Infernul vandut ca paradis

Sorin Ilieşiu a publicat de curând la editura „Junimea” din Iaşi o carte cu un titlu memorabil: „Infernul vândut ca paradis„, carte însoţită de însemnările despre ea ale multor altor autori, pe care Sorin Ilieşiu i-a scos din agenda multiplelor sale contacte din lumi diverse şi i-a impostat, după un procedeu deja brevetat de la cartea-i precedentă,  alături de binecunoscuta-i semnătură. In ce mă priveşte, am scris – când am fost întrebat – următoarele (însă în cuprinsul tipărit nu s-a reţinut decât un fragment): „Sorin Ilieşiu, excelentul maestru al imaginii de film şi binecunoscutul nostru militant civic, scrie într-un limbaj aforistic şi oximoronic care nu-i stă deloc rău, fiindcă autorul mânuieşte condeiul la fel de bine ca şi camera de filmat, despre tragi-comica irealitate comunistă, pe care zbirii şi cenzorii defunctei vremi s-au străduit, cu repercursiuni morale încă incalculabile pentru noi toţi, să ne-o prezinte fix din contra: ca pe un real lucios de sâmbătă spre duminică (apud Nichita Stănescu), când ea, societatea socialistă multilateral dezvoltată, cum i se spunea oficial, nu era decât o criminală antirealitate,  în care totul era „mincinos, nefiresc, neverosimil, incredibil, ireal, artificial, denaturat, contrafăcut, fals, aparent, iluzoriu, amăgitor, înşelător, fictiv, teatral, simulat, mimat” (apud Sorin Ilieşiu), iar noi, bieţii haftlingi ai acelei lumi concentraţionare – cum eu însumi am încercat să arăt încă din 1980, în Apelul către Europa – nu făceam decât să jucăm rolul condamnaţilor la fericire dintr-un spectacol aparent doar burlesc şi butaforic, dacă n-ar fi fost de fapt ilegitim şi criminal, ca să folosesc o altă sintagmă cu destin excepţional… Această scriere îmi pare utilă mai ales pentru tânăra generaţie, care uneori dă semne c-ar crede că viaţa noastră din timpul comunismului n-a fost decât un vis urât, chiar prea urât să poată fi adevărat, n-aşa…?”

Aveţi mai jos comunicatul editurii Junimea despre apariţia cărţii lui Sorin Ilieşiu:

++++++++++++++++++++++++++++++++++

Suntem un popor de amnezici. Aproape că am devenit dependenţi de amnezicele cu care am fost îndopaţi în timpul comunismului şi după. Din cauza asta am scris rândurile care urmează, adică ceea ce încă n-am uitat.

Comunismul părea instalat pentru eternitate. Definitiv şi irevocabil. Nu aveam nici o îndoială că se va perpetua dincolo de vârsta propriei noastre generaţii.Căderea lui părea posibilă doar teoretic, într-un viitor mult prea îndepărtat. Uneori îndrăzneam să visăm măcar pentru viitorul viitorilor noştri nepoţi. Doar visele noastre scăpau de cenzura omniprezentă întrucât nu puteau fi nici controlate, nici denunţate, şi nici măcar supuse autocenzurii.

Peste noapte, România devenise o imensă închisoare politică din care nu se putea evada, un penitenciar gigantic cu 23 de milioane de deţinuţi care îndurau fără vreo vină comunismul – o pedeapsă criminală şi absurdă, impusă de fatalitatea istoriei.

Comunismul – o cacealma genocidară.

 Comunismul a fost o scamatorie dusă la paroxism: iluzia minciunii verosimile tronând peste un torent de minciuni sfruntate.

 Credo-ul secret al comunismului: totul poate deveni iluzie.

 Ideologii comunişti au fost iluzioniştii răului absolut. /…/

Comuniştii l-au declarat diavol pe Dumnezeu. Din diavol au făcut un dumnezeu nou care a creat omul nou după chipul şi asemănarea lui.

Comunismul a căzut în propria-i capcană, iluzionându-se că minciuna totală ar putea funcţiona chiar şi împotriva firii omeneşti, şi, de ce nu?, chiar şi împotriva lui Dumnezeu care, evident, trebuia înlocuit cu ceva şi cu cineva. Ce şi cine putea fi un înlocuitor de Dumnezeu?

În timp ce-L negau, dictatorii comunişti încercau să-I ia locul.

Comunismul a fost cea mai mare escrocherie: până şi infernul cotidian a fost vândut ca paradis terestru.

Imposibilitatea travestirii definitive a iadului în rai a garantat eşecul comunist. /…/

Am fost figuranţi în marele spectacol comunist, fiind totodată spectatori ai acestuia. Dar aşa ceva e împotriva firii, e o formă de depersonalizare a celui obligat să asiste la propriul spectacol, o formă de negare atât a propriului ego cât şi a eului comun, o formă de dedublare şi de alienare a celor care se regăsesc pe scenă în ipostaza figuranţilor constrânşi să-şi uite calitatea iniţială de spectatori.

Eram condamnaţi să participăm la interminabilul spectacol comunist cu intrare gratuită şi fără ieşire.

Comunismul – un spectacol absurd, un abject bal mascat.

Real prin excelenţă, spectacolul comunismului a fost totodată un fals prin excelenţă, un spectacol nonreal, pseudoreal, ireal, suprareal, un amestec artificial şi nereuşit de realism socialist, pseudorealism, hiper-realism, suprarealism. Coabitarea acestora a eşuat finalmente într-un spectacol absurd.

Comunismul – ipostaza pilduitoare a absurdului. /…/

Comunismul a fost condamnat la moarte înainte de-a se naşte.

Comunismul – implozie în explozie, involuţie în evoluţie. /…/

Facerea omului nou a presupus dezumanizarea celui vechi.

Omul nou comunist – un posibil imposibil.

 Omul nou – un anti-om cu faţă umană.

Omul nou – un eşec perfect reuşit.

Şansa eşecului a reprezentat singura şansă în comunism.

Reuşita eşecului a fost cea mai mare izbândă a comunismului. /…/

Comunismul s-a sinucis datorită propriului anticomunism. Nimic nu a fost mai anticomunist decât comunismul real care l-a falimentat pe cel teoretic. Cei mai eficienţi anticomunişti au fost comuniştii. /…/

Tranziţia postcomunistă pare a fi un trecut-prezent continuu, fără viitor.

Încremenim într-un proiect abia descremenit, iar daca totuşi ne mişcăm o facem precum un melc ajutat de un rac.

Re-Facerea lumii de după comunism înseamnă regăsirea omului vechi în cel nou.

Am reuşit oare să exorcizăm umanoizii travestiţi în oamenii noi care ne invadaseră eul în timpul comunismului?

Omul nou nu a fost încă avortat în întregime. În fiecare dintre noi persistă, mai mult sau mai puţin, acel alter ego comun.

Sechelele după cancerul comunist sunt pe măsura bolii.

Lupta de acum e împotriva „ocupaţiei” românilor de către ei înşişi, de către oamenii noi remanenţi în cei vechi, o luptă în urma căreia ar trebui să fim învinşi şi învingători. >>

 

O P I N I I :

 

Radu F. Alexandru:

Opţiunea, atitudinea lui Ilieşiu este implacabilă şi impecabilă, din punct de vedere al mobilizării, al credinţei cu care, de multe ori singur, duce o bătălie pe care, în condiţii normale, ar fi trebuit să şi-o asume întreaga naţiune.

Dragoş Paul Aligică:

Suntem familiari cu importantele demersuri publice privitoare la problema comunismului românesc şi a consecinţelor sale, demersuri generate sau susţinute de domnul Sorin Ilieşiu pe parcursul a două decenii cu o tenacitate şi o coerenţă cu totul remarcabile.  Datorită acestui volum avem acum posibilitatea de a vedea mai clar, articulate explicit, viziunea şi universul conceptual ce stau în spatele acestor demersuri, inspirându-le.  Este o lectura densă, provocatoare, ce dezvăluie nu doar o interpretare personală şi profundă a experimentului comunist dar şi contururile fascinantului profil intelectual al autorului.

Liviu Antonesei:

Ceea ce mi se pare cel mai important în cartea lui Sorin Ilieşiu este modul în care o teorie a funcţiilor manipulative ale filmului se naşte din analiza foarte exactă şi cvasi-exhaustivă a unei cinematografii luată ca „studiu de caz”, cinematografia românească din vremea comunismului – cu puţinele sale reuşite artistice şi cu multele sale deşeuri propagandistice. Onest până la capăt, autorul nu ezită să supună şi propria sa creaţie aceleiaşi analize critice spectrale, aceleiaşi priviri lucide, transformând adesea vivisecţia într-o la fel de nemiloasă autoscopie. O carte esenţială pentru a înţelege ce a fost filmul ca „armă propagandistică” în vremea comunismului, /…/ o carte foarte bine scrisă, în care drumul de la imagine la concept şi invers se petrece cu o naturaleţe demnă de invidiat.

Constantin Arcu:

Demonstraţia pe care o face Sorin Ilieşiu este impecabilă, în fraze scurte, percutante, fără zorzoane stilistice.

Georges Banu:

Această carte e un strigăt şi o mărturie. O neîmpăciuire şi o împăciuire. Dincolo de cinema, ea vorbeşte despre rănile unei societăţi şi ale unui om, despre istoria unei generaţii cu dramele şilaşităţile sale, despre trecerea de la o societate a “şoaptei” la aceea a unei “mânii” retorice şi a unei ipotetice “împliniri” finale.

Liviu Cangeopol:

Uitarea face din noi o turmă în afara civilizaţiei. Orice demascare a comunismului trebuie privită ca un act de justiţie, de profilaxie şi exorcizare. Salut reeditarea acestei demascări a comunismului ca pe o dovadă de curaj, luciditate şi demnitate…

Gheorghe Ceauşu:

Citez o confesiune a lui Sorin Ilieşiu, demnă de reţinut: „Nu în ultimul rând, caut numitorul comun al cineterapiei personale şi al celei colective, sperând să fiu primul spectator vizat de terapie, cu gândul că filmul merită văzut pentru că are sens şi rost. Moralmente, orice artist este un terapeut”. În textul acesta rezonează efectul aristoteliacian al catharsis-ului, care prin extensie, devine în mintea autorului scopul modelului de film pe care-l descrie ca pe o cale de restaurare a autenticităţii conştiinţei de sine a poporului, simultană cu eliberarea de toxinele recentului trecut care l-a azvârlit din istorie, cel puţin parţial.

Manuela Cernat:

Ţin cu deosebire să remarc că lucrarea lui Sorin Ilieşiu nu este cu nimic mai prejos de volumele de exegeză consacrate cinematografului autohton de către filmologii noştri. Pot chiar să afirm, cu deplin temei, că ea le este nu o dată superioară, prin pertinenţa argumentării, prin precizia criteriilor şi, mai ales, prin anvergura privirii de ansamblu asupra unui fenomen încă prea puţin abordat: mistificarea realităţii prin imaginea de film.

Dumitru Chioaru:

Scrisă cu luciditate şi probitate profesională, incisivă în atitudine şi percutantă în expresie, uneori de acurateţea şi densitatea de cristal a aforismului, alteori de perspicacitatea şi subtilitatea analitcă a comentariului critic, Infernul vândut ca paradis depune o convingătoare mărturie despre felul în care artistul îşi poate împlini vocaţia în două lumi diferite, a totalitarismului şi a libertăţii.

Dan Mircea Cipariu:

Sorin Ilieşiu a scris cu nerv(i) o carte împotriva uitării şi împotriva falselor valori.

Al. Cistelecan:

Din nuclee aforistice e făcută întreaga primă parte a cărţii lui Sorin Ilieşiu: o scriitură densă şi tensionată, dar mai degrabă implozivă decât explozivă, chiar dacă aforismele beneficiază de o poetică a extinderii (în aceeaşi măsură în care comentariile beneficiază de o poetică a densificării). (…) Pare o carte de reflecţie (şi este), dar este o carte de durere; pare o confesiune (şi este), dar este o terapie de conştiinţă şi, mai important poate, de suflet. (…)

Unitară, de o coerenţă invulnerabilă (chiar dacă diferenţele de formă dintre părţi se văd), cartea lui Sorin Ilieşiu are tranşanţa unei somaţii imperative de conştiinţă.

Dumitru Crudu:

Cartea domnului Sorin Ilieşiu mi se pare a fi de-a dreptul extraordinară prin capacitatea autorului de-a face confesiuni pe muchie de cuţit şi de-a dezvălui atâtea umbre ale comunismului. Nu am mai citit de mult timp un volum atât de emoţionant

Nicolae Dabija:

Sorin Ilieşiu face o vivisecţie a regimului comunist, cu incursiuni în istorie. (…) El spune adevărul întreg. Cartea lui e mai mult decât necesară. Mai ales acum. (…)

Sorin Ilieşiu vine să ne atenţioneze: nu există infern cu faţă umană, nu credeţi în religia răului, nu credeţi în „adevărurile” care spun numai minciuni. El devine, prin memoria moştenită, un martor important la viitorul proces al comunismului.

Laurenţiu Damian:

Sorin Ilieşiu nu a scris doar o carte. Nu a facut doar un apel la memorie. El, scriind cuvinte s-a eliberat, ajutat chiar de ele!     

Vasile Dan:

 …lectura cărţii lui Sorin Ilieşiu este din două una: pentru cei din generaţia mea o revanşă târzie, chiar dacă bine meritată; pentru copiii noştri, acum ei înşişi oameni maturi, o ficţiune ideatică horror care parcă seamănă totuşi cu ceea ce trăiesc ei înşişi la zi…

Ştefan Doru Dăncuş:

Sorin Ilieşiu a mers mai departe decât noi, înfrânţii Pieţei Universităţii. Acest volum este un document istoric – dureros pentru unii, paliativ necesar pentru rănile altora (ca mine).

Simona-Grazia Dima:

Oferind o lectură pasionantă, volumul lui Sorin Ilieşiu se constituie într-o exemplară pledoarie pentru adevărul estetic, pentru autenticitatea dezbărată de ideologie…

 Caius Dobrescu:

…aşa cum ne-a obişnuit deja, dl Sorin Ilieşiu nu-şi propune să stimuleze resentimentul, ci discernământul etic şi intelectual.

 Gellu Dorian:

 Ideea unei astfel de cărţi, după o serie de op-uri, cu autori bine plătiţi care au tras, pasămite, cortina peste o scenă în care s-au petrecut ororile comunismului, vag cunoscute şi vag pedepsite de cei în drept, este una menită să exemplifice, chiar şi pe un eşantion, ceea ce nu mai trebuie repetat niciodată.

Mihai Fulger:

 Cineaştilor de azi li se oferă în paginile cărţii, un (anti)model de utilizare ideologică a „celei mai importante arte” (Lenin dixit)…

Vasile Gogea:

 …autorul se fereşte de o disecţie rece şi cinică a cadavrului molochului comunist, executând, însă, cu precizie de chirurg plastic, un spectaculos ecorşeu al acestuia. (…) Dând deopartepielea cosmetizată, Sorin Ilieşiu ne dezvăluie cu o exactitate necruţătoare adevăratul aspect al ţesuturilorligamentelorgrupelor de muşchireţelelor vascularearticulaţiilor şi terminaţiilor nervoase care, ne dăm seama acum, abia mai susţineau în stare de funcţiune un organism aflat deja în descompunere. Rezultatul este o demistificare prin arătare, dezvăluire convingătoare şi, la fel de meritoriu, generatoare de puternice emoţii.

Aş fi vrut să închei prin a spune că este o carte frumoasă, în raport cu grozăvia temei. Dar, îmi iau imediat seama şi spun că e o carte necesară.

Gheorghe Grigurcu:

…Unul dintre intelectualii care au înţeles necesitatea de-a purta în continuare mesajul adevărului cu privire la trecutul în cauză, mesaj inevitabil anticomunist, este dl. Sorin Ilieşiu. Regizor de notorietate, exponent de frunte al societăţii civile, domnia sa ne oferă o analiză a repulsivului sistem bizuit pe minciună şi violenţă.

Stere Gulea:

…deodată, spre satisfacţia cititorului, răsare omul de cinema Sorin Ilieşiu, atunci când relatează episodul învaţăturilor /…/ din care reiese până unde merge autoîndoctrinarea ideologică… (…) Un exemplu cât o carte.

Florentina Heroiu:

Între Michael Moore şi Gregory Colbert, când foc, când gheaţă, complexul artist Sorin Ilieşiu îşi găseşte calea sa şi justa măsură în demersul său. Sătul de ambiguitatea politică /…/ Sorin Ilieşiu ia atitudine neocolită şi de”mască” feţele ipocriziei.

Bedros Horasangian:

Cartea lui Sorin Ilieşiu, oricât de pătimaş ar fi scrisă pe alocuri, este un îndreptar pătimaş al propriei noastre istorii. Al memoriei fiecăruia dintre noi.

Lucia Hossu Longin:

Îl  ştiu pe Sorin Ilieşiu din filmele lui. (…) Documentarul i-a fost o cale regală spre ceea ce trebuie să devină societatea românească după ce e limpezită de tot ce o desfigurează şi o murdăreşte.

Este un luptător neînfricat pentru adevăr… (…) Nu există frontieră între filmele, cărţile şi gândurile lui Sorin Ilieşiu. Această integritate morală e o calitate rară la intelectualul român.

Lucid, neînfricat, independent şi mai ales, implicat cu toată fiinţa şi cu toate armele sale în apărarea libertăţilor civice şi a porţiei de libertate din decembrie 1989, Sorin Ilieşiu rămâne un luptător de neclintit de pe poziţiile sale. Mă regăsesc pe aceeaşi baricadă.

Ioana Ieronim:

Sorin Ilieşiu – cineast de elită, martor nepreţuit, lucid şi pasionat al prezentului continuu românesc – ne face darul acestei cărţi, în care mărturiseşte, fără jumătăţi de măsură, despre  experienţa, dilemele, descoperirile vieţii sale de profesionist al celei mai populare dintre arte. Volumul este un impresionant exerciţiu de sinceritate. (…)

Revizităm fascinaţi, prin cartea lui Sorin Ilieşiu, propria lume pe care o traversăm prea adesea fără a înţelege ceea ce vedem şi ni se întâmplă – şi la care, datorită filmelor sale, ne putem întoarce iar şi iar, redescoperindu-ne. Sorin Ilieşiu are un profund simţ al misiunii, acela de a lupta ca artist şi cetăţean, prin toate mijloacele sale, inclusiv volumul de faţă, împotriva amneziei şi indiferenţei noastre.

Radu Ioanid:

În Infernul vândut ca paradis Sorin Ilieşiu descoperă, cu o candoare sfâşietoare şi parcă în faţa ochilor cititorilor, fundătura istoriei care a fost comunismul.

 Sorin Lavric:

Cine se molipseşte măcar în parte de intransigenţa lui Sorin Ilieşiu are şanse de a fi optimist în privinţa viitorului.

Mihai Măniuţiu:

Scris cu un inconfundabil accent pasional, temperat însă de rigoarea demonstraţiei, eseul lui Sorin Ilieşiu despre maleficiile comunismului şi ramificaţiile minciunii propagandistice se citeşte pe nerăsuflate, aidoma unui roman de serie neagră. Doar că, în acest caz, nu avem de a face cu ficţiuni întunecate, ci cu o istorie reală a răului politic, atât în aspectele lui vizibile, cât şi în cele mai degrabă secrete.

Nicoale Mecu:

Ceea ce face mărturia lui Sorin Ilieşiu deopotrivă creditabilă şi eficientă sub raport persuasiv este situarea autorului ei, de la un capăt la celălalt al studiului-confesiune, pe poziţia celui care a simţit pe propria-i piele (şi nu numai epitelial) impactul unui regim meşter în arta pătrunderii diabolice în conştiinţe, în vederea creării „omului nou”.

Virgil Mihaiu:

…vizionasem Construct, cred că pe canalul TVR-Internaţional, şi fusesem realmente copleşit de perfecţiunea sa. Realizasem, instantaneu, că acel film putea fi utilizat ca argument forte în favoarea virtuţilor creative ale culturii române: un briant montaj de numai câteva minute, evocând şi sintetizând pluralitatea de manifestări inovative din arealul nostru, în diverse arte – de la arhitectură la plastică, de la design la poesie, de la muzică la literatură.

Construct m-a acompaniat în multe momente de cumpănă, cum erau acelea când aveam de convins un public complet străin că – vorba cronicarului – „nasc şi la Moldova oameni” (…). Fiecare nouă vizionare, indiferent unde pe mapamond, e pentru mine o reconfirmare a valorii imperisabile a acestui film. (…) …i-am făcut pe spectatori de cele mai diverse condiţii, etnii, crezuri, vârste, culori, să vibreze la unison sub vraja emoţional-estetică creată de regisorul, operatorul, monteurul Sorin Ilieşiu. Un cineast total. Care acuma se avântă şi în lumea literelor.

Simona Modreanu:

cele mai fascinante pasaje din textul lui Sorin Ilieşiu mi se par cele în care povesteşte – cu detalii tehnice deloc fastidioase – acea aventură totală pentru un cineast, întâlnirea dintre cuvânt-imagine-muzică, pe care i-a prilejuit-o realizarea, alături de Gabriel Liiceanu, a filmului documentar Apocalipsa după Cioran.

Victor Neumann:

Sorin Ilieşiu arată cum a fost subminat setul de valori fundamentale ce asigură echilibrul, bunul simţ, normalitatea şi funcţionalitatea societăţii, pronosticând, totodată, durata emancipării şi, deci, a vindecării României de sub servituţile şi reflexele dobândite în timpul regimului comunist.

Radu Nicoară:

…Sorin Ilieşiu recompune din fragmente colţuroase oglinda în care se zăreşte ca o fantomă perioada comunistă a românilor; /…/ Scurt, brutal, dar în mod paradoxal duios şi mai ales senin, textul autorului face parte, fără îndoială, din documentele necesare pentru ca generaţiile viitoare să înţeleagă ce nu trebuie să se mai întâmple, vreodată.

Irina-Margareta Nistor:

Ce poate fi mai fascinant şi mai cutremurător decât o analiză documentată şi atât de umană a felului cum s-a încercat o îndoctrinare absolută prin film, adesea subliminală şi care a durat decenii? Sorin Ilieşiu ne oferă un antitod la uitarea care e şi mai înspăimântătoare când cineva, cu migală, prinde, sub lentila fină a obiectivului său, prin travelinguri şi prim-planuri de comentarii, o îndelungă perioadă, pe care am simţit-o la fel de nocivă, dar n-am avut răbdarea şi talentul de a o aşterne pe hârtie, ca să nu ne mai deprimăm ori de câte ori cineva, care s-a lăsat pervertit de diabolicul comunismului, are încă regrete pentru o politică mârşavă care a culminat cu unicul şi inexplicabilul Fenomen Piteşti. Apoi să ai privilegiul de a intra in laboratorul Apocalipsei după Cioran, minuţios asamblată de Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu, e în sine o şansă nesperată.

Marius Oprea:

Cine nu-l cunoaşte pe Sorin Ilieşiu? Cineast de mare valoare, de departe cea mai activă voce a societăţii civile, autor sau coautor al numeroase iniţiative civice, dintre care notabilă e aceea care a dus la condamnarea comunismului, Sorin Ilieşiu s-a dovedit pentru toţi cei ce îl cunosc şi un devotat prieten, un om pentru care dreptatea nu e un cuvânt, ci un scop. Perseverenţa luptei lui cu abuzurile Puterii, în încercarea de a împiedica şi amenda derapajele politice o dovedesc din plin. Dar Infernul vândut ca paradis mi-a demonstrat că Sorin Ilieşiu este şi un eseist de mare valoare, preocupat de ceea ce s-a petrecut cu noi în anii regimului comunist. Cu sufletele noastre. Abia acum, după lectura acestei cărţi, pot spune că îl cunosc pe Sorin Ilieşiu – un om puternic, viu şi bun, un etalon al onestităţii şi modestiei în prezent, totodată privind şi judecând lucid şi cu o nedisimulată tristeţe trecutul comunist.

Ion Mihai Pacepa:

Sorin Ilieşiu, autorul acestei cărţi, este un Horst Heyman al României. La 10 martie 2006, dl. Ilieşiu a iniţiat un convingator apel naţional prin care a cerut preşedintelui Băsescu să condamne oficial crimele comunismului. Acest patriotic apel (pe care l-am tradus în engleză şi l-am publicat în presa din SUA în 2006) a fost semnat de un imens număr de anticomunişti din ţară şi străinatate, şi a fost încununat de succes. La 18 decembrie 2006, România a devenit prima ţară din fostul bloc sovietic care a condamnat oficial crimele comunismului în baza unui raport.

În Infernul vândut ca paradis, Sorin Ilieşiu continuă curajosul exemplu al lui Horst Heyman. (…) Sper că inepuizabilul autor al acestei cărţi va continua să militeze, cu aceeaşi dedicaţie, pentru a ajuta România să extirpe ultimele rămăşiţe ale tumorilor canceroase moştenite de la Ceauşescu. Energica activitate a d-lui Sorin Ilieşiu în fruntea societăţii civile, impecabilul său profesionalism, perseverenţa şi curajul său politic, precum şi îndelungata sa experienţă cinematografică ne dau garanţia ca va reuşi.

 Viorel Padina:

Sorin Ilieşiu, excelentul maestru al imaginii de film şi binecunoscutul nostru militant civic, scrie într-un limbaj aforistic şi oximoronic care nu-i stă deloc rău, fiindcă autorul mânuieşte condeiul la fel de bine ca şi camera de filmat, despre tragi-comica irealitate comunistă…

Ovidiu Pecican:

…Sorin Ilieşiu investighează virtuţile subtile ale unui mijloc formal, artistic, care, ţinut în lesă manipulează, iar eliberat creează profunzime şi impact.

Luca Piţu:

Intră fără sfială în cartea lui Sorin Ilieşiu, cititorule interesat de istoria recentă a ţării tale sau de drama imaginii în periodul bolşeviciant, căci nu vei găsi acolo etnobotanice, nici gagice de OTV la ţol sumar, nici de băut, o, nu:  ci   vei  înfrunta fulguraţia paradoxului, duritatea de silex a oximoronului, teribilitatea aforismului, farmecul amintirii nefalsificate total de imaginaţie, frumuseţea salbatică a scriiturii fragmentare…. şi aşa mai departe. O să simţi, după lectura  Infernului vândut ca paradis, că-i puţin nebun băiatul ăsta (un exaltat, în orice caz), dar absolut sincer şi curat. Anticomunist şi monarhist din convingere, nu din oportunism. Cum se înflăcărează prea usor şi ajunge la exprimări sau comportamente patetice (de pildă, îţi cade în genunchi ca să-l asculţi ori să-l urmezi), îi cam încurcă, se pare, pe cei alături de care mărşăluieşte impavid ori pentru care se angajează fiinţial. Figură incomodă iaste mnealui în cadrul GDS, unde tiradele se văd acceptate numai dacă-s eminamente retorice, fără, dară, prea mare legatură cu lumea reală. Dintre cei ramaşi acolo, numai Radu Filipescu, altminteri mult mai rezervat şi mai timid, se compară cu el ca autenticitate.

Cristian Tudor Popescu:

La multele însuşiri malefice pe care domnul Sorin Ilieşiu le identifică regimului care a stăpânit România până acum două decenii, aş adăuga încă una: comunismul e o specie de strigoi. Aidoma duhului neîmpăcat al unui criminal, el bântuie România şi după moarte. Cartea domnului Ilieşiu este un manual de alungare a nosferatului comunist când se apropie prea mult de noi.

Nicolae Prelipceanu:

Totul începe, observă Sorin Ilieşiu, cu Lenin, care sesizează importanţa filmului de propagandă în manipularea ideologică, analistul continuând raţionamentul acestuia, de unde s-a oprit, şi observând că filmul poate crea minciuna credibilă, pentru că pare realitatea însăşi, una paralelă însă. (…)

Pe scurt, cartea lui Sorin Ilieşiu este o analiză şi un manifest, o analiză a minciunii comuniste şi un manifest pentru adevăr.

Cristian Robu-Corcan:

Tulburătoare prin fermitatea formulărilor curate, puternice prin acurateţea expunerii, declaraţiile directe ale lui Sorin Ilieşiu afirmă un adevăr care, cu toate eforturile pernicioase ale umanităţii, pare a nu putea fi abandonat – în spatele eticii şi moralei, în umbra ideologiilor şi doctrinelor, dincolo de orice răsturnare de sensuri stau neclintite, înfruntându-se, două pietre de temelie faţă de care omul este obligat încontinuu să-şi exercite alegerea: Binele şi Răul.

Infernul vândut ca paradis – o carte extraordinară – prezintă comunismul ca pe un experiment apocaliptic care, sub travestiul retoric al înaltelor idealuri, a urmărit până la demenţă, crimă şi abjecţie să facă din om ceea ce acesta nu este.

Mirela Roznoveanu:

Consider cartea lui Sorin Ilieţiu un mod de confesiune ispăşitoare.

Alin Rus:

La fel ca şi Lucian Boia în Mitologia ştiintifică a comunismului, Sorin Ilieşiu arată cum o societate totalitară fabrică mituri şi le foloseşte ca instrumente pentru a crea iluzia propriei eternităţi şi indestructibilităţi.

Romulus Rusan:

Cartea lui Sorin Ilieşiu atinge excelenţa în numeroasele pagini în care autorul urcă spre aerul rarefiat şi strălucitor al eseului. (…)

O carte care se citeşte ca un poem, plină de inspiraţie şi dăruire.

Oana Serafim:

…Sorin Ilieşiu ne arată că numai înţelegând /…/ şi asumându-ne partea ruşinoasă a istoriei recente putem încerca să fim într-adevar noi înşine…

Cassian Maria Spiridon:

Sorin Ilieşiu, cu acribie şi extrem de aplicat, analizează şi confirmă rolul nefast al filmului în comunism…

Monica Spiridon:

Cartea lui Sorin Ilieşiu are ca obiect de analiză o conjuncţie pe care am putea s-o numim fericită, dacă n-ar fi perversă: aceea dintre posibilităţile unice ale artei cinematografice de a da seama de tensiunea teleologică încordată dintre un Început şi un Sfârşit pe care îl prefigurează prin manevre tehnice sofisticate şi, respectiv, Marea naraţiune fondatoare comunistă despre Viitorul paradisiac menit să facă irelevant, dacă nu suportabil, un prezent infernal.

Lavinia Stan:

Reputat cineast şi neobosit activist, Sorin Ilieşiu ramâne una dintre vocile autentice ale societăţii civile româneşti postcomuniste, aducând în prim-plan exigenţa memoriei ca precondiţie a democraţiei. Aflat la confluenţa dintre investigaţia istorică, analiza expertă a peliculelor de film şi memorialistica aducătoare de simbol, volumul de faţă reuşeşte nu numai să demanteleze rolul propagandei comuniste în configurarea cultului personalităţii şi a negării valorilor esenţiale ale umanităţii, ci şi să ofere o perspectivă unică asupra modului în care co-autorul Apocalipsei dupăCioran a conceput acel proiect de verb şi imagine. Cu brutală onestitate şi remarcabilă acurateţe, Ilieşiu expune falsa cineterapie oferită de autorităţile totalitare, iluzia normalităţii într-un sistem represiv în care toţi eram figuranţi şi spectatori în spectacolul megalomanic comunist “cu intrare gratuită şfără ieşire”

Dan Stanca:

Cartea lui Sorin Ilieşiu, reeditată acum, ar părea un fel de înot împotriva curentului, dar o asemenea apeciere ar fi fost valabilă în urmă cu ceva ani. Mai corect spus, acum înoată într-o apă stătută. Indiferenţa faţă de comunism a ajuns atât de mare încât nici nu mai putem vorbi despre eventuale tentative de reabilitare a temutei doctrine. Comunismul a căzut la stadiul de simplu cuvânt, ceea ce reprezintă pe de altă parte cel mai mare afront adus ideologiei care s-a dorit armă în mâna celor mulţi îndreptată împotriva celor puţini. Ceea ce face Sorin Ilieşiu este un gest donquijotesc pentru care îl îndrăgim. (…)

Sorin Ilieşiu, om de film, crede în puterea imaginii şi în capacitatea de a-i convinge pe oameni. Nu mai puţin crede – lucru rar în ziua de azi – şi în forţa cuvintelor. Ceea ce găsim în cartea sa are miez şi doreşte să salveze ce se mai poate din continentul european devastat şi zdruncinat de atâtea orori, dar de nu mai puţine confuzii. Ceea ce am remarcat străbătând anumite capitole este sugestia lansată de autor, aceea că sistemul comunist nu e doar stafia care ne mai respiră în ceafă, dar şi cucoana onorabilă care îmbrăcată în alte ţoale stă alături de noi la masă ACUM.

Liviu Ioan Stoiciu:

Într-un fel, cartea de faţă poate fi şi o dovadă de autoculpabilizare… (…) E Sorin Ilieşiu un „epigon al propriilor dureri” (cum se considera Emil Cioran, în alt context, desigur)?

Marius Şopterean:

…o carte care trebuia să fie scrisă de fiecare dintre noi…/ O carte pe care aş fi dorit să n-o fi citit niciodată – o carte pe care aş fi dorit să o citesc în fiecare zi… / Dimineaţa, la prânz şi seara / Ca o terapie împotriva urâtului din mine…

Alex. Ştefănescu:

Sorin Ilieşiu este unul din puţinele nume fără pată din viaţa publică de azi. Reputaţia sa de om integru şi de artist demn, aflat de partea binelui, n-a fost şi nici nu poate fi pusă vreodată la îndoială. (…)

Este vorba de un creator care îşi păstrează ingenuitatea, dar nu este un naiv. Are o concepţie despre film şi despre lumea în care trăieşte. Din acest punct de vedere, cartea sa Infernul vândut ca paradis poate fi considerată o performanţă intelectuală, fiind o combinaţie de reflecţie şi revelaţie. Înţelegerea atotcuprinzătoarea a istoriei recente şi a prezentului, a filmului şi a raţiunii sale de a exista face ca parcurgerea cărţii să reprezinte pentru cititor o baie de adevăr.

Pagini zguduitoare sunt consacrate comunismului, caracterizat, printre altele, ca o maşinărie monstruoasă de mistificare continuă a realităţii. La rândul lui, însă, Sorin Ilieşiu este un as al demistificării, care divulgă neobosit tehnicile de falsificare folosite de propagandiştii de profesie.

Nu ştiu să se fi scris în ultimii ani fraze rechizitoriale, mai tranşante şi mai expresive la adresa comunismului decât cele ale lui Sorin Ilieşiu. Numai Petre Ţuţea mai avea asemenea iluminări de justiţiar.

Vladimir Tismăneanu:

Cu pasiune, rigoare şi fineţe analitică, Sorin Ilieşiu demitizează ficţiunile propagandistice comuniste, demonstrează cum minciuna sistematică se află în chiar inima propagandei, iar valorile esenţiale ale umanităţii, inclusiv distincţia dintre Bine şi Rău, erau convertite în opusul lor. (…)
Lucrarea lui Sorin Ilieşiu este comparabilă ca viziune şi competenţă cu cea publicată în urmă cu mai bine de două decenii de Antonin Liehm, unul din promotorii Primăverii de la Praga şi fondatorul revistei Lettre Internationale.

Razvan Ţupa (scrisoare către Sorin Ilieşiu):

Stimate Domnule Ilieşiu, am citit cartea dumneavoastră cu mult interes. Trebuie să recunosc faptul că iniţial, citind sinopsisul, m-am suspectat de uitare şi, pentru că adolescenţa mea a început abia după ce comunismul a căzut, descrierea comunismului prin definitii ca “omul nou – un anti-om cu faţă umană” sau „comunismul – implozie în explozie, involuţie în evoluţie” m-au făcut iniţial reticent. Dar problema era la mine, nu la stilul dumneavoastră, pentru că pur şi simplu pentru mine nu exista referinţa reală pentru discursul pe care comunismul îl psalmodia în România. În 1989 aveam 14 ani… (…) Pe măsură ce am înaintat în lectură însă, cartea dumneavoastră mi-a oferit şi referinţele care îmi lipseau, astfel că am putut să identific lucrurile care m-au pasionat aici. Poate că o să vă mire, dar am citit cartea dumneavoastră cu pasiunea cu care parcurgeam cândva scrierile despre picturi semnate de artistii chinezi clasici.

Marian Ţuţui:

Până la urmă Sorin Ilieşiu face un gest rar, acela al dezvăluirii nu numai a crezului său artistic dar şi pe cel al desfacerii filmelor sale uneori secvenţă cu secvenţă. Putem conchide că doar un cineast cu o adevărată vocaţie de dascăl s-ar fi încumetat la o disecţie a propriei opere. Însă avem de-a face cu mai mult decât atât, cu un gânditor noncomformist care s-a încumetat a începe de timpuriu disecţia a însuşi cadavrului în descompunere al comunismului.

Radu Ulmeanu:

Cartea lui Sorin Ilieşiu despre comunism surprinde, în formulări memorabile, nu numai esenţa comunismului, ci şi limbajul de care s-a folosit pentru a-şi încetăţeni uriaşa mistificare. Cred că o asemenea condamnare a acestui sistem politic fariseic şi suicidar pentru naţiunile care i s-au supus de voie sau de nevoie, e, dacă nu unică – prin vehemenţă, documentare, putere de convingere – atunci foarte rară…

Dan Vasiliu:

Cartea de faţă este necesară atât posterităţii, pentru luare aminte şi meditaţie profundă, cât şi deopotrivă pentru contemporanii fenomenului în cauză, ca oglindire a sinelui într-o viaţă marcată de frământări stranii. Ceea ce îl demarcă pe Sorin Ilieşiu de ceilalţi arheologi ai comunismului este ardenţa etonantă a crezului său strâns îmbrăţişată de o uimire mereu proaspătă şi candidă, atunci când artistul imaginii de film descoperă continuu noi faţete ale aceluiaşi sistem neguros.

Ioan Vieru:

Sorin Ilieşiu rămâne o revelaţie a anilor 90, un artist veritabil căutând sensul unei realităţi social-politice deturnate. (…)

Având o viziune critică şi inspirată, regăsită acum şi în cartea sa Infernul vândut ca paradis, el duce mai departe această vocaţie a libertăţii într-o Românie încă dominată de totalitarism, de valori osificate, de artefacte. O Românie care va trebui înlocuită de o altă Românie, pentru toţi. O ţară în care documentarul şi observaţiile lui Sorin Ilieşiu pot fi un remediu, un semnal de alarmă care ar trebui amplificat.

Titus Vîjeu:

…o carte în care spiritul marelui Cioran este prezent în fiecare frază…

Gelu Vlaşin:

Sorin Ilieşiu este, fără îndoială, un artist polivalent, un observator erudit şi eclectic al fenomenelor sociale şi un afectiv convins. Obsesia “omului nou” şi “realismul socialist” sunt doar câteva dintre temele abordate de Soria Ilieşiu în primul capitol din Infernul vândut ca paradis, o carte care dincolo de valorizarea literară o să rămână ca un fel de document istoric al perioadei comuniste pe care a trăit-o România. (…) Sorin Ilieşiu culminează în partea finală a cărţii prin descrierile impactante ale întâlnirii cu Cioran – o multiplă evocare a unei întâmpări existenţiale care avea să-i marcheze fără îndoială parcursul vieţii.

Varujan Vosganian:

Sorin Ilieşiu este o figură aparte a ultimilor douăzeci de ani: mânat de idealuri, mereu aflându-se de partea bună a istoriei, scormonitor, până la obsesie, după adevărurile istoriei recente, autorul unor pelicule memorabile despre realităţile tulburatoare ale anilor ‘90 şi despre eroii acelor ani, necontaminat de ambiguităţi şi neistovit de atâtea decepţii. Această carte a lui Sorin Ilieşiu devine, în sensul acesta, o carte de lecuire.

Florin Zamfirescu:

Da, nimic nu a fost mai anticomunist decât comunismul real, cum subliniază Sorin Ilieşiu, sunt în totalitate de acord… L-aş contrazice doar spunând ca omul nou nu este un eşec, ci o realitate de care ne lovim astăzi.

Anunțuri

18 răspunsuri to “Infernul vandut ca paradis”

  1. CMM Says:

    Iată ce am gândit și mi-am spus acum un an citind această carte:

    „Cititorul Naiv din mine simte o voce clară, sinceră, puternică, aşadar autentică şi credibilă.
    Tot el are pornirea de a-şi face un examen de conştiinţă: cum mi-a fost mie şi ce am făcut eu în nişa mea? Ce forme, culori, nuanţe, vise / visuri, dureri autoînşelătorii a avut / a produs comunismul ăla pentru mine / în mine? Oare n-ar fi necesar să li se creeze cât mai multor oameni ocazia / cadrul să gândească şi să vorbească pe limba lor despre astea?

    Cititorul Model din mintea mea apreciază concizia şi plasticitatea exprimării, proprietatea termenilor, cunoaşterea şi aplicarea cu măiestrie a conceptelor în producerea şi în analiza imaginilor produse, calităţile empatice şi originalitatea perspectivelor autorului”.

    Ceea ce mi se pare acum foarte interesant – și nu știam atunci – este faptul că autorul a realizat în paginile cărții un experiment de receptare insolit, publicand opiniile a 67de oameni de cultură asupra paginilor despre comunism scrise de d-sa. Oameni de cultură cu orientări politice diferite. Desigur, opiniile d-lor lor sunt tot de acum aproximativ un an. Între timp, multe lucruri s-au întâmplat. Cartea însă, rămâne.

    Tema fiind una incitantă pentru mine, iar experimentul la fel de mult (paginile cărții reeditate și re-date în aceste oglinzi îmi amintesc de procedeul narativ din documentarul „Aurolac”) am făcut o analiză rapidă a ceea ce scriu cititorii aceștia experți: despre autor – ca persoană umană, ca militant civic, ca cineast; despre trăirile lor de receptor: gânduri, emoții; în fine, despre carte: stil – figuri de stil, scenariul cărții, fragmente preferate comentate, fragmente pe care le citează, alte ganduri asupra conținutului, funcția cărții.

  2. CMM Says:

    AVP, cartea conține tot ceea ce ai scris. Verificat. Selecția de aici e făcută doar pentru scopurile promoțoionale ale editurii.

  3. CMM Says:

    ERATA: promoționale, deși nu sună rău cum a vrut să iasă…

  4. AVP Says:

    Multumesc pentru informatie, CMM. Ma miram io ca initiativa de a ciunta textu meu sa-i apartina lui Sorin Iliesiu, iar nu editurii aleia, care n-a ratat ocazia de a pune si ea obroc preste „Apelul catre Europa”, pentru ca nu cumva macar contimporanii astia de-acuma sa afle despre el.

    Iar voi fi ocupat toata ziua in real. Poate mai vbim pe diseara, surioara.

  5. CMM Says:

    AVP, textele tururor comentatorilor au fost ciuntite in acest promo. Toate sunt mai lungi. Unii nici nu apar aici(T – V).

  6. CMM Says:

    Iată un comentariu interesant al lui Alex Ștefănescu:

    „Cititor de serviciu. Intelectual în dizgraţie

    [În: „Evenimentul Zilei” – Joi, 4 Octombrie 2012]

    ★★★★ Sorin Ilieşiu, Infernul vândut ca Paradis, Iaşi, Ed. Junimea, 2012
    Cine caută pe Google referiri la Sorin Ilieşiu descoperă o listă de excluderi: „Sorin Ilieşiu exclus din Societatea Timişoara”, „Sorin Ilieşiu exclus din Grupul de Dialog Social” etc. Această cădere în digraţie a cunoscutului cineast (care ne-a entuziasmat, nu de mult, cu filmul său documentar despre Regina Maria) consternează. Sorin Ilieşiu este unul din puţinele nume fără pată din viaţa publică de azi. Iată însă că atacurile sale la adresa lui Traian Băsescu din ultimii ani au provocat antipatia multor intelectuali de elită, care, pe bună dreptate, l-au apărat pe preşedintele ţării, ca simbol al democraţiei, împotriva tentativei lui Dan Voiculescu şi a oamenilor lui de a-şi aservi statul de drept. Dacă ne păstrăm calmul nu se poate să nu observăm că este o diferenţă ca de la cer la pământ între atitudinea stângaciintransigentă a lui Sorin Ilieşiu şi campania interesată şi murdară dusă de Dan Voiculescu. Non idem este si duo dicunt idem. În istoria culturii româneşti au mai existat cazuri de intelectuali care din candoare sau lipsă de tact, dintr-un „surplus de caracter” (expresia aparţine lui Lucian Boia) au devenit indezirabili, de la Ion Slavici, filogerman în timpul primului război mondial şi până la Valeriu Cristea, apărător naiv al lui Ion Iliescu în perioada mineriadelor. Lucrurile se lămuresc repede dacă citim o carte incendiară publicată recent de Sorin Ilieşiu: „Infernul vândut ca Paradis.” Cartea este de un anticomunism radical care îi poate speria şi pe anticomunişti: „Comunismul a fost cea mai mare escrocherie. Până şi infernul cotidian a fost vândut ca paradis terestru.”; „Comunismul – o cacealma genocidară.” etc. Nu ştiu să se fi scris în ultimii ani fraze rechizitoriale mai tranşante şi mai expresive la adresa comunismului decât cele ale lui Sorin Ilieşiu. Numai Petre Ţuţea mai avea asemenea iluminări de justiţiar”.

  7. stely Says:

    Din toate „insemnaeile ” am retinut ce a scris Mihai Pacepa aici :

    „Sper că inepuizabilul autor al acestei cărţi va continua să militeze, cu aceeaşi dedicaţie, pentru a ajuta România să extirpe ultimele rămăşiţe ale tumorilor canceroase moştenite de la Ceauşescu. Energica activitate a d-lui Sorin Ilieşiu în fruntea societăţii civile, impecabilul său profesionalism, perseverenţa şi curajul său politic, precum şi îndelungata sa experienţă cinematografică ne dau garanţia ca va reuşi.”
    Nu stiu cind a fost facuta „insemnarea ” ,dar am impresia ca ,daca i s-ar fi cerut s-o faca (acum )dupa vara asta fierbinte ,la propriu si la figurat , cred ca ar fi stat pe ginduri. Asta ,vazut desigur ,prin prizma impresiei mele . Eu nu cred ca D-l Sorin Iliesiu va mai continua sa militeze ” cu aceeasi dedicatie ,pentru a ajuta Romania sa extirpe ultimele rămăşiţe ale tumorilor canceroase moştenite de la Ceauşescu „,asa cum crede Mihai Pacepa.
    Dar poate gresesc .Prin urmare ar fi normal ca domnul Sorin Iliesiu sa intervina pe blog si sa spuna .Sa scrie cu miez si suflet . Daca i s-a receptat cartea ca pe o marturisire ,de ce nu ar face si acum o marturisire cu privire la ce l-a facut sa se alature uzurpatorilor Statului de Drept .Adica a scris o carte despre ororile dictaturii comuniste , facindu-i pe toti acesti scriitori si analisti sa creada ca a resimtit comunismul in toata hidosenia lui ,iar dumnealui , intr’un timp atit de scurt de la scrierea cartii ,a uitat ce a scris ? A uitat ce a insemnat dictatura si ,nu numai , pe cei ce mai sunt inca „ultimile ramasite ” ale ei ,Ion Iliescu si Dan Voiculescu ? In timp ce lumea occidentala era disperata ,alaturi de o parte a intelectualilor si a societatii romanesti ,ca ea /ei ar putea sa revina cu ajutorul papasarilor de la rasarit , el (Sorin Iliesiu )se afla la loc de cinste in studiourile lui Dan Voiculescu !?Si ,de e acolo ,impreuna cu liota de mercenari platiti cerea -nu cu argumente bazate pe reguli ,legi si Constitutie -plecarea presedintelui de la Cotroceni (acelasi care i-a raspuns la apelul de condamnare a comunismului !? A sustinut , a militat asiduu pentru suspendarea Statului de Drept. A fost alaturi de Voiculescu ,Iliescu ,de „grupul de infractori organizat si nu de lumea civilizata din care facem si noi parte ;acea lume pe care in anii comunismului o implora/ti /am sa ne ajute . Si ,iata ,ne-a ajutat ,dar nu la chemarea dumnealui,ci a noastra … Macar sa spuna ,ce l-a facut sa uite ?

  8. stely Says:

    O informatie luata de pe facebook :
    Întorcerea României la ICE Dunărea (firmele Securităţii)

    Guvernul a aprobat, în şedinţa de ieri, înfiinţarea unei companii de stat, care va avea ca obiect de activitate intermedierea relaţiilor comerciale ale celorlalte companii de stat îndeosebi cu Federaţia Rusă. Guvernul Ponta este un guvern care ne întoarce la perioada ceauşistă cu firmele de “comerţ exterior” sub egida Securităţii. Ne-am întors în timp! Felix are toată expertiza necesară pentru a manipula firme de acest gen. Nu a delapidat el câteva?

    Varianta integrală a proiectului Ordonanţei de Urgenţă de înfiinţare a noii companii de stat.

    http://www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2012/octombrie/OUG_mandatare_MECMA_in_vederea_infiintarii_unei_SC_10102012.pdf

  9. Constantin Enescu Says:

    Nu va cunosc,dar articolul,poate cartea(nu o am)si comentariile sunt foarte interesante si spun adevaruri de necontestat.Si eu scriu poezii satirice,epigrame,etc. si daca aveti timp si placerea sa intrati pe google cu numele meu ca in adresa electronica fara 99.Poate ma lamuriti de unde aveti adresa mea.C.E.

    ________________________________

  10. Sorin ILIESIU Says:

    Stimate Domnule Padina, vă mulţumesc foarte mult pentru topic. Dar şi mai mult vă mulţumesc pt ceea ce aţi scris despre carte. Mâine v-o trimit prin poştă, la adresa pe care o ştiu de data trecută. În carte nu lipseşte nimic din ce aţi scris, aşa cum a precizat şi D-na CMM, căreia îi mulţumesc pentru tot ce a scris mai sus, dar nu numai pentru atât.

    Comunicatul editurii Junimea precizează că prezintă doar „fragmente din opiniile despre carte”. Citez:

    <>

    Dacă ar fi fost prezentate textele integrale ale opiniilor, comunicatul ar fi ieşit de vreo 15 ori mai lung. Şi aşa a ieşit extrem de lung.

    Vă rog totusi să includeţi în topic, dacă e posibil, şi opiniile despre carte prezentate în finalul comunicatului, dar care lipsesc din topic, respectiv cele de mai jos:

    <>

  11. Sorin ILIESIU Says:

    Reiau, întrucât în comentariul meu de mai sus nu sunt redate citatele. Sper să fie redate acum:

    Stimate Domnule Padina, vă mulţumesc foarte mult pentru topic. Dar şi mai mult vă mulţumesc pt ceea ce aţi scris despre carte. Mâine v-o trimit prin poştă, la adresa pe care o ştiu de data trecută. În carte nu lipseşte nimic din ce aţi scris, aşa cum a precizat şi D-na CMM, căreia îi mulţumesc pentru tot ce a scris mai sus, dar nu numai pentru atât.

    Comunicatul editurii Junimea precizează că prezintă doar „fragmente din opiniile despre carte”. Citez:

    “ COMUNICAT DE PRESĂ, Editura Junimea, Iaşi.
    Editura Junimea din Iaşi a publicat de curând cartea “Infernul vândut ca paradis” scrisă de cunoscutul cineast şi militant civic Sorin Ilieşiu. Lansarea oficială va avea loc în cadrul târgului internaţional de carte Gaudeamus, ediţia a XIX-a, 21-25 nov. a.c., Romexpo, Bucureşti.
    Prezentăm fragmente din opiniile despre carte, scrise (în 2011) de numeroase personalităţi de prestigiu ale culturii române (opinii redate în ordine alfabetică).
    Pentru început, redăm doar câteva fragmente din carte: /……………………………………../ “

    Dacă ar fi fost prezentate textele integrale ale opiniilor, comunicatul ar fi ieşit de vreo 15 ori mai lung. Şi aşa a ieşit extrem de lung.

    Vă rog totusi să includeţi în topic, dacă e posibil, şi opiniile despre carte prezentate în finalul comunicatului, dar care lipsesc din topic, respectiv cele de mai jos:

    “ Marius Şopterean:
    …o carte care trebuia să fie scrisă de fiecare dintre noi…/ O carte pe care aş fi dorit să n-o fi citit niciodată – o carte pe care aş fi dorit să o citesc în fiecare zi… / Dimineaţa, la prânz şi seara / Ca o terapie împotriva urâtului din mine…

    Alex. Ştefănescu:
    Sorin Ilieşiu este unul din puţinele nume fără pată din viaţa publică de azi. Reputaţia sa de om integru şi de artist demn, aflat de partea binelui, n-a fost şi nici nu poate fi pusă vreodată la îndoială. (…)
    Este vorba de un creator care îşi păstrează ingenuitatea, dar nu este un naiv. Are o concepţie despre film şi despre lumea în care trăieşte. Din acest punct de vedere, cartea sa Infernul vândut ca paradis poate fi considerată o performanţă intelectuală, fiind o combinaţie de reflecţie şi revelaţie. Înţelegerea atotcuprinzătoarea a istoriei recente şi a prezentului, a filmului şi a raţiunii sale de a exista face ca parcurgerea cărţii să reprezinte pentru cititor o baie de adevăr.
    Pagini zguduitoare sunt consacrate comunismului, caracterizat, printre altele, ca o maşinărie monstruoasă de mistificare continuă a realităţii. La rândul lui, însă, Sorin Ilieşiu este un as al demistificării, care divulgă neobosit tehnicile de falsificare folosite de propagandiştii de profesie.
    Nu ştiu să se fi scris în ultimii ani fraze rechizitoriale, mai tranşante şi mai expresive la adresa comunismului decât cele ale lui Sorin Ilieşiu. Numai Petre Ţuţea mai avea asemenea iluminări de justiţiar.

    Vladimir Tismăneanu:
    Cu pasiune, rigoare şi fineţe analitică, Sorin Ilieşiu demitizează ficţiunile propagandistice comuniste, demonstrează cum minciuna sistematică se află în chiar inima propagandei, iar valorile esenţiale ale umanităţii, inclusiv distincţia dintre Bine şi Rău, erau convertite în opusul lor. (…)
    Lucrarea lui Sorin Ilieşiu este comparabilă ca viziune şi competenţă cu cea publicată în urmă cu mai bine de două decenii de Antonin Liehm, unul din promotorii Primăverii de la Praga şi fondatorul revistei Lettre Internationale.

    Razvan Ţupa (scrisoare către Sorin Ilieşiu):
    Stimate Domnule Ilieşiu, am citit cartea dumneavoastră cu mult interes. Trebuie să recunosc faptul că iniţial, citind sinopsisul, m-am suspectat de uitare şi, pentru că adolescenţa mea a început abia după ce comunismul a căzut, descrierea comunismului prin definitii ca “omul nou – un anti-om cu faţă umană” sau „comunismul – implozie în explozie, involuţie în evoluţie” m-au făcut iniţial reticent. Dar problema era la mine, nu la stilul dumneavoastră, pentru că pur şi simplu pentru mine nu exista referinţa reală pentru discursul pe care comunismul îl psalmodia în România. În 1989 aveam 14 ani… (…) Pe măsură ce am înaintat în lectură însă, cartea dumneavoastră mi-a oferit şi referinţele care îmi lipseau, astfel că am putut să identific lucrurile care m-au pasionat aici. Poate că o să vă mire, dar am citit cartea dumneavoastră cu pasiunea cu care parcurgeam cândva scrierile despre picturi semnate de artistii chinezi clasici.

    Marian Ţuţui:
    Până la urmă Sorin Ilieşiu face un gest rar, acela al dezvăluirii nu numai a crezului său artistic dar şi pe cel al desfacerii filmelor sale uneori secvenţă cu secvenţă. Putem conchide că doar un cineast cu o adevărată vocaţie de dascăl s-ar fi încumetat la o disecţie a propriei opere. Însă avem de-a face cu mai mult decât atât, cu un gânditor noncomformist care s-a încumetat a începe de timpuriu disecţia a însuşi cadavrului în descompunere al comunismului.

    Radu Ulmeanu:
    Cartea lui Sorin Ilieşiu despre comunism surprinde, în formulări memorabile, nu numai esenţa comunismului, ci şi limbajul de care s-a folosit pentru a-şi încetăţeni uriaşa mistificare. Cred că o asemenea condamnare a acestui sistem politic fariseic şi suicidar pentru naţiunile care i s-au supus de voie sau de nevoie, e, dacă nu unică – prin vehemenţă, documentare, putere de convingere – atunci foarte rară…

    Dan Vasiliu:
    Cartea de faţă este necesară atât posterităţii, pentru luare aminte şi meditaţie profundă, cât şi deopotrivă pentru contemporanii fenomenului în cauză, ca oglindire a sinelui într-o viaţă marcată de frământări stranii. Ceea ce îl demarcă pe Sorin Ilieşiu de ceilalţi arheologi ai comunismului este ardenţa etonantă a crezului său strâns îmbrăţişată de o uimire mereu proaspătă şi candidă, atunci când artistul imaginii de film descoperă continuu noi faţete ale aceluiaşi sistem neguros.

    Ioan Vieru:
    Sorin Ilieşiu rămâne o revelaţie a anilor 90, un artist veritabil căutând sensul unei realităţi social-politice deturnate. (…)
    Având o viziune critică şi inspirată, regăsită acum şi în cartea sa Infernul vândut ca paradis, el duce mai departe această vocaţie a libertăţii într-o Românie încă dominată de totalitarism, de valori osificate, de artefacte. O Românie care va trebui înlocuită de o altă Românie, pentru toţi. O ţară în care documentarul şi observaţiile lui Sorin Ilieşiu pot fi un remediu, un semnal de alarmă care ar trebui amplificat.

    Titus Vîjeu:
    …o carte în care spiritul marelui Cioran este prezent în fiecare frază…

    Gelu Vlaşin:
    Sorin Ilieşiu este, fără îndoială, un artist polivalent, un observator erudit şi eclectic al fenomenelor sociale şi un afectiv convins. Obsesia “omului nou” şi “realismul socialist” sunt doar câteva dintre temele abordate de Soria Ilieşiu în primul capitol din Infernul vândut ca paradis, o carte care dincolo de valorizarea literară o să rămână ca un fel de document istoric al perioadei comuniste pe care a trăit-o România. (…) Sorin Ilieşiu culminează în partea finală a cărţii prin descrierile impactante ale întâlnirii cu Cioran – o multiplă evocare a unei întâmpări existenţiale care avea să-i marcheze fără îndoială parcursul vieţii.

    Varujan Vosganian:
    Sorin Ilieşiu este o figură aparte a ultimilor douăzeci de ani: mânat de idealuri, mereu aflându-se de partea bună a istoriei, scormonitor, până la obsesie, după adevărurile istoriei recente, autorul unor pelicule memorabile despre realităţile tulburatoare ale anilor ‘90 şi despre eroii acelor ani, necontaminat de ambiguităţi şi neistovit de atâtea decepţii. Această carte a lui Sorin Ilieşiu devine, în sensul acesta, o carte de lecuire.

    Florin Zamfirescu:
    Da, nimic nu a fost mai anticomunist decât comunismul real, cum subliniază Sorin Ilieşiu, sunt în totalitate de acord… L-aş contrazice doar spunând ca omul nou nu este un eşec, ci o realitate de care ne lovim astăzi. ”

  12. Sorin ILIESIU Says:

    @stely Says:
    11 octombrie 2012 la 13:35

    Regret că mă consideraţi un fel de monstru. Sper că nu sunt.

  13. AVP Says:

    Am updatat topicul asa cum ati cerut, dle Iliesiu. Cer scuze pentru eroarea involuntara. Mai vbim.

  14. Sorin ILIESIU Says:

    Vă multumesc. Eroarea nu a fost a dvs, ci a e-mail-ului care nu conţinea finalul comunicatului decât în attachment.

  15. stely Says:

    Domnule Sorin Iliesiu ,
    Imi pare rau ca postarea mea v-a determinat sa credeti ca va consider un monstru. N-am avut de gind sub nici o forma sa va las o asemenea impresie .Am vrut numai sa-mi exprim (cu sinceritate ) gindurile .Mai degraba regretul ca n-ati ramas (pentru mine ) acelasi Sorin Iliesiu pe care l-am admirat si sustinut in multe din initiativele civice menite sa scoata adevarul la lumina ;sa faca din societatea civila o forta de temut pentru politicienii corupti sau pentru oricine care indrazni sa incalce reguli si legi democratice ,sau sa le schimbe peste noapte cu scopuri numai de ei stiute. Asa cum s-a intimplat de fapt.. Cum de nu v-ati ingrozit , ca mine si ca inca multi dintre noi ,de aici si din lumea civilizata ,de tot ceea ce s-a intimplat sub privirile noastre neputincioase !? As vrea sa cred ca v-ati ingrozit ,dar ca v-a fost mai greu sa-i opriti ,caci de fapt era cit pe-aci sa nu-i mai poata opri nimeni. Cu toate astea nu va consider un monstru. E prea mult …Poate cu timpul veti redeveni acelasi Sorin Iliesiu pe care l-am cunoscut si sustinut prin intermediul acestui blog. Cred acest lucru ,cu speranta si sinceritate .

  16. Sorin ILIESIU Says:

    Catre:
    stely Says:
    13 octombrie 2012 la 22:47

    Va multumesc pt incredere, stimată Doamnă Stely.

  17. AVP Says:

    Eh, dle Iliesiu, ca si domnia ta, Stely a noa a ajuns deja pe cai mult prea mari si nu putem spera sa mai dea p-aciia nici macar spre a-l dezminti pe Goe al lu Mboe cum ca pretina mea nu prea ma mai baga in zeama, de la o vreme-ncoa… oops. Stely e pretina la catarama, de-acuma, cu faimoasa jude Motoc, dar asta chiar ca nu m-ar deranja personal deloc, caci in felu ista – deci pt ca d-na IM o urmareste pe Stely a noastra oriunde s-ar ducea – CC (cum ar venea…) a putut cadea cu ochii si pe explicatia mea cum ca chestia ca un buletin expirat ar trebui sa te scoata de pe lista cvorumului de suspandat e un argument pontist, antonescian or sovainist de kkt, si astfel demonstratia juridica a lu mandea – preluata de dna cu pricina de pe wallu meu de Feisbuc – a intrat mot-a-mot direct in decizia CC ce l-a salvat pe Baselu cel cam Zabauc (fata de domnia ta), ca drea… oops. „Politica e destinu”, voila… 🙂

  18. stely Says:

    AVP ,
    Daca scopul tau este sa-l faci pe domnul Sorin Iliesiu sa dea mai des pe-aci ,acuzindu-ma pe mine ca nu te mai” bag in zeama ” ,e bine. Dar faptul ca ma consideri „pretina la catarama „cu judecatoarea CC Iulia Motoc, e prea mult … Pai pentru ce? Doar ca mi-a zis „La multi Ani „de ziua mea ? Sau ca mi-a dat „like”la citeva din comentariile mele ? Nu cred ,zau ,ca are ochi pentru mine .Eu m-as bucura daca ar fi asa ,intrucit ,da ,o pretuiesc pentru justa ei judecata in „salvarea Baselului (mai putin) si a Statului de Drept (mai mult). Dar cu ce spui aici :” ….pt ca d-na IM o urmareste pe Stely a noastra oriunde s-ar ducea – CC (cum ar venea…) a putut cadea cu ochii si pe explicatia mea cum ca chestia ca un buletin expirat ar trebui sa te scoata de pe lista cvorumului de suspandat e un argument pontist, antonescian or sovainist de kkt, si astfel demonstratia juridica a lu mandea – preluata de dna cu pricina de pe wallu meu de Feisbuc – a intrat mot-a-mot direct in decizia CC ce l-a salvat pe Baselu „… parca n-as crede. Stii de ce ? Pentru ca si eu am gindit la fel ,fara a scrie insa … Ba ,daca chiar ai urmarit comentariile mele direct la sursa (pe linkurile ei din perioada referendumului )am spus si eu destule ,care ar fi putut sa-i fie sursa de inspiratie pentru luarea deciziei ,dar nici prin cap nu mi-a trecut. Si asta pentru ca sunt ferm convinsa ca este,atit f.competenta cit si f.corecta Tu crezi ca cei trei judecatori , care au intirziat luarea deciziei, nu au stiut ?Ba da ,dar ei au vrut neaparat sa dea o alta decizie ,catastrofala (zic eu ) pentru tara.
    A, si de ce ar trebui sa-l dezmint pe Goe ? Nu vezi ? are alte intentii si atentii …Eu am devenit ” mica ” si neinsemnata deja .Spre CMM bate el …acum. Sper ca ea sa nu procedeze ca mine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s