Ghici, care e deosebirea dintre Facebook si „Cantarea Romaniei” ?

Când, după ce lansasem pe forumul „Ziua”, reluându-l apoi pe dispărutul meu forum „Bleoaca din Hyperspatz„, în iunie 2005, proiectul de fundare – în avanpremieră pe plaiuri mioritice – a unor contributori înainte de contributors, a unor vox publicastori înainte de vox publica şi a unor copăceni din pădure înainte ca viq şi cu filadel să pornească prin hyperspatziul portokakiu după fragi şi mure, invitându-i încă de viu, cum ar veni, pe-ale my friends Costel, aa, Lucid şi etcetera să binevoiască a scrie pe blogul meu orice le-ar trece prin glavă, fără însă ca să mă-nţeleagă atunci absolut nimerea, din păcate, şi văzând apoi că Persoana anului 2006 e chiar „YOU„, o clipă am crezut că io sunt ăla (:shock:), glumind, desigur, însă pe urmă, ajungând pe Facebook-ul pe care Mr Zuckerberg ni l-a aranjat ca să ne simţim bine-n el şi vâzându-te acolo pe tine, YOU, oricare ai fi tu, frate-miu, în exerciţiu’ cântării feisbucciste de-acu’, mi-am zis că nea Ceaşcă al nost fusese în protocronic avanpost cu „Cântarea României” şi cu „Daciada„, chestii pe care la iepoca lor le consideram nu doar fără niciun rost, ci oribile emanaţii din somnul raţiunii unui mprost… oops.

Şi totuşi, după ce veţi citi motivaţia juriului TIME pentru The Person of the Year 2006, în traducere avepistă, of course, veţi descoperi că între New Media lui Mrs Google & Zuckerberg, creată de ingeniile tocilare,  şi „Cântarea României” or „Daciada” Tov-ului nost ex-Tare există o mică-mare deosebire, frăţioare. Ghici care ?💡

++++++++++++++++++++++++++++++++++

Teoria Omului Providenţial e atribuită de obicei filosofului scoţian Thomas Carlyle, cel care a scris că “istoria lumii este de fapt biografia oamenilor mari”. El credea că destinul nostru e modelat de cei puternici, care sunt puţini, dar sunt cu adevărat puternici. Ei bine, teoria lui Carlyle a luat o bătaie zdravănă chiar anul acesta.

Ca să nu existe vreo confuzie, arătăm că n-am dus lipsă de persoane pe care le-am fi putut desemna ca responsabile pentru multe dintre evenimentele tulburătoare sau chiar dureroase petrecute în 2006 şi care, astfel, să devină eligibile pentru noi. Conflictul din Irak doar ce a prins rădăcini parcă şi mai adânci, şi mai sângeroase. O nărăvită hărţuială a reizbucnit între Israel şi Liban. Un război de veche uzură în Sudan. Un dictator, în Coreea de Nord, care tocmai a primit Bomba H în infernal dar, şi un alt posibil Dictator, în Orientul Mijlociu, ce ar fi încântat să o primească. Între timp nimeni nu a lămurit nimic în legătură cu încălzirea globală, iar Sony anunţă că nu mai are PlayStation3s în stoc. 

Însă dacă priveşti la anul 2006 prin altfel de lentile vei vedea și o altă “poveste”, o poveste în care nu e vorba despre conflicte sau despre omul providenţial. Este o poveste despre comunitatea umană şi despre colaborarea interumană la o scară şi într-un mod cum nu s-a mai văzut până acum. E vorba, de exemplu, despre Wikipedia, despre milioanele de canale video de pe YouTube sau despre metropola virtuală MySpace. E vorba de a smulge un pic de putere din mulţime şi de a-l asista pe semenul tău contra nimic, şi e vorba de asemenea nu doar de a schimba lumea, însă şi de modul în care lumea se schimbă efectiv, sub ochii noștri.

 Instrumentul care face posibil acest lucru este WorldWideWeb, însă nu e vorba de Web-ul creat de Tim Berners-Lee (15 ani ago, conform Wikipedia), ca un alt instrument prin care oamenii de ştiină să-şi împărtăşească cercetările. Nu e vorba nici chiar de Web-ul mai evoluat al dotcom-urilor de la sfârşitul anilor 90, ci vorbim de un Web nou,  cu totul diferit. Este vorba de un instrument special creat pentru a reuni micile contribuţii de la milioane de oameni şi spre a le face să conteze. Experţii de la Silicon Valley numesc asta Web 2.0, ca şi cum ar fi vorba doar de o nouă versiune a unui vechi soft. Însă în realitate e vorba de o adevărată revoluţie.

 Iar noi suntem pregătiţi pentru asta ! Suntem pregătiţi să satisfacem foamea noastră de noutăţi cu știri proaspete, de la Bagdad, de la Boston, de la Beijing. Putem afla mai multe şi mai mărunte, poate, dar nu mai puţin importante, despre modul american de viaţă, şi asta doar uitându-ne la videoclipurile de pe YouTube, filmate în camerele acestea cam alandala şi cu jucăriile înghesuite claie peste grămadă la subsol, decât dacă am viziona 1000 de ore de transmisie televizată standard.

Şi noi nu doar ne uităm la toate astea, însă muncim totodată pentru a le realiza, ca nişte nebuni ! Ne facem profil pe Facebook şi avatare pe Second Life, citim cărţi pe Amazon.com şi podcast-uri, blogărim despre politicienii noştri care au pierdut, vai, şi scriem cântece satirice despre alţii, filmăm bombardamente live şi construim software open-source.

Da, America îşi iubeşte geniile solitare – Einsteinii, Edisonii, Jobsii săi –, însă aceşti visători singuratici pot şi trebuie să înveţe să se joace cu ceilalţi, cu cei mulţi şi anonimi. Marile companii de automobile sunt pe cale, iată, de a organiza concursuri de design deschise tuturor. La Reuter blogurile în care anonimii postează despre hrana pentru animăluţe stau alături de ştirile regulate ale agenţiei. Microsoft face ore suplimentare pentru a analiza creaţiile utilizatorilor de Lynux. Asistăm la o explozie a productivităţii şi inventivităţiii, şi nu suntem decât la început, observând cum milioane de minţi, care altfel s-ar fi pierdut în neant, sunt atrase în economia intelighenţiei globale.

Cine sunt aceşti oameni ? Sincer, când ajung să mă odihnesc în fine, după o zi de muncă grea, parcă n-aş mai vrea să mă uit la televizor. Aş prefera să mă aşez la computer şi să fac un filmuleţ cu animăluţul meu de companie. Vreau să fac un mash up de pe 50 Cent’ vocals  Queen’s. Vreau să scriu pe blog despre starea mea de spirit, sau despre starea naţiunii, sau despre cartofii prăjiţi de la noul bistro de pe strada mea. Dar cine are timpul, energia şi pasiunea să facă toate aceste lucruri ?

Răspunsul : TU ! Şi pentru că TU te-ai aşezat deja în capul mesei Noii Media, pentru că TU ai fondat şi elaborat noua democraţie digitală, pentru că te-ai ridicat din nimic şi i-ai bătut pe profesionişti cu propriile lor arme, Persoana anului 2006 eşti TU.

Vezi bine, ar fi o mare eroare să te culci pe laurii victoriei. Pe Web 2.0 încape nu doar înţelepciunea mulţimii, dar şi hâda ei prostie. Unele dintre comentariile de pe YouTube ne fac să deplângem destinul omenirii fie numai şi pentru oribila ortografie a unor postatori, fără a mai pomeni de obscenitatea şi de enorma deversare de ură, în cazul altora.

Însă în fond chiar asta e teribil de interesant. La urma urmei, Web 2.0 nu e decât un experiment social masiv şi, ca orice experiment care merită a fi încercat, poate să şi eşueze, în final, căci nu există o foaie de parcurs stass pentru modul în care un organism care nu e o bacterie şi care numără deja 6 miliarde de indivizi trebuie să trăiască şi să muncească împreună pe această planetă. Însă 2006 ne-a dat câteva idei. A apărut o oportunitate de a construi un nou tip de empatie globală, nu de la politician la politician sau de la om providențial la om providențial, ci de la cetăţean la cetăţean, de la om obişnuit la om obişnuit. A apărut o miraculoasă şansă pentru oameni să se uite la un ecran de computer şi acolo să vadă cu bucuroasă uimire că un alt om îi priveşte la rându-i.  Hai, spune că nu eşti şi tu curios, măcar un pic !

Un răspuns to “Ghici, care e deosebirea dintre Facebook si „Cantarea Romaniei” ?”

  1. tatonulaa Says:

    PRO,

    Număru de mai sus din prearenumita, pentru noi, revistă TIME, apărea în perioada când erai de partea bună a postacilor. Ce vremuri ……

    Dacă-mi permiţi, voi reveni cu un off ..

    Din păcate se vede cu ochiul liber că n-ai prea înţeles esenţa ÎN CONTEXT a sintagmei „răul cel mai mic (rcmm)”, pe care ai folosit-o atât de des, sub diferite forme, mai scurte sau mai lungi.
    În viziunea celor ce agreau justeţea gratulării grupării Băse-PDL drept „rcmm”, ceilalţi politicieni cu şanse la jilţurile puterii, de fapt cei din PSD sau PNL, constituiau un rău mai mare. În momentul de faţă, Ponta şi Crin reprezintă un rău evident mai mare decât PDLul debarcat, cel puţin prin afinităţile pro răsăritene care prin eventuala lor materializare ar înroşi atât la propriu cât şi la figurat, tot ce mişcă în fosta RSR în devenire, începând .. uşurel .. cu galopanta politizare a tuturor funcţiilor de interes pentru TRIPLELE ALEGERI ce ne aşteaptă.
    Tu, analistul de marcă de mai an, consideri că se repetă ciclurile de deţinere a puterii, ceea ce este normal, situaţie pe care n-ar trebui s-o combatem noi, TALIBANII lipsiţi de discernământ! Bravos!
    Cum de combaţi ideea „mârşavă” că cei pe care-i ajuţi îţi sunt datori? De nenumărate ori te-ai plâns de nerecunoştinţa prietenilor, colegilor, confraţilor, organelor, a tuturor semenilor în general.

    Forma fizică nu-mi permite să mă lungesc.

    laplopulcuportocale


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s