Justitia tovilor si baietilor (5) – intampinarea paratului si replica mea

 

Din două, una : ori oamenii ăştia – mă refer la reprezentanţii judiciari ai pârâtului Stat şi la judecătorul şi procurorul de la instanţa de fond – au fost de o incompetenţă jenantă, în speţă, fiind incapabili să facă distincţie între două ipoteze legale relativ simple, accesibile oricărui jurist cât de cât alfabetizat, darmite unui magistrat de tribunal, fie el şi ex-miliţian (respectiv, distincţia dintre art.3 lit. a-f din Legea 221/2009 şi art.4 alin.2 din acelaşi text legal), ori au fost de o totală rea-credinţă, refuzându-mi dreptatea doar pentru că eu sunt un fost rezistent anticomunist, iar ei sunt ce-au fost. Tertium non datur! (avp)

++++++++++++++++++++++++++++++++++

p.1

p2

p3

 

++++++++++++++++++++++++++++

Curtea de Apel Craiova

Dosar nr.3550/104/2012

Termen : 17 aprile 2013

RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE

Onorată Curte de Apel,

Subsemnatul Abălaru Viorel (Padina), domiciliat în Corabia ……… Judeţul Olt, recurent în cauză, văzând întâmpinarea depusă de intimatul Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, formulez următorul răspuns :

1. În primul rând, îmi permit să apreciez că intimatul reiterează în mod superfluu – în întâmpinarea sa – un lucru ştiut deja de toată lumea, din păcate, respectiv faptul că prin nişte binecunoscute şi regretabilele decizii ale CC a României au fost declarate drept neconstituţionale dispoziţiile art.5 alin.1, lit.a) din Legea nr.221/2009, cu privire la daunele morale prevăzute de această lege, însă întâmpinarea nu spune absolut nici un cuvânt despre faptul că subsemnatul am cerut să mi se acorde daune morale şi materiale nu doar în baza art.5 alin.1, lit.a) din Legea nr.221/2009, ci şi bazându-mă pe principiile răspunderii civile delictuale din Codul Civil, cerere perfect admisibilă în speţă, după părerea mea, atât datorită faptului că a fost formulată până la sfârşitul dezbaterilor de la instanţa de fond, cât şi pentru că îndeplineşte toate condiţiile răspunderii civile delictuale, această cerere nefiind nici prescrisă, totodată, întrucât Legea nr.221/2009 a operat o repunere în termen pentru toată panoplia de cereri vizând obţinerea unor daune civile pentru prejudiciile – morale sau materiale – cauzate cetăţenilor de fostul regim comunist, după ce se va fi constatat caracterul politic al măsurilor represive, la care au fost supuşi cetăţenii petenţi.

2. În al doilea rând, în privinţa despăgubirilor materiale, intimatul comite o confuzie sau inadecvare, socotind că „numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparaţie nr.10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, poate fi solicitat în temeiul art.5 alin (1) lit.b ) din legea nr.221/2009”, fiindcă, chipurile, „numai aşa se justifică trimiterea expresă făcută de legiuitor, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005”.

Or, după cum s-a decis în numeroase speţe rămase definitive şi irevocabile din practica judiciară, lucrurile nu stau deloc aşa de simplu cum îşi imaginează petentul intimatul. Astfel, potrivit legii speciale nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita unei instanţe judecătoreşti competente (citez în continuare din textul legii 221/2009, cu sublinierile de rigoare, care îmi aparţin) „acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al masurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare”.

Din analiza textului legal citat mai sus rezultă că legea face distincţie clară între bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare, pe de o parte, şi cele confiscate „ca efect al măsurii administrative”, cum este cazul celor din speţa de faţă, pe de altă parte.

„Astfel – aş cum s-a motivat deosebit de clar şi de pertinent într-o speţă din cadrul Curţii de Apel Timişoara [1] –, „dacă în cazul confiscării bunurilor prin hotărârea de condamnare problema acordării despăgubirilor este destul de simplă, din punctul de vedere al instanţei de judecată, întrucât aceste bunuri sunt menţionate ca atare în hotărârea de condamnare, în cazul confiscării bunurilor ca efect al măsurii administrative, problema acordării despăgubirilor este mai complicată, deoarece confiscarea, respectiv preluarea bunurilor fără plată de către stat, s-a realizat în fapt, fără existenţa unui act administrativ în acest sens. // Pe de altă parte, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) nu pot fi interpretate în sensul că intră în categoria bunurilor confiscate pentru care se pot acorda despăgubiri în echivalent doar bunurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât această interpretare adaugă la lege, ceea ce nu poate fi admis. // Trimiterile legiuitorului în art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 la Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005 au fost făcute cu scopul de a excepta acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, care au fost deja restituite sau pentru care s-au primit despăgubiri în baza Legii nr.10/2001 şi Legii nr.247/2005, pentru a evita o dublă despăgubire. // Cu alte cuvinte, textul nu trebuie interpretat limitativ, restrictiv, pentru că nu se impune această interpretare din punct de vedere gramatical şi logic, ci trebuie interpretat în sensul că persoanele care au făcut obiectul unei condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic sunt îndreptăţite la acordarea de despăgubiri în echivalent pentru orice bunuri mobile sau imobile ce le-au fost confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, cu excepţia bunurilor pentru care au primit deja despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005” (sublinierile îmi aparţin – avp).

3) În fine, în al treilea rând, deci cu privire la nerecunoaşterea de către instanţa de fond a caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva mea de către organele fostei Securităţi (sau de alte organe administrative din „Iepocă”, în spatele cărora se poate observa uşor „mâna lungă a Securităţii”, cum se spune), intimatul este şi mai confuz în întâmpinarea sa, continuând să susţină că măsurile administrative care au fost luate împotriva subsemnatului (şi pe care le-am menţionat atât în cererea introductivă de instanţă, cât şi în cererea de recurs) nu ar face parte dintre măsurile limitativ menţionate în art. 3 (lit. a-f) din Legea nr. 221/2009, pe când în realitate, în speţă, nu e vorba de acest text de lege, ci de textul cuprins în art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 (unde se stipulează: „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art.1 alin.3 se aplică în mod corespunzător”) !

Aşa cum am precizat şi în cererea mea de recurs, e indubitabil că instanţa de fond a încălcat sau a aplicat greşit legea, refuzând în mod cu totul dubios – o spun acum ! – să recunoască cel puţin caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva mea de fosta Securitate, deşi avea la dispoziţie art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 (pe care judecătorul fondului chiar l-a şi citat, la un moment dat, în cuprinsul hotărârii sale!) şi dispunea, totodată, de numeroase şi indubitabile probe din care reieşea în mod clar că organele fostei securităţi au întreprins împotriva subsemnatului o serie de măsuri represive (ca urmare a faptului că eu îmi exprimasem – în înţelesul art.2 alin 1 din OUG nr.214/1999, la care face trimitere art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009, citat în art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 – „protestul împotriva dictaturii, terorii comuniste, precum şi a abuzului de putere a celor care au deţinut puterea politică”, militasem „pentru democraţie şi pluralism politic”, pentru ”respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, ba chiar făcusem „propagandă pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989”, manifestându-mi, în orice caz, „împotrivirea faţă de aceasta”), măsuri securistice pe care instanţa de fond le şi enumeră ca atare, chiar dacă doar parţial, în considerentele sale (citez: „Este adevărat că reclamantul a depus la dosar înscrisurile intitulate Plan de măsuri, proces verbal de percheziţie, adresa nr.004975/19.10.1981, Raport înregistrat sub nr. 1372/25.01.1986, emise de Organele fostei Securităţi a Judeţului Olt, din care rezultă că împotriva sa s-au deschis dosare de urmărire informativă, a fost efectuată o percheziţie la reşedinţa sa din comuna Izbiceni…”), cu toate acestea – şi în mod de-a dreptul bizar, repet ! – instanţa a apreciat că (citez din nou) „nici unul din aceste documente nu se întemeiază pe unul sau mai multe dintre actele normative menţionate în art. 3 lit a-f din Legea nr.221/2009”. De parcă ar fi fost vorba de art.3 lit. a-f din Legea 221/2009, iar nu de art.4 alin.2 din această lege !

Faţă de cele sus-arătate şi având în vedere ansamblul probatoriului din cauza de faţă, rog respectuos să admiteţi recursul şi să binevoiţi a modifica sentinţa criticată în sensul de a-mi admite cererea de la judecata de fond aşa cum am formulat-o – sau la aprecierea dreaptă şi înţeleaptă a Onoratei Curţi de Apel –, ori, dacă veţi considera necesară administrarea unor probe suplimentare, eventual a unei expertize de specialitate privind întinderea daunelor ce mi se cuvin, să binevoiţi a casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare la prima instanţă.

Sunt şi eu de acord cu judecarea pricinii în condiţiile art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă aplicabil în speţă.

Doamne ajută !

Abălaru Viorel (Padina)

 

[1]E vorba de Decizia civilă nr. 1097 din 5 octombrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3710/30/2010, a Curţii de Apel Timişoara, decizie citată pe siteul (http://legeaz.net/spete-civil/despagubiri-materiale-solicitate-in-baza-1097-2011)

 

Anunțuri

3 răspunsuri to “Justitia tovilor si baietilor (5) – intampinarea paratului si replica mea”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Știindu-te poet, au pus-o la punct și pe iubita domniei tale, limba română:
    ”Fiind necesar a se va ține seama” etc. etc. etc.

  2. bogdan Says:

    Hai sa zicem ca reprezentantii judiciari ai statului, mai precis prepusii de la Directia de Finante Olt, aveau interesul marunt ca sa nu piarda procesul in speta si de aceea s-or fi prefacut ca nu pricep ca articolul 3 lit. a-f zice una, iar articolul 4 alin.2, aplicabil in cazul de fata, zice cu totul alta. Insa niste magistrati cu experienta de Tribunal, respectiv judecatorul Ion Barbu si procurorul Aspra Daniela, care pana in octombrie 2012, cand s-a prountat Tribunalul Olt in cauza AVP, judecasera zeci de alte cazuri pe Legea nr.221/2009, n-au nici macar scuza incompetentei, vai. Este clar ca acestia din urma au actionat premeditat, refuzand pur si simplu, probabil din resentiment criptosecuristic, sa constate caracterul politic al masurilor represive pe care fosta Securitate le-a luat contra lui AVP, respectivii magistrati ocolind legea fara niciun pic de teama sau de rusine (de parca ne-am afla in anii 80, iar nu in vremea noastra, care o mai fi si aia).

    Avea dreptate Corneliu Turianu, fost inalt magistrat, senator si presedinte al CNSAS: „Justitia a fost umpluta cu militieni” (si cu securisti, desigur):

    http://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/justitia-a-fost-umpluta-cu-militieni-corneliu-turianu-vrea-sa-scrie-o-istorie-romantata-a-cnsas-si-sa-i-schimbe-legea-597714.html#

  3. AVP Says:

    Thank you, my friends.

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s