Câte cărți am publicat io, frăticilor ?

Auzind că mă pregătesc să transform „Jurnalul unui cuc feisbuc” într-o „nouă cărțulie”, un fost admirator și amic (care mai nou a ajuns să mă insulte isteric, fără ca eu să-l fi provocat pe el personal cu nimic, ci pur și simplu pentru că tipul se transformă, pe măsură ce înaintează în vârstă, într-un titirc din ce în ce mai aricios & calic, incapabil, între altele, să gândească politc mai sus de nivelul unui ghidirmic de „galerie”, aglutinând totul în descărnați termeni dihotomici, de scorpie portokakie), fostul amic, zic, s-a grăbit să tragă concluzia – pe care o vor fi tras-o și alții, vezi bine – că voi publica o cărțulie de hârtie, fiindcă din păcate asta e prejudecata tuturor celor implacabil fixați în paradigma Galaxiei Gutenberg : că o carte adevărată nu poate exista decât în lumea cartonată, bey tată, chiar dacă tomii necredincioși au putut citi cartea cu pricina în hyperspatz, mai bine vizualizată și cu posibilitatea de a fi chiar comentată și „împrumutată” pe gratis, recte downloadată.

Dar te joci cu prejudecățile paradigmatice ?🙄 Și măcar dacă astfel de prejudecăți ar fi doar ale lui aa sau ale celor de talia sa, însă din păcate foarte mulți alții gândesc așa, unii dintre aceștia având chiar puterea de a decide sau de a arbitra ce este o „carte” sau un „scriitor” ori ce înseamnă „a publica”, iar pe baza prejudecății lor că o „carte” e doar volumul de hârtie publicat la o editură mai mult or mai puțin criptokakie și că „a publica” înseamnă a primi un bun de tipar sau un isbn de la cutare bisericuță culturală, juriu or măhărie, să concluzioneze, apoi, că Stan Păpușă e clar un important autor, fiindcă are 3 cărți (mediocre…oops) cu cotor, redactor și editor, pe când Stan Manechin nu e decât un veleitar plin c-un blog cam cretin, care n-a publicat decât o broșurică anțărț, chiar dacă în hyperspatz are inscripționate zece novissime cărț.

De altfel, unii bieți scriitori care n-au mâncat căcățic când erau mici, ci banal lăptic de mămici, nici n-ar putea să publice aici și acum, aloo, atât timp cât la Ministerul Culturii – la care ajunge pentru subvenționare planul editorial al oricărui editor „mare” din lumea de hărtie – îl așteaptă la cotitură însăși Mânăstirea Secu vie, fir-ar să fie, și-l taie cât ai zice pește de pe orice listă de subvenții de la Ministerul Culturii aborigene, firește. Iar atunci, „marele editor” scărpinându-se-n cur c-un dește pe care ghiulul secolului te orbește îți șoptește că după ce va pleca ticălosul ministru, respectiv securistul sinistru al culturii, va avea el grijă să-și aducă aminte de tine, apoi îți aruncă o sută de lei să-ți iei și tu ceva de-ale gurii și augurii. Așa am pățit chiar eu, Stan Pățitu, aloo, care deși am încheiat cel puțin 3 contracte editoriale semnate și ștampilate cu edituri importante, n-a rezultat din ele nicio carte, dacă n-am avut parte ca pe la Ministerul Culturii să nu mai bântuiască vreun goe securistrigoe care mă urăște de moarte… oops.

Astfel, de voie, de nevoie, a trebuit să-mi construiesc singur o stație hyperspatzială, cam ca tata Noe, dar nu ca (h)Arca lu Strigoe (care de altfel știe cu cine are de a face, nu degeaba mi-a zis din capul locului „herou legendar al Hyperspatziului”). Sunt – și oricine poate verifica asta – singurul scriitor român cu toată opera publicată pe Internet și unul dintre primii rumâni care a înțeles ce este New Media, scriind despre Web 2.0 înainte de a ști, realmente, cu ce se mănâncă chestia cu trestia, ba chiar înaintea multor altora din lumeea mult mai evoluată ca Românica. Am spus încă din 2004, într-o discuție de pe forumul Jurnalul Național cu Dorin Tudoran, că lumea de hârtie va cădea în vrie și mulți oameni intelighenți, printre ei un vertitabil doctor în filosofie, au înțeles că AVP e pionierul și constructorul Internetului Ro, dincolo de joaca sa, ba tocmai de aia, n-așa?, fiindcă numai acolo unde poetul pare că se joacă precum arlechinii din commedia dell’arte apare Poezia, după cum știu dottorii cu veritabilă carte dup-aciia.

Iată mai întâi ce-i spuneam lui Dorin Tudoran în dialogul de pe forumul Jurnalul Național, în 2004 :

AVP
Reply #3 on: July 16, 2004, 05:08:03 PM

–––––––––––––––––––––––––––
Stimate D-le Tudoran,

Desi mai aveti ceva de muncit pâna la cele 5 stele ale subsemnatului, de veteran , ca sa nu mai vbesc de steaua unica, mare si kknie, de ghinarar, a colegului nost’ forumist, antiamerican si cam marar, nea Beta , totusi cred ca sunt în asentimentu’ tuturor colegilor forumisti, n’asa?, felicitându-va pt aplombu’ si totodata nobletea & eleganta cu care, iacata, pasirati în lumea din subterana cea dispretuita cu suverana filosofea de amicu’ dvs, amicus Plato, domnu’ filosof Plesu, cum ar venea, într-un articul al dumisale de martea, miercurea, joia trecuta fix, sau cam asa-ceva…

Bine ati venit în lumea noastra de poante, prostii, magarii ludice i candrii, ghiolbanii, ironii, smecherii, shit! , dar care -haideti sa va spunem un secret, însa promiteti sa nu-l divulgati filosofului din supra Net ? – va intra negresit în mit, în viitoru’ mai mult sau mai putin luminos, deci emerit… !

Pentru mine cel putin -si repet ceea ce am mai spus si-n alta grota de Net – nu e deloc o-ntâmplare ca tocmai dvs, un disident aproape unic si perfect si-un intelectual cu o cota asa de mumoasa si mare, ne iesirati iacata în întâmpinare, noua astora, tineretului, n’asa ? , ce considera ca lumea de hârtie si-a cam papat viata si ca tre’ sa pasim în virtualitate, fiindca zau nu se mai poate fara libertate de expresie deplina si instantanee, frate Pai, spuneti si dvs: când granitele se deschid una dupa alta, iar pâna la urma vor cadea toante, din Ro pâna în OM si chiar mai departe, când fruntariile vor fi din ce în ce mai spiritualizate, iar în final globalizate, normal , a mai scrie scârta-scârta pe hârtie, la masa de brad, la madame Candrea-n prag si la cheremu’ redactiilor lu’ Dimi, Balaita, Lefter sau Vasalie, n-ar fi oare o prostie, fata de postmodernitatea aflata-n batrâna pruncie, deja ? Haideti deci sa ne suflecam mâneca si lasând-o dreak la o parte de kakademie sau scoala literaro-publicistica normala, sa purcedem la literatura hypertextuala, pâna ideea asta protocronica altora din alte hyperspatii în cap nu li se scoala.

(…)

Si iata ce spunea (tot în 2004, când ITMorar m-a eliminat de pe forumul Cotidianul, v. http://forum.cotidianul.ro/viewtopic.php?p=10766#10766) istețul filosof (nu-i dau numele, fiindcă nici el n-a vrut să și-l dea):

E adevarat: AVP e crud, provoaca, loveste sub centura, injura, scuipa, se zbate, se lauda, se da jmecher, se da lovit, se da martir, se da artist, se da geniu, urla, impunge, electrocuteaza, impietreste, confuzeaza, plictiseste, scoate peri albi. E ca taunul care innebuneste vaca. Toate astea fac parte din stilul lui. Un stil care nu ar trebui interzis. Nu cred ca poate cineva sa ma contrazica: AVP si-a creat un stil greu de imitat. Nu e nevoie sa vezi cine a semnat pentru a-ti da seama ca iti plimbi ochii peste un post avepist.

Iertata-mi fie comparatia: si Socrate facea la fel. Si Socrate era hidos, mirosea urat, putina lume il voia in jur, punea intrebari incomode si nu lasa omul pana nu scotea untul din el. E-adevarat, AVP nu face tocmai asta. El incearca o altfel de maieutica: trebuie sa stii sa ai rabdare, trebuie sa inveti lectia ironiei si a tolerantei (nu duse la extrem), trebuie sa stii sa pierzi si sa stii sa primesti in piept calomniile pohetice. E o lectie de etica postmoderna pe care ne-o indeasa AVP pe gat. Nu pot sa-l condamn pe ITM ca nu a prins treaba asta din prima. Pot insa sa-i bat obrazul cand refuza din orgoliu sa accepte ca a gresit. Si, ca sa inchei comparatia cu Socrate, judecat fiind in agora, majoritatea l-a considerat vinovat. Aici, in agora noastra, care in acest moment devine centru al lumii fiindca asa o proclam eu, Socrate a fost iertat.

(…) AVP, baga tata, imi place ca existi aici. nu pleca prea curand, ca trubadur nelinistit ce esti. asta s-ar putea sa fie locul de unde incepe internetul in romania. si nu doar internetul…

 Și deci câte cărți am publicat io, frăticilor ? Doo, sau noo ?

Postat in Noua paradigma, Tableta din hyperspatz. Comentariile sunt închise pentru Câte cărți am publicat io, frăticilor ?