O alianță împotriva naturii

În natură, animalele care vânează în haită – și care de aceea pot doborî prăzi mult mai mari și mai puternice decât fiecare dintre membrii haitei, luați separat – își împart prada după reguli ierarhice foarte stricte. Masculii și femelele alfa se îndestulează mai întâi din prada la a cărei doborâre își aduc de altfel și cea mai mare contribuție – prin forța brută sau prin experiență -, după care, dacă mai rămâne de mâncare, se îndestulează și membrii mai tineri ai haitei, precum și animalele căpătătoare, dar și alte zburătoare or rozătoare nimerite mai mult sau mai puțin din întâmplare acolo, la ora H. În natură e de neconceput ca două haite ale aceleiași specii, darmite din specii înrudite, necum complet diferite, să vâneze împreună, pentru simplul motiv că indivizii alfa din haiticurile nenatural „aliate”, dimpreună cu ciurda lor de lupani sau de tineri lei, s-ar sfâșia între ei, la împărțirea prăzii, dacă n-ar exista ierarhia, care să facă să fie respectată democrația forței, c-un singur și nobil scop: de a-l satisface pe cel mai puternic, ca-n fabula de Aesop :

Leul, Măgarul şi Vulpea, crezând că altceva mai bun n-are de făcut fiecare, bătură laba şi copita pentru un parteneriat trainic de vânătoare, urmând ca prada comună să şi-o împartă după cutumele tâlhăreşti în vigoare. Chiar din prima zi partenerii avură baftă de un bivol mare, pe care îl târâră într-o poiană, îl jupuiră de blană, apoi măgarul, care se considera în secret mai dăştept, se oferi să-mpartă boul cât mai drept, astfel că după ce făcu trei grămezi perfect egale, în care puse ciosvârte cântărite cu răbdare, ca pentru buni tovarăşi şi fraţi  – de la rărunchi la ficaţi şi până la inima de bou -, luă un stilou şi scrise trei bileţele pe trei bucăţele de ciocâlteu, după care îl invită să tragă primul la sorţi, bineînţeles, pe Dl Leu.  Carele – uitai să vă spui, văleleu…oops – îl privise estimp pe sireacu’ măgar ca un criminal, iar când nefelixitu’ animal îl invită să tragă la babaroase ca pe orişice poolică frânar, Leul îi sări în spinare regeşte şi-l rupse  în  bucăţele cât ai zice pesce, fireşte… :oops: După care se-ntoarse către vulpea care se-ngălbenise ca stindardu liberal şi-i zise să-mpartă dracului prada aia, în sfârşit, în mod egal… Drept care vulpea făcu o grămadă mare-mare, iar lângă ea o grămăjoră mică-mică şi-ntrebă Leul, care între timp se mai calmase o ţârică, dacă i se pare dreaptă împărţeala-i calică (ce-ar mai phootea fi rectificată la o adică, fiindcă ea, sinceră să fie, nu râvneşte la cărnică nici cât o furnică… :oops: ) Încântat de dreapta împărţeală, cică, leul îi rânji vulpei la vrăjeală (care la rându-i îl privi mai mult îngrozită decât cu sfială) şi-o întrebă cu voce domoală unde a învăţat manierele astea alese : la şcoală, a…? :roll: “Ce şcoală, coane… ? – zise vulpea, aruncându-i un smile de milioane… – Păi când văzui ce-i făcuşi matale măgarului învăţat, care se credea în plus şi mare diplomat, al dreaqului, mai aveam nevoie de diplomele lui, ca să ştiu ce-nseamnă dreptatea leului…? :roll:

În concluzie, dreptatea sau  împărţeala leului la trei sună aşa, a nu se uita, aloo, bey… : “Prima ciosvârtă e a mea, fiindcă sunt Eu, Leu…; a doua  – îmi închipui că ştie orişicine – mi se cuvine fiindcă pur şi simplu e  taare ruşine să nu-i dai leului o pâine, altfel cu ce obraz  – şi mai ales cu ce coraj, aloo…oops – te vei mai întâlni cu el mâine… ? :roll: ; iar dacă de ciosvârta a treia te vei atinge ca un nefelixit tolomac, ai dat de dreak…! :evil: “ (Aesopus altfel spus, „Dreptatea Leului”)

Așa e și-n politică, mey, în care partidele pot fi lesne comparate cu haitele de lupi, de hiene, de câini dingo sau de lei (când nu sunt pur și simplu haite de maidanezi hămesiți de pe lângă gheenele patriei, ori de măgari sălbăticiți…oops). Într-o democrație consolidată, adicătelea într-o junglă cât de cât ordonată și legiferată, de regulă o singură haită politică ia totul deodată și își ronțăie prada într-o pașnică legislatură, timp în care haitele rivale mai au și ele cevașilea – în opoziție – de rosătură și de aceea doar clănțănesc, mai mult de ochii electoratului, din gură, însă când bătălia politică devine superdură, în vreme de criză a resurselor de sânge proaspăt & friptură – ne mai vorbind de situația actuală, când Criza globală amenință s-arunce întreaga Planetă în WWar -, nu se mai poate respecta regula cu vin ai noștri (iar), căci pleacă ai voștri la var’, ci politicienii sunt siliți să se alieze chiar și cu dușmanu de clasă ori cu inamicu special, spre a doborî haiticu’ fatal, care prin lăcomia-i de harpagon criminal îi infometase într-un hal fără de hal (în timp ce însuși electoratu clientelar gândește după schema „pleacă ai noștri, vin ai noștri„, halal, fiind clar că nu mai e loc pentru opoziția de la Codru, Jungla or Gheena din Deal, într-o lume nebunită după haleal’…).

Asta înseamnă – revenind la haiticurile noastre –  că în cel mai scurt timp vom vedea cum haita roșie și cu cea gălbie, care se-nhăitaseră împotriva naturii, olelie lie, spre a o alunga de lângă doborâta rumânie pe cea portokakie, se vor încăiera precum haitele de lupi din stepa cea mai  înghețată & pustiie sau ca vulpile turbate din vie, fără să mai țină cont nu doar de o simplă hârtie – cică semnată și parafată pe vecie – , dar nici măcar de mamă și tată sau de alfa-adorată, pentru amărâta simbrie pe care-o mănânc’… După care tot haiticul – cu fecioara lu la biche în fălci – plâng’… oops. Mănânc și plâng.

Anunțuri
Publicat în AVP comment, Politica e destinu. Comentarii închise la O alianță împotriva naturii