La moartea lui Traian T.Cosovei

Când mă pregăteam să scriu iarăși despre Sărbătoarea Anului Nou din copilăria-mi pământească, poveste pe care o amânasem dintr-un motiv sau altul, în orice caz nu pentru că m-ar fi împiedicat vreo poruncă sau treabă lumească, iată-mă silit să scriu un necrolog la un prieten din copilăria-mi poeticească, așadar la moartea lui Traian T.Coșovei, vai, a cărui incredibilă încetare din viață în prima zi a noului an 2014 îi va fi șocat pe toți cei care l-au conoscut, chiar și pe cei care începuseră să observe mai de mult pe chipul poetului ce ne păruse veșnic tânăr și ferice înfricoșătoarele semne ale trecerii nefiresc de rapide a timpului său individual, care de la un moment dat încolo părea să se fi aburact pe un clonț de rubin fatal, deplasându-se spre virtual cu viteza luminii din realul abisal.

Nu cred că îi pot aduce regretatului amic un omagiu mai sincer – sincer, da – decât acela pe care i l-am mărturisit încă în plină viață fiind, într-o epistolă din 25.07.85, la 30 de anișori ai lui și la 34 ai mei ; cei ce nu se vor împiedica de aparentele-mi nepotrivite parole de acolo despre prietenul nostru comun, de atunci și dintotdeauna, deci despre Marele Nini, vor înțelge că acela era modul meu de a-mi arăta iubirea și prețuirea pentru doi importanți poeți, ambii reprezentând adevărate buzdugane ale generațiilor lor literare, tale quale.

ttc

ttc2

Post scriptum. Cine n-are răbdare să citească epistola în duplicatul ab ovo de mai sus, poate ceti transcrierea ei parțială aici. TTC nu mi-a răspuns atunci și nici nu mi-a trimis articolul cerut, însă voi fi făcut rost de art de la Călin Vlasie, care îl păstra întâmplător, iar după „revoluție” îl voi fi regăsit în dosarul meu de la CNSAS, depus acolo de vreun turnător de ocazie și subliniat în pasajele dușmănoase de către băieții „admiratori”, cetitorii noștri iepocali. Am multe amintiri luminoase despre TTC, pe care poate le voi pune cândva pe hârtie, și nu regret decât un singur lucru, helas : faptul că după ce am restabilit un contact amical pe Facebook, acum doi-trei ani, la un moment dat îl voi fi deletat pe TTC de pe lista mea de friends, iritat de faptul că el îmi tăiase o replică mai acidă despre Florin Iaru, fără să-mi treacă prin gând că aceea fusese ultima dată când voi fi avut ocazia de a mai vorbi în real cu prietenul meu devenit – iacătă -, sub specie aeternitatis,  ideal 😦

Anunțuri

7 răspunsuri to “La moartea lui Traian T.Cosovei”

  1. skorpion Says:

    doar 59 ani…..

    RIP!

  2. Marginalia non turpia Says:

    Mult consum.
    Dumnezeu să-l odihnească!

  3. Răcoarea complexității | Says:

    […] Viorel Padina in memoriam Traian T. Coșovei. Poetul a murit azi, 1 ianuarie 2014. […]

  4. Nicu Margarit Says:

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  5. Goldmund Says:

    Despre cei ce s-au dus, numai de bine. O clipa e totul, neinteleasa, dar traita intens de unii, urata de altii, putina luciditate anesteziata de vis, halucinante si prietenii cat mai fidele cu putinta…
    Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    PS

    A fost de acord poetul T.T,.C., sa-i publici la proces parerea domniei sale despre opera ta?
    Presupun ca da.

  6. AVP Says:

    Goldmund, dupa cum am precizat deja, n-a zis nici da, nici ba. Insa fiind o proba deja publica, eu am folosit-o la proces ca pe orice alta proba. Pasamite, procesul era unul pur simbolic, io neprocurandu-mi iluzia ca voi avea succes iepocal (asa cum se poate vedea de aici: http://epistolariepocal.wordpress.com/2011/08/09/03-04-85-n-manolescu-in-curand-voi-porni-proces-impotriva-cartii-romanesti/)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s