Publicul, politicienii și naming-ul

namingAdicătelea, chiar, de ce Traian Băsescu li s-o fi părând unora cool (vă amintiți exclamația aia, de acum 7-8 ani, a turturelului redivivus : Băse is cool ?), iar Gigel Sorinel Știrbu, de azi, li se pare ridicul ? Dacă pe TB l-ar fi chemat Trăienel Bășinel și ar fi comis chiar faptele de haiducie pentru care moare pupinele după el (respectiv i-ar fi tras în țepe pe Bombonel, Felix, Nuş, Relu, Nelu Cotrocelu și pe alții la fel, oare și atunci ale Nora, Dora, Orange Skorpion, Văcuța Ecologică, Bleen, Filadel, neinfectații de comunizm, poliţenii si politeii, copăcenii mii și stely făclii, ca să mă opresc doar aci, ar mai fi fost fani băsisto-portokaki ?

Evident, – nu ! Numele unui brand de haiduc, de autocrat, de viteaz sau – de ce nu – de criminal rumân în serie musai să se termine cu sufixul străbun escu (Vladimirescu, Antonescu, Ceauşescu, Iliescu) sau cu un „u” dat dreaku (Bravu, Alimanu, Călimanu, Hăţu, Jianu, Lambru, Lotru, Tunsu, Râmaru etc.), nefiindu-ne cunoscut decât un singur haiduc cu nume dintr-un diminutiv de chituc : Negoiţă Gheorghilaş, dar desigur că lotrul ista e lansat cu numele-i de copchilaş doar de dragul rimei din balada care i-a dat glas, iar nu pentru că era vreun milostiv drăgălaş, pute-l-aş de tâlhăraş… oops. Şi deci boborul de fani şi pifani sau pollimea, care cică are votul sau liberul arbitru-n mână o dată la patru ani, cel puţin de când Democraţia e shogună, după ce-a decretat Autocraţia nebună şi-a strivit-o ca pe-o prună, e liberă să voteze cum şi pe cine vrea ea, cam aşa cum Dunărea e „liberă” să curgă prin albia sa, pe care dacă ar vrea ar putea-o părăsi acuşica şi să curgă pe unde s-o nimeri, chiar şi pe râul Furnica, n-aşa…? Aşa şi cu boborul alegător, pe care marketarii politci, cu advertiserii şi cu păpuşarii lor îl animă absolut cum vor, inclusiv prin numele politicienilor, prin vorbele, prin ţoalele, prin gesturile, zâmbetele şi strâmbătele lor şi chiar – sau mai ales – prin subliminalele fantoşelor, lansând pe piaţa electorală vraja sau vrăjeala miturilor, a temelor, a sloganelor, poziţionându-se în fel şi chip faţă cu nişele electorale ce stau bulucite în faţa tembelizoarelor din căsuţele lor, cică pentru a se informa şi-a vota în deplină cunoştinţă de cauză, pe când în realitate ele, nişele şi massele statistice, sunt manipulate ca la teatrul de păpuşi prin mass-media şi prin alte „tribune ale libertăţii”, care nu mai au hăăt demult nimic de a face cu libertatea, cu adevărul, cu dreptatea şi cu democraţia, ci servesc eminamente interesele mogulilor media, iar în viitor – deja… – vor servi Netocraţia, păi cum drea.

Dar fiindcă io nu sunt decât un poesel, acoloşa, iar ipocritul cititor un nevinavat snobiţel, mă voi rezuma a-i recomanda să afle care sunt regulile sau calităţile unui nume bun în concepţia celebrissimilor Al & Laura Ries (întreabă-l pe Mr Google despre „Cele 11 legi imuabile ale internetbrandigului”), reguli sau calităţi care, deşi se referă la legităţile din lumea virtuală, sunt perfect valabile şi pentru viaţa reală, politică sau artistică, întrucât lumea în era New Media a devenit atât de mică încât ce e valabil pentru un nume de opincă e perfect valabil şi pentru un nume de vedetă sau de vlădică, oriunde s-ar afla, adică.

În fine, nu voi mai spune decât ceea ce-am mai spus cândva pe-aciia: „Dacă Lady Gaga s-ar fi numit Lady Marghioala, credeți c-ar fi putut deveni un brand ? C’eș copil ? Nu vei găsi în toată lumeea un brand cu nume atât de prozaic și de lung. 90% din forța mistică a unui brand o dă în primul rând numele său. Aviz amatorilor, care nu fac nicio deosebire între – de-un paregzamplu – Victor Ponta și Mihai Răzvan Ungureanu… oops. Dacă nu purta un f. interesant nume de brand și la cât a fost de izbit cu barosul plagiatelor și-al lu Barroso in personam, Ponta ar fi fost praf și pulbere până acuma. Așa, cota de încredere în el a boborului statistic a rămas aproape neștirbită… Știu, unii vor înțelege mai greu ce vreau să spun, dar asta e situația. (August 15, 2012 at 1:52pm)”

PS.În viziunea dlui Pleşu, fost ministru al culturii în primul guvern trandafiriu al ţării, ăla de după „minciuna mare cât secolul„, domn despre care nu ne-ndoim că se socoteşte a fi fost plasat de jmecheroşii tovi şi băieţi pe linia „Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu, C.A.Rosetti, Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Conta, Take Ionescu, Spiru Haret, Simion Mehedinţi, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Radu Rosetti, Ion Petrovic„, iar nu pe linia Mihai Ralea, Atanasie Joja, Suzana Gâdea et alii ejusdem farinae, cum ar veni, te pomeneşti că şi „Aurel” e un diminutiv, ca şi „Viorel”… oops. Şi care o fi cuvântul de bază în cazul meu, de-un paregzamplu: „Vioroi„, daraghia moi ? Asta înseamnă că „Vioraş, drăgălaş„, cum îmi zicea Mămica atunci când voia să mă împece, fiindcă mă supalasem pe ea şi nu-i mai vbeam nici de-al năii, ce-o fi ? Diminutivaş de-o zi ? 🙂

Anunțuri

9 răspunsuri to “Publicul, politicienii și naming-ul”

  1. Marginalia non turpia Says:

    Un prieten al nostru – devenit francez – spunea că important nu e de unde vii, ci încotro te îndrepți, și mai spunea că oricine poate ”schimba porecla în renume”.

    Nu agreez ideea de boieri ai numelor, cum nu agreez snobismul, dar nici necunoașterea limbii române de către omul de la cultură nu o pot agrea.

    Se pare că vorbim de un minister damnat, unul ca o casa terorizată de fantome nașparlii.

  2. AVP Says:

    Talcul teoriei numelui bun este ca-n era Media si New Media nu orice nume se poate transforma in renume. Numai respecatand cu strictete legitatile naming-ului, ‘Stefani Joanne Angelina Germanotta’ a putut deveni ‘Lady Gaga’.

    De ce crezi tu ca nen-tu Base si ai sai se strofloca pe toata caile sa-l renumeasca pe „Victor Ponta” in „Victor Viorel Ponta” ? Un nume bun din punctul de vedere al brandingului si mai ales al internetbrandingului face cat parul de pe picioarele lui Samson, in caz ca nu stiai.

  3. Marginalia non turpia Says:

    Nu stiu sa am legături de rudenie cu vreun politician.
    M-a ferit Dumnezeu.

    Sunt doar un alegator modest care va alege mereu răul care lui i se pare mai mic, adică cel care nu ne scoate din UE.

    În rest, s-auzim numai de bine!

  4. AVP Says:

    Nimeni n-o sa ne mai poata scoate din UE, hai sa nu ne mai luam dupa zvoneri si raspandaci. Daca UE rabda Grecia, desi o costa mii de miliarde rabdarea asta, darmite pe Romanica, daca n-o costa mai nimica ? Chiar sa vrea, Ponta n-ar putea sa mute Romania europeana in Rusia sau in China. Decat sa prosteste si el, sau hai sa zicem ca se straduieste, disperat sa nu ramana fara finantare tocmai cand acuzele de plagiat si de tradare suna mai tare. Dar daca e baiat mare, ar trebui sa stie ca UE si cu NATO vor fi cu noi chiar si daca ne-am transforma in moroi, darmite in criptochinezoi.

  5. Marginalia non turpia Says:

    Atunci ar fi de dorit un Guvern European Unic, spune ”naivul” de mine.

    Știutorii ce spun?

  6. AVP Says:

    Păi dap… Am scris mai de mult despre această chestiune:

    „Este absolut iluzoriu să continuăm a crede că Uniunea Europeană va putea exista şi pe mai departe doar ca o simplă uniune economică sau ca un Sektoralstaat, cum se crede mai nou, deci ca o entitate despre care nimeni nu prea ştie ce este, în definitiv, şi căreia de aceea io îi voi spune struţocămila ioropeană, entitate ce pare a evolua subt forma unor “sectoare autonome, care au libertatea de a-şi fixa agendele de priorităţi şi de a executa politici publice în afara unui control guvernamental strict“, şi care struţocămilă, în momentul în când s-ar afla în faţa unor probleme globale sau cel puţin euroregionale, aşa cum s-a întâmplat în timpul actualei mari crize, va da, evident, din colţ în colţ, fiindcă o problemă globală nu poate fi rezolvată decât tot prin măsuri globale, respectiv euroregionale, evident, care la rândul lor nu pot fi impuse decât printr-o forţă de coerciţie specifică unei entităţi statale unitare sau cel puţin federale, căci altfel orgoliile or interesele naţionale, atât de tributare, vai, mentalităţilor, populismelor şi politicianismului local, ar bloca măsurile de retorsiune globale sau euroregionale şi astfel s-ar duce dreakului giudeţu’ ioropean, cum ar veni…” (https://viorelpadina.wordpress.com/2011/08/31/necesara-sue/)

    Iar timpul, pai cum naiba, mi-a dat iar dreptate:

    http://www.enational.ro/dezvaluiri/romania-sub-imperiul-procurorilor-europeni-360518.html/

  7. Marginalia non turpia Says:

    Mulțumesc. Îmbucurător lucru!

  8. Marginalia non turpia Says:

    Și un sfârșit de săptămână pe gustul domniilor voastre!

  9. AVP Says:

    Multumim, le fel !

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s