A scrie în postmodernitatea târzie

Mulţi scriitori – unii dintre ei cel puţin silitori, dacă nu copleşitori, asta ca să-i excludem din start pe scribăieţii minori ori pe simplii amatori – încă nu percep că-n era New Media opera lor se va scrie în principal aici, în hypersptz, în timp ce cărţile din lumea de hârtie nu vor mai fi într-o bună zi decât un luxos erzaţ sau o altă afacere dintr-un pragmatic spaţ. A scrie poezie în postmodernitatea târzie înseamnă pur şi simplu a-ţi transfera realitatea-ţi vie, fie ea şi-o ceartă cu nevasta în bucătărie, o discuţie cu amicii cilibie ori, din contra, căcănie, o analiză politică fistichie sau o novissimă filosofie într-un hypertext pe pixelie, care să constituie pentru lista-ţi de friends or de friends of friends, dar şi pentru publicul cointeresat un pretext nu doar de meditat, de admirat, de distrat sau de înjurat, ci și – sau mai ales – de creat pe faţă sau pe blat (fie şi prin criptoplagiat, cum fac cei nebuniți după „celebrul citat”) întru eul interconectat, antonimul eului interiorizat din iepoca individualismului îndepărtat. Da, Netul ne va mântui rapid de minciuna că odată cu noi piere lumea, reamintindu-ne că suntem deja un unic organism de preste 7 miliarde de-acuma, în care toți și toate sunt totuna, chiar dacă io sunt aici, iar altul / alta tocmai priveşte Luna de pe Chomolungma și piere – aparent – ca spuma…

Am scris, de altfel, despre chestiuța asta care transcende literatura & estetica, păi cum drea, încă din vremea de pionierat a Internetului.Ro, pe când încă nici Web 2.0 nu exista (sau nici corifeilor Net-ului de aiurea încă nu le era clar ce e cu entitatea asta) ; din păcate, am impresia că boierii minții, unii dintre ei adevărate autorități în domeniul lor, trec pe lângă descoperirea mea ca pasărea colibri în zbor, cu ochii după gâze colorate ca gușa papagalilor, nu după harul înconjurător, ce-ar putea să satisfacă foamea întregului bobor al formelor vii, nu doar păsăruicile colibri sau de orice soi ar fi…

Scrieți pe pixeli, dar nu orice prostii, mey, copii 🙂

 

Anunțuri

3 răspunsuri to “A scrie în postmodernitatea târzie”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Tot ce spui îmi sună bine. Mishto project!
    Un soi de ”happening art” virtuală. Când se lasă cu scandal, zici că e vie lumea lui Caragiale.

    Dar eu sunt ”old fashioned”, iubesc mireasma cărților de hârtie, respect autorlâcul și responsabilitatea lui individuală, mă emoționează târgurile de carte și-mi place să răsfoiesc orice în podul de la Cărturești.

    Iertare, Poesele!

  2. AVP Says:

    Bine, te iert. Mai vbim.

  3. AVP Says:

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s