L’Amor…

Iubirea e forma extremă de comunicare, cea mai intensă, probabil, din întregul Kosmos. Ea e dovada vie că nu există de fapt decât o singură Fiinţă, silită să trăiască momentan – până când va redeveni Una – în partiţii diferite, din cauza mediului material în care subzistă „hic et nunc„, şi care mediu, subt imperiul Dorului de Viaţă sau al Softului imbricat în „Cartea Vieţii de la Începutul Veacurilor„, se află într-o continuă prefacere şi evoluţie de la Alfa la Omeg’. Chiar comunicarea dintre fiinţişoarele spaţio-temporale aparent despărţite, independente, iar uneori de-a dreptul inimice e dovada că ele aparţin de fapt aceluiaşi Tot, altfel ele nici n-ar şti una de existenţa alteia, evident. „L’Amor che muove Il Sole e l’altre stelle

Aşa cum e indubitabil că celulele din corpul animal sau omenesc – deocamdată cea mai înaintată formă de existenţă a Fiinţei ce şi-a pornit redefinirea sau reînvierea după Big-Bangul de acum miliarde de ani – fac parte din acelaşi tot şi se supun sistemului nervos central, împreună cu care definesc corpul animal sau uman în ansamblu, inclusiv prin componenta-i spirituală (şi chit că ele există întrucâtva separat una faţă de alta şi chiar oarecum independent una faţă de alta), aşa şi toate fiinţişoarele de pe Planeta-Ou (aceasta fiind, de fapt, Forma cea mai avansată de existenţă din kosmicul Hău) aparţin aceluiaşi Eon, deşi nu par nici pe departe că vorbesc sau cântă, mai precis, pe acelaşi ton, ci din contra, uneori par că-şi toarnă-n tur beton ca orice becisnic anton şi se mănâncă între ele mai dihai de cum înfulecăm noi poamele din pom… oops Însă vacarmul ista individualist se explică prin faptul că fiinţişoarele noastre se luptă pentru existenţă, săracele, se bat pentru resursele limitate la care au acces acolo, în locul şi timpul lor punctual, adică, în lumicica lor cea mică, altfel ele n-ar avea niciun motiv nu doar să se urască, să se războiască ori chiar să se nimicească, însă n-ar avea motive nici măcar să se despărţească, în loc să trăiască în aceeaşi unică şi indivizibilă împărăţie, în veşnică pace & bucurie.

Aşa-zisa comunicare dintre multiplele fiinţişoare nu e decât manifestarea lor integratoare, prin care fiinţele parţiale se poziţionează una faţă de alta funcţie de mediile lor materiale de existenţă, comunicarea fiind plină de afecţiune şi de clemenţă reciprocă, atunci când există un belşug de mijloace de subzistenţă sau un unic interes (familial or naţional) ce poartă acelaşi fes, şi din contra, fiind dură şi ascuţită ca o săgeată de silex, recte duşmănoasă, atunci când fiinţişoarele n-au ce pune pe masă ori nu fac parte din aceeaşi clasă, castă or rasă, sau fiindcă Planeta-Ou care le zămisleşte şi le hrăneşte nu le tratează fix atunci şi-n acel loc, din te miri ce pricini, dumnezeeşte, ci cam câineşte… oops. În ce priveşte iubirea, ce de regulă apare în locul şi timpul când Planeta-Ou trebuie să-şi pună în practică menirea de a zămisli un embrion nou rezultat din ovuleţu tău şi-al meu, ea e dovada vie – cum spuneam – că fiinţişoarele ce par a fi tot atât de multiple şi de diferite ca minciuna de adevăr sau ca firele de păr sunt de fapt Una forever, cu vba aia englezească, întrucât se ştie că îndrăgostiţilor nu le-ajunge doar să împlinească o platonică uniune sufletească, ci şi – mai ales – una trupească, aloo, din care să se nască noua pască şi astfel Viaţa în veci de veci să trăiască, să crească şi să înflorească.

++++++++++++++++++++++++++++++++

Nota Bene : acest comment mi-a fost prilejuit de o notă a poetului Adrian Suciu, distinsul meu friend de pe Feisbuc în sus.

10 Răspunsuri to “L’Amor…”

  1. CMM Says:

    Ce te faci cu alte forme de iubire? Au loc in teoria voastra?
    Ori eu intelesei anopoda…Dec, cap de femeie!

  2. AVP Says:

    Toate exprima acelaşi lucru : nostalgia unirii pierdute ; sau, dacă vrei, sunt expresia faptului că toate sunt una şi aceeaşi Fiinţă, doar momentan şi doar aperent divizată în alte fiinţişoare spaţio-temporale & temporare.

    Părerea mea, până una-alta, nu a mai multora…🙂

  3. stely Says:

    AVP,

    Si iata cum ai creat (cred )ad-hoc un al cîtelea ? Cânt din” Planeta Ou ?” Aceasta ,intrucit banuiesc ca ceea ce ai spus aici :

    „Iubirea e forma extremă de comunicare, cea mai intensă, probabil, din întregul Kosmos”…

    Isi are originea in ceea ce se spune in Evanghelia lui Ioan ,aici :

    ‘La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul….”

    Pe care de fapt ai interpretat-o si tu in Ipoteza Kosmosului Germinativ ,iata cum :

    „Zice Ioan :

    La început a fost Cuvântul
    Şi Cuvântu’ era cu D-zeu
    Şi Cuvântu’ era D-zeu.
    Toate au fost făcute prin El
    Şi nimic din ce a fost făcut
    N-a fost făcut făra El.

    Hagiografii spun că moşu’ din Patmos n-avea de unde să cunoască dogma de mai sus, decât de la cunoştinţa sa din ceruri, da…?

    Însă io, carele n-am nici un sfânt în neam, o să-mi permit să fac ceva cu faimosu’ pasaj şi anume o să-l aplic la fondu’ chestiei părului mălăieţ (& Atomului…).

    Voi presupune aşadar că în kosmos nu s-ar găsi absolut decât păru-mi mălăieţ şi voi deduce că ăsta ar fi tot kosmosu’…, nu…?

    Voi încerca acum să aflu care ar fi logosu’, în cazul de faţă, cuvântu’, cum ar veni, ce exprimă adevăru’…

    Văzurăm mai înainte că „tatăl” părului mălăieţ e sâmburu’ , care totodată e şi „fiul” ciclului reproductiv curent – reluare a celui anterior – şi aşa mai departe…

    Mutatis mutandis, avem:

    La început a fost sâmburu’ de păr mălăieţ,
    Şi sâmburu’ era cu păru’ mălăieţ
    Şi sâmburu’ era păru’ mălăieţ…
    Toate ale părului mălăieţ
    Au fost făcute prin el – prin sâmbur
    Şi nimic din ce a fost făcut în păru’ mălăieţ
    N-a fost făcut fără el – fără sâmbur…

    sau, în cestălalt caz:

    La început a fost atomu’ primitiv,
    Şi atomu’ era cu kosmosu’
    Şi atomu’ era kosmosu’.
    Toate ale kosmosului au fost făcute prin el – prin atom
    Şi nimic din ce a fost făcut
    Şi nimic din ce a fost făcut
    N-a fost făcut fără el …”

    Mai spui aici asa :

    „…comunicarea fiind plină de afecţiune şi de clemenţă reciprocă, atunci când există un belşug de mijloace de subzistenţă sau un unic interes (familial or naţional) ce poartă acelaşi fes, şi din contra, fiind dură şi ascuţită ca o săgeată de silex, recte duşmănoasă, atunci când fiinţişoarele n-au ce pune pe masă ori nu fac parte din aceeaşi clasă, castă or rasă, sau fiindcă Planeta-Ou care le zămisleşte şi le hrăneşte nu le tratează fix atunci şi-n acel loc, din te miri ce pricini, dumnezeeşte, ci cam câineşte…”

    Iar eu spun ca ,da , ai dreptate si aici ,dar mai cred ca -daca s-ar intimpla ca acele” mijloace de subzistenta” sa fie din ceea in ce mai putine – vor rezista tocmai aceia care isi vor gasi alte resurse de subzistenta ,si anume : „comunicare extrema ” -„L’Amour „- cu toate formele sale de trairi si senzatii imbatatoare … 🙂
    Am intilnit undeva (din pacate nu imi amintesc unde) ca de fapt evolutia trupului (a materiei )s-a incheiat ,iar de aici incolo cea care-i va urma va fi Evolutia Spirituala .

    Si iata cum ceea ce scriam aici aseara incepe sa prinda un anume inteles .

    „Uneori o intimplare chiar si nesemnificativa poate schimba destinul oricui …”

  4. AVP Says:

    Eu nu cred în existenţa pur spirituală, fără suport substanţial. Nu există materie fără spirit, şi nici viţăvercea. Celea doo sunt Una.

    Diseara, când vei ceti Cântul VII din Planeta-Ou vei vedea că această temă – a Totului sau a Fiinţei Unice, care subzistă într-o diversitate fenomenologică şi evolutivă – este recurentă în concepţia mea, iar tu ştiai asta deja, aloo… M-a amuzat să intervin inopinat pe acel fir, spre a testa reacţia publicului, atâta tot. Şi pentru că Adrian este un poet excelent, care merită a fi onorat cu o vizită protocolară.

    Mai vbim. Acu tre să mergem la grădiniţa de vară spre a semăna fasolea solară… oops. Iar şi iară.

  5. stely Says:

    Da,poate voi explica diseara ce am vrut sa zic .

  6. CMM Says:

    Aici, la noi, toate se proiecteaza ca opuse, eventual unul cu un sambure din celalalt. Simultaneitatea ce conserva intergal spiritul si materia, nu-i aici, nici mai sus de aici, e pe alt nod, mult mai sus . Doamne_Doamne Insusi e ori potential ori actual, opusele reunindu-se mai sus.

    Zic toate astea de dragul conversatiei, ca Poet ai credibilitate absoluta…

  7. CMM Says:

    Citeste”integral”. Scuze.

  8. AVP Says:

    Multumesc. Postare noua.

  9. CMM Says:

    Ca Poet mai ai si dreptul incontestabil la alegere: teoria / teoriile, Evanghelia / Evangheliile, dupa cum te duce instinctul creator.

  10. AVP Says:

    Dar şi cititoru-receptoru are posibilitatea de a alege, fir-ar să fie: ori o ia ca poezie, ori ca filosofie, după cum îl duce mintea şi inima-i vie… Io incerc să-i creez posibilitatea asta, iar restu – hermeneutica, adicatelea – nu mai e treaba mea. Orice autentica poesie permite această dichotomie fistichie, olelie lie… oops.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s