Old Media & New Media

Un incident pe care l-am avut recent c-un simpatic şi destul de cunoscut blogger, care mai nou ţine scurte speechuri feisbucciene pe strasse precum vânzătorii ambulanţi de spirtoase zmecheroase, un domnişor pe care-l ştiu mai demultişor ca făcând parte dintr-al portokakiilor ciopor de for (care nu sunt acolo întâmplător, ca mine sau ca alt amator, fiindcă la un moment dat ei par să prindă o idee de attack din zbor şi reacţionează în vijelios cor, toţi cam cu aceleaşi argumente şi cu acelaşi zor, grăbindu-se să-l perie-apere pe homu’ lor or să-l înţepe pe inimic ca un roi de ţânţari aviator, plus că de regulă sunt fuduli ca un păun multicolor…oops), ca şi, de altfel, rix-urile recente cu Sorin Cucerai, un tip din elita patapieviceană, aripa dâmboviţană, să-i zicem, de pe-al nostru play (cu boys), mi-au arătat că nici măcar oamenii cât de cât dezgheţaţi ori măcar spălaţi ai intelighenkiei ot Carpaţi nu prea-nţeleg ce-i cu New Media vs Old Media, ignorând, mai precis, in spe, că chiar ei sunt clusterele New Media, ce deja e egală, în valoare matriceală, cu Old sau Mainstream Media, iar mâine-poimâine va fi clar preste ea, aloo… Aşa cum profeţea Inspector Hop – despre care unii dintre dvs ştiţi cine e fără a avea nevoie să-l şpionaţi c-un periscop, n-aşa ? – încă din 2007, voila : “Interesele mele coincid cu cele ale Blogosferei Ro, care în 3-4 ani va deveni un hypertext cu 100 pagini (bloguri) citibile (poate mai multe, poate mai puține), redactorii acestui hyperziar (bloggerii) fiind cât de cât independenți, căci nesalarizați de niciun s.o.v. ori soviet mai mult or mai puțin secret și de aceea capabili să ne spună adevărul direct (în caz că nu ne vor trage și ei în piept, n-așa…??).“

 Aşadar, New Media e o chestie pe care o faci chiar tu, dragă cititorule-creatorule, în momentul în care renunţi să mai stai în expectativa-ţi de consumator-utilizator şi-ncepi să ari şi să semeni cu propriile-ţi forţe hyperspatziul care-ţi este pus la îndemână sau pe care îl poţi obţine de regulă gratuit de la găzdoii cyberspatziului, după care tu sau / şi alţii veţi recolta ceea ce aţi produs – user generated content – şi veţi împărtăşi totul cu ceilalţi friends. Iată deci că a sosit momentul în care în loc să primeşti ceea ce ţi se oferă de către marile case editoriale ori ziare centrale, din turnurile de fildeş de unde celebrii editorialişti, titularii de rubrică, redactorii şefi sau gomosu’ patronat te priveau ca pe un purice de plantă ambuscat, care dacă nu se mai putea stropi cu DDT-ul cenzurii chiar ca-n Lagărul de altădat, însă în orice caz nici nu merita a fi în zeamă băgat, căci doar era un cct de anonymous, un ratat, un scriitor de internet sonat, un sociopat numai bun de ignorat sau de tratat cel mult c-un “hai sictir!” printre dinţi strecurat, ei bine, acum nu mai primeşti ce-ţi oferă boierii ca unui pomanagiu sau ca unui client pirpiriu or candriu, ci tu însuţi ai posibilitatea de a genera conţinut şi de a-l lua la refec sau din scurt pe arogantul editorialist, publicist sau politician non-interacţional, rămas cu mentalitatea aia de demult (cazul cel mai cunoscut care-mi vine acum în minte e editorialistul Cărtărescu, e.g., pe care nu l-am văzut să facă feedback nici măcar o singură dată cu cetitorii săi, dar cică e scriitor postmodern…:shock: ), tu devenind deci în egală măsură consumator şi creator şi având posibilitatea să interacţionezi cu celelalte fiinţe din digitalul nor. Dacă vreţi o comparaţie, Old Media sau Media Mainstream era ca un cerc c-un centru fix, la Londra, Moscova, Paris, Bucale sau în celelalte mândre Capitale, de unde ne venea fluxul mass-media pe canalele tradiționale : ziare, posturi de tembeliziune şi de radio neapărat naţionale şi alte surse centrale de intoxicare, manipulare sau – hai să le zicem – educaţionale, fără posibilitatea de feedback, decât la poşta redacţiei, pe care o bombardai ca un năuc, ca goe al lu mboe sau ca kolea kureliuk. Spre deosebire, New Media e cum zice Pascal despre infinitul cardinal : “un cerc cu centrul pretutindeni şi cu circumferinţa nicăieri“, o chestie fără limite, fără mâine şi fără ieri, dar dacă totuşi vrei să-i afli centru‘, e simplu, cititorule-creatorule : fiindcă centrul New Media eşti chiar tu, frate-miu, şi de fapt nu centrul eşti, ci vârful Universului New Media feisbucceşti ori gugăleşti, precum Planeta-Ou în lumeea-i din hypersferele cereşti.

Revenons a nos moutons, bloggerul cu drăguţel breton despre care vă spuneam la-nceput îl injuria mai alaltăierea pe Facebook, făcându-l dobitok & năuc, pe dl MGâdea, cel după unii mameluk, după alţii un mare moderator de tembeliziune, în stilul vechi şi de demult, iar când io i-am replicat că nu se prea face să-i tragi unuia la cojonace fix cu aceleaşi ferentariste bombeuri sau ace, cu care MGâdea lu” Băse ori altor politicieni le-o coace, în timp ce te pretinzi mai imaculat ca farina de cocoace, omul mi-a replicat că-i vba de două ipoteze diferite, respectiv – pe de o parte – de faptul că dl MGâdea vbeşte eminamente boborului de la tembeliziune, în timp ce el, bloggerul feisbuccian, pe de alta, se manifestă doar într-un fel de clacă sau govie unde damele de nouă lume îşi arată pozele şi se spun glume, căreia i se mai zice şi Facebook, anume. Or, asta însemna – i-am atras atenţia – că isteţu’ nost habar n-avea că mediul de comunicare în care el îl decapita pe MGâdea cu înjurătura ferentaristului sadea era egal cu Media MGâdelui, de care nu se deosebea decât prin rating, şi nici atâta : fiindcă, de-un paregzamplu, dacă înjurătura lu d. Mitache – căci despre el e vorba – ar fi fost şeruită doar de lista lui de friends, şi tot ar fi întrecut, prin friends of friends, toată audienţa mbadelui sau mgâdelui la un loc, aloo !  Tot astfel, Sorin Cucerai sau @goe al lu mboe îi tot dau zor cu faptu’ că dacă io nu voi apărea în lumea de hârtie o să fiu îngropat în hyperspatziu-mi predestinat ca Arca lu Noe pe Ararat sau ca Ana lu Manole vie, şi nimeni, niciodată, de mine n-o să mai ştie, olelie lie, cam tot aşa cum îmi ricanează şi guristu’ “humor” – un trol din boboru’ anonimilor – , cum că cică op-ul meu cel glorios e doar fix de 57 de pagini (tipărite) de gros, profanu’ nost ignorând faptul că-n Hyperspatz am depozitat deja un Op muuuuuult mai voluminos… oops. Însă n-aş vrea să insist şi să-i las pe pretinii mei, ca şi pe hămăitorii mei ca la dentist, mey (şi cel puţin pe unul dintre ei – f.trist… oops)

Voi încheia c-un text din preistoria New Media aborigene, în care dlui Andrei Pleşu i se vorbea – în esenţă – despre literatura virtuală  încă de pe când nu doar domnia sa poate că nici n-auzise de aşa-ceva, dar nici străinătatea nu prea auzise (străinătate care abia buchisea pe Web 2.0) şi mai mult decât atâta : nici mandea, ca lumeea… ! (deși chiar eu am scris textul ista, pe forumul “Ziua”, la 01.07.2004, orele 18:53:15 trecute fix):

„A.Pleșu și literatura hypertextuală :

Dom’ Pleșu al nost’ are prileju’ într-adevăr RAR să asiste – desigur fără să vrea, ba chiar cu grimase de dezgust și de neînțelegere care-l vor face iremediabil hilar, până la urmă, veți vedea – la apariția unei specii noi în storia culturii aborigene : literatura hipertextuală sau virtuală. N-am idee când, unde sau cum / prin cine a început aiasta chestie în alte părți ale hiperspațiului, însă în zona comunităților virtuale de lb română proiectu’ pilot a debutat pe Forumul ‘Ziua’ – să fie clar… În ce constă noutatea acestei ‘figuri’ cu adevărat postmoderne, n’așa ? Iat-o, schițată deocamdată doar prin câteva parole :

1) auctoru’ hipertextual dispune, mai întâi și-ntâi, n’așa?, de libertate de expresie totală în evoluția sa pe web-page, evoluție transcrisă pas cu pas atât de / pe discu’ dur al PC-ului dumnealui, cât și de / pe cel al serverului ‘gazdă’ (mergând până la imortalizarea ‘secundei creatoare‘, n’așa?). Or, din această libertate extremă va emerge în mod necesar în final – finis coronat opus – un ‘ce plăcut‘, cum ar fi zis strămoșu’ Vasile Cârlova, deci inclusiv cu valoare estetică, fiindcă, să nu uităm, ‘Matca’ artistului e libertatea, iar ‘Tatăl’ – duhul sfânt, n’așa ? In definitiv, nimeni n-a experimentat până acum ce înseamnă libertatea de expresie totală pt un creator sau, mai exact spus, în speță, pentru o comunitate virtuală, n’așa…???;

2) hipertextu’ astfel născut, deși e proiectul inițial al unui auctor mai mult sau mai puțin identificabil, în final va apărea ca un op-us ‘scris‘ la zeci sau poate sute de ‘mâini‘, prin feedback-uri nenumărate între primu‘ solist și choru’ comunității virtuale, ce reunește sigma libertăților membrilor comunității, neconstrânsă -repet- de nici un factor perturbator (nici de cenzura Webmasterului, nici de interdicțiile directe ale Sorei Șefe, instanța socială reală), ci doar de limitele eu-rilor nickname-urilor, care, astfel, se ‘scriu’ practic chiar pe ele însele, imbricându-se în hiperspatz ca personaje, stări, sentimente, fapte și întâmplări etc. din ‘saga’ comunității virtuale, n’așa…?, tinând isonu’ primului solist

3) coconu’ auctorial colectiv ce va putea fi consultat apoi, oricând, în Arhiva Comunității Virtuale – așa cum orice opera scrisă, clasică, poate fi regăsită într-un raft de Bibliotecă – apare astfel ca fiind un substratum alcătuit din totalitatea postingurilor membrilor comunității virtuale, constituindu-se într-un chor al ‘primului solist’ și imbricată concomitent cu rețeaua flashurilor e-mailurilor & messengerelor din group, precum si cu puzderia de link-uri spre care te trimit indexurile ‘degetelor arătătoare‘, așa cum hyperspatziu’ real se zice că e perforat ca un shweitzer de fontanele insondabile ale ‘găurilor de vierme’ ce se deschid in el, spre infinit/ indefinit ‘în zbor’, n’așa…?

Dar să mă opresc dreak aci, ca să nu mănânc pâinea de la gura teoreticienilor de mâine ai proaspătului item al ‘fenomenologiei spiritului’, n’așa ?

Al vostru,

AVP”

Anunțuri

6 răspunsuri to “Old Media & New Media”

  1. sorin cucerai Says:

    Acu’ ti-a casunat si pe Horia Patapievici?:))) Ai ajuns la concluzia ca si el te dusmaneste rivnind la cununa ta de lauri?:)))

    On topic: ai dreptate in ceea ce priveste prezentul. Internetul largeste colosal sfera prezentului, punind la dispozitie o cantitate gigantica de informatie. In plus, el democratizeaza masiv prezentul. Gratie lui, asa cum spui, oricine poate deveni furnizor de informatie, de opinie, de arta samd.

    Dar internetul are si un neajuns: fragilizeaza masiv prezentul, il face mult mai putin accesibil viitorului.

    Care e suportul cuvintului in „lumea de hirtie”? Cerneala (tipografica) si, evident, hirtia. Un cuvint inscriptionat pe un astfel de suport are o durata de viata uriasa, uneori de sute de ani.

    Care e suportul cuvintului pe internet? Un soft – ceva supus permanentei schimbari. Daca softul platformei pe care scrii nu este adus permanent la zi, la un moment dat el devine incompatibil cu softurile de citire – si, in consecinta, nimeni nu va mai putea avea acces la cuvintele scrise pe platforma asta.

    Care e durata de viata a unei carti dupa moartea autorului ei? Care e durata de viata a unui blog dupa moartea „proprietarului” lui? Diferenta e colosala.

    Faptul ca zilnic apare pe internet o cantitate uriasa de informatie ne face sa ignoram faptul, la fel de adevarat, ca zilnic DISPARE de pe internet o cantitate uriasa de informatie. Iar daca informatia respectiva exista doar pe internet, nu si pe un alt suport, atunci ea dispare cu desavirsire, devine pe veci inaccesibila.

    Internetul e o forma de inchidere in prezent, pentru ca softurile de miine vor face inaccesibila informatia de azi, care are drept suport softurile de azi.

    Acu’ vreo 30 de ani (daca nu ma insel), celor de la NASA le-a venit ideea de a-si digitaliza arhiva. O idee excelenta la prima vedere: o arhiva digitalizata ocupa mult mai putin spatiu decit una clasica si, in plus, e mult mai usor de lucrat cu ea.

    Ei bine, cei de la NASA au descoperit peste citiva ani ca in felul asta au devenit sclavii unei munci sisifice de permanenta redigitalizare, pentru ca noile softuri de citire nu mai erau compatibile cu vechile softuri care au folosit drept suport digitalizarii initiale – si tot asa. Tot ei au mai descoperit si altceva: costul total (ca bani si ca ore-munca) al acestei permanente redigitalizari este mult mai mare decit costul adimistrarii si operarii cu clasica arhiva de hirtie.

    Asa incit cercetatorii de peste 100 de ani care vor dori sa studieze epoca noastra isi vor lua informatiile din documente electronice (sau cum vor mai fi ele atunci) care contin informatie din zilele noastre pastrata prin permanenta retehnologizare – si din cuvintele inscriptionate pe hirtie (carti, reviste, ziare, arhive de documente etc.) sa pe alte suporturi mai durabile decit friabilul soft de azi. Tot restul informatiei (chiar daca accesibil azi pe internet) va fi pierdut pe vecie.

    In concluzie, daca as fi la fel de hotarit ca tine sa-mi organizez posteritatea, eu unul n-as miza pe internet. Internetul e doar un instrument de exacerbare a prezentului. Daca te intereseaza viitorul, inscriptioneaza-ti cuvintele pe suporturi mai durabile.

    Sa nu zici ca nu ti-am spus prieteneste, ante-factum.

  2. AVP Says:

    N-am nicio treabă cu Patapievici, cum nici el n-are cu mine. Maestrul Devis Grebu i-a propus lui Mircea Mihăieş să-mi publice „Aesopus altfe spus”, cu ilustraţiile dânsului, prin ICR, însă i s-a răspuns că ICR nu publică aşa ceva (aşa-ceva fiind totuşi un efort consistent de nouă limbă rumânească, chiar dacă aparent în forme sau pe teme cică vechi). Şi deci n-am, pe bune, nimic cu HRP, cu care trăiesc doar din întâmplare pe acelaşi glob pământesc, Sorine (ca şi cu tine, aş zice).

    În rest, eşti prăpăstios, ca de obicei, deşi pe alocuri ai dreptate, brate. Eu nu cred că, oricât ar fi de sofisticate softurile din viitor, nu vor phootea ceti un CD pe care e înregistrat fişierul XML al unui bloguşor, aloo…. S-au putut ele asculta până şi sunetele imbricate în cercurile copacilor de-acuma mii de ani, darmite – chiar şi preste milioane de anişori – hypertextele poeţilor din hypernori.

    Operă să fie, căci soft de cetire se mai găseşte. Culmea e că preste ani şi ani s-ar phootea ceti şi „opera” lui goe al lu mboe, „opera” lu „humor”, un trol din boboru anonimoşilor şi-a altora de genu ista, cu condiţia să-i scoată dreaq cineva din beciu lu Akismet şi să-i vadă Search Engines-ele lu Google…

    Toată chestia era să fie prezervate texte din preistoria New Media – cum e textul meu „A.Plesu si literatura hypertextuala” -, care preste ani şi ani, şi având în vedere că astfel de texte se vor învăţa la şcoală, cât şi faptul că ele nu mai există-n locaţia iniţială (î’ntrucât ale SRS, care habar n-aveau cu ce sau cu cine au de a face în „viermuiala” de subt picioarele lor, le-au aruncat la gheenă, aşa cum arunc io azi producţia unui biet trol), vor fi tot atât de rarissime ca „scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung” sau ca „Palia de la Orăştie” pentru lumea de hârtie…

    Tu n-ai auzit că Google vrea să digitalizeze toată Biblioteca ? 🙄 Ca ce chestie de trestie, bre, dacă preste 100 de anişori nimeni n-o va mai putea ceti, in spe ?

  3. sorin cucerai Says:

    Pentru un inceput de informare: http://en.wikipedia.org/wiki/Digital_obsolescence

  4. sorin cucerai Says:

    Si un articol mai substantial: http://www.rense.com/general38/escap.htm

    Citez doar partea legata de internet:

    „Net: Haven Or Horror?

    What about the net? Everything can be dumped there, everything can be retrieved there, and fairly universal standards such as TCP/IP emerge there. New talents emerge there as well. The net is responsible for the legions of „emulators” who keep finding new ways to revive old games such as „Pac Man” and „Frogger” for play on new computers. Vernacular archivists such as the emulators are one hopeful wave of the future. Massively distributed research like that can convene enormous power. Another example: thanks to the current interest in family genealogy, the thousands of users of a program called „Family Tree Maker” are linking their research into a „World Family Tree” on the web. So far it has tied together 75,000 family trees, a total of 50 million names. The goal, once unthinkable, is to eventually document and link every named human who ever lived. With the net, preservation goes fractal–infinitely branched instead of centralized. But that leaves the question: Is the net itself profoundly robust and immortal, or is it the most ephemeral digital artifact of all? At present the web has a „memory” of about two months, says web archivist Brewster Kahle.”

    „At present” din articol insemna 1999.

  5. AVP Says:

    Îmi menţin părerea că ai exagerat când ai spus că lucrurile de pe Net sunt supuse riscului de a pieri, spre deosebire de cele din lumea de hârtie. În fapt, şi unele, şi altele pier doar dacă n-au valoare, ca şi până ier…

    Postare noua.

  6. Fuduli şi foşti « Viorel Padina Says:

    […] intelege ce vreau sa spun), vbesc, mai precis, despre un mesaj de tip Mass-Media vs un mesaj de tip New-Media, mediu (de comunicare) in care “politetea” are alti itemi decat in lumea politicoasa […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s