. Sa zicem ca e o manifestare a fatalitatii, care sufla adesea in panzele dezinformatorilor competenti.// Opinia publica troiana, aflata in plina ezitare pana atunci, basculeaza complet in tabara optimistilor si cere sa fie adus calul, nu numai in oras si in cetate, ci chiar in templul lui Pallas, caci – iar aici se afla nodul intregii operatiuni de dezinformare – si troienii o adora pe Pallas si i-au inaltat un templu.// La care troienii isi sparg singuri zidurile cetatii ! Da, ei insisi, nu-i asa ca e jalnic ? ‘Toti se apuca de treaba. Sub picioarele colosului de lemn sunt puse roti alunecoase. Se intind franghii de canepa. Masina fatala trece de zidurile noastre, cu burta plina de oameni si arme.‘ Si – ceea ce este esential – ‘in jur, tineri baieti si fete canta imnuri sacre, bucurosi sa atinga odgonul‘ care le va grabi pieirea.// Se vede bine ca nu Lenin i-a inventat pe ‘idiotii folositori’, acei simpatizanti naivi ai idealurilor comuniste, care l-au ajutat sa raspandeasca revolutia in lume. De altfel, fenomenul care consta in a aplauda, in a favoriza propria distrugere, se intalneste frecvent. Asa numitul sindrom Stockholm, care pecetluieste complicitatea ostaticilor cu persecutorii lor (de ex., harakiri ai nobilimii franceze, in noaptea de 4 august, entuziasm al burgheziei ruse pentru revolutia din februarie 1917 etc.), participa la aceasta atitudine de leming care consta, pentru o colectivitate, in a se precipita intr-un neant crezut salvator.// Urmarea este previzibila. Imediat ce populatia este ‘cufundata in vin si somn‘, grecii ies din burta calului, gatuiesc santinelele si deschid portie orasului in calea intregii armate, revenita in secret. Jaful incepe.// Din punct de vedere al dezinformarii, aceasta istorie este de-a dreptul exemplara. Se regasesc apoape toate elementele tehnicilor de dezinformare.// Calul de lemn este suportul al dezinformarii, in speta. // Tema este protectia lui Pallas Atena, pusa la dispozitia poporului troian.// Transmisiunea e asigurata de agenutul de influenta, Sinon, care acrediteaza tema in fata poporului.// Tinerii cantareti de ambele sexe (uneori, tinerii sunt mai creduli decat batranii) asigura cutiile de rezonanta indispensabile actiunii. // Rezultat: consimtamantul populatiei este obtinut si se transforma intr-o adevarata psihoza – Enea, naratorul, vorbeste el insusi de ‘nebunie’ si ‘orbire’. Incepand din acest moment, intra in joc autodezinformarea, printr-un fenomen care nu se poate sa nu fie asociat cu vampirismul. La fel cum, conform legendei, orice om caruia i-a supt un vampir sangele devine el insusi vampir, dezinformatul devine dezinformator, uneori din candoare, dar adesea cu un entuziasm morbid, debordant, ca in propaganda si publicitate, pentru irational. () Astfel, impotriva sfatului lui Laocoon si al inteleptilor cetatii, troienii contaminati de dezinformarea care, initial, fusese numai opera lui Sinon, si-au contaminat concetatenii si s-au repezit cu totii spre propria lor osanda.// Profunda semnificatie a Calului Troian nu le-a scapat celor care au reflectat asupra manipularii opiniei publice. Saint-Marc Girardin scrie (cu referire la Revolutia franceza de la 1789): ‘Astfel inainta Revolutia : era Calul troina intrand in oras, in aclamatiile poporului‘. Or, exact acelasi lucru s-ar putea spune si despre Revolutia romana de la 1989, nu?

[56]             Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN) constituia un fel de Divan sau Parlament ad-hoc, format imediat dupa evenimentele din 22.12.1989, din unele personalitati ale Rezistentei si din revolutionarii lui Ion Iliescu, cu rolul de a emite decretele-legi de stricta necesitate si de urgenta pana la organizarea cat mai curand posibil de alegeri libere (care vor avea loc in faimoasa ‘duminica a orbului’ din mai 1990, cand FSN-ul si Iliescu au castigat cu o majoritate zdrobitoare – de circa 75% din voturile exprimate).

[57]             FSN care, nota bene, afirmase public si oficial, inca din ianuarie 1990, prin vocea lui Ion Iliescu, ca nu se va transforma in partid politic, ci va ramane un ‘front larg al democratiei’, si ca in nici un caz nu va participa la alegeri, ci doar se va rezuma sa le organizeze in asa fel incat sa nu existe nici un dubiu ca alegerile din Romania au fost libere

[58]             care va fi si el indepartat, dupa ce va fi intrat in conflict cu Ion Iliescu, tot printr-o mineriada, in septembrie 1991.

[59]             Astfel, FSN-ul detinea : toate posturile din Guvern, serviciile secrete, prefecturile, primariile etc; in plus, detinea unicul post de televiziune din Romania, post care ii permisese nu doar sa insceneze asa-zisa ‘revolutie in direct’, prin care s-a prezentat poporului roman in calitate de ‘Salvator’, dar si sa manipuleze, apoi, foarte lejer, opinia publica romaneasca, inca teribil de nestiutoare si de debusolata

[60]             ocazie cand s-a ales Parlamentul ce avea misia de a elabora Constitutia din decembrie 1991, prima constitutie de dupa caderea comunismului.

[61]             Noua Constitutie a fost adoptata in decembrie 1991.

[62]             respectiv, Ion Diaconescu, viitorul presedinte al PNTCD, dupa moartea lui Corneliu Coposu, in 1995, si viitorul candidat al PNTCD la alegerile prezidentiale din mai 1990, Ion Ratiu.

[63]             mafie, caracatita (dupa filmul italian Caracatita).

[64]             ba mai mult, FSN-ul a incurajat, daca nu a instrumentat direct, aparitia Regelui Rromilor, Cioaba I, spre a arunca si mai mult in deriziune ideea de regalitate

[65]             alianta dintre partidele istorice (PNTCD, PNL. PSDR), plus Partidul Aliantei Civice, plus alte forte nepartidice.

[66]             Recentissim a fost retrocedat, in principiu, si faimosul castel Peles de la Sinaia, insa familia regala, intelegand transformarile ce au avut loc in mentalitatea poporului roman, care tinde sa asocieze Castelul Peles cu un muzeu national, a precizat ca n-ar avea nimic impotriva ca acest obiectiv de patrimoniu sa ramana in proprietatea statului, contra unei juste despagubiri, desigur : cateva milioane de euro.

[67]             Mastile de ceara ale puterii s-a intitulat un excelent articol publicat de Barbu Cioculescu, fiul celebrului critic literar Serban Cioculescu, in Romania libera, la inceputul anilor 90, unde cunoscutul publicist ironiza multiplele masti prin care dezinformatorul FSN se prezenta publicului credul : FSN-FDSN-PDSR-PSD, plus celelelate masti secundare: PSM, PRM, PUNR, PS etc.

[68]             guvernare la care CDR – alcatuita, repet, din PNTCD, PNL, PSDR si PAC – participa alaturi de UDMR si PD

[69]             fost lider al studentilor si eroul Pietei Universitatii, chritst-ul Golaniei, cum il prezenta Romania libera pe respectivul chiar in zilele cand a fost – sau cel putin asa se parea ! – rastignit ca un miel nevinovat de infernalii mineri, in intunecatul 13-15 iunie 1990, cu ocazia primei mineriade, care va innabusi efectiv in sange manifestatia anticomunista, de zeci de zile non-stop, din Piata Universtitatii.

[70]             supranumele zonei unde a avut loc manifestatia prelungita din Piata Universitatii ; cum manifestantii si-au asumat cu mandrie numele de golani, asa cum ii etichetase Ion Iliescu intr-unul din discursurile sale vituperante la adresa manifestantilor, zona in care se derula zi de zi si mai ales seara de seara manifestatia (constand in cantece si discursuri anticomuniste rostite de la balconul Univeritatii Bucuresti) a fost proclamata de catre participanti Golania – prima zona libera de comunism.

[71]             O alta concluzie ca Marian Munteanu n-ar fi fost decat un provocator, un diversionist plantat in Piata spre a-i conferi acesteia o nota de radicalism suficient de puternica spre a discredita manifestatia organizata de opozitia democratica in ochii oamenilor de bine si a justifica mineriada s-ar putea extrage (dupa unii comentatori) si din faptul ca, inainte de a candida la presedintie din partea PNR – candidatura ce a fost retrasa, totusi, in ultima instanta – si chiar inainte de a se lansa inntr-un dubios comert cu arme, M.Munteanu fondase o bizara Miscare pentru Romania, preluand cam multe din mistica si sloganele fostei miscari leguonare, de extrema dreapta, Legiunea Arhamghelului Mihail sau – cum se va numi mai tarziu – Totul pentru tara.

[72]             citat de Vladimir Tismaneanu, in Fatasmele salvarii.Democratie, nationalism si mit in Europa post-comunista, ed.Polirom, 1999, p.86.

[73]             Vladimir Tismaneanu, op.cit., p.89.

[74]             Vladimir Tismaneanu, op.cit., p.91. Tot V.Tismaneanu il citeaza pe Zbigniew Brzezinski, fost inalt oficial american, consilier pentru securitate nationala la Departamentul de Stat al SUA :’Desi s-a proclamat drept doctrina internationalista, comunismul a intensificat, de fapt, pasiunile populare nationaliste. El a produs o cultura politica dominata de intoleranta, moralism ingust, refuzul compromisului social si o inclinatie masiva spre laudarosenia crasa. La nivelul credintei, comunismul dogmatic a fuzionat cu un nationalism si mai intolerant ; la nivelul practicii, distrugerea unor clase relativ internationaliste, precum aristocratia sau elita oamenilor de afaceri a intarit incinatia populista spre sovinismul nationalist. De aceea, experienta comunista mai curand a alimentat nationalismul decat a contributi la dizolvarea lui.’ – ZB : Post-Comunist Nationalism, Foreign Affairs, vol.68, nr.5 1989/1990, pp.1-2

[75]             ‘Consider ca resurgenta sentimentelor si pasiunilor indelung inabusite, a resentimentelor, poate fi explicata si analizata rational. Asta nu inseamna ca trebuie nici sa culpabilizam, nici sa deplangem, ci sa formulam o abordare cat mai cuprinzatoare a fenomenului, una capabila sa exploreze cauzele adanci ale tensiunilor etnice si politice menifestate in intreaga regiune si, in acelasi timp, atractiile retoricii populiste. originile acestei renasteri a mitologicului pot fi detectate in sentimentele de umilinta nationala adanc inradacinate, resimtite de toate natiunile din zona ca urmare a subordonarii lor fata de ‘centrul moscovit’. Toate au fost private de propria memorie in timpul deceniilor de indoctrinare leninista fortata. Doctrina mincinoasa a internationalismului socialist a fost impusa in grade diferite tuturor supusilor din lumea comunista, drept singura abordare corecta in relatiile interstatele si interentice. In realitate insa, aceasta era doar o lozinca goala, care nu putea inspira mai mult decat ironie si suspiciune. – v. Vladimir Tismaneanu, op.cit., p.17.

[76]             cum i se mai spunea lui Nicolae Ceausescu, de catre propaganda cultului personalitatii.

[77]             a propos de ‘Primavara de la Praga’, scurta perioada de dezghet ideologic experimentata de Partidul Comunist Cehoslovac, sub conducerea lui Alexander Dubcek, un fel de pereistroik si glassnost in avanpremiera, liberalizare innabusita in forta in august 1968 de catre tancurile ‘tarilor fratesti’ din Tratatul de la Varsovia, mai putin Romania, care a refuzat sa participe, gest ce-i va aduce lui Ceausescu o enorma popularitate si simpatie in cercurile politice internationale. Intr-o mare adunare populara care s-a tinut cu ocazia condamnarii de catre Ceausescu a invaziei Cehoslovaciei de catre armatele tarilor fratesti, in frunte cu – bineinteles – URSS, Ceausescu a declarat atunci, in delirul patriotic al multimii, ca orice interventie similara in Romania o va trata ca pe o actiune de razboi si o vom trata ca atare, rezistand cu arma in mana invadatorului. Ceausescu va trai apoi ani buni din gloria si imaginea pozitiva, de erou antisovietic nonconformist, pe care o va fi capatat atunci

[78]             n.1939, viitorul fondator si presedinte, dupa 1989, al Partidului Aliantei Civice, component al Conventei Democratice, si candidat la alegerile prezidentiale din 1996, sub sigla Aliantei Nationale Liberale (ANL).

[79]             supranumele lui Eugen Barbu, caruia i se mai spunea – de catre intimi – si patronul.

[80]             Elena Ceausescu, abuziva si vindicativa sotie a dictatorului roman, membra a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, era pentru cohorta de activisti servili ‘Cabintetul Doi’, ‘Cabinetul Unu’ fiind evident Nicolae Ceausescu.

[81]             Macrina Just, Jurnalisti romani de ieri si de azi (II), Pretext, nr.2, http://pretext.3x.ro/doi-articole/M.Just_Jurnalisti.pdf

[82]             sau cum se mai spunea cu amaraciune : ‘Ati mintit poporul/ cu televizorul’.

[83]             celebra dizidenta din anii 80, care protestase prin scrisori deschise – difuzate la radio ‘Europa Libera’ – adresate lui Nicolae Ceausescu impotriva actiunii de ‘sistematizare’ a satelor si de demolare a bisericilor, precum si pentru respectarea drepturilor omului.

[84]             scriitor, cel mai cunoscut dizident roman, initiator in 1977 al unor documente de sustinere a Cartei 77 a celebrului Havel, arestat de Securitate, apoi expulzat in Franta, unde traieste si in prezent.

[85]             ‘firmele capusa’, de care am mai pomenit.

[86]             sloganul principal al lui Ion Iliescu in ultima sa campanie prezidentiala (din anul 2000).

[87]             fost nomenclaturist PCR, cu perioada de glorie situata in epoca stalinismului cel mai crunt, apoi cazut in relativa dizgratie si reactivat cu ocazia ‘scrisorii celor sase’, manifest anticeausist si pro-perestroikist semnat de fosti inalti demnitari comunisti, document care a fost difuzat in Vest ca preludiu al ‘revolutiei din decembrie 1989’ ; Silviu Brucan este cel care l-a prezentat la TVR, in dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe Ion Iliescu, ca pe ‘un vechi tovaras de mare incredere al nostru’ si care va profeti ca vor trece cel putin 20 de ani pana cand ‘stupid people’-le roman va invata democratia, alegatie ce a jignit teribil la vremea sa ‘marea majoritate’ a electoratului nostru ; supranumit si ‘oracolul de la Damaroaia’, Silviu Brucan a exercitat o incontestabila influenta asupra electoratului din anii 90, prin asa-zisele sale ‘analize obiective’ pe care le facea la TVR (unicul post TV, pe atunci), iar apoi la PRO-TV, si care de fapt nu erau altceva decat manipulari si dezinformari crase.

[88]             Silviu Brucan, Profetii despre trecut si despre viitor, Polirom, 2004.

[89]             careia mai tarziu i se va adauga si saptamanalul ‘Tricolorul’.

[90]             supranumele dat de presa lui Corneliu Vadim Tudor.

[91]             faimoasa firma de public relations ‘Arad Communications’, condusa de Eyal Arad, fost consultant pentru relatii cu publicul al Primului Ministru israelian Ariel Sharon.

[92]             asemenea unui cunoscut personaj din romanul omanim al lui Paulo Coelho.

[93]             topul celor mai bogati oameni din Romania, alcatuit de revista ‘Capital’.

[94]             ‘Oglinda’ TV, o televiziune privata condusa de controversatul Dan Diaconescu, specializata pe senzational si scandal.

[95]             fost lider taranist si primar al Capitalei, fondator al Partidului Noua Generatie.

[96]             prof.dr. Dan Pavel.

[97]             ‘Daca-l intrebi pe peremistu’ de rand cum se nascu gloriosu-i partid, acesta iti va raspunde, cu nedisimulata mandrie, ca „Romania Mare” aparu din creierii domnului Tudor, ca Minerva din capu’ lu’ JupiterRomanu’ mare va considera o impietate, desigur, sa-i sugerezi ca RM se nascu, s-ar zice, prin cezariana, extrasa nu din ideologia d-lui Tudor, ci din mytra de rezerva a AS-ului (Activistii si Securistii – vezi mai sus), aidoma tuturor suratelor sale partidice postdecembriste, aproape Nu cunoastem daca CVT banuieste cine-i adevaratu’ parinte al pruncutei RM, cert e ca dansul se pomeni cu entitatea in leagan, asemenea dalbelor sale copile, si daca nici Vadim nu stie sa ocroteasca precum un tata, fie el si adoptiv, atunci cine? Estimp procreietoru’ veritabil nu dormea, ci isi veghea din umbra progeniturile, trimitandu-le cate o bombonica din cand in cand, cate o sponsorizare anonima la aniversara, cate un pachetel de voturi la ocazii, pentru ca odraslele sa nu duca lipsa de nimic, iar cand o fi sa fie, sa-i poata da macar „o cana de apa” – vorba cantecului tudorgheorghist – batranului papusar Exploatat in orb de asii AS-ului, Vadim inainta in paralel, vijelios, pe calea-i, crezand-o predestinata, in timp ce asta era doar programata, aiurand mai nou ca iepocala-i faptura se afla direct subt gratie divina, facandu-se a nu vedea (sau orbit de greaua-i manie) sforariile ce-l anima, ca pe un ghergan de cauciuc, la ordinu’ Scamatorului acestei vremi Pe fondu’ unei natii tembelizate de malaxoru’ colectivit, diversiunea „Romania Mare” ar fi reusit la fix, se intelege, daca manipulatorii din umbra ai peremismului nu si-ar fi dat in petec pana la urma, ca neamuri hulpave si fara dumnezeu ce sunt, si daca Vadim n-ar fi fost ceea ce e: un mester al demagogiei la randu-i, un limbut fara pereche, as al genului imprecativ, cu priza la public, un nebun dupa putere Sechestrul iresponsabil pe care il executara Activistii & Securistii, ajunsi copii ai Kapitalismului peste noapte, asupra tatei materiale a tarii – in timp ce marea majoritate isi suge destiu’, frustrata pana si de borsul natal –, nu facu decat sa faciliteze ascensiunea unui demagog la rangu’ de voinik anti-Gog si Magog, la care amarastenii vor ajunge sa se inchine maine-poimaine ca la Vitelu’ de Aur, vazand in asta salvatoru’ patriei, ierou’ bietilor muritori de foame In a dracului dilema trebuie ca se afla staffu’ AS-ului, ha! Daca ar face prostia sa suprime golemu’, surghiunindu-l pe CVT la Gherla sau la Ghencea-civil, cum procedara cu Impuscatu’, ar transforma ierou’ in Erou de-a binelea, iar partida-i de 30 de procente ar salta-o la 80si, lucru ce l-ar impinge pe tronu’ tarii pe Ierou’ subsecvent, Ghita, iar la rigoare pe Ieroina Buruiana Iar daca, din contra, baietii par zapaciti de frica, exiband tot felul de momai (ca alde Neacsu-Mesca), cu care spera ca vor opri Molohu’ sau baremi il vor deturna cat de cat, aceasta harmalaie stupida nu face decat sa agite si mai avan marea majoritate, infuriata ca i se terfeleste si Ultima Thule Deruta baietilor nu va dura insa mult, vezi bine, caci la momentu’ planificat al mai abscons dintre ei – nu spui tine, persoana importanta – le va sugera c’ar cam fi timpu’ sa-i lase pe-alde NATO si UE de izbeliste, eventual declarand – de ochii lumii – ca obiectivele raman valabile pentru mai tarziu, si sa-l intampine pe noul domn ca boierii leviti pe celalalt Tudor, iar apoi vor putea sa fure, sa prosteasca, sa prade si sa benchetuiasca inca 3-4 ani pe daiboji, alaturi de capitanii, maiorii sau de coloneii, dupa grad, ai lu’ Vadimirescu, asta pana cand nu se va trezi iar prostimea, n’asa? si nu va incepe sa alerge innebunita dupa un alt ierou, in timp ce oasele alui vechi s-ar albi in vreo fontana, in caz ca proprietarul lor chiar c-ar face-o (printr-o minune!) pe erou’, ajungand sa creaza si el ca e predestinat sa scape norodu’ de „tagma jecmanitorilor”, de ciocoii vechi & noi.. // Iar daca proximu’ ierou va fi chiar fugosu’ securist si capitalist get-beget Gigi (Netoiu or’ Becali), si daca astuia i s-ar scula maine sa mute nu Craiova la Focsani sau CCA-ul la Pipera, ci pe maica Romanie unde vrea muschii lui – pe boboru’ mult prea lihnit durandu-l in cot de aiasta fapta, in caz ca s-ar alege si el c-un meci, c-un mic sau c-un tap de pomana –, credeti ca astora, AS-ilor, cinicilor si zmecherilor, cu atat mai mult, le-ar pasa?’ – vezi Viorel Padina, Tudor Vadimirescu, Adevarul literar si artistic, nr.632/2002 ; ‘Apelul catre Europa’, manifestul anticomunist al lui Viorel Padina, poate fi consultat la adresa de internet http://www.avp-online-one.blogspot.com

[98]             Alianta ‘Dreptate si Adevar‘.

[99]             Vezi siteul ADA : http://www.dapnl-pd.ro/

[100]            ‘Singurul moment mai tensionat a fost provocat de Maria Petre, senator PD. Intr-un discurs si mai vadit electoral, d-na Petre a inceput prin a ataca partidul de guvernamant, pe sefii PSD, care ‘au confiscat chiar si marile sarbatori crestine’ , dupa care a profetit: ‘Alianta PD-PNL va reinstaura dreptatea si adevarul. Anul viitor, le vom reda romanilor speranta‘. De la prezidiu, Valer Dorneanu s-a simtit dator sa-si apere partidul: ‘Nu e o sedinta de investire a guvernului PD si nici de prezentare a programului Aliantei PNL-PD, asa ca va rog sa pastram caracterul festiv al sedintei’. ‘Caracterul festiv’ s-a pastrat pana la momentul final, atunci cand mai-marii tarii s-au retras in acordurile ‘Odei bucuriei’, imnul Uniunii Europene. Discursul Mariei Petre i-a deranjat foarte tare pe reprezentantii partidului de guvernamant. Dupa replica pe care a primit-o de la tribuna, de la presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, senatorul PD a fost criticata, dupa sedinta, si de premierul Adrian Nastase: ‘Reprezentanta PD nu a stiut la ce sedinta se afla si a crezut ca este la o manifestare electorala’. Nastase a pus in antiteza discursul Mariei Petre cu cel al liberalului Mircea Ionescu-Quintus. ‘M-a impresionat din nou intelepciunea si frumusetea discursului domnului Ionescu-Quintus si a fost cel mai bun raspuns la discursul reprezentantului PD’, a spus Nastase. Intr-un comunicat de presa, PSD a protestat fata de ‘lipsa de cultura si educatie civica’ a PD si a acuzat-o pe Maria Petre ca a folosit tribuna Parlamentului ‘pentru a face propaganda politica ietfina si demagogica unor idei gaunoase’. – v. Adevarul, 8 iunie 2000.

[101]            in baza caruia Traian Basescu, alaturi de alti zeci de invinuti, era acuzat de lichidarea nu tocmai reglementara a flotei comerciale romane, pe vremea cand fusese ministru al transporturilor (1990-1992).

[102]            un caz de coruptie in care ar fi fost implicat insusi Stolojan, din cauza unei afaceri paguboase a fiului sau.

[103]            asa cum scandau studentii cu entuziasm in Piata Univeristatii, in ziua vitoriei ADA.

[104]            nava amiral a flotei comerciale romane, petrolierul ‘Biruinta’, al carei comandant a fost Traian Basescu, in anii 80.

[105]            siteul ADA, idem.

[106]            Partidul Umanist Roman, condus de controversatul om de afaceri Dan Voiculescu, patron intre altele al postului de televiziune ‘Antena 1’ ; PUR a intrat in parlament printr-o schema tactica de alianta cu PSD, insa dupa alegeri – cu conditia de a obtine o serie de posturi in administratie – s-a aratat dispus sa-si tradeze aliatul care il propulsase in parlamen, deci pe odiosul PSD, de dragul, cica, ‘al intereselor de stabilitate ale tarii’, iar nu din simplu oportunism sau joc politic cinic. Ulterior, PUR-ul se va transforma in ‘Partidul Conservator’ (PC).

[107]            Departamentul Securitatii Statului = Securitatea.

[108]            porecla tachinatorie data de presa sau de forumurile de internet – online community – lui Adrian Nastase.

[109]            parlamentar PNL, fost ministru al culturii, functie din care si-a dat demisia in urma refuzului primului ministru Tariceanu de a forta alegerile anticipate.

[110]            cum l-a botezat presa pe Tariceanu, dupa acest episod.

[111]            o alta porecla a lui Adrian Nastase.

[112]            aluzie la faptul ca liderul presupus al acestor ‘grupuri de interese’ din umbra, care il influenteaza malefic pe primul ministru, ar fi omul de afaceri – din domeniul petrolier – Dinu Patriciu.

[113]            expresie clachiata dupa noveleta omonima a scriitorului Mihail Sadoveanu ; sinonim :’vremuri grele’, vremuri in care bastinasii se refugiau in munti sau in paduri, de teama migratorilor mongoli sau a turcilor cotropitori.

[114]            World War Two (1939-1945).

[115]            momentul cand Ceausescu se opusese invadarii Cehoslovaciei – aflata in plina ‘Primavara de la Praga’, vezi mai sus – de catre armatele ‘tarilor fratesti’ din Tratatul de la Varsovia.

[116]            RSR = Republica Socialita Romania, evident.

[117]            o clauza comerciala, de fapt, insa acordata practic din motive de simpatie politica, prin care Statele Unite ale Americii confereau unei anumite tari toate facilitatile vamale la import de care beneficiau oricare alte tari agreate, fara nici o discriminare ; mai precis, aceasta clauza echivala cu neperceperea unor taxe prohibitive la importul SUA din tarile favorizate, ceea ce impulsiona exportul acestor tari in SUA, export aducator de valuta forte.

[118]            zvonul public ce circula in Ro imediat dupa ce Ceausescu a condamnat vehement invazia trupelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia si a avertizat ca orice incercare similara in Romania va fi consiserata declaratie de razboi era ca in caz ca rusii ne vor ataca, americanii si chinezii ne vor sari in ajutor ; acesta a fost, repet, momentul cand Ceausescu isi va capata simpatia Occidentului, ca un erou antisovietic – chit ca socialist get-beget -, mit din care Ceausescu va trai linistit mult si bine

[119]            un parteneriat special intre armata NATO si armatele tarilor candidate la intrarea in NATO, un fel de compatibilizare anticipata a celor doua structuri militare, prealabila aderarii politice a partenerilor.

[120]            ‘scutul strategic‘ asigurat, se crede, de forta NATO de descurajare nucleara, compusa din armamentul nuclear strategic (rachetele intercontinentale, cu baze terestre) si tactic (rachete cu raza medie de actiune, lansate de pe avioanele cu raza lunga de actiune sau ‘invizibile’ ori de pe submarinele nucleare), care prin forta lor nimicitoare de riposta descurajeaza practic orice agresor responsabil, asigurandu-l ca chiar daca el ar lovi primul, ar fi la randu-i distrus, asa ca mai bine sa-si vada de treaba

[121]            un plan economic initiat de SUA imediat dupa WW2, prin care Statele Unite au acordat o masiva asistenta economica, in mare parte nerambursabila, in special Germaniei Federale, pe care au ajutat-o astfel sa-si revina dupa ce fusese practic distrusa in razboi.

[122]            datorie pe care statul polonez o avea la un moment dat fata de Banca Mondiala, al carui asociat principal este SUA.

[123]            Lech Walesa, celebru rezistent anticomunist polonez, liderul legendarului sindicat ‘Solidaritatea’ (‘Solidarnostr’), care la inceputul anilor 80 din secolul trecut a reusit sa impuna sistemului socialisto-sovietic din tara sa unele masuri de liberalizare ce ulterior se vor fi dovedit fatale pentru Lagarul Socialist in ansamblu ; Walesa – un simplu muncitor electrician la origine – a fost ales dupa caderea comunismului presedinte al Poloniei in doua mandate ; laureat al Premiului Nobel pentru pace.

[124]            papa Ioan Paul al II-lea, polonez la origine (cu numele mirean Karol Wojtila), care a fost ales pontifex maximus al Bisericii Catolice chiar odata cu debutul ‘Solidaritatii’ si care a a avut un rol covarsitor in incurajarea miscarii rezistente poloneze, lansand celebrul indemn – cu ocazia primei vizite a unui papa intr-o tara comunista, in 1981 – : ‘Nu va fie frica!

[125]            fosta Germanie comunista sau RDG, care dupa caderea Zidului Berlinului si reunificarea Germaniei a beneficiat de o asistenta neramburasbila de mii de miliarde de marci, de la fratele sau sora sa mai mare, RFG, pentru restructurarea din temelii a vechiului sistem colectivist.

[126]            data la care a avut loc fatidicul atac al terorismului international pan-islamic coordonat, se crede, de Al Queda lui Ossama Ben Laden asupra turnurilor Gemenii din World Trade Center of New York, simbol al lumii capitaliste occidentale ; in urma atacului, SUA au declarat razboi irevocabil terorismului international, atacand mai intai Afganistanul si distrugand bazele Al Queda de pe teritoriul acestei tari, apoi Irakul, de unde l-au detronat pe Saddam Hussein si se pregateste, se pare, atacul asupra reactoarelor nucleare ale Iranului, asadar ‘Noul Babylon’, cum i se spune deja in presa urmatorului episod din razboiul antiterorist

[127]            era razboiului antiterorist, care dupa unii e de fapt WW3 – al treilea razboi mondial

[128]            Alianta nord-atlantica, supranumele uzual al NATO.

[129]            Romania a dobandit statutul oficial de membru NATO la 29.03.2004.

[130]            airport ce va fi amplasat in localitatea Mihail Kogalniceanu, din Dobrogea.

[131]            arme de utlima generatie militara, componente ale ‘scutului strategic’ de aparare antiracheta, prin care SUA preconizeaza sa protejeze Europa de un eventual atac cu rachete de raza medie, venind dinspre Orientul Mijlociu (sau din Rusia, de ce nu?), rachetele agresoare – posibil armate cu ogive nucleare, bactorologice sau chimice – urmand a fi interceptate si distruse se spera in totalitate de catre sofisticatele contrarachete ‘Patriot’.

[132]            actualmente Romania participa la eforturile de mentinere a pacii din Irak cu circa 700 de militari, pe cheltuiala sa, dar se pare ca – dupa exemplul altor state aliate mult mai puternice decat noi – aceasta forta va fi retrasa cat de curand.

[133]            in caz ca va fi aplicata clauza de salvgardare prevazuta in tratatul de preaderare, prin care tarile UE pot sa amane adererea oricarei tari candidate cu un an, in caz ca nu sunt indeplinite toate conditiile aderarii.

[134]            vezi legenda cu rromii care au mancat lebedele dintr-un parc din Viena.

[135]            Mona Musca, Cine se teme de votul uninominal ?, Jurnalul National, 9 iunie 2006.

[136]            adica: fie 1. scrutin majoritar uninominal, in care doar primul clasat dintr-o circumscriptie electorala ia totul si deci castiga postul de parlamentar pus in joc, indiferent daca voturile insumate ale celorlalti candidati inseamna, sa zicem, 70% din voturile valabil exprimate, o alta varianta a scrutinului majoritar uninominal fiind aceea in care se face un al doilea tur de scrutin intre primii doi clasati, in cazul in care niciunul dintre candidati n-a cules majoritatea absoluta a voturilor dupa primul tur, fie 2. scrutinul proportional sau pe lista, asa cum exista actualmente in sistemul nostru electoral si care inseamna ca mandatele de parlamentar puse in joc intr-o circumscriptie se distribuie in listelor de candidati inscrisi in cursa electorala proportional cu numarul de voturi obtinute de partidul respectiv ; daca, de ex., partidul X a obtinut 25% din voturile valabil exprimate in circumscriptia electorala, inseamna ca in parlament va intra prima patrime de candidati din lista sa.

[137]            unii cred ca insusi socialismul francez (ce-i drept, nu un ‘socialism de stat’) este de vina, iar nu modul de scrutin

[138]            Miliardar american, fost candidat la presedintia SUA, care desi a cheltuit sume enorme din averea personala nu a adunat decat un numar nesemnificativ de voturi, deoarece nu facea parte din niciunul dintre partidele traditionale in SUA, republican sau democrat.

 

 

Anunțuri

17 răspunsuri to “Mitul Salvatorului în discursul politic din România postcomunistă (2)”

  1. stely Says:

    Pacat de munca ta, AVP !! Zau, nu crezi ca s-a saturat lumea de analize politice ?
    P.S. Auzi ? Recunoaste ca in ce-l priveste pe Dan Diaconescu si partidutul lui decimat de PSD , ai gresi predictia. S-a dus drept in bratele ciocoilor , nicidecum la Basescu asa cum spuneai tu acum citiva ani.

  2. AVP Says:

    Ai putintica rabdare. Tu n-ai auzit ca Ponta nici nu vbeste cu DDD…? In caz ca nu stii despre ce vbesc (sau daca stii tu ceva, stii dupa ureche, probabil), vezi mai sus – in cuprinsul topicului precedent, de fapt – cum explica unul dintre cei mai renumiti experti in dezinformare si intoxicare parabola calului troian.

  3. Marginalia non turpia Says:

    @ AVP
    Studiul este interesant. Fără premisa care m-a „șocat”.

    Dar…pentru cine funcționează mitul? În sensul că prin cine lucrează el in real, construind ceva. Câte procente din poporul român votează?

    That is the question.

  4. AVP Says:

    Reiau un pasaj din studiul autorului / autoarei fara nume (deocamdata), in care se explica destul de clar – zic eu – pentru cine si cum anume lucreaza mitul:

    Sorel a fost printre primii care au observat ca actiunea sociala a fiintelor umane necesita un cadru de referinta, adica un set de imagini relativ stabile prin care oamenii sa identifice trasaturile unei ordini superioare, dezirabile, ori explicatii pentru esecurile lor reale sau imaginare. Cu alte cuvinte, oamenii – sau cel putin oamenii obisnuiti, deci marea majoritate a oamenilor – au nevoie de mituri politice. Sorel a inteles perfect ca indivizii se angajeaza in politica nu pentru a atinge scopuri rationale, ci in numele unor imagini capabile sa le organizeze universul mental, sa le dea un sens si o utilitate vietii lor searbade, in care nu se intampla nimic spectaculos. Probabil insa ca Sorel se insela atunci cand proclama – pe linia gandirii marxiste a epocii lui – valoarea atotcuprinzatoare a mitului grevei generale, sa zicem, la fel si in privinta virtutilor sacrosancte, cathartice ale violentei, mult apreciate de Lenin. Insa intuitia sa corecta si net non-marxista s-a consumat atunci cand el a reliefat puterea mitului ca discurs sau poveste despre origini, miscare si directie, ca o sursa quasimetafizica de mandrie pentru dezmostenitii soartei, pentru loseri, si de consolare pentru eul umilit.[20] El a inteles ca indivizii nu pot accepta sa fie stigmatizati, umiliti sau nedreptatiti la nesfarsit, ci tanjesc mai mult sau mai putin fatis / constient sa se simta egali cu cei mai realizati indivizi din societate sau chiar superiori acestora. Sorel a fost primul care a facut observatia subtila ca valoarea mitului nu are nici o treaba cu fabula sau povestea mitului ori cu ‘adevarul’ pe care el – la prima vedere – il transmite, caci mitul transcende, in realitate, veridicitatea lui. In cazul mitului, nu importa daca povestea pe care el o nareaza este adevarata sau nu, caci avem de-a face propriu-zis cu basme, da, dar acestea sunt basme ce pot inspira maselor de cetateni obisnuiti emotii intense si frenetice sentimente, sunt basme ce descatuseaza energii si exalta rolul vointei umane. Miturile nu sunt descrierea banala a unei societati ideale, dorite in mod utopic de publicul larg, ci apeluri mobilizatoare – desi mobilizarea nu se face aproape niciodata explicit, ci uneori chiar si subliminal – la actiune. Ele sunt expresia palpabila a ceea ce Henri Bergson numea elan vital. Dupa Sorel : ‘Mitul nu poate fi refulat atat timp cat, in adancul lui, este identic cu convingerile unui grup, fiind expresia acestora in limbajul miscarii si, in consecinta, imposibil de analizat in planul descrierilor istorice’.

  5. AVP Says:

    Reiau aici si pasajul despre Calul Troian (pasajul se gaseste in notele lucrarii, de fapt, sorry):

    Vom reproduce aproape integral in aceasta nota de subsol – pentru frumusetea si exemplaritatea sa didactica – pasajul referitor la diversiunea ‘Calului Troian’ din celebrul tratat de dezinformare al lui Vladimir Volkoff, pp.26-29:// ‘Dupa zece ani de asediu, grecii inca nu reusisera sa ocupe Troia prin forta. S-au hotarat atunci sa recurga la ceea ce nu este, in prima instanta, decat un siretilic de razboi: au simulat ca se retrag spre Grecia, s-au imbarcat in vasele lor, dar s-au ascuns intr-un mic golf din apropierea cetatii. La plecare, ca din intamplare, au lasat in urma lor un gigantic cal de lemn, ‘mare cat un munte, cu coastele facute din brazi impletiti‘, cum se scrie in celebrul poem ‘Iliada’. L-au lasat acolo pur si simplu, fara nici cea mai mica explicatie. // Aceasta absenta a explicatiilor e foarte importanta, atentie, caci troienii care, incantati sa vada ca asediul incetase, au venit sa viziteze tabara parasita a grecilor si s-au pierdut in supozitii, cu privire la ciudatul cal de lemn, impartindu-se evident in doua tabere : partizanii si adversarii prazii de razboi, adica ai suportului dezinformarii – calul troian. Thymetes recomanda sa fie introdus in oras, pana in mijlocul cetatii ; Laocoon, dimpotriva, ‘se teme de greci, chiar si atunci cand aduc daruri‘ : el arunca, din rasputeri, ‘o lance enorma in coasta animalului si peste burta sa cu scanduri bombate. Lancea se implanta vibrand: astfel lovita, burta rasuna, iar din adancurile sale presupus goale se aude un geamat.‘ Enea, care istoriseste intamplarea, remarca: ‘Fara orbirea noastra, el – Laocoon – ne-ar fi impins sa infigem fierul in acel ascunzis al grecilor.‘ // Aceasta este o observatie foarte importanta. In realitate, intotdeauna exista mijloace de aparare contra dezinformarii. Dar, cel mai adesea, se prefera sa se cada prada orbirii, ceea ce, in termeni tehnici, echivaleaza cu consimtirea tintei. Sa retinem aceasta notiune.// Deci, troienii ezita. Soseste atunci Sinon, agentul de influenta. () Sinon – care in realitate era spionul grecilor, atentie – explica originea calului troian. Grecii – zice el -, care se facusera vinovati in fata protectoarei lor, zeita Pallas Atena, au construit calul pentru a-i aduce zeitei o ofranda de ispasire. Calchas, oracolul, a cerut ca lemnaria ‘sa se inalte pana la cer, pentru a nu putea sa intre pe poarta, nici sa fie introdusa intre zidurile Troiei‘, mod in care – nu-i asa ? – ofranda ar fi putut ‘sa readuca poporul troian sub protectia vechiului sau cult‘. Retineti: grecii – chipurile – nu vor cu nici un pret sa ajunga calul lor in Troia! Iar Sinon insista: ‘daca mainile voastre profaneaza aceasta ofranda adusa lui Pallas, va fi o uriasa nenorocire pentru imparatia lui Priam – pentru Troia ! () Dar daca il duceti, cu propriile voastre maini, in orasul vostru’ – atunci, vrea el sa spuna, va vor fi ingaduite toate sperantele Montajul e cat se poate de abil. // Colac peste pupaza, in acel moment, fie ca zeii insisi conspira la pierderea Troiei, fie ca hazardul e de partea grecilor, vin niste serpi uriasi care ii sufoca pe Laocoon si copiii lui, ceea ce este interpretat de asistenta ingrozita ca o pedeapsa divina pentru sacrilegiul pe care l-a savarsit Laocoon aruncandu-si lancea asupra calului consacrat lui insasi Pallas Atena. Sa zicem ca e o manifestare a fatalitatii, care sufla adesea in panzele dezinformatorilor competenti.// Opinia publica troiana, aflata in plina ezitare pana atunci, basculeaza complet in tabara optimistilor si cere sa fie adus calul, nu numai in oras si in cetate, ci chiar in templul lui Pallas, caci – iar aici se afla nodul intregii operatiuni de dezinformare – si troienii o adora pe Pallas si i-au inaltat un templu.// La care troienii isi sparg singuri zidurile cetatii ! Da, ei insisi, nu-i asa ca e jalnic ? ‘Toti se apuca de treaba. Sub picioarele colosului de lemn sunt puse roti alunecoase. Se intind franghii de canepa. Masina fatala trece de zidurile noastre, cu burta plina de oameni si arme.‘ Si – ceea ce este esential – ‘in jur, tineri baieti si fete canta imnuri sacre, bucurosi sa atinga odgonul‘ care le va grabi pieirea.// Se vede bine ca nu Lenin i-a inventat pe ‘idiotii folositori’, acei simpatizanti naivi ai idealurilor comuniste, care l-au ajutat sa raspandeasca revolutia in lume. De altfel, fenomenul care consta in a aplauda, in a favoriza propria distrugere, se intalneste frecvent. Asa numitul sindrom Stockholm, care pecetluieste complicitatea ostaticilor cu persecutorii lor (de ex., harakiri ai nobilimii franceze, in noaptea de 4 august, entuziasm al burgheziei ruse pentru revolutia din februarie 1917 etc.), participa la aceasta atitudine de leming care consta, pentru o colectivitate, in a se precipita intr-un neant crezut salvator.// Urmarea este previzibila. Imediat ce populatia este ‘cufundata in vin si somn‘, grecii ies din burta calului, gatuiesc santinelele si deschid portie orasului in calea intregii armate, revenita in secret. Jaful incepe.// Din punct de vedere al dezinformarii, aceasta istorie este de-a dreptul exemplara. Se regasesc apoape toate elementele tehnicilor de dezinformare.// Calul de lemn este suportul al dezinformarii, in speta. // Tema este protectia lui Pallas Atena, pusa la dispozitia poporului troian.// Transmisiunea e asigurata de agenutul de influenta, Sinon, care acrediteaza tema in fata poporului.// Tinerii cantareti de ambele sexe (uneori, tinerii sunt mai creduli decat batranii) asigura cutiile de rezonanta indispensabile actiunii. // Rezultat: consimtamantul populatiei este obtinut si se transforma intr-o adevarata psihoza – Enea, naratorul, vorbeste el insusi de ‘nebunie’ si ‘orbire’. Incepand din acest moment, intra in joc autodezinformarea, printr-un fenomen care nu se poate sa nu fie asociat cu vampirismul. La fel cum, conform legendei, orice om caruia i-a supt un vampir sangele devine el insusi vampir, dezinformatul devine dezinformator, uneori din candoare, dar adesea cu un entuziasm morbid, debordant, ca in propaganda si publicitate, pentru irational. () Astfel, impotriva sfatului lui Laocoon si al inteleptilor cetatii, troienii contaminati de dezinformarea care, initial, fusese numai opera lui Sinon, si-au contaminat concetatenii si s-au repezit cu totii spre propria lor osanda.// Profunda semnificatie a Calului Troian nu le-a scapat celor care au reflectat asupra manipularii opiniei publice. Saint-Marc Girardin scrie (cu referire la Revolutia franceza de la 1789): ‘Astfel inainta Revolutia : era Calul troian intrand in oras, in aclamatiile poporului‘. Or, exact acelasi lucru s-ar putea spune si despre Revolutia romana de la 1989, nu?

  6. AVP Says:

    Noapte buna. Mai vbim.

  7. Marginalia non turpia Says:

    Perfect. Acum, in vremuri banale, mitul il trăiesc – posibil (că n-avem studii empirice, de teren) – toți românii.
    La vot merge un mic procent din acești trăitori. Așadar, in contextul votării, mitul trăiește și lucrează IN REAL, INFLUENȚEAZĂ VIAȚA CETĂȚII prin câțiva oameni.
    La cei care nu merg la vot el este inactivat în REAL, ei încă mai cauta un salvator, sau, poate, îl găsesc în ei înșiși.

    Apropo, domnia ta trăiești mitul Salvatorului?

    Eu NU. Merg la vot pentru răul cel mai mic.
    L-am trăit doar in 1990, cand îl vedeam pe Rațiu Salvator.

  8. Marginalia non turpia Says:

    PS. Mica mea contribuție, mica mea idee originală: Cred ca mitul Salvatoruluie un pattern arhetipal, o matrice ori matriță, care, activat, genereaza figuri de Salvatori. Aplicabil și in politica.

    La mine personal e inactivat acum, eu nu am nici o imagine de Salvator politic in minte. Nici măcar acel om fără chip, Candidatul unic al dreptei. Un om mai mult sau mai puțin eficient va fi el, imho, nicidecum un Salvator.

    Poți lua în seamă sau nu vorbele mele, oricum e OK. Îți păstrez același respect, AVP.

  9. stely Says:

    AVP-recunosc, nu am avut rabdare sa citesc integral ambele texte . Cind am spus „Pacat de munca ta”, am fost cit se poate de sincera, stiind faptul ca asa cum nu am citit eu mai pot fi si altii care, fie nu au timp sa citeasca un material atit de vast , fie nu-i mai intereseaza.
    Studiul despre Mitul Salvatorului este foarte laborios, dar cred ca este folosit de oameni pregatiti ( consilieri ,sociologi )si platiti de politicieni, ca sa-i invete cum sa manipuleze multimea, in scopul cistigarii puterii politice .
    Da, pot fi si eu manipulata intr-un anume sens, dar cred ca nu intr-atat incit sa inghit de-a valma toate gogosile politicienilor. Cind l-am sustinut pe Traian Basescu , mai ales in cazul celor doua referendumuri de demitere , am avut perfect in minte motivele ce ma determina sa-l sustin. La al doilea referendum (2012) mi-am dat seama (si )singura, ca numai prin boicot va putea sa ramana la Cotroceni . Atunci erau foarte multi care spuneau ca este pierdut ca om politic, daca va avea multe voturi” pro demitere”, si ca mai bine ar fi sa-si dea demisia. Eu insa am spus ca trebuie sa mearga mai departe , intrucit are de terminat macar reforma in justitie , pe care o incepuse si parea ca este pe drumul cel bun. Reforma nu se mai putea continua cu USL &Voiculescu la putere , pentru simplu motiv ca i-ar fi schimbat din functie pe toti cei care se angajasera in lupta anticoruptie si care sustinuti de UE ,SUA erau girantii independentei justitiei. Asta a fost singurul scop ce m-a determinat sa-l sustin pe Traian Basescu sa revina la Cotroceni. Acum s-a dovedit ca am avut dreptate . Traian Basescu nu numai ca a reusit s-o mentina in functie pe Laura Codruta Kovesi , dar cu ajutorul CSM si al CC , a reusit sa consolideze independenta justitiei. Trebuie sa recunosti ca e o realizare foarte mare, si nu este singura. In relatia cu UE si SUA este un mare favorit . Este garantul mentinerii Romaniei pe Axa binecunoscuta (UE -SUA) .Prin urmare in acest sens l-am vazut pe Traian Basescu -Salvator. Mitul lui este autentic si nu fabricat de strategi, ca sa manipuleze un electorat dezimformat. . Parerea mea este ca altii au fost strategii ,insa in diabolizarea mitului Basescu (salvatorul justitiei) .Orice ai spune tu si altii ca tine , Traian Basescu va ramane in istorie ca un reformator si un occidental.
    Dar da , in ceea ce priveste povestea Calului Troian si folosirea ei ca strategie in politica dimboviteana, am avut si eu o supozitie inca de cind a fost daramat guvernul MRU prin asa -zisa motiune de cenzura .Stim cum a fost . A inceput prin plecarea din PD-L a lui Frunzaverde cu primarii lui cu tot , apoi a altor senatori si deputati ( majoritatea cu probleme in justitie) . Atunci am considerat ca Frunzaverde ar putea fi un Cal Troian intodus in PNL. Te las sa judeci daca am avut dreptate, in functie de ceea ce se intimpla in prezent pe scena politica . A, ar mai putea fi cineva un Cal Troian, dar te las pe tine sa-l identifici. In nici un caz nu este Dan Diaconescu. Asta este o hahalera care urmareste un singur scop : OTV-ul .

  10. stely Says:

    Revista Kamikaze
    Năstase: Doamne, știi ce voiam să te mai întreb?
    Dumnezeu: Eh?
    Năstase: Uite, îți las un plic aicea pe masă, nici nu știu ce-i în el… Dar zi-mi, chiar nu se poate rezolva cumva să ajung și eu în Rai?
    Dumnezeu: Ți-am mai spus, Adi. Îmi pare rău, voi nu puteți ajunge în Rai, indiferent de câtă șpagă ați da.
    Năstase: Care noi, hoții?
    Dumnezeu: Ei, nu, pentru hoți mai facem derogări.
    Năstase: Dar care? Țiganii?!
    Dumnezeu: Oho, pe romi îi primim pe toți vrând-nevrând, altfel ne arde CNCD-ul pentru discriminare.
    Năstase: Dar care noi, Doamne, că zău dacă mai știu ce mai sunt?
    Dumnezeu: Pe voi ateii, Adriene.
    Năstase: Doamne ferește! Dar cum să fiu ateu, din moment ce chiar acum vorbesc cu tine?
    Dumnezeu: Și ce-are una cu alta? Cu câți judecători ai vorbit tu la viața ta, și tot nu credeai că în România există justiție…

    http://www.kmkz.ro/de_ras/texte/a-doua-stenograma-a-unei-discutii-a-lui-adrian-nastase-cu-dumnezeu/

  11. Cinic Says:

    opaaa! Reveni Stely! Ori suferi de singuratate..mediatica???
    Cred si eu,ca doar troca e inchisa de vreo luna!
    Ar fi culmea sa ajungi iar sa pupi unde ai scuipat vreo doi ani.
    aa,felicitari pentru fortza aia cvivica.
    Succesuri!

  12. nikuelektriku Says:

    chiar ca’i luuuung!

    eu credeam, vazind atitea trimiteri biblio, c’o fi vorba de adevarata si ne-plagiata lucrare de doctorat a ponto-simpaticului prim ministru.

    si pentru simpatizantzii pempe de pe acest blog (si pentru ca memoria ne joaca feste la totzi), azi mi’am adus aminte cum a fost cu caderea ultra-reformatorului gubern boc, ala cu care’si tot dau in cap basisii pempisti cu blagistti pucisti: pentru ca o anumita duduca (care, din calitatea de membra a gubernului si adevarat prim ministru al lui, a cerut de nenumarate ori dimisia bocului) nu se vroea remaniata, absolut totzi ministrii au trebuit sa’si ee boccelutza, pentru a lasa in loc niste clone ceva mai tinerele si necunoscute, la alegere carora priministrul mru n’a avut absolut nici un cuvint de spus, ba dimpotriva, tot din cauza, sau datorita, ‘mneaei, care servea patria si atunci, ca si acum.

    nu va intereseaza asta, dar nu m’am putut abtzine sa nu impartasesc cuiva (putzini, da’ buni) toate astea, pina nu le uit iar!

    va pup!

  13. stely Says:

    @nikuelektriku, nu am intentia sa va contrazic . Stiu ca nu aveti de gind sa intrati in profunzimea evenimentelor de pe scena politica , deoarece v-ati format deja judecati, bazate nu pe principii si nici pe criterii cit de cit obiective. Eu nu o judec pe „duduca” dupa aparente si sabloane prestabilite de strategii taberei antibasescu. Au vrut sa-i faca un profil pe toate gusturile poporului -fie in genul Elenei Ceausescu , fie de tiitoare a Presedintelui , fie de toapa agramata etc.- si iata ca le-a reusit . Nu m-am asteptat ca chiar d-voastra sa cadeti in capcana strategilor partii adverse sau a lucratorilor din antenele lui Voiculescu. Ce ati invocat dvs sunt numai chestiuni de can-can si nu informatii certe (verificate). Singurul lucru verificat este caderea „gubernului” MRU prin motiune de cenzura – introdusa de PSD si PNL (aflate in opozitie) si votata de UDMR , minoritati precum si de senatori si deputati din PD-L . Ideea precum ca guvernul mru a fost sacrificat din start de dragul „duduchii”, datorita „clonelor tinerele si necunoscute”, este destul de simplista si nerealista. Faptul ca Voiculescu a pregatit cu lux de amanunte debarcarea lui MRU- platind la greu protestatarii din Piata Universitati , santajind parlamentari din PD-L cu diverse vulnerabilitati (vezi senatoarea Placinta ) sau mituind la greu primari din PD-L – este pentru dvs doar o bagatala . Viata a confirmat si inca , iata, confirma cine a fost la baza formarii acelei majoritati , care a creat premiza suspendarii(puciului)din fctie a presedintelui Traian Basescu , apoi referendumul de demitere, care stim cum a esuat. In tot ceea ce s-a intimplat si se intimpla azi pe scena politica rolul „duducii” a fost si este infim . Daca nu vedeti este pacatul dvs. Eu vad altceva, privind rolul ei, asa cum am vazut si rolul lui Frunzaverde. Am rabdare sa se limpezeasca putin scena politica . Nu arunc cu pietre si nici nu ma isterizez. Am incredere in luciditatea si pragmatismul lui Traian Basescu.

  14. Marginalia non turpia Says:

    @To whom it may concern

    Mor miturile toate, cu așa bobor…vorbitor. Despre Mitică s-a spus că incepe revoluția în berărie, iar la plecare a și uitat de ea. Cam așa ceva.

  15. nikuelektriku Says:

    asa se nasc miturile si legendele popoarelor.

    dupa cum am citit si in articole ale unor actuali si fosti sprijinitori ai lui dom dikta (printre care, daca nu ma ‘nsel, tapalaga), pedeleu’ a iesit din gubernarea aliantzei „DA”, asa cum a esit peneleul crinolin acuma, nu c’ar fi fost zvirlit afara pe motiv de monika (atunci dom dikta mai avea ceva boi p’acassa).

    la fel si cu caderea gubernului mru, care a avut, in prealabil, mai intii si mai intii, o cadere a gubernului boc, care se dorise, de fapt, o remaniere foarte larga, care ar fi cuprins’o si pe doamna.

    numai ca dinsa nu s’a dorit dusa fara ca totzi ai’laltzi sa plece.

    mai uitam, ce sa facem?

  16. Marginalia non turpia Says:

    @ To whom….

    Dans toutes les catastrophes…cherchez la femme!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s