Din nou despre săracu Cărtărescu

Discuţia de mai jos a avut loc la rubrica de comentarii a articolului O capodoperă numită „Orbitor” semnat de Vladimir Tismăneanu pe siteul „Contributors”, unde eu am intervenit enervat să tot văd şi să aud cum jmecheroşi ori energumeni zgomotoşi – inclusiv unii oameni pe care-i credeam serioşi – îl plâng pe Cărtărescu de parcă tocmai ar fi fost aruncat în groapa cu lei, săracul, sau de parcă bietul om n-ar fi primit la viaţa sa, din partea patriei recunoscătoare, fir-ar ea, decât coroniţe de spini, cupe cu cucută, arderi pe rug şi alte insemne ale urii, dispreţului sau obtuzităţii contimporanilor faţă de nalta-i şi neprihănita-i persoană, şi doar străinii de neam, iacătă, se gândiră să-l traducă în mai toate limbile globului, fiind cât pe-aci chiar şi să-l în-nobeleze pe Cenuşăroiu’ nost… oops. Pasămite, răsfăţatul Cărtă, care cică e mare prozator, deci un tip teoretic f. lucid, ce-ar trebui să-şi imagineze tot felul de situaţii şi personagii, habar n-are ce-nseamnă să fii cu adevărat crucificat, scuipat, pălmuit şi practic schingiuit de boboru’ pe care-l vei fi mântuit prin fapte care altfel, preste mode şi timp, te vor urca în mit. În caz că nu e un banal ipocrit, ierou’ culturnicilor portokaki nici măcar nu are atâta luciditate să-şi dea seama că e exploatat în orb de păpuşarii care de fapt vor să lanseze pe scena electorală a clipei, prin brandul său, o nouă temă de atac contra adeversarilor lor conjucturali  : ioropeanul & nobelabilul Cărtă vs oierii minţii neaoşe de la A3, asta e toată tărăşenia, mey… ► Nota bene : personajul „Vali” din discuţia cu pricina, pe care io m-am prefăcut că-l confund cu faimosul blogger Vali Petcu, aka „Zoso”, ca să atrag cât mai mulţi curioşi acolo şi astfel să-mi promovez povestea lui Ave, cât şi cum s-o putea, e se pare un ipochimen de pe (b)Arca lui Goe (dacă nu Goe însuşi), un site unde de doi ani de zilişoare sunt insultat şi calomniat – ca şi pe multe alte siteuri – într-un mod inimaginabil de abject, aşa cum Cărtărescu n-ar fi fost nici dacă ar fi locuit nu în Românica-i cică nerecunoscătoare, ci în Iadul Mare, frăţioare 👿 Aşa că încă o dată : mai slabiţi-mă cu „prigonitul” vostru !

+++++++++++++++++++++

AVP :

14/10/2012 la 19:53

Nu-l mai plângeți pe Cărtărescu, căci riscați să deveniți penibili, dear friends. De când a debutat – și sunt 30 de anișori de atunci -, Cărtărescu a primit an de an premii, dintr-o parte sau alta, s-au scris tone de ditirambi despre el, a fost tradus în zeci de limbi, pe bani grei, a fost primblat în străinătate și pe la tot felul de burse, ca niciun alt scriitor contimporan. Faptul că-l înjură SRS, Nistorescu, MGadea, MBadea, MCiuvica or VCiutacu nu înseamă că-l abhoră toată Românica, dreacu… oops. Ar trebui să deplângeți mai degrabă faptul – cu semnificație de-a dreptul înfricoșătoare – că “Apelul către Europa” n-are decat 5 like-uri de la feisbucciana lansare (și la preste 30 de ani de la redactare), iar “Planeta-Ou” doar încă pe atâta, frățioare… oops. Apropou, ICR-ul lu Pata sau de-acum al lu tov Mărgău o fi auzit de Planeta-Ou…? Asta da prigoană, fratele meu… :)

victor L :

@ AVP,
te-ai acrit rău; tu trăiești din “Planeta-Ou” și “Apelul către Europa”.
Cărtărescu scrie și azi și scrie bine; nu trăiește din amintiri, ci este la zi, și nu am citit ceva scris de el în care să te critice că ești un plîngăcios.
Putina demnitate, omule.

AVP :

Tocmai că io am demnitatea să spun ce gândesc, și asta indiferent despre ce subiect ar fi vba ăn pempanta propoziție, anonimule (vba vine anonim, fiindcă “victorL” e un vechi mârăitor al lui AVP, căruia nu-i suportă “trufia”, ca orice prichindel – nota bene) . Inteleg însă că prin tine a avut ocazia să se exprime însuși auctorul articolului, așa că n-o să-l mai deranjez cu chestiutza asta.

Nu mă exprim niciodată prin altcineva, îmi asum părerile sub propria semnătură. Poziția mea este că cerul înstelat este suficient de generos pentru a ne permite fiecăruia să trăim în chip liniștit sub el (parafrazez o superbă imagine a lui Lucian Blaga).

AVP :

Da, mey, Volo, dar când unul are toate stelele ( :idea: ), iar altul doar Planeta-Ou, la care anonimul injuriator al meu se uită ca un om nou (sper că vei aprecia că n-am zis altcumva, dreaa), asta nu se mai numește dreptate și adevar în nicio împărție, fie ea și kakistocrație, și nici baremi vreo împărțeală mai fistichie n-ar fi să fie, olelie lie… :oops:

  • Vali :

    One of the symptoms of approaching nervous breakdown is the belief that one’s work is terribly important. If I were a medical man, I should prescribe a holiday to any patient who considered his work important.
    Bertrand Russel

  • AVP :

    Păi cum să nu te crezi f.important, zosolica, atunci când ești redactorul “Apelului către Europa” (1980) și-al samizdatului “NU!” (1981), unicate ale rezsitentzei anticomuniste Ro, aloo, când ai scris o carte “extrem de rară, în care se întrevede geniul poetic” (“Poemul de otzel”, sș n-am zis-o io…), când ai fost singurul scriitor rumân care a îndrăznit să dea în judecată o editura comunistă pentru cenzură (dosar 611/1987, Judecatoria sector 1) și când ești chiar desoperitorul Planetei-Ou, adicătelea nu al buricului lumii, cum credea unu’ Ptolemeu, ci al ascuțitului Vârfului său…? Insă la nivelul tău de homuletz cu lămpaș drăgălaș, săpător în batardou pe blogușoru-i now, e ca și cum ar vbi Dl Zeu cu vciutacu, la un tembelishow… lol

  • Vali :

    Prin frustrările și hirsutismul de acum nu faceți decât să așezați o trivială surdină peste integritatea și curajul domniei voastre de odinioară… A face din disidenţa ta un amvon de la a cărei înălţime scuipi și îneci în dispreț tot ce nu te glorifică e un simptom de megalomanie zgîriată. Prin urmare, n-am cum să nu mă întreb dacă gesturile dumneavoastră de dinainte de 89 au fost făcute în beneficiul unei comunităţi de ne-disidenți, sau au fost piruete (riscante, ce-i drept) menite a crea posibilitatea unei viitoare apoteoze. Ați sfîrșit, iată, prin a vă dorlota penibil statuia și a vă chirci sufletește, sacrificând modestia pentru un sfîrîiac.

  • AVP :

    Numai golanii sunt realmente modești” – a spus-o nu Lenin, ci Th. Mann, amice. Dar ca s-o fac pe modestu’, asa cum îi place ipocritului cetitor sau auditor încă de pe vremea “recitationes”-urilor romanilor, nu mă voi cita chiar pe mine, în legătură cu scopurile disidenței mele d’antan (continuată inclusiv până azi, în caz că nu te-ai prins cine ne-a condus după “revoluție”), ci chiar pe “sursa” Mânăstirii Secu, recte pe turnătorul meu, cu un citat din nota-i informativă din 10.10.1981 (al carui facsimil constituie chiar cover-ul paginii pe care am dedicat-o pe Facebook “Apelului către Europa”) : “Sursa impreună cu (censored) au căutat să-l convingă că nu are nici o șansă cu această acțiune, dar cel în cauză a replicat spunînd că el se simte responsabil de destinul poporului romîn pe care vrea să-l vadă fericit nu subjugat de un regim dictatorial. Pentru a întări cele spuse a făcut o analogie între evenimentele din Polonia și ceea ce intenționează el să întreprindă”. O mărturie teribilă, nu-i așa, nerecunoscatorule compatriot și cetitor de preste mode și timp ? Am închis discuția, iar dacă vrei să stai de vorba cu “modești” eminenți, stai de vbă cu intelectualii noștri cei mai cunoscuți și cu politicienii trombonitori, cu care dacă ai de a face doar în campania de atragere a voturilor fraierilor, crezi că sunt campionii modeștilor, nu alta. Io sunt poet adevarat, mey, nu om de lume, nici vrăjitor.

  • Vali :

    @ AVP

    Umblând infatuat la vitrina ce vă expune disidența și clămpănind ulceros că nu sunteți hrănit in Pritaneu, alimentați și mai abitir bănuiala mea de mai sus, anume că v-a ațîțat postura aceea, că ați riscat eroic anticipând, cu impudică voluptate, ditamai efigia…

  • AVP :

    Pai dacă tu nu creditezi nici ce spune despre mandea “sursa” de-acum 30 de anișori și ceva, care în niciun caz n-avea intenția de a mă salva în fața next generation de-acumașa, ci de a mă înfunda în fața “ofițerului din legătura sa”, cu ce altceva te-aș mai putea convinge, fata mea…? Cine crede că zmecheriile menite a tromboni publicul şi a-i capta benevolenţa au apărut abia odată cu ingenioşii advertiseri sau cu poeţii feisbuccieni ai lu pesce nu dovedeşte decât că e cam incultuleţ & fooduletz, fireşte… Dovadă articolaşu-mi de mai jos, o compilaţie de pe neşte texte antice, pe care n-am de gând s-o retastez precum secretarele calice, căci nu intenţionez să vă vând ace, brice şi alice… :) https://viorelpadina.wordpress.com/2011/06/20/de-circulus/

    Io numai bine îți urez, dear anonime… Si știu demult că asta e situația și nația, fata mea, altfel n-aș fi scris în finalul Apelului către Europa chiar așa : “…dacă sîntem atât de puțini, aceasta se datorează faptului că mulți dintre colegii si compatriotii nostri sunt terorizati, inhibati de perspectiva privarii fizice de libertate si a represaliilor, iar altii au constiintele deja castrate, orientalizate, obsedate de ideea supravieturii cu orice pret, iar ceilalti, in fine, cei mai multi, nu mai sint. Rugati-va pentru ei !”.

  • Vali :

    Domnule Padina,

    Nu vă mai acoperiți de penibil, ce Dumnezeu… Unde am zis eu că umblați cu documente trucate, unde am bagatelizat nota pe care ne-o fluturați sub nas?

    N-am spus nicăieri că sunteți un impostor sau că biografia dumneavoastră ante-decembristă e un poncif. Am comentat doar maniera în care ați ales să vă raportați la disidența domniei voastre: nu ca unul ce o asumă nespectaculos, cu calm înțelept și o discretă bucurie morală, ci ca un exhibiționist paracliser de sine, necăjit că nu face rating gras.

    Încercați un ceai de tei și un cozonac cu mac.

  • AVP :

    Zoso, dragu meu copchil, poate ca mă vei înțelege dacă vei afla că la vrâsta mea, nu prea tinerică, cum ar venea (scussi cacofonia… oops), n-am decât o cărticică publicată și aia premiată pe vremea lu nea Ceașcă, iată, plus că am un venit de zero bani, zero lei, hey, deși aș fi phootut să-ncasez cel puțin doo Premii Nobel, până acuma, bey… oops: unu, Pentru Pace, în 1880-81-82, ei, dreace leace, vârcolace, altu mai încoace, când am descoperit “Planeta-Ou”, care nu doar că e cea mai mare discovery a boborului meu și-al tău, dar e descoperirea și poesia numberone a întregului Glob, domnu meu… :shock: Bine, știu că nu prea mă crezi acumașa, nici tu și nici elita lu Papură-Voda de Romanică patria, dar asta e situația și natia, bey, spuley… lol :D

    Thank you, dear Zoso. Si să știi că nu ignor că ești heroul cyberspace-ului Ro (nu al “hyperspatziului” ro, care e un topos avepian, aloo…), priatelo.

  • Vali :

    Înclin să cred că v-ați redactat ultimele două replici într-o „privilegiatăˮ stare de ebrietate…

  • AVP :

    Păi hotărăște-te odată : ori sunt beat, ori am “the symptoms of approaching nervous breakdown”, cum ai ricanat prima dată, citându-l pe nenea ăla. Io speram de fapt că te-ai prins că-n loc de 1880-81-82, am vrut să scriu 1980-81-82, ani în care dacă “Apelul către Europa” (tentativa întâi și tentativa a doua) dimpreună cu samizdatu-mi “NU!” (subintitulat ab ovo: “organ anticomunist, prim-redactor: A.V.Padina”) și-ar fi urmat cursul firesc, iar eu aș fi supraviețuit mișcării anticomuniste pe care am inițiat-o, aș fi putut lua Premiul Nobel pentru pace, așa cum l-au luat și electricianul Lech Walesa, dar si scriitorul Havel, n-așa? Cu condiția să fi avut cu cine sa finalizez zavera-mi, mey, rumâne, iar nu cu alde trădătorii vechi și noi, sau cu titircii, conii leonizii, poltronii & fripturiștii mai mult or mai puțin balșoi… :evil: Evident că dacă tu nu crezi că rumânii noștri erau în stare să ia și ei Premiu cel mare, imaginandu-ți că doar un polonez și un ceh puteau să ia Nobelu pentru pace atunci, ba chiar pentru niște fapte mai puțin radical-anticomuniste ca Apelul meu din 1980-81, înseamnă că tu nu dai doi bani pe neamu din care te tragi, iar asta e altă ratza-n altă varză, mey, compatriotule ► Cat despre “Planeta-Ou”, de ce nu te duci s-o cetești, inclusiv cu toate Anexele & comentariile, iar pe urmă vei vedea daca nu cumva iți va îngheatza rânjetu ăla sarcastic pe buze, zmecherosule, a ? http://planetaou.wordpress.com/

  • Vali :

    @ AVP

    Dragă disidentule,

    Nu pricep de ce mă luați de Zoso. Ce-i aia? Sau: cine-i onorabilul?

    Aveți un stil de a scrie replici oarecum dadaist. Un amestec de jazz grafic și delir autoreferențial.

    Mă tutuiți în regim de crîșmă (cu toate căi eu n-am ieșit, zbanghiu, din protocol).

    De ce nu vă înconjurați existența cu oglinzi și emisiuni sonore ale propriei voci?

    Planeta Ou? Am citit, mulțumesc pentru ofertă. Prefer L’homme de lumière dans le soufisme iranien de Corbin. Sau Logica lui Hegel… Sau Der Cherubinische Wandersmann (știți domnia voastră a cui).

  • AVP :

    Zau, bre ? Te supalași că nu-ți vbesc cu pluralul civilității, taman ție, care fuseși politețea întruchipată, făcându-mă și năuc de balamuc, și băut pe unde-apuc, a… ? Hai să închei cu-o fabulă aleasă de Aesop cu sirop de mură-n gură și dulceață de cianură, anonimule (“Aesopus altfel spus” fiind singura propunere pe care am făcut-o ICR, via Devis Grebu – M.Mihăieș, respinsă cu brio, așa cum Humanitas îmi respinsese în 1995 “Ipoteza Kosmosului Germinativ” și “Povestea lui Ave”…). Se cheamă “Leul tâlhar și lupu măgar” :

    Un lup tâlhar şterpeli mielu’ cel mai star de la târla unui cioban f. gospodar (dar care spre sar’ umbla cam hoinar, peregrin pe la băciţele din alt areal pastoral, în timp ce câinii de la stâna străbună o luau şi ei la mână, cum ar veni, uitându-se la alfa male al altei căprării, ce se ocupa de laika turmei de-aci…), şi tocmai îşi lingea pofticios dinţii, cu gându la friptura cu care singurel se va cinsti, când brusc îi ieşi-n cale chiar regele lumii animale şi banditu’ o sfecli, lăsă prada jos şi urgentissim o tuli, fără s-aştepte ca Leul să-l întrebe ce vânt îl aduce prin cele pustii, după ce-l va fi mângâiat cu vârfu cozii ce doboară şi bivolii… Oprindu-se apoi la o depărtare de unde putea vorbi fără teama că leul îl va jumuli, lupul zise: “Aloo, coane, e corect să te-nfrupţi din produsu’ muncii mele de-o zi şi să iei cărniţa de la gura nevinavaţilor mei copchii ? Ruşine să-ţi fie, să ştii !” Iar leul îi răspunse: “Hi-hi, hai că eşti simpa, mey, băiatule, fire-ai să fii ! Vrei să spui, adicătelea, că mielu’ ista îl primişi plocon de la stăpânu stânei, un mare galaton faţă de un proverbial domn, ca mătăpuţă, gaspadin lup… ? :roll: Zău că ţi-aş da un NUP pentru glumiţa asta, ba chiar aş vrea să te pup, aloo, priatelo…”, rânji Rex ca un diabolo şi făcând spre lup un pas la mişto… Să vă mai spun că senior Holdup n-aşteptă ca leul să-şi pună-n practică dragălăşeniile cu NUP şi SUP şi c-o luă la goană de parcă l-ar fi alergat un întreg stup…? :)

    Morala: cel care poate să-ţi dea IUP şi să te bage pe veci subt iarbă verde or la zdup, dar îţi dă SUP or NUP, dacă şi tu îi dai un pup pe laba-ntinsă şi-un calup de iepuroi din prada-ţi prinsă la hei-rup, e Leu, nu lup.

  • AVP :

    A, era să uit (apropo de alegația-ți cam futitilitzică cum că nu mai e nevoie să cetești “Planeta-Ou”, fiindcă ai mai cetit niște chestii asemănătoare pe la unii și pe la alții…). Iată ce spun în Anexa 3 la Planeta-mi :

    Cineva mai puțin avizat în cestie ar putea să mă-ntrebe : bine, bine, dar în ce constă noutatea ta, AVP…? Într-adevăr, nici Atomul Primitiv sau Oul Primordial, nici Big-Bang-ul, nici curgerea ori săgeata timpului, nici dialectica şi fenomenologia materiei & spiritului, nici evoluţia speciilor, nici panteismul nu sunt idei noi… Dar Kosmosu’ Germinativ, aloo…? Dar Atomul Primar ca Sâmbur dur & Soft pour toujours a tot ceea ce ne-nconjur…? Dar Planeta-Ou, ca Fructul (“Fiul”) cel mai actual al întregii deveniri universale, Vârful săgeţii timpului imortale şi deci al Big-Bang-ului Impărăţiei Sale, ca să vbesc tale-quale…? Dar Soarele-Clocitoare…? Dar micro-big-bang-urile din orişice grădină, exploziile asurzitoare ale seminţelor de ghiocei, zambilă, sulfină, care au loc egzact după chipu şi asemănarea Celui ce – din ceruri, păi cum naiba… – le dăruieşte apă, aer, pământ, foc, timp & lumină… ? Dar ideea că oamenii nu sunt doar nişte simpli musafiri ori locuitori ai unei oarecare planete pământii, ci sunt chiar trestiile gânditoare ale Planetei Vii, sunt cilişoarele simţitoare ale Oului Albastru din sfintele tării, ai Săi nemijlociţi şi dragi copii…? Dar chestia că moartea de fapt nici nu egzistă, hi-hi, ea nefiind decât şirul de senzaţii naşparlii prin care fiinţişoarele ruinate & pustii lasă loc altor şi altor proaspete biografii ale aceleiaşi specii, ce se deosebesc între ele doar prin detaliile fermecătoarelor amintiri din copilării şi prin alii chestiuţe fistichii, determinate de faptul că “tu” eşti întâmplător “acolo”, “el”/ “ea” “dincolo” şi “eu” sunt “aci”, căci altfel quasi-identice ca nişte copiuţe gingirlii, întruchipându-l împreună cu toate celelalte fiinţe ale Biosferei chiar pe Fiul pluriform ce zici că-l ştii…? Şi-n fine (deocamdată, n-aşa…?), de chestia că duhu’ sfânt ori legendaru’ cuvânt, de care ai auzit de la popa or de la papa, e de fapt sămânţa pe care o moşteneşti de la mama & Tata şi pe care o porţi în punguţa ori burtica dintre picioare, şi gata…, ce zici, mey, a…? :roll:

    http://planetaou.wordpress.com/anexa-3/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s