La Balta Mare

Uite, exact aşa arătau plumunele – apa cu nuferi – de la Balta Mare, o zonă din Balta Mamina ce se întindea pe câţiva km patraţi, mai mumosă şi ca Delta Dunării (pe care însă n-am văzut-o decât în poze😦 ) şi unde io ajungeam fie atunci când mă duceam cu tăticu’ la tăiat de trestie şi răchită în Luncă, aşa cum v-am povestit odată aici, fie când mergeam cu Marele (cum îi ziceam io bunicului patern) şi cu tovarăşu-i de pescărie, unchiu Lisandru ale Mirea, să cercetăm vârşele, care fuseseră puse în zilele precedente în Baltă, una lângă alta, atât pe distanţa de un km dintre malul Gura Padinei şi primul grind din dreptul satului (şi era vorba de zeci de vârşe, pe care pescarii le cercetau însă pe sărite, în timpul a câteva zile), cât şi, altele, mai puţine, ce-i drept, însă mai sofisticate, înfipte chiar prin ochiurile stufărişului de la Balta Mare, cam aşa cum puteţi vedea aici.

Ca şi în zilele când mă duceam cu tăticu’ la tăiat de trestie, trebuia să ne sculăm cu noaptea în cap, să luăm băbăicile sau opăcinile (ramele) şi alte scule necesare navigatului, inclusiv catargul şi pânza micii corăbioare, apoi să scoborâm malul înalt al Bălţii Mamina (sau Potelu, cum i se spune în hărţile mai noi) şi să dezlegăm barca de la priponul ei, după care, în crăpatul zorilor, cercetam din mers şi după semne numai de bătrânii pescari ştiute şirul de vârşe dintre mal şi grind, numai pe acelea în care eram siguri că se găseşte peşte, apoi, prin plumunele mai mici de printre grinduri (care-n verile secetoase secau şi atunci trebuia să facem un ocol de câteva ore pe la capătul Grindului), ne îndreptam spre vârşele de la Balta Mare, la care ajungeam după o oră-două de mers şi pe care de regulă le găseam pline de pesce : somni, ştiuci, crapi, şalăi, bibani, plătici de cinci-şase kile, astfel că într-un final încărcam barca numai cu pesce pe alese, pe care îl predam la Schela – ori schila, cum îi ziceam noi – de la Orlea, unde era cherhanaua la care livrau peştele bărcile pescăreşti din Orlea, Gura Padinii şi Celei, o a doua schilă, la care erau arondaţi pescarii din celelalte sate de pe malul Bălţii (Grojdibodu, Potelu, Ianca), aflându-se la Potelu.

Vă închipuţi cu câtă înfiorare priveam, înfofolit în muşamaua pescărească şi ciuciulit pe başul de la pupa, lângă piciorele lui Marele, care ţinea cârma, cum unchiu Lisandru arunca în barcă, scoţându-i din vârşe, somnii planturoşi, arcuindele ştiuci, dolofanii crapi aurii, bibanii verzulii, lătăreţele plătici, şalăii cei voinici, grămada de pesci crescând mereu în burta şăicii, aşteptându-mă ca pescii, zbătându-se vivoroşi în barcă, fie s-ajungă a sări pe mine, temându-mă mai ales de dinţii ascuţiţi ai ştiucii, fie să salte din barcă, aşa cum se întâmpla de altfel frecvent, fără însă ca ale Marele să se sinchisească prea tare de întâmplarea asta, ci din contra, râzând şi tachinându-mă că nu sunt un paznic de pesci bun. După ce barca se încărca, de aproape că atingea cu marginea apa cristalină, peştele era acoperit c-un paravan de trestie, ca să-i ţină de umbră, iar noi porneam deîndată spre Schilă, ca să predăm gustoasa încărcătură (ale Marele fiind pescari profesionişti, angajaţi la stat), ajungând la cherhana cam pe la amiază, după nişte ore de mers prin nufăriş şi stufăriş, apoi prin kilometrul de balta liberă, către Orlea. Pe drum, tolănit printre bulendrele de lângă başul pe care stătea Marele, care însă se schimba din când în când cu unchiu Lisandru la băbăici, io, cu-o pălărie de paie ferfeniţită pe cap, ca să nu mă ardă soarele, cercetam cu-o curiozitate imensă şi niciodată potolită, deşi am fost de zeci de ori pe drumul acela, împrejurimile de ape, nuferi, trestii, păpuriş, păsăret de toate neamurile şi culorile, care ba trecea vijelios pe deasupra noastră, ba ateriza pleoscăind prin ochiurile de baltă din trestiiş, într-un vacarm încântător, în timp ce oamenii mari sporovăiau şi ei uşor-uşor de-ale lor, părinţilor, chestii pe care noi, copiii, le percepeam pe-atunci doar ca pe un rumor sau ca pe un fond sonor oarecare, fără nicio legătură cu lumeea noastră fermecătoare.

La Schila de la Orlea poposeam alte câteva ore, pînă când pescarii, veniţi din mai multe părţi ale Bălţii, predau pescele la cherhana şi se bucurau de câteva ceşti de ţuică tare, adusă de vreun căpătător de peşte, care ne oferea în schimb produse ţărăneşti de sezon : ţuică, brânză, struguri, fasole, roşii sau altele de acest soi. Io, estimp, adăstam în barca priponită lângă mal, uitându-mă la forfota de oameni mari, fără însă să mă plictisesc prea tare, căci eram cu gândul tot la plumunele, pescii, pelicanii, cocostărcii şi broaştele din Balta Mare… În sfârşit, pescarii îşi terminau treaba şi, dacă aveam noroc de un vânt bun din pupa, puneam pânza la catarg şi mergeam duşi de vântul dezmierdător spre Gura Padinii, pe o distanţă de 3 km, fără să mai tragem la băbăici, iar la cârmă aflându-mă chiar io, aloo, pe care Marele mă lăsa să conduc, el fiind lângă mine şi păzindu-mă să nu cad naiba în apă… oops. Acestea erau momentele când mă simţeam nu ca un pui de pescar paraleu, ci ca un zeu, zău…🙂

La Balta Mare

Deci mai întâi cercetam vârșele ce se întindeau una după alta de la malul satului nostru până la grind, apoi ocoleam grindul, pe linia șerpuindă, pe  la capătul dinspre Orlea și pătrundeam în împărăția nuferilor și trestiilor (cicumferințele galbene), iar după ce cercetam vârșele ascunse acolo, încărcând barca numai cu pește pe alese, firește, ieșeam din balta cu nufăriș & trestiiș și ne îndreptam către schila de la Orlea, unde predam gustoasa recoltă, și-n fine, puneam pânza la catarg și reveneam la Gura Padina cu drag, cu poeselu la cârmă, vezi bine, mey, rumâne🙂

21 Răspunsuri to “La Balta Mare”

  1. stely Says:

    O descriere frumoasa cu o ilustrata la fel de frumoasa a Baltii Mamina – un loc plin de amintiri duioase care cred iti rascolesc sufletul. Nu mai sunt cei care au fost si nici Balta ,macar sa-ti poti ostoi dorul 😦
    Dar ,da ,parca sunt ceva mai linistita ,acum . A trecut furtuna …

  2. stely Says:

    hmm ,am un obicei sa schimb cite ceva in ultimul minut al trimiterii comentariului ,si nu mai verific …
    ex .asta :”o descriere frumoasa cu o ilustratie la fel de…”

  3. AVP Says:

    Da, desigur… Mai vbim. Numai bine.

  4. skorpion Says:

    splendid, AVP,
    esti un norocos ca ai apa mare aproape de tine, nu ca unii cu un fir de dimbovita🙂

  5. carmenmecu Says:

    Fascinanta imagine a apei pentru cineva care a copilarit in preajma muntilor, ca mine…povestesti tare frumos, zau asa…

  6. AVP Says:

    Multumesc pt aprecieri. Inteleg ca sunt incurajat sa continui pe aceeasi mumoasa linie si sa las naiba pt posteritatea eventual mai intelegatoare cosmogonia lu avp, povestea lu ave, amintirile despre Nichita sau hanalizele politice ale lu pesce… oops.

  7. carmenmecu Says:

    Uff! Sigur te citesc si altii. Sigur le place ce scrii. Esti destul de marisor sa stii mai bine ca noi ce ai de facut!
    Daca lasi naibii ce-ai inceput, esti singurul raspunzator.

    Ti-o spune o ea care a scris una din cele mai bune carticele despre Nichita Stanescu , a primit recu-noastere unor critici din generatia mai tanara doar, si a aflat asta dupa zece ani de la comitere, cand nici nu mai voia sa-si aminteasca ce a spus.
    Ar mai fi de zis, dar e tare tarziu pentru mine.

    Nu-ti ucide ideile, ca e mare pacat! Fii mai bine trufas si narcisic.
    Unii dintre noi te vom suporta.

  8. carmenmecu Says:

    PS.Desigur, recunoasterea…iar ma saboteaza ceva…Nu ma lasa nici CMM!

  9. stely Says:

    Asa zisei si eu,CMM … Ma bucur ca esti aici ,cu vorbe bune si intelepte .
    Noapte buna ,caci numai eu si tu ce mai stam pe-aci … oops

  10. stely Says:

    Am uitat ceva .Cum sa facem sa intram in posesia cartii despre Nichita Stanescu ? Asta da surpriza ..

  11. carmenmecu Says:

    Nu prea stiu cum…Au trecut 10 ani, chiar mai mult…Eu nu am avut multe exemplare…O mai fi prin biblioteci, dupa cum s-a intamplat. Pentru mine e capitol incheiat. Morala si lectia vietii mele: recunoasterea vine cand nu o astepti cu inversunare. Mai bine te bucuri din toata inima de ceea ce faci,
    asta e rasplata adevarata. Eu asa traiesc acum, si mi-e tare bine. Daca ceea ce fac si ma bucura pe mine foloseste si altora, cu atat mai bine. Daca nu, iara bine.

  12. AVP Says:

    Buna ziua.

    Si totusi, n-a zis nimeni nimic la ultimul topic despre Nichita. De aceea, va ramane ultimul, c-asa-i sta bine🙂

    @CMM, auzisem, desigur, c-ai scris o carte despre Nichita. L-ai si cunoscut personal ?🙄 Voi citi raspunsul tau mai spre seara, acum ma cheama realitatea… oops.

  13. carmenmecu Says:

    Nu l-am cunoscut. Sunt si raman o marginala. Am scris studiile din carte in mai multi ani, timp in care am avut senzatia de conexiune. Pentru pragmatici, doar o senzatie. Pentru mine, o sursa de sens.

    Cand nu spun nimic ori n-am vreme, ori am nevoie sa procesez totul deodata, nu pe bucatele, sa gasesc legaturi etc.
    Asa vrea creierelul meu sa functioneze.
    Ma definesc, in aceste conditii, drept un om care iti recunoaste valoarea.
    Transant despre ipoteza KG: exista si alte ipoteze plauzibile, dar nu asta e important, cred eu, ci felul in care se articuleaza ipoteza ta. Poate fi minunata fara a le exclude pe celelalte.
    Poti fi genial, fara a fi singurul geniu. Nu asta ai de demonstrat, in opinia mea.
    Cu cat mai multe fiinte geniale, cu atat mai bine pentru omenire. E loc pentru toti sub soare.

  14. carmenmecu Says:

    Pluralitatea opiniilor e un lucru frumos.
    Uite, la NS, 11Elegii, de pilda, eu am mai alaturat o interpretare ( a mea ) langa altele pe care le-am trecut cu respect in revista. Nici o clipa nu mi-a trecut prin minte sa le desfiintez. Fiecare dintre noi spune ce vede din coltul care s-a asezat / a fost asezat.

  15. AVP Says:

    Bravissimo, mumos si just spus, draga pretina. Si totusi, modestia exagerată sau, cu atat mai urât, jucată, aloo, spre a-i face pe homuleţii statistici să creadă că şi ei pot fi ca tine şi deci sunt egalii tăi „întru Domnul”, nu stă bine unui autentic ingeniu creator. Pe mine nu mă interesează să fiu pe placul cuiva, cum proceda our friend Nichita, care nu era-n stare să repeadă nici măcar o muscă, pentru ca nu cumva musculiţa să se supele pe el şi să rămână fără coledziu admiratorilor de toată mînaa, dreaa, ci mă bucur atunci când cineva mă-nţelege şi, eventual, mai adaugă o căcărează la căcărezele mele de pe zăpadă, ca să-l cităm tot pe Nichita al nost.

  16. AVP Says:

    Cu alte cuvinte, sunt fericit să nu mă ştiu singur, atâta cât sunt în plină fiinţare, în aventura cunoaşterii logice şi-a simţirii, ca să zic aşa…

  17. carmenmecu Says:

    „Homuletii statistici” au rostul lor: poate sunt ca barele de grafit in reactorul populat cu „ingenii creative”.
    Eu una, accept si acest rol daca e spre binele / stabilitatea omenirii. Chestia asta n-o prizau colegii mei din Institutul de Psihologie, cercetatori autentici: ca de ce nu ma decretam si eu geniu, de vreme ce ei ma admirau…
    Secretul il destainui acum: eu cred ca ideile mari / mici sunt proprietatea intelectuala a lui Doamne-Doamne, care graieste prin diferite guri. Am prins si am redistribuit idei cui a vrut sa le ia. Cine e EL, asta e o alta poveste…eu cred ca si noi il hranim, cu experimentul vietii noastre.

    Hai sa stam altfel, si sa cugetam altfel acum: poate extrema trufie este necautarea recunoasterii, adica sa te simti asa important ( in echipa cu Doamne-Doamne ) incat sa nu mai conteze ce cred / zic ceilalti.,
    N-au decat sa se lupte pentru premii, diplome, sefii de promotii, intaietati, tu stii ca esti unic si irepetabil, desi homunculus statistic , daca asa le place sa te vada…

    Uf, complicata misie viata asta…

  18. carmenmecu Says:

    La mine in Bucovina, am invatat s-o indeplinesc cu umor…Ma straduiesc sa-l fac ceva mai bazic, spre a nu produce leziuni ale relatiilor.

  19. AVP Says:

    Păi, ceea ce spui tu e „Planeta-Ou”, aloou…🙂 Cât despre homuleţii statistici, de acord, au rostul lor bun şi mare, dar nu pe acela de a-l scuipa & crucifica mereu şi mereu pe ingeniul vremii lor, dear surioare… „Laudaţi-l pe Domnul!”, adicătelea pe fratele nostrum mai curat, mai drept, mai deştept şi mai în stare, aşa a zis un poet din vechimea luminătoare, aloo… Căci, da, singura atitudine înţeleaptă pe care o poţi adopta tu, om bun, faţă de un ingeniu „nebun” or shogun e să-i cânţi osanale în spum, dar nu neapărat numai după ce el s-a transformat în fum… oops.

    „Modestia”, la un om de reală valoare, e totdeauna jucată, tată, special impostată spre a face captatio benevolentiae faţă de mulţime, în scop femeesc, tâlhăresc, negustoresc, politicesc ori petagogico-didăscălesc. Modeşti autentici nu sunt decât „golanii”, cu vba lui Th. Mann, recte terranii care nu se pot impune în faţa celorlalţi decât arătându-le că ei sunt nimic şi ca atare nu constituie niciun pericol pentru entităţile din eonul birlik. „Io sunt mic, nu ştiu nimic”, iată deviza de succes homeric pt un aric pogonic🙂

    Stely se-ntreabă mereu de ce nu vin ai mei coledzi cu nume şi renume aci. Pentru că mă dau io mare ?🙄 Nu, mey, surioare, ci pentru că ei, „modeştii” lu pesce, nu se pot da la rându-le mai mari de doo deşte în prezenţa mea, fireşte🙂 Căci doar ştie oricine ce păţeşte dacă pe regele hyperspatziului îl altoieşte fie şi cu-o boare ameninţătoare : fie e băgat la răcoare ca goe al lu mboe, sforţat să-şi construiască o harcă pe muntele barat, în care să-ncerce, sireacu, să fie lăudat măcar de clonele-i de subt pat sau de Stely, mascata-n băiat, câteodat (lol), fie o păţeşte ca cacofonicu Cucerai, vai, silit să-şi ia lumeea în cap, când la trap, când la galop, decât să mai aibă de a face c-un odios satrap mizantrop… oops

  20. carmenmecu Says:

    Vai, vai, eu gandeam asa inainte de a citi Planeta Ou…
    N-am furat. Poate de aia mi-o fi placut?

  21. carmenmecu Says:

    Sa nu-ti fie cu suparare, teoriile, oamenii, gandurile, lumile se pot intersecta mai mult ori mai putin, dar sigur nu se suprapun n i c i o d a t a….Sigur esti unic si original, sigur Planeta e unica si originala.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s