De ce n-am avut o dizidenţă anticomunistă puternică ?

Securitatea din RSR n-a fost mai rea decât alte sisteme de securitate comuniste, ci doar intelighenţia noastră – care ar fi trebuit să dea tonul Rezistenţei, în lipsa unei elite politice ori istorice – a fost mai anemică decât a altora, în ţara Conului Leonida faţă cu Reacţiunea şi-a pizmaşului Titircă Inimă-Rea. Şi n-am avut o elită intelectuală puternică – unde să se fi zămislit germenii unei rezistenţe anticomuniste reale -, din pricina faptului ca n-avem o mare civilizaţie, o mare cultură sau o mare literatură în spate, din păcate. Trist, dar adevarat.

În atari condiţii, a fi fost disident sau rezistent anticomunist în RSR-1980, e.g., este ca şi cum ai fi marţian fix pe vremea asta… 😯

Şi să nu mi se vină cu chestiuţa aia cum că era obligator să fii membru de partid ca să supravieţuieşti, aloo. De-un paregzamplu, a fi membru de partid nu era o condiţie de acces la Facultatea de Drept, şi nici măcar  la Fac. de Filosofie. Eu n-am fost membru PCR şi nici profesorul meu de Drept Roman, la care am dat examenul de stat, nu era membru PCR. Obligativitatea de a fi membru de partid e un mit care trebuie să dispară. Se făceau membri PCR doar naivii (scuzabili, până la un punct), cei care tânjeau la o cariera mai înaltă sau oportuniştii dintotdeauna. N.Manolescu a rămas lector univ. până la revoluţie, fiindcă n-a vrut să se facă membru PCR, iar Marin Preda nu s-a făcut comunist decât târziu, după 50 de ani, când a devenit deputat în Marea Adunare Naţională şi când de altfel a şi murit, sireacu. Paul Goma, în schimb, ca şi Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Andrei Pleșu sau Dorin Tudoran au fost membrii PCR, iar Nicolae Breban şi cu G.Bălăiţă (cei mai mari prozatori contimporani, după unii) au fost chiar membrii CC al PCR.

Exempli gratia.

Anunțuri
Publicat în AVP comment. 8 Comments »

8 răspunsuri to “De ce n-am avut o dizidenţă anticomunistă puternică ?”

  1. CMM Says:

    Cateva precizari:

    Daca nu erai membru al PCR nu puteai sa te inscrii la doctorat.
    Fara doctorat puteai fi cercetator , asistent, chiar lector universitar.
    Dupa ce eu am terminat filozofia, adica dupa 1973, s-a cerut recomandare de la UTC spre a fi admis in aceasta facultate. La repartitie, cei cu functii in ASC primeau un bonus care le marea media.

    Aceste date nu contrazic, in opinia mea, esenta mesajului mai sus postat de AVP.

  2. stely Says:

    AVP ,
    Ai perfecta dreptate in ceea ce spui aici :
    „Şi să nu mi se vină cu chestiuţa aia cum că era obligator să fii membru de partid ca să supravieţuieşti, aloo…Se făceau membri PCR doar naivii (scuzabili până la un punct), cei care tânjeau la o cariera mai înaltă sau oportuniştii dintotdeauna.”
    Eu sunt una din naivele ( adevarate) si ,desigur ,scuzabile . Chiar si acum ne amuzam pe seama acelui moment (eu si sotul meu ) . Dar nu urmaream absolut nici un interes .Habar nu aveam ca exista asa ceva . Insa e adevarat ,cind a fost sa mi se iveasca prilejul am acceptat promovoarea ,care nu ar fi fost daca nu eram membra PCR. Dar ,zau ,nu a fost singura cauza ,intrucit in judetul acela erau „n” tinere profesoare membre PCR . Si acum sustin ca am fost promovata pentru ceea ce facusem intr-o scoala de tara ,ca simpla profesoara ,avindu-i impotriva mea chiar pe directorul scolii si pe primarul localitatii , secretar al bob -ului de acolo… Da,paradoxal ,tocmai saracul director m-a ajutat ;disperat ca as putea sa-i iau locul m-a reclamat la consiliul judetean al pionerilor ca indraznisem sa plec intr-o asa zisa expeditie montana cu elevii ,fara sa-mi dea semnatura necesara. In baza acestei reclamatii au venit in ancheta de la inspectoratul scolar ,partid si chiar seful CJ al pionierilor. Modul cum m-am aparat si dovezile date ,precum ca expeditia a fost planificata de la inceputul anului scolar si ca, el,directorul , semnase ca prostovanul fara sa-si aminteasca de acel plan de activitate, i-au determinat pe anchetatori sa-l dezavueze pe el ,iar pe mine sa ma laude. Asta era in luna august ,iar in septembrie am fost promovata. Dar 😯 in septembrie anul urmator am fost data afara cu vot de blam si ,desigur ,asa cum imi „promisesera ” fara a mai fi primita in invatamint… A fost insa tot raul spre bine … Chiar asa am incheiat ,atunci cind am fost pusa in discutie si incriminata ca tradatoare a idealurilor :”viata imi va confirma daca am procedat bine sau nu „. Se vede,iata , ca n-am gresit. 🙂
    Si,da, am oferit acest exemplu ,al meu ,tocmai pentru a demonstra ca ai dreptate ,AVP .
    a)nu te obliga nimeni nici sa fii membru PCR ,b)nici sa accepti o functie ,si nici sa ramai „legat”pe veci de ei …Ba poti sa le dai si cu flitul asa cum am facut eu, si atunci ,dar si in anii care au urmat …
    Am lucrat 11 ani in agricultura ,timp in care chiar ca membra PCR faceam zile fripte sefilor de la directia agricola , pentru toate neregulile din institutie .Am fost si initiatoarea unei greve de o zi ,musamalizata insa de seful IJJP unde lucram ca biolog … Eheiii,ce vremuri !!
    AVP ,daca as avea harul tau as scrie si eu o Poveste . 🙂 Am multe ,enorm de multe de spus…

    p.s. Dar si CMM are dreptate … La un moment dat se cerea sa fii membru PCR ca sa -ti dai doctoratul. Deasemenea ,cei cu functie in ASC primeau bonus la repartitie .

  3. CMM Says:

    Eu n-am ajuns „nembră” pentru că mi-au cerut sa le aduc hartie cu reabilitarea tatălui meu.(Intenționam să devin, din prostie, pentru că oameni la care țineam și pe care îi respectam se aflau acolo). Mi s-a părut o măgărie și i-am salutat, cu resemnare.
    Soțul meu, membru fiind, a cedat locul de doctorat care i se propusese în favoarea unui coleg pe care el îl considera mai merituos.
    Complex fenomen comunismul trăit…

    În postcomunism am avut acces la cercetare și la doctorat, dar băieții mi-au furat un an în Institutul de Psihologie, că nu mă aveam bine cu doi directori comuniști, apoi un an la Comisia Centrală (cică se pierduse lucrarea).

    Cât despre cultura noastră…N-o fi ea așa mare, dar și noi ne-am străduit s-o micșorăm.
    Am acum activ exemplul Blaga. Comuniștii l-au hingherit, postcomuniștii l-au etichetat drept „etnocentric”. Nimeni nu s-a ostenit să-l prețuiască, în nici o orânduire, sărăcindu-se astfel cultura română.
    S-a mai întâmplat asta și cu alte valori.Se pare că abia acum apare o generație care nu mai vrea să clădească pe un teren pe care l-a pustiit. O generație care privește cu obiectivitate inclusiv la „boierii minții”, și uneori îi surprinde goi.
    Cred că mai e de săpat după cauzele dizidenței anemice. Poate ne iubim prea mult EGO-ul și vrem GLORIE, BANI, STATUT, PUTERE, repede și cu orice preț. Noi și gașca, din victorie în victorie.

    Asta se practică și acum, așa mi se pare mie, de pe marginea din care privesc.

  4. skorpion Says:

    salut,
    de ce?
    de ce?

    ************************

    de curind un foarte bun amic de-al meu mi-a spus ca eu il apreciez, il sustin, il apar pe TBasescu pentru ca….aici tineti-va!!!!….pentru ca, pentru ca Nu am fost membru de partid PCR.
    Poate tocmai d’aia ….esti azi „fan” TB, imi spuse rituos si oarecum dispretuitor amicul!
    misto, nu???

    el care, precizez, a fost membru de partid_pcr, tatal lui a fost secretar pcr pe oras, iar acum amicul meu este un urias fan al regelui Mihai

    🙂

    intortocheate sint caile mintii umane, nu? iar Freud ar putea da oarece explicatii
    :mrgreen:

  5. AVP Says:

    Am mai spus-o :

    Pe mine totuşi nu mă interesează prea tare trecutul unui om care a fost subt vremi, şi nici vorbele sale goale, de atunci sau de acum, ci faptele acelui om de după ce a ieşit de subt vremi şi s-a maturizat cât de cât ori s-a schimbat. Am destulă experienţă de viaţă ca să ştiu că aproape orice om e în stare de orice, bune sau nebune, şi că supuşi aceloraşi condiţii sau presiuni vitale 99,99% din oameni reacţionează la fel. Definitoriu pentru caracterul unui om e ce face el în condiţii de libertate sau de maturitate deplină, când deci poate să-şi folosească nestingherit “liberul arbitru”, iar nu atunci când – de-un pargzamplu – încă nu i se uscaseră caşii de la guriţă ori Securitatea îi stătea cu sula-n coaste şi când doar ingeniile sau naturile heroice (iar dupa unii, cam sărite de pe fix… 😳 ) pot ieşi din Tablă, din Dogmă sau de subt imperiul Fricii şi să reacţioneze atipic…

  6. stely Says:

    Da,ai mai spus-o aici :

    http://olelielie.wordpress.com/2012/04/09/drumul-damascului/

    Iar eu m-am dus direct acolo ,ceea ce inseamna ca inca nu m-a lasat memoria . 🙂
    Asta pentru ca mi-am amintit ca ,cineva ,nu spun cine 😉 nu prea ti-a impartasit ideea .

  7. CMM Says:

    Dupa unii, 61-66 procente, vezi experimentul lui Milgram privind obedienta fata de autoritate.
    Sa nu uitam si ca in societatea noastra se facuse o selectie, cei mai putin obedienti prin naturelul lor erau deja in sau dupa puscarii, iar cei mai buni chiar au murit pe acolo.

  8. AVP Says:

    Postare noua.

    Noapte buna, doamnelor 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s