Povestea interviului meu cu Nichita (5)

În fine, era timpul să dau ochii cu Nichita, după ce mai întâi îi trimisesem buzduganu’ prevenitor, aşa cum aţi putut vedea aici… Drept urmare, în a doua jumătate a lunii aprilie 78, am convenit împreună cu M.N.Rusu să-i facem o vizită poetului, înţelegându-ne ca MNR să nu se dea în niciun caz de gol c-ar fi la curent cu tărăşenia interviului modificat, nu de alta, însă dacă ar fi fost ca Nichita să se supere irevocabil din pricina figurii pe care i-o făcusem, măcar să se supele doar pe unul dintre noi, iar nu pe amândoi (MNR n-avea de altfel decât vina de a nu fi determinat oprirea apariţiei interviului, în momentul în care a realizat că nu mai era vorba de interviul original, pe care el îl citise chiar în ziua în care i l-am luat lui Nichita, ci de un altul, masiv prelucrat).

Ajunşi în faţa apartamentului cu nr.16 al blocului „C” din Intrarea Piaţa-Amzei 7-9, în timp ce M.N.Rusu bătea la uşă, fiindcă soneria era defectă, ca de obicei, eu m-am retras din faţa vizorului şi m-am lipit de zidul din stânga uşii, în aşa fel încât cel ce s-ar fi uitat pe vizor nu m-ar fi putut zări decât dacă deschidea uşa şi trecea pragu’… oops. După mai multe rânduri de ciocănituri, s-a auzit în fine vocea uşor răguşită a celebrissimului locatar: „Cine e?” „Nichita, sunt eu, Mircea Rusu, deschide!” i-a strigat MNR, vechi pretin cu Nichita încă din luceferiştii ani 60, în timp ce se uita la mine râzând şi arătându-mi prin semne ce tupe o să primesc după ceafă în curând… oops. „Stai un pic, bre – s-a scuzat Nichita -, ca să iau ceva pe mine!” După alte două-trei minute, s-a deschis uşa, iar găzdoiul, pe care eu nu-l zăream din locul în care mă aflam şi nici el pe mine, l-a poftit pe MNRusu să intre… „Păi, mai e cineva cu mine…”, i-a zis MNR lui Nichita şi arătând cu mâna în direcţia mea, care stăteam încă lipit de zid. „Oricine ar fi, să poftească!” a zis Nichita, fără să vadă despre cine-i vorba. Abia abţinându-se să nu pufnească în râs, MNR a replicat hâtru: „Păi n-are curaj, mă, e timid ! Mai bine l-ai invita tu personal !” Curios, Nichita a scos capul pe uşă, ca să vadă cine e misteriosu’ musafir, iar când a dat cu ochii de mine şi după ce m-a privit câteva secunde, vrând să pară teribil de fioros, a făcut un pas preste prag şi s-a prefăcut că-mi trage o scatoalcă zdravănă, zicând : „Dacă-ţi trag una… 👿 !” Şi după ce a stat aşa, câteva clipe, cu mâna chipurile ridicată spre mine, în timp ce eu îl priveam mustăcind copios, a lăsat mâna în jos şi mi-a zis: „Mai bine vino să te îmbrăţişez, derbedeule ! Şi să nu se mai repete !

După ce ne-a îmbrăţişat strâns pe amândoi şi ne-a pupat nichitian pe rând, Nichita ne-a poftit să intrăm în modestu-i apartament, pe hol zicându-mi iar, fals dojenitor: „Să nu se mai repete, auzi tu ?„, în timp ce eu râdeam surescitat (nu era totuşi chiar un lucru de şagă să-i faci o astfel de figură unui monstru sacru, încă de pe atunci, al literaturii rumâne… oops). „Ce-aveţi, mă, de ce vă certaţi?” se prefăcea că se miră MNR, concomitent făcându-mi semne că, gata, am scăpat ieftin (iar mai târziu mi-a explicat că numai din pricină că Nichita mă iubea enorm, ca pe prorpiu-i copil, m-a iertat…oops).

Ne-am aşezat în jurul mesei ovale din sufragerie, unde adăstau clasica sticlă de Wyborowa de-o juma de kil şi celebrele pahare de 150 ml având imprimate simbolurile zodiacale pe ele, eu cu Nichita ciondănindu-ne în continuare. „Dar ce, bre, nu ţi-a plăcut interviul nostru?” i-am ricanat la un moment dat, râzând şi tachinându-l : „Nici în cea mai bună formă a ta nu l-ai fi făcut mai mişto, n-aşa? 🙂 ” „Da, bre, bătrâne, mi-a plăcut foarte mult, dar nu sunt eu acolo, ce Dumnezeu !„, a replicat Nichita, străduindu-se să pară în continuare bosumflat, însă era clar că-n fond nu era cine ştie ce supalat… „Nu vreţi, mă, să-mi spuneţi şi mie de ce dracu vă tot certaţi ? ” o făcea MNRusu pe niznaiu’ în continuare… „E treaba noastră, ce te bagi dta ?!” l-am repezit pe critic, iar impulisivu’ om era cât pe-aci să nu mai ştie de balta cu papură şi să se supele, chiar el, de-a binelea… LOL În fine, ne-am mai tachinat câteva minute pe chestiuţa asta, apoi Nichita ne-a zis: „Hai să vă dau o veste proastă. Dragului, scumpului, inegalabilului nostru prieten şi confrate, Gheorghe Tomozei, i s-a găsit o tumoare pe creier şi nimeni nu-i mai dă nicio şansă, dacă nu se operează în cel mai scurt timp, la o clinică din Turcia!” (dacă am înţeles eu bine despre ce clinică a pomenit Nichita…!) Îl ştiam şi eu pe frumosul  şi finuţul Tomozei, pe care îl întâlnisem de câteva ori în casă la Nichita, însă necunoscându-l prea bine n-aş putea spune că am fost extrem de afectat de neaşteptata ştire. În schimb MNRusu, coleg de generaţie şaizecistă atât cu Nichita, cât şi cu Tomozei, a părut şi el teribil de afectat şi l-a întrebat pe Nichita ce are de gând să facă spre a-şi ajuta ori chiar salva prietenul. „Evident că nu-l voi lăsa, ci voi merge personal să vorbesc cu Ştefan Andrei, ministrul de externe, ca să ne asigure viza pentru plecarea urgentă la operaţie, precum şi fondurile necesare. Adică, avem fonduri fără limită pentru a susţine întreprinderi falimentare sau pentru a promova tot felul de căcături, dar nu găsim câteva mii de dolari spre a salva un suflet fin şi un boier autentic al literelor române?” „Îl cunoşti pe Ştefan Andrei ? ” l-am întrebat eu, uimit – la etatea aia destul de fragedă – de faptul că poetul cultiva relaţii atât de sus-puse… oops. „Cum să nu ?” – a ricanat Nichita – i-am pupat şi nevasta”, s-a lăudat el…” (ad literram).  „Voi merge la Andrei împreună cu Macovescu şi cu o delegaţie de scriitori, aşa că n-are cum să ne refuze. Deşi te pomeneşti că tovarăşii or fi fiind deja deranjaţi de ştiricica asta… oops „, a adăugat Nichita şi a scos dintr-un dosar nişte tăieturi de ziar pe care ni le-a înmânat. Uitându-ne curioşi pe acele hărtii am văzut că era vorba de nişte tăieturi recente din ziare străine, prin care se anunţa că suedezii înşişi l-au propus pe Nichita Stănescu drept candidat Nobel pentru anul 1978, lucru despre care presa noastră nu suflase niciun cuvinţel până atunci, bineînţeles… Ne-am bucurat ca nişte copii pentru vestea pe care ne-a dat-o Nichita, MNRusu cerându-i voie poetului să publice tăieturile în numărul următor din „Viaţa Studenţeasă”, în facsimil, lucru cu care Nichita s-a declarat de acord, deşi şi-a arătat scepticismul că vor putea fi publicate (în condiţiile în care „geniul carpatin”, Ceauşescu, se strofloca şi el, de ani de zile, să primească premiul Nobel pentru pace, însă nimeni nu-l lua în serios) ; cu toate astea, MNRusu îl va fi convins pe Stelian Moţiu, despre care se spunea că era prieten din armată cu Nicu Ceauşescu, să publice acele facsimiluri în „Viaţa Studenţească”, în numărul din săptămâna ce va fi urmat, ba chiar în cadrul unei rubrice de mare popularitate, de pe ultima pagină („Viaţa Studenţească” fiind de altfel singura publicaţie din acea vreme care a avut curajul să publice ştirea privind candidatura lui Nichita la premiul Nobel…)

Am încheiat întâlnirea prin a bea împreună sticla de votcă de pe masă, dându-ne întâlnire cât mai curând, în aceeaşi formaţie. Nu mai ţin minte dacă ne-am mai întâlnit vreodată în această formaţie, însă în ce mă priveşte, singur sau împreună cu alţi amici, am mai fost la Nichita de nenumărate alte ori, anul acela şi-n anul următor, fără ca Nichita să-mi arate vreodată c-ar fi fost supărat măcar vreun pic pe mine din pricina „interviului” de pomină. Din contra, chiar în anul acela – aşa cum voi arăta în ultimul episod – el îmi va dedica o poezie pe care a publicat-o mai întâi în „Flacăra” lui A.Păunescu, iar pe urmă a reluat-o în volumul „Operele imperfecte”, dându-mi şi multe alte semne de caldă amiciţie şi de sinceră preţuire (necum să mă urmărească răzbunător, aşa cum a colportat un urechist de trei parale…)

(va urma)

+++++++++++++++++

Vezi şi :

Anunțuri

Un răspuns to “Povestea interviului meu cu Nichita (5)”

  1. AVP Says:

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s