Justitia tovilor si baietilor (10) – al doilea recurs

 

Aveţi mai jos recursul meu contra ciuntitei sentinţe, vai, a Tribunalului Olt, prin care am detaliat carenţele acestei hotărâri judecătoreşti şi i-am oferit Onoratei Curţi ocazia de a pronunţa o decizie realmente istorică, justiția română afirmându-şi astfel, cu adevărat, independenţa faţă de meschinele comandamente politice ale zilei acesteia. Dacă Onorata Curte mi-ar fi acceptat argumentaţia juridică pe care mi-am bazat capătul de cerere privind daunele morale şi materiale, înfrângând astfel ruşinoasele decizii ale Curţii Constiuţionale şi penibila decizie de Îndrumare a ICCJ, prin care Legea nr.221/2009 a fost golită de orice conţinut real, iar zeci de mii, dacă nu sute de mii de români, începând cu foştii deţinuţi politici sau cu urmașii acestora și cu rarissimii rezistenţi anticomunişti, au fost realmente umiliţi, la ordin politic-statal, evident, această posibilă decizie a Curţii de Apel Craiova ar fi constituit precedentul judiciar prin care s-ar fi pus în lucrare, în sfârşit, Dreptatea şi Adevărul clamate demagogic de criptocomunişti şi de criptosecurişti, iar mirunea nu s-ar fi întâmplat oricum, ci cu concursul glorios al justiţiei române  şi-n acelaşi timp europene, cu adevărat suverane şi independente. Aşa însă, după ce am luat cunoştinţă că prin Decizia nr.755 din 24.04.2014 Onorata Curte mi-a respins recursul nr.2 chipurile ca nefondat (încă nu cunosc motivele punctuale pentru care a făcut-o), nu-mi rămâne decât să sper că Europa, pe care am chemat-o în ajutor încă de acum 34 de ani, n-aşa? ne va face, cu voia Dreptului Judecător, dreptate. Doamne ajută!

+++++++++++++++++++++++++++++++++++

 

Dosar nr.3550/104/2012*

CERERE DE RECURS

formulată de recurentul Abălaru Viorel (Padina)

Onorată Curte de Apel,

Subsemnatul Abălaru Viorel, pseudonim literar Viorel Padina, domiciliat în Oraşul Corabia, …., Judeţul Olt, prin prezenta şi în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, cu sediul în Municipiul Slatina, str.Arcului nr.2, Judeţul Olt, introduc R E C U R S împotriva sentinţei civile nr.2025 din 11.12.2013, pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. 3550/104/2012*, sentinţă pe care rog să o desfiinţaţi parţial şi să o modificaţi, bazându-mă pe următoarele motive :

1)    hotărârea criticată se sprijină pe considerente contradictorii ori străine de natura pricinii ;

2)    hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Astfel, dacă în privinţa reţinerii caracterului politic al măsurilor administrative comise de regimul comunist din România contra subsemnatului considerentele şi decizia Tribunalului Olt sunt corecte, nu acelaşi lucru se poate spune, din păcate, şi despre decizia Tribunalului în privinţa capetelor mele de cerere privind dezdăunarea morală şi materială, pe care le-a respins din considerente contradictorii sau pur şi simplu inexistente, după o analiză sumară a probatoriului şi a argumentaţiei mele juridice.

În speţă, considerentul prin care Tribunalul îmi respinge daunele morale, de exemplu, e următorul: „tribunalul reţine că al doilea capăt de cerere formulat de reclamant – sub aspectul daunelor morale – nu poate fi primit atâta timp cât legiuitorul nu a modificat sau completat dispoziţiile art.5 ce a fost declarat neconstituţional”.

Or, e de observat că subsemnatul nu îmi bazasem cererea de dezdăunare morală pe art.5 din Legea nr.221/2009, întrucât e clar că acest text legal a rămas inaplicabil în urma amputării sale prin cele două binecunoscute Decizii ale Curţii Constituţionale, ci, formulând două ipoteze sau raţionamente juridice alternative, cerusem instanţei să mă dezdăuneze (moral şi material) fie în baza art.998-999 din Codul Civil în vigoare la data comiterii măsurilor administrative abuzive contra subsemnatului (considerând deci că prin Legea nr.221/2009 s-a produs o repunere a mea în termenul general de prescripţie prevăzut de vechiul Cod Civil), fie în baza art.1349 şi art.221, coroborat cu art.6 alin 5 din actualul Cod Civil (considerând că prin constatarea caracterului politic al măsurilor administrative abuzive ce s-au comis contra mea s-a creat o situaţie juridică nouă, care atrage după sine aplicarea noului Cod Civil, în vigoare la data naşterii acestei noi situaţii juridice).

Astfel, după cum am arătat în precizările la cererea de chemare în judecată, într-o primă ipoteză, raţionamentul meu juridic porneşte de la ideea că Legea nr.221/2009 a operat o repunere a subsemnatului în termenul general de prescripţie prevăzut de Decretul nr.157/1958, iar această instituţie juridică îmi permite să pretind pârâtului Statul Român, după ce instanţa de judecată va constata ­­– în urma soluţionării cererii mele imprescriptibile, de altfel – caracterul politic abuziv al măsurilor administrative luate de organele represive comuniste contra subsemnatului, să cer să fiu dezdăunat, însă nu în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ci în baza art.998-999 din Codul Civil în vigoare la data comiterii faptelor ilicite, contra mea, ale prepuşilor statului comunist (în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 6 alin. 2 din noul Cod Civil, potrivit cărora faptele juridice săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii lor – neretroactivitatea legii civile).

Ideea că Legea nr.221/2009 a operat o repunere în termenul general de prescripţie a fost agreată şi de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie [1], de altfel, dar şi de alte instanţe [2]. Nu se poate susţine, aşa cum au procedat unele instanţe de judecată, că Legea nr.221/2009 nu ar constitui un motiv suficient de temeinic pentru a aprecia că s-a produs, prin ea, repunerea în termenul de acţiune pentru valorificarea unor pretenţii întemeiate pe dispoziţiile art.998-999 din fostul Cod Civil, fiindcă – după părerea subsemnatului – chiar contextul în care a fost edictată această lege, precum şi structura tehnic-juridică a drepturilor pe care ea le conferă justiţiabililor impun concluzia că legiuitorul a intenţionat să-i repună în termenul general de prescripţie pe cei interesaţi. Astfel, din faptul că cele două tipuri de acţiuni puse prin Legea nr.221/2009 la dispoziţia celor ce au avut de suferit de pe urma prigoanei fostului regim comunist (şi anume: 1.dreptul de a cere instanţelor de judecată să constate caracterul politic al condamnărilor sau altor măsuri administrative abuzive la care au fost supuşi şi 2.dreptul de a cere să fie dezdăunaţi de Stat pentru condamnările sau măsurile administrative abuzive, cu caracter politic) sunt supuse unor regimuri juridice diferite, prima acţiune fiind declarată prin lege imprescriptibilă, iar a doua fiind prescriptibilă în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, rezultă că legiuitorul a operat, de fapt şi de drept, o repunere în termenul general de prescripţie, prevăzut de fostul Cod Civil, aşa cum a fost modificat prin Decretul nr.157/1958 privind prescripţia extinctivă, căci ce altceva s-ar fi putut întâmpla ? Dacă legiuitorul ar fi dorit să creeze un drept accesoriu special, care să fie legat exclusiv de dreptul principal statuat prin art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 221/2009 (deci de dreptul de a se cere constatarea caracterului politic al condamnărilor penale sau măsurilor administrative abuzive comise pe timpul comunismului), atunci ar fi statuat că şi dreptul accesoriu de a cere despăgubiri este imprescriptibil, ca şi dreptul principal, pe care l-a statuat de la bun început ca fiind imprescriptibil, însă realitatea este că prin art.5 alin. (1) din Legea 221/2009 acţiunea de a solicita despăgubiri este declarată prescriptibilă în 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, acest termen de 3 ani fiind, deloc întâmplător, chiar termenul general de prescripţie pentru acţiunile cu caracter patrimonial, aşa cum era prevăzut în Codul Civil atunci în vigoare.

Şi deci, din moment ce legiuitorul însuşi a procedat la repunerea mea – şi a oricărui justiţiabil interesat – în termenul general de prescripţie prevăzut de vechiul Cod Civil, înseamnă că pretenţia să fiu despăgubit moral şi material pentru prejudiciile suferite în baza art.998-999 din vechiul Cod Civil este pe deplin legitimă. De altfel, chiar din faptul că Legea nr.221/2009 a avut o aplicabilitate limitată în timp, de la bun început, iar această limitare în timp coincide, în privinţa dreptului de introducere a unor acţiuni cu caracter patrimonial, în baza art. 5 alin. (1) din lege, cu termenul general de prescripţie, arată că legea respectivă n-a avut alt scop decât de a-i repune în termenul general de prescripţie pe cei care, din nu importă ce motive, nu beneficiaseră până în acel moment de legile reparatorii anterioare (Decretul-lege nr.118/1990, OUG nr. 214/1999, Legea nr.10/2001, Legea nr.247/2005 şi de altereglementări asemănătoare). Subliniez încă o dată că dacă legiuitorul ar fi dorit să creeze doar un drept accesoriu special, legat de dreptul principal de a se cere constatarea caracterului politic, atunci ar fi decretat şi acest drept accesoriu imprescriptibil, ca şi dreptul principal. Însă realitatea juridică este că în timp ce dreptul principal subzistă, iată, şi după ieşirea din vigoare a Legii nr.221/2009, prin ultraactivarea acestei legi, care l-a declarat imprescriptibil, dreptul accesoriu se va fi stins deja, pentru cei ce n-au introdus acţiunea de dezdăunare la timp, în termenul general de prescripţie prevăzut de Codul Civil.

2) Într-o a doua ipoteză, alternativă, raţionamentul juridic se bazează pe ideea că dreptul meu de a cere despăgubiri de la pârâtul Statul Român se naşte nu în momentul în care au fost comise măsurile administrative abuzive contra mea, ci la momentul în care o instanţă de judecată imparţială constată, ulterior, caracterul politic al acestor măsuri, acceptând cererea mea principală, în speţă, iar în această ipoteză cererea mea de dezdăunare, accesorie cererii principale, nu se bazează pe art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, dar nici pe art.998-999 din vechiul Cod Civil, ci pe art. 1349 şi art. 221 din noul Cod Civil, aşa cum de altfel a reţinut în considerentele Deciziei de Casare cu Trimitere nr.4014/2013 chiar Curtea de Apel Craiova.

După părerea mea, aplicarea în timp a legii civile, în această ipoteză alternativă, se face în conformitate cu art. 6 alin. (5) din noul Cod Civil, unde se stipulează: „Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare” (sublinierea din textul legii îmi aparţine). Or, în momentul în care în speţa de faţă se va constata caracterul politic al măsurilor administrative abuzive comise contra mea de organele represive ale fostului regim politic din România, acest act va constitui o situaţie juridică nouă, născută după intrarea în vigoare a Codului Civil actual, ceea ce-mi va conferi dreptul la acţiune, în baza art. 221 şi art. 1349 din Codul Civil în vigoare, pentru cererea mea, accesorie celei principale, şi anume pentru cererea de acordare a unor despăgubiri morale şi materiale pentru prejudiciile determinate de faptul că m-am împotrivit, în înţelesul legii, fostului regim comunist.

În acest sens, reamintesc că potrivit art. 221 din Codul Civil în vigoare „Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, în aceleaşi condiţii ca persoanele juridice de drept privat”, iar potrivit art. 1349 „(1) Orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. // (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. // (3) In cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului”.

Precizez că aceleaşi argumente sau raţionamente juridice le-am folosit şi pentru a-mi justifica despăgubirile materiale pe care le-am pretins, pentru cuantificarea cărora am cerut,în plus,să se efectueze o expertiză de specialitate (v.pag.9-10 din precizările la acţiune), motivând că manuscrisele care mi-au fost reţinute de Securitate, aşa cum am dovedit, au nu doar o importanţă literară subiectivă, ci au devenit, în mod obiectiv, documente de patrimoniu cultural, făcând parte dintr-un eveniment unic din istoria recentă a României: respectiv din istoria „Apelului către Europa”, adică a „singurului text vădit anticomunist produs de un intelectual român în anii 80” (aşa cum s-a exprimat un cercetător).

Or, instanţa de judecată a răspuns cu totul nesatisfăcător argumentaţiei mele juridice şi cererii de a se administra o expertiză, ignorându-le sau omiţându-le cu seninătate, încălcând legea sau făcând o aplicare greşită a legii, astfel : „Cererea în pretenţii formulată de reclamant nu poate fi primită nici prin prisma dispoziţiilor ce reglementează răspunderea delictuală, deoarece acestea din urmă au caracter general şi nu se aplică cu prioritate faţă de cele speciale, instituite de Legea nr.221/2009. Pe de altă parte, chiar trecând peste acest aspect, întinderea despăgubirilor solicitate nu a fost dovedită”.

Or, este limpede că la data formulării precizărilor la acţiune, în urma casării deciziei anterioare a Tribunalului Olt şi retrimiterii spre rejudecare a speţei de faţă, Legea specială nr.221/2009 era ieşită din vigoare şi nu mai putea avea prioritate, în speţă, pe de o parte; iar pe de altă parte, eu am cerut dezdăunarea în două ipoteze alternative distincte : fie – în prima ipoteză – aceea în care se aplică art.998-999 din vechiul Cod Civil, considerându-se că am fost repus în termen prin legea nr.221/2009, fie (în a doua ipoteză) că sunt aplicabile art. 1349 şi art. 221 din noul Cod Civil, caz în care aplicarea în timp a legii civile se face în conformitate cu art. 6 alin. (5) din noul Cod Civil (unde se stipulează: „Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare”), iar în momentul în care în speţa de faţă se va fi constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive comise contra mea, acest act va fi constituit dejao situaţie juridică nouă, născută după intrarea în vigoare a Codului Civil actual, ceea ce-mi conferea dreptul de a cere şi de a obţine, în baza art. 221 şi art. 1349 din Codul Civil în vigoare, despăgubiri morale şi materiale pentru prejudiciile determinate de faptul că m-am împotrivit, în înţelesul legii, fostului regim comunist.

Or, despre acest ultim argument juridic, cât şi despre faptul că subsemnatul am cerut să se efectueze o expertiză de specialitate spre a se determina cuantumul despăgubirilor materiale onorata instanţă nu ne spune – din păcate – nimic, încălcând sau aplicând greşit legea.

Depun prezentul RECURS însoţit de două noi probe din care rezultă că daunele pe care mi le-a produs regimul comunist prin măsurile administrative comise împotriva mea nu sunt lipsite de importanţă (prima probă), precum şi că acţiunea mea dizidentă intitulată „Apel către Europa” e de certă importanţă pentru istoria regimului comunist din România şi pentru istoria Iepocii, în general (a doua probă), astfel:

1)     Proba nr.1 : un extras din articolul „Viorel Padina, poetul unei singure cărţi[3] de Cosmin Ciotloş[4], reprezentând un capitol din teza de doctorat susţinută de unul dintre cei mai promiţători tineri critici şi cercetători literari români, în care autorul constată (alături de alţi autori, despre care am făcut referire în precizările la acţiune) că întârziera publicării „Poemului de oţel” a avut consecinţe iremediabile asupra unei posibile cariere literare de succes: „Dar adevăratul înţeles al articolului e altul. În loc să fie un certificat de naştere (cum se întâmplă la nivel simbolic cu orice debutant), cronica înregistrează, de fapt, un deces. Două sunti deile forte ale acestuia: una, legată de destinul (tragic, în fond) al Poemului de oţel, cealaltă, referitoare la „vocea” particulară (sau, altfel spus, la stilistica) lui Padina. Fiecare dintre ele merită un comentariu  amănunţit. // Implicarea „soartei” i-a fost cel mai probabil dictată criticului de câteva cazuri majore ale literaturii române. Istoria ieroglifică sauŢiganiada înprimul rând. Editate mult după momentul redactăriilor, ambele au ajuns, în cele din urmă, să fie considerate capodopere (chiar dacă, prin forţa lucrurilor, nişte capodopere fără consecinţe). La data când reparaţia morală s-a produs, scrisul românesc evoluase suficient cât să nu mai depindă de reuşitele majore ale acestor doi solitari. Succesul lor a fost unul mai degrabă interpretativ, căci emulaţie n-au produs până foarte târziu (dar asta doar în ce-o priveşte pe ultima, exploatată subtextual în Levantul lui Mircea Cărtărescu). Nu sunt singurele exemple posibile. În aceeaşi Istorie critică, Nicolae Manolescu face dreptate unor opuscule pe drept cuvânt revoluţionare, de felul poemului dramatic Occisio Gregorii saur omanului (cu autor incert) Catastihul amorului. Exersat fiind, aşadar, în asemenea recursuri, el are, totuşi, conştiinţa cauzei pierdute. Recuperarea lui Padina se dovedea cu atât mai dificilă cu cât entropia sistemului era deja cu mult mai mare. Întârzierile nu se mai măsoară, ca altădată, în secole sau decenii. Sunt de ajuns, pentrua ceasta, şi câţiva ani. O spune limpede şi nu fără regret: „Există între Cărtărescu şi Padina unele frapante asemănări, pe care, din păcate, intarzierea Poemului de oţel le transformă în epigonisme. În zadar vin eu acum şi afirm că o poezie ca urmatoarea a fost scrisă înainte de poeziile din Faruri, vitrine, fotografii şi că Padina n-avea nici o cunoştinţă de Cărtărescu atunci cand a pus-o pe hârtie.”

2)     Proba nr.2: un extras din rezumatul tezei de doctorat intitulate „Istoria Cenaclului de luni”, de Daniel I.Puia Dumitrescu, teză alcătuită pe baza unei documentaţii laborioase la CNSAS [5] : „Din acest capitol reise clar faptul că dosarele existente ale membrilor Cenaclului de Luni constituie surse foarte valoroase de informaţii nu numai pentru cercetarea de faţă. Ele dau o notă oficială istoriei pe care am conturat-o aici, istorie care a fost construită în special pe baza mărturiilor participanţilor intervievaţi. Mai mult decât atât, credem că există elemente de noutate care nu pot fi trecute cu vederea – după cum sunt informaţiile din declaraţiile unui Viorel Abălaru / Padina, după cum sunt fişele întocmite de Inspectoratele Judeţene şi de Serviciul de Securitate al Municipiului Bucureşti – elemente care vor ajuta la o mai bună înţelegere nu numai a fenomenului, ci şi a epocii în care acesta a avut loc.”

Faţă de cele sus-arătate, rog să binevoiţi a-mi admite recursul şi : a) fie să casaţi decizia Tribunalului Olt cu trimitere spre rejudecare, sub aspectul stabilirii întinderii daunelor materiale şi morale ce mi se cuvin pe baza faptului că se va fi constatat caracterul politic al măsurilor administrative comise contra mea de fostul regim comunist, fie b) să modificaţi hotărârea, în sensul admiterii cererilor mele de dezdăunare morală şi materială, al căror cuantum îl las, numai în această ultimă situaţie, la aprecierea Onoratei Curţi de Apel.

Doamne ajută !

Viorel Abălaru (pseudonim literar Viorel Padina)

[1] „Dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 au operat o repunere a reclamantului în termenul general de prescripţie de 3 ani pentru a solicita despăgubiri pentru suferinţele cauzate prin condamnare.”, ICCJ, Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, Decizia nr.3827 din 10.05.2011, http://www.iccj.ro/cautare.php?id=62654

[2] „Curtea apreciază că termenul de prescripţie nu începe să curgă la data de 01.01.1990, potrivit dreptului comun [art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 şi art. 1886 C. civ.], ci de la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, care a procedat la repunerea în termen a persoanelor îndreptăţite la despăgubiri pentru bunurile confiscate”, Curtea de Apel Timişoara, Decizia civilă nr. 837/R din 07.09.2011, http://legeaz.net/spete-civil/despagubiri-materiale-solicitate-in-baza-837-2011

[3]Cosmin Ciotloş, „Viorel Padina, poetul unei singure cărţi”, Viaţa Românească, nr.9-10 / 2013, http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/87_via-a-romaneasca-9-10-2013/32_comentarii-critice/1607_viorel-padina-poetul-unei-singure-car-i.html

[4]UniversitateaBucureşti, CosminCiotloş, Curriculum Vitaehttp://www.unibuc.ro/n/organizare/dirresumane/post-vaca/desf-conc-orga-in-facu/docs/2014/feb/06_13_06_17Cosmin_Ciotlos_Curriculum_vitae_pentru_CD.pdf

[5] Daniel I.PuiaDumitrescu, „IstoriaCenaclului de luni”, UniversitateaTransilvania din Braşov, 2013, http://www.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri%20de%20doctorat/Rezumate/PuiaDumitrescu.pdf

Anunțuri

9 răspunsuri to “Justitia tovilor si baietilor (10) – al doilea recurs”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Din câte am înțeles eu, de la mai tineri mei consilieri în probleme juridice, hățișurile legii pot fi tot atâtea prilejuri de a comite o ne-dreptate.

    Cine profită așadar maximal de pe urma legislației noastre? Torționarii ori torționații? În care parte se apleacă balanța veniturilor? Aud?!

  2. Marginalia non turpia Says:

    ERATA: mai tinerii

  3. Tina B Says:

    O epopee tragica! Totul ar fi putut sa fie atat de simplu…un adevar atat de evident, de o evidenta orbitoare, as indrazni sa spun.
    Da, repet, parcursul tragic al unui poet si disident adevarat.

  4. Marginalia non turpia Says:

    Da, Tina B.

    Cei ce mă revoltă sunt compatrioții care pot condamna un poet când își cere drepturile materiale, dar nu condamnă foștii activiști, torționari, colaboraționiști și cum li se mai poate zice, pentru pensiile indecente la care noi toți contribuim, cu 16 ori alte procente.

    Doar cu 50 000 de euroi să fi devalidat ei statul român până acu?

    Domnilor tovi, poeții nu trăiește cu aer!

  5. AVP Says:

    Multumesc pentru solidaritatea care va face cinste, doamnelor. Cat despre cartitorii de pe margine, titircii inima-rea ar carti chiar si daca ar fi vorba de Benn Stada pe-aci. Neamul pizmei si-al trecatoarei nimicnicii.

  6. stely Says:

    @AVP, cum sa nu existe „cirtitori” la asa comentariu ?
    „O epopee tragica! Totul ar fi putut sa fie atat de simplu…un adevar atat de evident, de o evidenta orbitoare, as indrazni sa spun.
    Da, repet, parcursul tragic al unui poet si disident adevarat.”

  7. AVP Says:

    Postare noua.

  8. AVP Says:

    Stely, iar ai venit aici fara bilet de voie de la coamndantu parisian (nu spui tzine, persoana insemnata…oops) ? 🙄 Si vezi ca ‘tragic’ nu inseamna doar ceea ce presupui tu, cuvantul are un spectru mai larg in estetica. Carcotiti, carcotiti, dar fiti (mai) cititi, please.

  9. Cinic Says:

    Carcotiti, carcotiti, dar fiti (mai) cititi, please.,acumon cher,puteai sa-i spui asta acu fo 2 ani cind era fanitza ta! acu e cam tirziu!deh,partizanatu asta,atunci ori ai fost indulgent ori acu prea exigent! ca de la stely ceri cam mult,ea citeste goagaleste dupa sfatu lu vanghele,,da golurile din cultura pe care trebuia sa o aibe,nu le va umple in veci!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s