Atletul laudaros

Celor care nu cunosc fabula aesopiană „Atletul și Rhodosul” le-o spun acum și aici, pre versuri avepiste cu sirop de mură-n gură și dulceață de cianură :

Un atlet dintr-un polys nu prea răsărit, de concetăţeni săi batjocorit pentru rezultatele care nu-l făceau deloc renumit, necum să-i salte pe ei în mit ca şi contemporani ai unui erou cât de cât heraclit, plecă scârbit în altă cetate, cu gând să le-arate el odată şi odată (concetăţenilor ăstora care n-au ştiut să-i aprecieze calităţile minunate) cine este, mey frate. Se-ntoarse într-adevăr după o vreme, nu prea-n etate, cu aceiaşi umeri de 3 coţi jumate şi-n plus c-un car pe două roţi şi-o pereche mişto de izmano-chiloţi, pentru care-l invidiară pe loc câţiva idioţi, şi se lăudă la foştii iloţi ce isprăvi săvârşise el prin cetăţile în care-i învinsese (mai încape vorbă?) pe toţi. Astfel, spuse că-n Rodos făcuse un salt nemaivăzut, pe care nici atleţii olimpici nu l-ar fi întrecut, iar că dacă ai săi concetăţeni să se convingă chiar vor, el poate aduce oricând martor pe unul care fusese acoloşa întâmplător. Însă un hâtru din forul înconjurător zise : “Bre, nea Ulise – căci aşa îl chema pe atletul lor -, ce să mai aşteptăm martori din alte zări ? Aici este Rodosul : sări !”

Fabula arată că dacă poţi să probezi un lucru printr-o simplă faptă, orice vorbă în plus devine ineaptă, chiar daca e f.zmecheră, diplomatică ori dăşteaptă. E-adevărat că vorba dulce mult aduce şi ia totdeauna faţa nevolnicilor şi naivilor, dar dacă faptele oratorilor nu sunt pe măsura vorbelor, şi totuşi retorii sunt creditaţi în continuare de aeropagul ascultător, acesta din urma e obligator un for din ţeara Prostilor🙂

Cam așa stau lucrurile și cu dom Cristi Danileț, după unii atletul justiției române, care  cică nu mai poate de grija valorilor, a legalității și dreptății și luptă voiniceste ‘pentru binele cetățeanului simplu și corect‘, firește, dar care atunci când a fost sesizat că chiar io, ista, în calitate de simplu și destul de corect cetățean, am fost călcat în picioare de abuzurile unei judecatoare arbitrare, mai an, dl magistrat s-a făcut că plouă și l-a durut – scuzați expresia – în ouă de faptul că judecătoarea cu pricina, ce părea a acționa ca femeia capricioasă din satira a VI-a a lui Iuvenal : Hoc volo, sic iubeo! („Așa vreau, așa poruncesc!”), m-a păgubit până-n final nu cu o amărâtă sută de milioane sau două, ci cu aproape nouă, după ce că prelungise procesul meu de ieșire din indiviziune până în pânzele albite de rouă. Așa cum le-am spus prietenilor ce-i ridicaseră dlui Danileț problema mea chiar pe blogul său (și după ce dl magistrat, pe atunci membru al CSM-ului, luând cunoștință despre caz, concluzionase :”Da. sunt convins ca daca si partea adversa ar scrie pe blog, ar avea o parere cu totul opusa. De aceea e de apreciat judecatorul care, iata, in interesele contrare ce sunt intr-un proces trebuie sa gaseasca calea catre dreptate respectand legea.„), „doar simplul fapt că procesul dureaza de 6 ani, iar nu de doi-trei, ar fi trebuit să-i ridice magistratului Danilet, membru al CSM, un mare semn de intrebare, inainte de orice alte consideratii. Iar daca ar avea curiozitatea sa vada dosarul pricinii ar observa ca era foarte simplu ca judecatoarea sa faca iesirea din indiviziune asupra unui titlu de proprietate funciara despre care si un copil si-ar fi dat seama ca este definitiv si irevocabil (intrucat nu fusese contestat de nimeni in termenele imperative prevazute de legea speciala), insa judecatoarea a preferat sa suspende procesul ani la randul, la cererea partii adverse, pentru ca paratul s-a trezit sa conteste, cand nu se mai putea contesta in niciun fel, titlul de proprietate cu pricina, care intrase in circuitul civil si pe care pana atunci paratul il recunoscuse fara nicio discutie (adica, il recunoscuse atata timp cat el a avut tot terenul in folosinta quasiexclusiva, vreme de 15 anisori). Si chiar si dupa ce toate plangerile si cererile de constatare a nulitatii titlului au fost respinse de Tribunal si de Curtea de Apel, atat in recurs, cat si in contestatie in anulare si-n revizuire, chiar si dupa asta d-na judecatoare A.G. tot a mai amanat procesul, sub te miri ce pretexte, inca un an, si tare ma tem ca-l va mai amana or chiar suspenda chiar si de-acum incolo, sau va da o hotararie intentionat neaplicabila or usor contestabila, pentru ca procesul sa mai dureze inca 4 ani si astfel sa se faca o cifra rotunda, ce dreq, de macar 10 anisori, caci doar ne aflam in tzeara lu Papura Voda, doamnelor si domnilor judecatori, n-asa?”

Că eu am avut dreptate și că judecătoarea pe care dl Danileț – care ne spunea într-un interviu recent că a „luat la picior 52 de judecătorii” – n-a deranjat-o în inspecțiile-i pe plaiuri oltenești nici măcar cu-o floare, te pomenești, s-a comportat și probabil se va comporta și-n continuare ca o mică dictatoare, fiind de altfel și șefă destul de mare, o dovedește urâta întâmplare că dânsa a pronunțat apoi o hotărâre  prin care practic am fost păgubit cu zeci de mii de lei, deși a pretins c-a împărțit moștenirea chit pe chit, și mai rău decât atât: a vrut să mă termine scurt, oferindu-mi doar un drept de recurs, deși, așa cum s-a și stabilit de către instanța superioară, mai era încă o cale de atac de parcurs… Așa fiind, aștept și astăzi ca dreptatea să-mi vină de sus, fiindcă procesul cu pricina e tot suspendat, de bine ce a fost judecat… Ups !

Că luptătorul pentru dreptate, dl Danilet, n-a avut bunăvoința de a face lumină într-un caz punctual, ci dânsul ar vrea să facă dreptate doar așa, la modul virtual, lăudându-se ca atletul de la Rodos din Deal cu saltu-i excepțional, salt pe care ar putea să-l refacă iar – și clar -, dacă atletul nostru n-ar fi de fapt decât un simpatic flecar, ci din contra, mi-a purtat pică pentru că l-am deranjat c-un caz real, o dovedește întâmplarea că el mi-a cenzurat  o intervenție recentă de pe blogul său, chiar dacă acolo îl lăudam și-i luam apărarea, ce-i drept, în felul meu.

În concluzie :

„Oricât ar fi de dur raportul MCV, totuși nu poate fi mai dur decat faptul – pur si simplu trist – că majoritatea Judecătoriilor din țară a votat pentru revocarea lui Cristi Danilet din CSM. Când 12.000 de colegi votează pentru excluderea ta din organul în care tot ei te-au ales asta înseamnă că ai o problemă de comunicare cât China, lucru dovedit de altfel si de faptul că-n timp ce dl Cristi se conversează pe blogul său cu tot felu de anonimouși, el îsi permite cu lejeritate să țină subt obroc mesajul „regelui hyperspatziului” (un mesaj cu nimic jignitor pentru gazda, de altfel). Or, când vrei să faci mai mult decât justiție (sau poezie fistichie, de-un paregzamplu), ci politică criptoportokakie, asta e o strategie pur și simplu catastrofală, bădie”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s