Aţi auzit de „Bibicu cu Cricu” ? Dar de „Bibi Cucernicu” ?

Nickname Bibicu cu Cricu, alias Bibi Cucernicu, aşa cum va fi cunoscut şi demascat mai târziu, pe forumul Cotidianul, dovedit a fi colonelul Gheorghe Neacşu de la STS, era unul dintre trolii care mă hărţuiau – precum „Dl Goe” sau „Radu Humor” de azi – pe forumul Jurnalul Naţional, iar mai târziu pe toate forumurile unde ne-am intersectat (în special pe „Cotidianul”), dar care printre hârdaiele de lături pe care mi le arunca zilnic în cap (numai tovii şi băieţii comanditari or resentimentari ştiu de ce o făcea, ca şi în cazul hărţuitorilor actuali, păi cum dreq), mai scăpa şi câte un sfârc de adevăr. De exemplu, în balada despre „Mardare”, pe care Bibi Cucernicu a postat-o la  07.02.2005 pe forumul JN, printre multele bălării bibicciene se poate afla reacţia pe care a avut-o „Mardare” (probabil unul dintre foştii mei turnători sau vreo „legătură” de turnători, la ora aceea un conviv al lu Bibi Cucernicu de la bomba scriitorilor) când a auzit despre apariţia mea pe forumuri (turnătorii şi „legăturile” lor mă considerau „pierdut definitiv într-un sat îndepărat„, aşa cum se exprimase la un moment dat amica Angela Marinescu…oops).  Nota Bene : „Bibicu cu Cricu” sau „Bibi Cucernicu” era şi unul dintre maimuţăritorii mei – cu oarece talent imitativ – de pe forumul Jurnalul Naţional şi Cotidianul, în anii 2004-2005, aşa cum veţi putea observa din stilul „baladei”…

+++++++++++++++++++++++++++++++++++

Forumul JURNALUL NATIONAL

Bibicu cu Cricu

Reply #8 on:February 07, 2005, 07:11:02 PM:


Sa va spun o istioara histrionica si aberanta, intr-o haina luxurianta, cu trei crai de curte veche telelei, pe coada cu clopotei

Aseara in crasma bibicilor a poposit  Dumnezeu, si-acu sa nu credeti c-oi fi fost di vina ieu, evident ca di vina n-am fost ieu, da` juma` din merit, e meritul mieu! Cum fu? Aseara le-am dat la bibici (aleasa adunare de oameni voinici, ce pot sa te vanda pe trei firfirici, de fapt doar o biat-adunatura, de gugumani si hoti  spurcati la gura), sa ia la cunostinta pe baza de semnatura,  de ultima creatie underground, a poietzelului cu dulce sound, a zbuciumatului boem AVPeu, ce singur se declara teleleu, unii i-ar zice-n plus si derbedeu, da` cu-asta nu sunt de-acord nici eu.  Caci el e first poiet printre-optzecisti, inca din vremea cand bibicii utecisti citeau revista Saptamana optimisti. Era pe vremea lu` „te salut generatie-n blugi”, cand securitatea te salta cu tot cu fulgi, cand fiecare astepta “ceva” da` rareori vreunu` indraznea, de piept cu Spanu Cel Rau sa se ia, deoarece, din umbra ne pazea  o institutie acolo `sa si ea, cu baieti veseli, zglobi si telelei, care “stiau dureros ce e suta de lei”, cu mardeiasi care-si ziceau pumnari, la psihopupu nu prea tari, (unii cedau nervos de-atata viata calpa, sau le crestea un testicoi in talpa, iar altii incepeau a plange  cand se-mbatau, ori  se-apucau sa strige,  ca nu mai vor in veci sa vada sange.). Iertare pentru acest amplu expozeu, da` vrui  sa intelegeti ca bietul AVPeu actiona intr-un context histrionico-social, ce poate fi cu usor catalogat drept infernal.

Si ete-asa, cum stam la sfada cu ciumetii, ooooooo, data!! zbarnaira toti peretii si-n crasma aparu insusi Mardare, amicul cu Fadroma din parcare, personaju` recent evocat de-al dumneavoastra umil subordonat, des acuzat c-ar fi neinspirat, ba uneori chiar rau-intentionat, un fel de Tzandarica la cinele, ori specialist in mori cu ciocanele, zaharisit, vetust si zeflemist, catalogat drept mare securist. In crasma, deci, intra Mardare preocuparisit nevoie mare, fin`ca-si footoose iar carburatoriu, ce nu-i mai injecta benzina la motoriu.
Si ce ciudat… de cum pasi-n taverna, in atmosfera noastra terna, intra de-afar`, odat` cu cheia lui de zece, intra, va jur, si-un fel de abur rece, ce pe Mardare l-a inconjurat, de ai fi zis ca-i aureolat.  Amicu-avea obrazu` inrosit de ger, iar cheia lui parea s-ajunga pan-la cer,  in plus pufoaica astui coate-goale era stralucitoare ca o zale, iar sapca lui, croita-n stilu` lu` Guevara, parea sa semene cu tiara, purtata in vechimi de regi, normal, amicul  nostru era deci atemporal, infasurat in biti de carnaval, sau pur si simplu, era fenomenal.

Mardare asta e de fapt un haidamac, c-o ceafa supergroasa de malac, iar capu`, nici frumos, si nici urat. e bun ca sa nu-i ploua toamna-n  gat. E tatuat si are fruntea lata, atat ca mintea-i este cam inceata, iar creieru-i, in teasta sta, mon cher, ca bitul singuratic si stingher, ca bitul care umbla prin scaieti, pe un hard-disk de 16 gigaherti. Si-atunci cum sa nu-ti para cam ciudat ca dintr-o data un handicapat apare astfel transformat ? Eram uimit, d`al dreacu pishicher , ma scoase brusc din starea de mister, zicand: “din sfera mea  cu greu veni, sa va urmez chemarea, cognacul este tatal meu, iar muma-mea e Zarea.” Dar, vai, la asta gluma groasa, cand de-obicei cu toti eram sub masa, de beti fireste, sau de ras, acu` nu zise nimeni nici un pas.

“Ce feceti voi p`acilea bai bibici, jucati oare bambilici, sau faceti frichi-frichi cu pisici?”

“Ei draci, se zburlira trei amici, facem si noi vreo doua, trei basici, una mai mare, ori doua mai mici; e mare daca scula-i noduroasa, sau mici daca din contra, e lucioasa!”

“Ai dreacu, faceti basici in palma, vedeti sa nu va trag eu vreo sudalma, ca si asa mi-a inghetat motoriu si nu mai merge nici carburatoriu, aspect ce-a devenit deja notoriu. Ia zi, Bibic nu m-astepta sa-ntreb a doua oara, ce e cu asta sezatoare literara?”

“Ete ca stam si noi si mai  barfim de unu`, care pe vremuri ca nebunu`, s-a luat de piept tocmai cu Spanu` Cel Rau, mic sef pe la securitate, alimentat de-un sifonar de proasta calitate.”

“Ia taci si da` si mie frate sa citesc , da` daca nu-i asa, sa stii ca te belesc.”

Bau ceva si-apoi citi Mardare,  cu-n ochi la text si altul spre parcare, unde Fadroma lui zacea neputincioasa, fara sa stie ca-n spelunca-ntunecoasa, Destinul il ochise pe Mardare, si-l pregatea de-o mare incercare. O socoteal-avea cu el destinul, si-acu venise sa isi ia tainul.
Citind, Mardare paru brusc hipnotizat, ori poate era doar transfigurat, insa, cu siguranta transpirat, fin`ca putzea de nu-i adevarat! La inceput am zis ca e plouat, da` mai tarziu jurai ca e sonat! Din cand in cand scotea cate-un oftat, ori se-apasa cu mana pe ficat, bolborosind ceva despre rahat, asa cum `meriganii striga sheet, cand isi dau seama c-au gresit.

Apoi se intampla ceva urat, limba lui groasa ii aluneca pe gat, bietul Mardare-abia mai respira, iar maxilaru brusc i se-nclesta. Noroc cu un bibic care e felcer, la chestii d`astea mare mester, ii trase limb-afara cu un pix, cum a vazut in serialul Twin Peacks si de rever i-o puse agatata, de-ai fi jurat ca e cravata. Asa livid si-n plus cu limba scoasa, Mardare-avea acu` o fata caraghioasa, m-as fi hlizit, dar starea de angoasa, imi sugera ca “gluma e prea groasa”.

Intr-un tarziu isi reveni Mardare, in jur cu opt cheflii si cu o lumanare si daca bine, imi aduc aminte, parea senin ca un bibic cuminte, care-a scapat de-o mare incercare, o diabolica-ncercare, ceva asa, ca o exorcizare. Dar starea asta il tinu foarte putin, caci iar intra saracu-n mare chin. “In limbi” Mardare al meu vorbea si-acu sa va redau fix ce zicea:
“Car Bar, Car Mar, Miau, Miau, Hau, Hau, Ham, Ham la geam, soia lingeam, Secu plinu si divinu, toarna nene iarasi vinu`, Uiduhu si buhuhu, Si-apoi m-a me mi mo mu, Si pus, Supus, suspus, rapus, hindus, indus, sa dau, sa fug, ca un transfug, sa torn, sa dorm, sa zac, ori sa fac pac!!! Cu Madonna, cu mamona, cu FADROMA peste deal la coana  Mona, peste deal la Novgorod, in numele bietului norod, din poarta in poarta, ce bezmetica soarta,  cu acest poet damnat, in fond un om nevinovat.Sa traiasca ta major, in gama lu` do major.”

The end
Acesta fu un exercitiu de admiratie, sau de constipatie cu transpiratie, cu grave truisme si cu exorcisme, cu fapte banale, dar si iepocale, sa va bag pe toti in boale.

Anunțuri
Publicat în AVP comment. 6 Comments »

6 răspunsuri to “Aţi auzit de „Bibicu cu Cricu” ? Dar de „Bibi Cucernicu” ?”

  1. Dorin Tudoran Says:

    @AVP

    Ce vremuri! Si te mai plangeai in 2005!?!

    Ai si dovada ca „baladistul” era colonelul Gheorghe Neacsu de la STS?

    Dar de „Calugarul” tot n-ai aflat cine era?

    Deontologia ma impiedica sa-ti suflu daca @Dna Chloe e gradata ori doar insarcinata.
    Dar cum e cu burta la gura, i s-a cam „rupt apa” si aproape ca a avortat avortonul. Ii va sari @ Tzoni intr-ajutor, dar nu-ti trebuie chiar stiinta unyui „Mardare” ca sa vezi diferenta intre copie si original.

  2. AVP Says:

    Daca Bibicu cu Cricu = Bibi Cucernicu = Gh.Neacsu, nu inseamna ca ista e baladistu ?

    Nu mai stiu nemic de „Calugarul”. Dar, chiar, ce-avea Calugarul cu tine ? Il cunosteai ?

    Daca nu vrei sa ne spui cine-i Chloe, nicio problema. De fapt, io te-ntrebasem de „Mardare”, pe care cred ca-l stii si tu. N-am nicio indoiala c-a fost si turnatorul tau.

  3. Goldmund Says:

    Dar de scriitorul si ziaristul Eugen Cojocaru ati auzit? A publicat mai multe carti, dintre care doua mi le-a facut cadou(si cu autograf!) – am crezut eu, dupa care mi-a spus ca ele costa …atata. Cam mult, maître(Meister) i-am spus, dar cum cartile erau deja pe masa mea de lecturat…, i-am dat banii si le-am citit in doua zile : revolutia romana, kgb regizorul cel mai fain din lume, USA NU sunt o democratie dupa asteptarile sale – cam astea sunt temele reluate la infinit…Din momentul in care mi-a spus ca intre USA si democratia originala din timpurile primului miner al tarii nu prea sunt diferente…nu prea ne-am mai vazut. Acum vad (pe wiki.)ca are o bibliografie goethe-iana! Din cate am inteles scriitorul ramane credincios temelor amintite mai sus.
    Ah, sa nu uit inca o tema draga marelui scriitor roman:
    in Romania lui Stalin din Dej si Khmer rouge de Scornicesti nu a fost comunismul, ci doar un surogat, la inceput un stalinism ca peste tot(relativ ‘peste tot!)apoi o dictatura a unei familii, deci „nu a fost comunismul ala…” (neintinat?!)

  4. Goldmund Says:

    PS
    In aceasta seara Eugen Cojocaru prezinta la Biblioteca din Stuttgart o carte aparuta mai de mult, dar de curand tradusa in germana – sa ma duc, sa nu ma duc…(cei care organizeaza(Migrantenvereine)mi-au trimis o invitatie…

  5. AVP Says:

    Părerea mea e să nu te duci. Tipul pare a fi o hahaleră semidoctă, foodulă şi mărginită. Faptul că are o „bibliografie goetheeană” ar trebui să te lase complet rece ; Homer, ca şi Emin al nost, n-au decât câte un titlu (cum ar veni), iar Socrate şi cu Christ nici atât… oops. Glumesc, desigur, dar nu prea…

    Doamne Ajută, dragă prietene !

  6. AVP Says:

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s