Poetu Emin belfer la Iasi

In colecţia-mi de hârţoage se află şi câteva numere din revista „Cele trei Crişuri”, care apărea la Oradea prin anii 30, subt direcţia lui George Bacaloglu, unde am găsit multe chestiuţe mai puţin cunoscute (mie) sau cel puţin pitoreşti. Astăzi voi împărtăşi cu cetitorii blogului – câţi or fi – un articol de Octav Minar  („Poetul Eminescu profesor la Iaşi„), unde ne putem amuza, cum ar veni, cu etica de dascăl extraterestru a auctorului „Kamadevei„, condamnat s-o facă pe belferu (de către un contingent mărginit, dar fudul şi fandosit, care habar n-avea că omu ăla se comporta încă de pe atunci ca şi cum ar fi locuit deja în propriu-i mit) într-un haimanalâc de şcoală aiurit, însă perfect potrivit cu şcoleru rumân statistic de la origini şi până-n prezent, shiit… 👿

Anunțuri

60 răspunsuri to “Poetu Emin belfer la Iasi”

  1. constantin enescu -epigramist-vezi internet Says:

    pacat ca nu a fost fotogafiata pagina completa pentru a intelege articolele in totalitate…in rest ff interesant.C.E.

  2. AVP Says:

    Pagina cu articolul despre dascalu Eminescu a fost fotografiata complet. In rest, gazeta are multe alte pagini.

  3. Dl.Goe Says:

    Foarte fumoasa initiativa. Sper ca n-a fost facuta in scopul de a-l forta pe nevinovatul vizitator sa faca o analogie fortata intre poetul Emin si poetul Padin si intre crudele tratamente la care au fost supusi amandoi de catre societate si de catre destinul implacabil, pe fondul unor fundaluri valorice chipurile apropiate.

  4. AVP Says:

    Nu, pai cum dreakului. Cine-s io ? N-am scris decat „Poemul de otel”, de care tu n-ai auzit de fel, si „Planeta-Ou”, la care tu te uiti ca vitelu la poarta noua now (vezi ca n-am zis că ca un mbow ?). Alte titluri nici nu mai merita sa ti le citez, dl meu.

  5. CMM Says:

    Frumoasele / periculoasele proiectii ale Animei…cum ar zice un intelept uitat, C.G.Jung.

  6. CMM Says:

    Proiecțiile autorului și PROIECȚIILE CITITORULUI ASUPRA PROIECȚIILOR AUTORULUI. Un deliciu pentru observatorul extern. Mulțumesc, straturi jungiene ale conștiinței umane!

  7. CMM Says:

    Și așa se topi topicul inadecvarii eminesciene la real…

  8. CMM Says:

    …în iritatele postări ale iritabilelor Anime din suflete de intelectuali contemporani!

  9. CMM Says:

    Cu respect, de la toți Animușii suflețelului meu!

  10. CMM Says:

    Spre mai multă claritate, citiți: straturi junghiene ale sufletului uman. Căci altfel ar fi nevoie sa vorbesc despre niveluri ale constiintei, inflații ale inconștientului explodat în conștiința, si alte bibiluri psihologhicești.

  11. stely Says:

    Am intrat p’aci cu o anume ocazie si ,ce vad ? Un topic nou, cu ziare ingalbenite de vremuri , unde gasim povestiri inca nestiute ( autentice) despre Eminescu -profesoras – care ,saracu de el, a fost nevoit sa suporte consecintele unei incercari de reinnoire (reforma ) a metodei de predare. Hmm … ce greu i-a fost ,dar parca acum este mai usor !? Aceeasi rezistenta la nou si aceleasi tratamente fata de cei ce se incumeta sa schimbe obiceiuri vechi si alte metehne ale sistemului ,ale societatii ,ale oamenilor de linga noi ,obisnuiti cu bagatul batului prin gard ,gata sa guste fericiti din amaraciunea produsa altora…Of ,doamne ,cit as vrea sa piara râca si pricina dintre scriitori ,profesori ,doctori ,ingineri ,pensionari etc… !!

  12. Dl.Goe Says:

    @Padina – Ar trebui (nu-i asa) sa ma simt magulit despre faptul ca urmasul in toate la lui Emin il are ca public tinta, cu creatiile sale unice sau mai bine zis cu unicele sale creatii, tocmai pe dl.Goe care, ignorant si cinic, ii refuza (domnule) recunoasterea. Este din parte-ti o coborare (de la general la particular) atat de abrupta incat sunt scutit de (alte) comentarii pe aceasta obsedanta tema a genialitatii padiniene, numai buna (iata) de a ramane in atentia psihologilor si psihiatrilor. Totusi intentia mea primara, cu care am fost animat cand am scris mesajul de mai sus, era de sincera apreciere a gestul si a discretiei gestului prin care i-ai oferit vizitatorului anonim si padin-ignorant, fara comentarii si sugestii, povestea punctuala a ratarii lui Eminescu in privinta carierei sale de suplinitor la o scoala de fitze. Cum stiam ca sunt definitv si categoric banat, nu ma asteptam ca mesajul meu sa poata altera (inspre public) sensul dezirabil al postarii tale. Se vede insa treaba ca inconstiinta-ti proverbiala (care statea sa-ti explodeze in constiinta) si dorinta de a-ti da in petec au fost inca o data in stare sa treaca peste orice opreliste si sa scoata la lumina intunericului adevaratele intentii cu care ai postat articolul lui Octav Minar. Pacat.

  13. AVP Says:

    Crede ce vrei, spune ce vrei, mey. Ti-am ridicat suspendarea.

  14. CMM Says:

    O, D-le Goe, ați intrat și dvs. în atenția psihologilor prin PROIECȚIILE DE RECEPTOR. Iertare daca n-am fost destul de clară. Nu aveți o receptare acurată. Nici nu-i nevoie, dacă nu aveți statut de om de știință la lucru. E OK însă a vă asuma subiectivitatea gândirii proprii. Mă pricep un pic la texte. Am argumente că ați fost nedrept în evaluarea scrierilor poetice ale lui AVP. Și vă rog mult, nu-mi deformați afirmațiile. Întoarceți și obrazul celălalt și veți vedea ceva nou. E valabilă afirmația asta a mea și în lectura Bibliei (că m-au confirmat bibliștii pe care ii cunosc), dar’mite în lectura zicerilor unei ființe umane.

    Cu speranță și respect am scris aste.

    Cât despre posibilitatea de a ne face bine meseria într-o lume strâmbată, aici ar fi mai multe variante: schimbăm acea lume dacă avem instrumente / putirință și voință, plecăm spre zări mai potrivite cu ființa noastră, ori ne schimbăm / adaptăm spre a putea locui în ea.
    Ar mai fi și combinații, mai mult ori mai puțin onorabile.

  15. constantin enescu -epigramist-vezi internet Says:

    Asa mai merge,se vede ca sunteti receptiv observatii.C.E.

  16. Dl.Goe Says:

    @Padina – Atât am avut de spus.

    @CMM – (a) Ati fost destul de clara, Sunteti si destul de nostima. Imaginandu-va ca inacuatetzea receptarii a fost cea care m-a facut sa dau toata vina pe @Padina dovediti ca va pricepeti un pic la texte. Dar ce-i un „pic? Nimica. Am mizat pe aceasta reactie a domniei voastre si… iata s-a intamplat intocmai si la timp, ceea ce va exclude (momentan cel putin) din lista interlocutorilor potentiali cu pretentii de „talent la psihologie”. Sa va mai spun ca va anticipez noua reactie fata cu reactiunea?
    (b) Am fost nedrept în evaluarea scrierilor poetice ale lui AVP??? Dar unde si cand am facut eu asa ceva?
    (c) Cred ca sunteti un pic (ce-i picul?) cam simplista vizavi de cele trei posibilitati (alegeri) mari si late pe care le poate avea cineva in vederea practicarii onorabile a unei meserii in contextul unui stres social intens (orientat chiar in contra acelei meserii anume). Nimeni nu alege in mod deliberatsa se adapteze la ceva (bunaoara @Padina la prezenta d-lui Goe), toti aleg intotdeauna sa schimbe tot ceea ce nu le convine sfarsind ori (a) prin a se trezi schimbati (adaptati) la „realitate”, la rigorile acesteia ori (b) prin se trezi plecati (mai putin sau mai mult, caci partir c’est mourir un peu, n’est pas?)…

  17. AVP Says:

    ► CMM, cred ca nu stii cu cine te conversezi, mey ► CE, n-am schimbat nimic in poza aia, asa ca nu merit aprecieri ► Goe, spune-mi AVP, please (valabil si pentru CE).

  18. CMM Says:

    OK, nu stiu. Sunt în pericol? M-oi scoate eu cumva. Am înțelepții mei cu mine.
    Noapte bună îți doresc.

  19. Dl.Goe Says:

    @CMM – Daca sunteti sau nu in pericol asta are foarte putin sau deloc de-a face cu dl.Goe, pentru ca dl.Goe per se este inofensiv, precum polenul sau mierea, care nu au in genere efecte nocive asupra publicului. Riscul depinde exclusiv de excesul de sensibiltatate si de alergiile pre-existente in cei care se auto-expun alergenului.

  20. CMM Says:

    Om trăi și-om mai vedea.O noapte bună vă doresc și dumneavoastră.

  21. CMM Says:

    Nu citisem comentariul dvs. Acum abia l-am văzut. Într-adevăr, n-am talent la psihologie.
    Nu mă pricp nici la descifrat texte, prin urmare, nu sunt un interlocutor demn de pana domniei voastre.
    OK. O sa-mi văd de treburile mele. Nu-mi propun să vă dovedesc dvs. ce pot. Nu stiu la ce mi-ar folosi. Timp pierdut.
    Am testat ce-am vut să testez, m-am lămurit. O existență virtuală anonimă veselă vă doresc.
    PS. Ce-aș mai rade să ne întâlnim din pură întâmplare în real!

  22. CMM Says:

    PPS.Este acesta ultimul mesj pe care vi-l adresez pe aici.

  23. CMM Says:

    ERATA: „pricep” în loc de „prcp”; „vrut” în loc de „vut”.

  24. AVP Says:

    Zau ca nu e Goe omu pe care sa te supeli, ori caruia sa-ncerci a-i demonstra nu stiu ce. Ca ce chestie ? Oricum ai da-o, el tre s-o intoarca per dos. E vba de un homulet anonim si neserios, atata tot. Pe trolu Goe ori il ignori de tot, ori ii iei mustiucu din bot.

  25. CMM Says:

    Păi nu cam asta zisei și eu, AVP?
    Doar că am făcut-o mai elegant stilistic. Maniere feminine, dec…Nu știu cine e în Real și nu mă pronunț. În virtual, nu are cum fi interlocutorul meu. Atât.

  26. AVP Says:

    Nimeni nu stie cine e Dl Goe ista in real, cred ca nici macar el nu stie. In schimb, tipu mi se adreseaza ba cu Padina, ba cu Abalaru, dupa cum are chef, neuitand sa-mi precizeze locatia in care-mi duc vacu, nr de la bloc si nr. de la pantofi, si abia cand are chef imi mai zice si AVP (asa cum semnez io aci). Bine, ipochimenu nu e o exceptie in neamu nost’ de traista, caci asa mi s-au adresat la un moment dat si Neamtu Tiganu, si Sorin Cucerai, si Dorin Tudoran, si multi alti securisti, care au tinut sa ma injure, sa ma minimalizeze ori sa ma porcaiasca neaparat pe numele de familie, ca sa ma stie tot natu, asa ca ce sa mai asteptam de la un trol ? Daca i-am dat liber sa intre iar aci este doar spre a nu-l mai vedea cum ma ia iar de guler la spam si pare a-mi vorbi „intre patru ochi”, ca de la veche cunostinta la vechi pretin, pai cum dreaq. Asa, macar impart enervarea cu voi 🙂

  27. CMM Says:

    Ei, nu-i dau eu d-sale satisfacția de a mă enerva. Mă enervez doar când am chef. Iar acum sunt într-o perioadă în care n-am acest chef.
    Cât despre datele personale, cred că nu e o luptă dreaptă cea în care unul poartă o mască, iar celălalt chipul propriu. În același timp e un test: vezi cine te acceptă și te prețuiește așa cum ești, cu chipul propriu. Pe de altă parte, sub orice mască e multă frică de sine și de alții.

    O zi bună în continuare.

  28. Dl.Goe Says:

    Parca era vorba despre Eminescu. 🙂 Dar de fapt nu era… caci era (vorba) despre AVP (na) si a sa CMM. Eeee… e elocvent. Incrucisati cu voiosie minciunele elocvente, care s-ar preta unor desirari artistice cu surub. Nu ma apuc de asa ceva pentru ca nu s-a strans destul public si nu-mi permit sa dau reprezentatii stradale in pustiu. Nu ma motiveaza. Dar parca era vorba despre Eminescu. Ssssss. Nicio vorba! E mult mai amuzant sa fiti vazuti in aceasta postura paradoxala prin care relevati adevarul (despre AVP (na) si a sa CMM) prin minciuni mici (multe si marunte) spuse cu convingere intr-un fals dialog. Despre dl.Goe. Pentru dl.Goe. Caruia nimeni nu i se adreseaza. Parca era vorba despre Eminescu. Nu? Cum? Nu. Traiasca Caragiale. Ion Luca Caragiale.

  29. stely Says:

    Parca D-l Goe s-a spetit vorbind despre Eminescu !Nici vorba . Eminescu a fost doar un pretext , spre a-i provoca pe AVP si eventual pe CMM , sa vorbeasca tot despre el, despre … D-l Goe. Cred ca este acum pe deplin satisfacut . Dar ,fiindca tot aduse vorba ,risc si il intreb :Dl Goe ,vorbim si noi despre …altceva , sau facem ce am facut dintotdeauna ?

  30. Dl.Goe Says:

    @Stely – numai cineva rauvoitor l-ar putea acuza pe Dl.Goe ca ar fi off tpopic. In mesajul meu de debut am punctat cu mare precizie si concizie despre ce anume este vorba in acest topic postat de AVP. Discutia ulterioara (perfect inutila) nu a facut decat sa confirme, sa cultive si sa infloreasca såmântza pe care am plantat-o pe solul potrivit. N-o sa vrei sa-mi spui ca vina pentru aparenta indepartare de la subiect i-ar apartine d-lui Goe, care n-a facut decat sa fie, pas cu pas, perfect on topic. Ca si acuma. Ideea ca AVP (na) si a sa CMM ar vorbi despre dl.Goe este falsa. Gresita. Nici vorba de asa ceva. AVP (na) si a sa CMM vorbesc exclusiv despre sine si s-au simtit bine cand dl.Goe le-a oferit pretextul care le lipsea pentru ca Eminescu, cuminte, a refuzat sa li-l ofere. Dar nici matale nu faci exceptie. Dovada ca AVP (na) a fost din nou inspirat (a cata oara?) sa-l debaneze temporar pe dl.Goe ca sa-si adune o cat de mica audienta si comentarii pe blogul de la Corabia care poarta 42 la pantofi. Aceiasi.

  31. stely Says:

    Daaa ?? Dar asta ,cu „sămîntza „,ce inseamna ? Adica aici :”Discutia ulterioara (perfect inutila) nu a facut decat sa confirme, sa cultive si sa infloreasca såmântza pe care am plantat-o pe solul potrivit” . Daca v-ati fi oprit la ceea ce ati avut in intentie ,adica la asta -„Totusi intentia mea primara, cu care am fost animat cand am scris mesajul de mai sus, era de sincera apreciere a gestului si a discretiei gestului( ” Foarte fumoasa initiativa” ) prin care i-ai oferit vizitatorului anonim si padin-ignorant, fara comentarii si sugestii, povestea punctuala a ratarii lui Eminescu in privinta carierei sale de suplinitor la o scoala de fitze” – ar fi fost (poate) ok . Dar nu ,dvs ,ati vrut sa „cultivati „o samintza … care da , a inflorit … Insa ,ce pacat , florile sunt sterile 😦 Si ,parca n-ati fi stiut ce se va intimpla cu …”samintza „!!
    Ce-ar fi fost daca v-ati fi inchipuit ca vi se va publica mesajul ? Nu ati fi avut grija sa fie (ca un test ) fara „sământza ” ,care ar fi putut sa „infloreasca „…râca si suspiciunea ? Sa fiti convins ca in cazul asta ,toata lumea ar fi fost multumita si v-ar fi urmat exemplu.

  32. CMM Says:

    Multe lucruri s-ar putea spune despre pațania lui Eminescu. El a dus o luptă inegală, cu mijloace nepotrivite.

    A dus o luptă cu un sistem de învățământ configurat pe o reprezentare despre invățare ca memorare. Există genii care produc idei, altele care le înțeleg și le difuzează (profesorii) și o masa de (educați), elevii, care le memorează. O învățare centrată pe profesor: profesorul spectacol. Elevi „cuminți”, care nu produc zgomot, pe care nimeni nu-i întreabă ce le place să facă, ce le place să învețe, nici nu-i învață cum să învețe. Cu bani, disciplină aparentă și memorie cumperi o diplomă.

    Eminescu face o trecere brutală de la profesorul convențional la unul real, fără să le explice
    elevilor că se poate învăța și altfel, fără a-i implica în această schimbare, aplicând pedepse și devenind din spectaculos morocănos. Adică îi duce dintr-o extremă într-alta. Adolescenți mai puțin fițoși n-ar accepta asta.

    Eminescu nu se sfătuiește cu colegii. E singur împotriva tuturor.

    Așadar, Eminescu are o viziune despre un învățământ adresat unui elev activ, nu are însă locul, mijloacele, susținătorii ca s-o aplice.

    Urmările sunt triste pentru el, tulburarea sa persistă în suflețel și fiindcă nu prea are cine
    sa-l asculte și să-l înțeleagă.

  33. CMM Says:

    ERATA: și o masă de „educați”, în loc de: și o masă de (educați) .

  34. CMM Says:

    Întrebări:

    Ce viziune au azi profesorii de la noi despre învățare?
    Ce viziune au cei ce doresc să reformeze învățământul?
    Cum comunică profesorii cu reformatorii?
    Cum sunt formați profesorii?
    Ce cred părinții despre învățare? Cum pot ei deveni suport pentru copiii lor?
    Ce cred elevii / studenții despre invățare, despre rostul / folosul ei?
    Cum comunică profesorii și reformatorii cu beneficiarii-persoane ai învățării (elevi, părinți)?
    Ce cred diverse entități sociale beneficiare despre scopurile învățării?

    Ce șanse ar avea azi profesorul suplinitor Eminescu?

    Sunt întrebările unui om căruia școala nu i-a fost și nu-i este indiferentă.

  35. CMM Says:

    Și ar mai fi o întrebare contextuală: Ce semnificație avea învățarea limbii germane pentru elevii lui Eminescu? Ce motive aveau să nu le placă materia asta?

  36. AVP Says:

    CMM, nu e treaba unui poet sa faca reforma invatamantului (sau a orice altceva, in afara de limba sa), ci – fie ca e vba de invatamantul public sau privat – asta e treaba oamenilor politici or a managerilor invatamantului (sau cel putin asta a fost obligatia lor pana acum). Treaba poetului este sa creeze, sa extraga idei si forme noi de dincolo de ale Virtualitatii metereze, iar treaba politicianului e sa formateze destinele maselor populare, a fiintelor statistice or asemanatoare. Poti fi un poet genial si intr-un trib imemorial, si intr-un stat asistential, si intr-un stat modern, postmodern sau din Republica Miranda, chiar ; insa cetatean cat de cat invatat, luminat or – intr-un sens mai larg – civilizat nu poti fi decat intr-un stat formatat – cum spuneam – de omul politic sau de stat predestinat fiecarui bobor, dupa cum i-a fost dat : unii cu marii barbati de stat nemti, altii cu oameni politici drepti sau macar destepti, altii cu dementi, cu barbarii sau prostii, iar noi cu ai nostri (asa cum sunt ei, si nu de ieri, de azi). Ma-ntreb iata ce reforma colosala a invatamantului neaos or fi facut ale Maiorescu, Spiru Haret, Iorga, D.Gusti si alti laudati corifei ai invatamantului rumanesc, din moment ce si azi avem un invatamant care se bazeaza pe mnemotehnica, exact ca pe vremea ceaslovului lu Popa Smantana.

    ps. Din pacate azi nu voi mai putea naviga in hyperspatz decat diseara, asa ca sa nu va impacientati daca nu voi fi pe faza. Mai vbim.

  37. stely Says:

    Si totusi cei mai multi scriitori (poeti)au lucrat in invatamint. Acum insa nu mai este atractiv nici pentru ei si nici pentru alti absolventi de univesitate . Nu sunt atrasi de invatamint pentru ca sunt prost platiti si pe deasupra nici nu li s-a cultivat pasiunea pentru meseria de profesor, desi eu cred ca mai ales pentru o femeie este cea mai frumoasa si potrivita meserie. Am lucrat 5ani in invatamint .Mi-a placut .Am lucrat la inceput (3 ani)intr-o scoala din Baragan .Scoala era noua ,frumoasa ,curata ,cu elevi si profesori frumosi. .Desi eram departe de casa si traiam in conditii inimaginabile pentru tinereii de acum,am amintiri placute. Ce-i drept am avut si un anume spirit de aventura , de noncomformism ce mi-au facut viata de profesor nitel cam grea ,dar si frumoasa pentru ca aveam cistig de cauza de fiecare data cind aveam o confruntare cu directorii mai ales .Mi-am iubit meseria si numai o intimplare pe care acum o consider fericita m-a indepartat de catedra. Daca privesc scoala de azi prin prisma experientei mele din trecut as putea sa spun ca nu mai este nici pe departe ceea ce a fost . Dar nu vreau sa vorbesc cu pacat. Sunt si acum profesori care sunt dedicati meseriei ,care au rezultate cu mult mai bune decit ale mele de atunci.
    Asadar CMM ,as putea sa particip la testul tau ,dar am pierdut legatura cu scoala . Pot sa spun insa ca profesorii nu pot face minuni daca elevii si parintii sunt dezinteresati. Ca oricit ar fi de pasionati de meserie ,ei nu pot schimba singuri sistemul . Da ,acum vad ca este necesara o reforma drastica .Iar asta trebuie facuta de guvernanti. Nu zic ca profesorii trebuie sa se alinieze cu obedienta la fiecare schimbare politica . Ba dimpotriva i-as vrea mai solidari ,mai incisivi , mai activi atunci cind sesizeaza ca nu calitatea este prioritara , ci interesele politice (electorale ).Prea ii vad inerti si supusi …

  38. stely Says:

    Fiindca tot am pomenit de scriitori profesori (porniti de jos,din cite stiu ) aduc aici un fragment dintr-un articol de M.Cartarescu :

    „Dar distrugerea spirituală şi morală a unui popor pentru transformarea sa într-o masă electorală nu ţine numai de propaganda de partid. În ultimii ani ne îndreptăm din ce în ce mai repede către o societate fără cultură, fără educaţie, fără credinţă (inclusiv credinţa în orice ideal), fără maeştri şi modele spirituale. Ne plângem mereu de bădărănia, brutalitatea şi lipsa de scrupule a celor din preajma noastră, de lumea dejecţiilor şi-a urii, care-a invadat forumurile, de reaua-credinţă a celor ce fac din alb, negru şi din negru alb. Dar nu protestăm când dispar canalele, programele şi rubricile culturale de peste tot, când scrisul şi cititul decad, când nimeni nu mai dă doi bani pe oamenii de ştiinţă şi artiştii care-ar trebui să fie, ei, nu politicienii şi crainicii, vedetele societăţii noastre. Ne îndreptăm spre o apocalipsă a valorilor care va duce cu ea, ca un tsunami, pe cel bogat şi pe cel sărac, pe cel bun şi pe cel rău deopotrivă.

    Căci nimeni, în România, nu poate scăpa de infecţia morală în care ne scufundăm pe zi ce trece, nici măcar cei care-o provoacă zi de zi.

    Ne îndreptăm din ce în ce mai repede către o societate fără cultură, fără educaţie, fără credinţă

    Restul il gasiti aici :http://www.evz.ro/detalii/stiri/SENATUL-EVZ-Srcirea-noastr-spiritual-1004123.html
    Hmm ! nu credeti ca este prea pesimist ?

  39. CMM Says:

    AVP, ai dreptate, nu e treaba poetului reforma invățământului. A profesorului, este.
    Stely, Cărtărescu e profesor. Studenții nu sunt foarte entuziasmați de el.
    Întrebările mele nu erau test. Erau …pure întrebări.
    Există și zone mai sănătoase în învățământ, pe principiul „omul (manager, profesor)
    sfințește locul”. Tocmai am aflat de o școală privată unde oameni cu viziune obțin bune rezultate. Legea lui Funeriu putea fi un bun început. N-a fost să fie.

    Iar Eminescu e un bun exemplu pentru cele zise de AVP. Poetii ar avea nevoie de sponsori.
    Problema e să știe să-i caute și sa-i folosească. Cum? N-am habar.

  40. stely Says:

    Da ,stiam ca M.Cartarescu este (profesor )conferentiar la facultatea de filologie . Chiar am vrut sa cunosc ce fel de profesor este. Am avut totusi impresia ca este un profesor adulat de studentele de la litere. Nu pare un om vesel si deschis ,dar nici morocanos si inchistat. Mie mi-au placut profesorii veseli ,comunicativi si obiectivi . Profesorii, la fel ca politicienii ,trebuie sa stie sa capteze atentia ,sa fascineze auditoriul. Sa fie buni povestitori si sa imbine sobrietatea cu umorul .Asa cum e Dl Goe la el pe Arca . Nu ca aici …
    Uite ,chiar vreau sa va cunosc parerea .Voi cum credeti ca trebuie sa fie un profesor ,desi acum nu stiu la ce mi-ar mai folosi ?! A, cred ca Mihai Eminescu ar fi fost un profesor iubit de elevi ,daca ar fi fost nitel mai vesel.
    p.s. Sponsori zici ? Pai ce cistig ar avea sponsorii de la un biet poet ?Astia ,sponsorii ,baga banii in politicieni .Si stim de ce.

  41. CMM Says:

    Un profesor bun ar trebui să fie bine pregătit profesional, să învețe mereu, să fie autentic, optimist, încrezător în elevii lui, deschis, capabil să recunoască atunci când a greșit, creativ, cu simțul umorului, cu o minte limpede, cu o vorbire clară, echilibrat emoțional, cu imaginație, cu muultă răbdare, cu stimă de sine și cu încredere în sine, disponibil pentru cei care vor să afle ceva de la el ori să-i împărtășească gândurile lor, bun organizator.
    Și tot n-am spus tot.

  42. AVP Says:

    Evident ca e mult de spus despre invatamant, recte despre activitatea deosebit de importanta prin care vechea generatie transmite urmatoarelor generatii achizitiile milenare ale cunoasterii si vietuirii omenesti. Problema e : ce transmiti si cum transmiti. In era Google se mai poate face invatamant ca pe vremea lu Popa Dracu ? That is the question.

    Postare noua.

  43. AVP Says:

    A, sa nu uit… oops. Alegatia lui Cartarescu : „Ne îndreptăm din ce în ce mai repede către o societate fără cultură, fără educaţie, fără credinţă” e de o perfecta mediocritate ciurprinzătoare. Daca asa gandeste un catindat Nobel cu sanse te pomenesti reale de a primi banosu prestigiosu premiu, inseamna ca Nobelul a decazut rau de tot, zău. Mi se pare impardonabil ca tocmai auctoru renumit ca fanion al postmodernismului rumanesc sa nu inteleaga ca de fapt ne indreptam din ce in ce mai rapid spre o altfel de cultura, spre un alt soi de educatie si spre alt tip de credinta.

  44. Marginalia non turpia Says:

    Tămâiat, ”demitizat”, demonizat ori sanctificat, Eminescu rămâne pur și simplu…Eminescu.

    ”Criticilor mei

    Multe flori sunt, dar puţine
    Rod în lume o să poarte,
    Toate bat la poarta vieţii,
    Dar se scutur multe moarte.

    E uşor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Înşirând cuvinte goale
    Ce din coadă au să sune.

    Dar când inima-ţi frământă
    Doruri vii şi patimi multe,
    Ş-a lor glasuri a ta minte
    Stă pe toate să le-asculte,

    Ca şi flori în poarta vieţii
    Bat la porţile gândirii,
    Toate cer intrare-n lume,
    Cer veştmintele vorbirii.

    Pentru-a tale proprii patimi,
    Pentru propria-ţi viaţă,
    Unde ai judecătorii,
    Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

    Ah! atuncea ţi se pare
    Că pe cap îţi cade cerul:
    Unde vei găsi cuvântul
    Ce exprimă adevărul?

    Critici voi, cu flori deşerte,
    Care roade n-aţi adus –
    E uşor a scrie versuri
    Când nimic nu aï de spus”.

    (Versuri de la: http://www.versuri.ro/ )

    În Web 2, Poesele, scrisul pare o treabă și mai simplă.

    Înapoi la Eminescu, dragi internauți!

  45. AVP Says:

    @CMM – Vezi mai sus (my comment din 11 octombrie 2012 la 12:03 AM). Asta e situatia si next generatia.

  46. Marginalia non turpia Says:

    Azi sărbătorim și Ziua Națională a Culturii Române. Alt prilej de întristare.
    Mă voi cita, cu nonșalanță:
    Cultura română trăiește prin creatorii săi. Cum trăiesc creatorii, descoperitorii, inventatorii?
    Cultura română trăiește prin Limba Română. Cum mai vorbim, cum mai scriem românește acum, când scriem toți, pe toate gardurile virtualului?
    Cultura română trăiește prin școala românească. Cum se mai învață astăzi în școlile de massă? Puțin și bine ori mult și prost?

    Eminescu l-a avut pe Maiorescu, la nevoie.
    Pe Cine îl / îi are Cultura Română, la nevoie?

  47. Marginalia non turpia Says:

    Îmi permit să preiau un text despre Eminescu postat pe FB de o distinsă doamnă specialistă în istorie și cercetare literară, germanistă, traducătoare:
    ………………….
    Viorica Niscov
    „Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre: o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. — Mă recomand, Mihail Eminescu. Așa l-am cunoscut eu […] Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările. Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban Vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi, poate.“ I. L. Caragiale, 1889.
    …………………….

  48. Marginalia non turpia Says:

    Noapte bună!

    Mâine nu va mai fi Ziua Națională a Culturii Române, nici ziua de naștere (asumată de istoricii literari) a lui Eminescu!

    Dar – cine știe- poate ne vine chef să re-citim câteva pagini scrise de El.

  49. AVP Says:

    Al. Vlahuta, „Amintiri despre Eminescu” :

    „Eram in gimnaziu cand am citit primele poezii ale lui Eminescu si fantastica lui nuvela Sarmanul Dionis. Versurile lui exercitau asupra mea o inraurire extraordinar de puternica; adancimea fascinanta a gandurilor lui ma umplea de un fior mistic de o admiratie extatica… Si de multe ori am cautat sa construiesc in inchipuirea mea de copil, figura necunoscuta a acestui zeu, care mi se parea ca trebuie sa traiasca o viata cu totul deosebita de a noastra, intr-o lume supraumana in basme. Credeam cateodata ca-l zaresc in unele tablouri din Sarmanul Dionis, o vaga silueta care se departa mereu si parca se topea intr-o lumina intensa, ametitoare. Cand am terminat liceul, aveam in cap figura lui Eminescu asa cum mi-o facusem eu: un tanar slab, inalt, palid si tras la fata, cu ochii negri, visatori, pe umeri ii cad plete ondulate, o haina lunga si veche ii acopera trupul pana in calcaie; el nu vede pe unde calca, nu se uita la nimeni si merge ca un somnambul, parc-ar pluti…Trei ani am cautat pe ulitile capitalei figura aceasta si n-am gasit-o. Intr-o zi ma-ntorceam cu mai multi prieteni de la Universitate. In dosul pasajului, aud pe cineva zicand: „Uite, Eminescu”! Toti ne oprim sa-l vedem. Un om in varsta, bine facut, rotund la fata, fara plete, imbracat ca toti oamenii… Il vad suindu-se-n tramvai – ma despart de prieteni si ma urc si eu. M-asez in fata poetului si-l privesc, dar cu sfiala! El tine pe brate un ghiozdan ros pe la margini; degetele de la mana dreapta ii sunt pline de cerneala violeta, ochii lui mici, infundati, cu gene rare, au privirea vaga si ostenita a omului distras, dus pe ganduri…Langa el sta o cocoana slaba si sulemenita, care-l priveste fix, din ce in ce mai intrigata. Ea isi sterge cu batista colturile gurii si-si potriveste bridurile de la palarie cu gesturile unei persoane gata sa ia o hotarare. „-Asa-i ca nu ma mai cunoasteti, domnule Eminescu?!”… Eminescu se-ntoarce; un zambet bland ii lumineaza fata: „-Doamna A… Cu ce pricina pe-aici?” Si doamna ii spune ca fata ei a parasit „trupa” si cauta un loc de profesoara; ii aduce aminte de cand facea si el parte din trupa si ofteaza… „-Dar d-ta, ce faci aici in Bucuresti?”. „-Eu… dau lectii…”. Suntem in strada Buzestilor. Eminescu se ridica-ncet si face semn conductorului sa opreasca. „-Ce, pe-aici stai?” Poetul raspunde c-o miscare plictisita din cap, care-nsemna si „da” si „buna ziua” si multe de toate… Cinci ani dupa asta… Stam amandoi la o masa in cafeneaua de la „Imperial”. In fata noastra, la o alta masa, e un batran chel c-o figura foarte expresiva, de-o slabiciune si de-o paloare bolnavicioasa. Eminescu il priveste lung, milos, nu-si poate lua ochii de la el. Se pleaca incet la urechea mea: „-Oare cine-o fi? Tu nu-l cunosti?”. „-Nu… da’ de ce ma-ntrebi?”. „-Grozav, seamana cu tata”. Intrebam pe chelner si aflam ca-i consulul de la Salonic. Poetul ma sfatuieste sa traduc in versuri „Cei sapte de la Teba” si lauda seninatatea si maretia tragediilor clasice. O fetita c-un paneras de flori se tot milogeste pe langa noi, c-un aer de sfasaetoare mizerie. Aleg o garoafa si i-o dau poetului care-mi spune ca-i plac florile… Eminescu ridica-n sus garoafa c-un gest delicat, se uita ganditor la petalele invoalate, de un ros inchis si ca si cum ar relua sirul unei discutii intrerupte un moment, imi spune: „-Degeaba, ne trebuie un poet care s-o ia peste campi nebuneste… ne trebuie ceva nou, cu totul nou… un nebun, dar un nebun de geniu care sa-si [indescifrabil] el o forma a lui s-un drum de [indescifrabil]”. Eu il privesc lung nedumerit; astept sa vad cu ce se leaga asta. „-Uite, dintre tinerii de azi, stii cine da semne c-are sa fie poet mare la noi?” „-Cine?” „-Mile. Da, da, nu te uita…Mile e poet… In „caietul rosu” al lui am gasit lucruri minunate!…” E tarziu, aproape miezul noptii. Afara ploua si cum n-avem umbrela, o tinem mai mult o fuga pana la hotel Metropol. „-Ramai la mine noaptea asta…” „-Nu pot, am de facut gazeta pe maine si mie nu-mi vine la indemana sa scriu decat acasa la mine… Da’ hai ca ma sui si eu pentr-n sfert de ceas, poate-o mai sta ploaia”. Eminescu are chef de vorba. Imi povesteste o dragoste a lui, o intamplare curioasa care i-a inspirat poezia „Luceafarul” si care nu se poate spune aici. „-Dar stii ca sunt doua aproape?” Isi ia palaria si pleaca grabit. Ma culc. Ascult cum rapaie ploaia pe acoperis; si ma gandesc la marele Eminescu, cat ii de sarac si de chinuit. Am un bilet de loterie si fac planuri generoase pe castigul cel mare de 100.000 lei. Aud pasi pripiti de sala… o bataie discreta in usa: „-Cine-i?” Aprind lumanarea. Eminescu, ud leoarca, isi ia floarea de pe masa si zgribulit, c-un ras copilaresc, imi zice „noapte buna” si pleaca…”

    Noapte buna iti zic si eu.

  50. Marginalia non turpia Says:

    Cineva mi-a povestit despre o invățătoare care le-a citit ieri copiilor câteva poezii de Eminescu, apoi i-a rugat să deseneze ceea ce ei au simțit și înțeles. Copiilor le-a plăcut mult. Probabil vor mai citi poezii eminesciene.
    Sunt și oameni care își fac liniștiți munca, în haosul instituțional în care trăim. Ei plantează semințe. Măcar unele vor rodi ceva. Aici, ori pe alte meleaguri.
    Uite! Din mine iese iar la iveală incorigibilul văzător al părții pline a paharului!

    Pesimistul face un grațios pas înapoi.
    O zi bună!

  51. Marginalia non turpia Says:

    În aceeași ordine de idei, mi s-a părut penibilă ideea unei mame de a posta pe youtube un filmuleț în care fetița ei de 2 anișori recita cu opinteli ”Luceafărul”. Ca și în cazul Cleopatrei Stratan, eu aș numi asta ”prostituție culturală infantilă”, prin care părinții culeg câștig de imagine (măcar!).

  52. AVP Says:

    Mi-e clar că pentru tine Eminescu nu este un oarecare Poet, ci Poetul, Unicul, Legendarul, aşa cum îl socotesc toţi fanii pentru care Eminescu – „omul deplin al culturii romanesti” – este un Mit, iar nu un reper istoric, fie el oricât de importantissim, al culturii / literaturii române… oops.

    Ştii chestiutza aia soresciana, pai cum naiba :

    Eminescu n-a existat.

    A existat numai o tara frumoasa
    La o margine de mare.

    (…)

    Si pentru ca toate acestea
    Trebuiau sã poarte un nume,
    Un singur nume,
    Li s-a spus
    Eminescu.

    Insa nu-ti fac un repros din faptul ca tu esti fascinata de mitul Eminescu, alaturi de intregul nostru bobor admirator, de la elitistii G.Calinescu & Noica la mamica fetitei recitatoare, la doamna invatatoare si la alte admiratoare si mai populare, din moment ce contributorul numberone la Mitul Eminescu a fost (culmea :shock:) cel mai lucid si mai demitizant, altfel, scriitor roman : Nenea Iancu insusi ! 🙂 Vezi celebrul portret caragialian citat chiar de tine mai sus, din 1889, imediat dupa moartea poetului, in care nenea cel corpolent, cu obrazul rotund si ochii mici si stinsi, asa cum il vazuse Al. Vlahuta la etatea de 30 si ceva de ani, probabil, se transforma intr-o „figură clasică încadrată de niște plete mari negre: o frunte înaltă și senină, niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” Nu-i aşa că acesta e singurul Eminescu pe care îl vor reţine în imaginarul lor generaţiile următoare, dacă nu cumva îl vor zeifica sadea, cum ar venea… ? 🙄

    Aşa s-a născut Legenda.

  53. Marginalia non turpia Says:

    Nu sunt fascinată de mitul Eminescu, regret că te dezamăgesc.
    Nu am structură de taliban fascinabil. Cei ce mă cunosc bine din real pot depune mărturie, de-i chemi. Da’ nu-i chemi.

    Și nu sunt topită după farmecle corporale eminesciene. Sună frumos ce spui, doar ca text literar, de aceea nici nu mă poți supăra.

    Hai să-ți împărtășesc ceva: când s-a zbârlit o gașcă de dilematici (pe care eu îi respectam ca intelectuali) să-l demitizeze, eu am luat toate volumele ediției complete ( normal că existau în casa unui istoric literar) și am început să citesc, spre a proba Ce mă mai poate atrage pe mine, cititor de literatură universală mai ales. Culmea, am mai găsit câte ceva.
    Așadar mi-am zis: Adevărul e la mijloc, copii. Hai să-l mai cetesc din când în când.

    Of course, nu-l voi considera un geniu al tuturor științelor și un descoperitor al tuturor filozofiilor și politologiilor.

    Îi voi fi însă mereu recunoscătoare pentru munca sa la cultivarea limbii române. Scâncea, și el a crescut-o până la o sclipitoare adolescență.

    Cam asta mi-s eu apropo de Eminescu, Poesele!

  54. AVP Says:

    Păi de ce nu spui, bre, aşa ? 🙄 Din ceea ce scriseseşi mai nainte era sa-nţelegem, naiba, contrariul… oops. .

    Când îl întrebam pe Nichita – noi, tinerimea admiratoare, dar mai ales beutoare din casa poetului mereu primitoare – cine e cel mai mare şi mai tare din neaoşa parcare, Nichita răspundea (aşa cum răspunsese Gide, pare-mi-se, cândva): „Şi totuşi, Eminescu, helas…”

    NB

  55. Marginalia non turpia Says:

    Poesele, Poesele, Domnia Ta încă nu știi că nimic nu-i ce pare a fi?
    Noapte bună!

  56. Marginalia non turpia Says:

    Iată o mărturie interesantă dspre revizorul școlar Eminescu:

    ”Să mă ierte Mihai Eminescu pentru impolitețea de a-l omagia de ziua sa printr-o amintire legată chiar de neamul meu, pe care l-a sancționat acum fix 139 de ani, în urma unei inspecții fulger, pe când poetul era revizor școlar la Iași”.

    Continuarea:
    http://ioanflorin.wordpress.com/2014/01/15/o-amintire-cu-eminescu/

  57. AVP Says:

    Interesant linkul. Te pomenesti ca preste mode si timp aceeasi reactie o vor avea si urmasii celor certati de AVP in zilele noastre, cum ar venea, a ? 🙄

  58. AVP Says:

    De fapt sunt sigur ca asa va fi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s