Cucerai a lovit iar, vai…

La scurt timp după ce ne-am cunoscut (asta s-a întâmplat în 2005, pe forumul „Liberalism.ro”, unde el semna „Sorin”, iar eu „micul_burghez”), Sorin Cucerai, aflând că eu sunt redactorul „Apelului către Europa” – despre care a auzit prima dată tot acolo, căci de unde naiba altundeva, chit că trecuseră aproape 30 de anişori de la „Apelul” cu pricina ? -, s-a declarat încântat de existenţa sa şi de a redactorului său, păi cum drea, mai ales că el, Sorin C., era un fel de expert al domeniului şi, în calitatea sa de cercetător şi de colaborator al lui Marius Oprea la IICCR (dacă am înţeles bine impozanta-i funcţie), ştia, desigur, cât de rarissime sunt astfel de documente şi asemenea specimene de oameni – dizidenţii anticomunişti, adică – la români, cel puțin. Drept urmare, Sorin Cucerai mi-a propus printr-un e-mail să facem un interviu, iar eu am acceptat.  Proaspătul amic s-a arătat foarte satisfăcut de interviul nostru şi i l-a propus dlui Armand Gosu, la „22”, care şi el a zis ca i-a plăcut, la început, pentru ca mai târziu să se fofileze tăcut, în timp ce „Observatorul cultural” l-a refuzat scurt. Dar mai bine să-l las pe ex-my friend Cucerai să vă povestească : „Pe Armand l-am prins pînă la urmă, deși aș fi preferat să nu-l prind, de-aia nu ți-am scris. Mi-a dat cel mai vag răspuns din lume, care e de fapt un „nu” în termeni foarte alambicați. Pe scurt, răspunsul lui a fost „poate, cine știe, dar nu te baza pe mine”. După asta am încercat și la „Observatorul Cultural”, unde m-am lovit de un „nu” neechivoc.//  Lucrurile astea m-au luat prin surprindere. Mă așteptam la un scurt război de gherilă, ca să zic așa, și cînd colo se pare că e ditamai războiul de uzură. Fie și așa, dacă așa vor ei. In orice caz, eu nu depun armele. Două refuzuri e cam puțin pentru mine, și deja mă gîndesc la alte soluții. Mi-am pus în cap să public interviul, și încă ramîn optimist că voi reuși.

Până la urmă, cel care a publicat interviul lui Sorin Cucerai a fost Mircea Mihăieş, în „Orizont”-ul de la Timişoara, iar eu, după aceea, am rămas în termenii cei mai cordiali cu Sorin Cucerai, până într-o zi în care, vai, m-a pus naiba să intervin spre a îndrepta credinţa indignată a unora cum că de aia n-a mai fost confirmat vânătorul de securişti M.Oprea la conducerea IICCMER şi-n consecinţă de aia au fost aduşi probăsescienii “rollerieni” (oops) Tismăneanu & Stanomir acolo, fiindcă din noile atribuţii ale IICCMER ar fi fost eliminate – cică – tocmai acele atribuții ce îndrituiau fostul IICCR al bravului MO să cerceteze – după cum îi era şi numele – crimele comunizmului & securismului Ro şi să facă sesizarile penale de rigoare. Acest punct de vedere ce panicase soţietatea noastră ţivilă mai dihai decat Reacţiunea pe Conu Leonida d’antan a fost susţinut cu vehemenţă pe mai multe forumuri de către Sorin Cucerai, principalul advocat – vorba vine – al lui M.Oprea si-al fostului IICCR,  pledoaria sa fiind însă înfrântă, vai, chiar într-o dezbatere de pe my blog, în care Sorin Cucerai a recunoscut că interpretase eronat norma juridică  (respectiv HG de organizare şi funcţionare a IICCMER), fără însă ca pateticul samurai, pardon, Cucerai să aibă după aia şi prevederea de a-i informa despre nou-i punct de vedere rectificat pe comilitonii săi care nu asistaseră la aprinsa dezbatere. Din păcăte, punctul de vedere iniţial al lui Sorin Cucerai fusese deja înghițit fără a fi fost rumegat de către o parte a Consiliului Stiinţific al IICCMER (Ştefana Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Radu Filipescu şi Radu Ioanid, între alţii), care  după cum aflăm de pe un blog s-au şi grăbit să-şi prezinte demisia de onoare din impozantul organ, motivul principal fiind chiar faptul că odioasa noua HG de organizare şi functionare a IICCMER a “modificat statutul de funcţionare a institutului şi a eliminat funcţiile de investigare a crimelor comunismului şi depunerea de sesizări penale“(oops), ceea ce, aşa dupa cum i s-a demonstrat lui Sorin Cucerai, nu era deloc adevarat, aloo… (toată discuția lămuritoare poate fi urmărită pas cu pas aici, aici, aici etc.). În primul moment, am crezut că Sorin Cucerai a înghiţit ca un domn papara şi chiar mă pregăteam să-l felicit pentru dignitatea sa şi să-mi exprim sincer admiraţia, ca şi până atuncea, pentru caracteru-i ales (el nu pregetase să-şi apăre prietenul, pe M.Oprea, până-n pânzele albe, dar, după ce i s-a demonstrat că n-are dreptate, el şi-a recunoscut înfrângerea cu onestitate şi nobleţe, credeam io…oops). Ba bine că nu ! Începând de la topicul de aici, apoi de aici etc., etc., „nobilul” Cucerai ne-a arătat nu doar că n-are de gând să-şi recunoască înfrângerea punctuală, într-o chestiune în care se dovedise a fi cam fazan, deşi se purtase ca un păun de Hindustan, însă n-a pregetat să ne atace, pe mine şi pe prietenii mei, ba chiar şi pe maestrul Devis Grebu (care-l pleznise prevenitor, ca să zic aşa, spre a-i tempera hiisteria), și nu doar ca un mârlan or miliţian sadea, ca un „neamtu tiganu”, „humor”, „goe” sau alți troli de mahala, ci cu-o ură, cu-o lipsă de măsură şi cu-o fantezie a răului plină nu de kknară zgură, ci de-o apocaliptică coptură, care i-a şocat până şi pe cei ce erau gata să bage mâna-n foc până atunci – eu fiind unul dintre aceștia, spre ruşinea mea o spun ! – că Sorin al nost e un om nobil, un caracter ales, aşa după cum i-am tot repetat atunci – înainte de a ne lovi Cucerai ca iapa turbată de pe plai – scepticului @Skorpion, de-un paregzamplu, vai…oops. Tot ceea ce până atunci i se păruse extraordinar la mine şi-l determinase pe Sorin Cucerai să ridice osanale cerului pentru că-i oferise norocul chior de a da nas în nas c-un Destin uluitor (şi unde? pe un amărât for :shock:), s-a transformat în ordinar înjositor : dacă până atunci fusesem marele dizident necunoscut, de-acum am devenit, din contră, un turnător, frăticilor;  iar dacă până atunci fusesem un poet adevărat, de-acum trebuia să zic merci dacă m-ar fi făcut poet ratat, sau măcar vag talentat, ce să mai vorbim de Planeta-Ou, care a devenit op-ul unui mbow now, iar nu al unui gânditor măcar genuin, dacă nu ingeniu plin, păi se poa…? Cât despre maestrul Devis Grebu, care până atunci fusese adorat de furibundul supalat, bietul artist s-a văzut ameţitor degradat la postura unui caricaturist, sau hai să zicem upgradat în postul unui desenator relativ apreciat … oops.

În fine, după lupte seculare care-au durat cât au durat, attackatorul Cucerai – căruia i-am spus că nu-l voi bana orice ar debita p-aciia, atâta timp cât ştiu cine e şi-are curajul să-şi semneze inepţiile – şi-a luat coada între picioare şi-a plecat, însă ori de câte ori a vrut să revină l-am lăsat, fiindcă eu nu sunt ranchiunos de kkt, aloo… Ba chiar, la un moment dat, i-am zis că-i voi deschide o pagină aci, însă Cucerai ar vrea probabil să-l tratez ca pe idioţi sau ca pe copii şi, chiar dacă nu sunt de acord cu ce-o scrie pe-aci, io tre să-i înghit totu’ ca pretinii, de!, căci şi el mi-a făcut bine odată, n-aşa…? Pasămite, soiul de intelectuali din care-o face parte acest ass crede că adagiul „Amicus Plato, sed magis amica veritas” se aplică numai romanilor stass, nu şi rumânilor mâncători de praz, aşa că după ce l-am mai ciupit p-acilea s-a supalat (iar) şi nu mi-a mai trimes niciun material contributuar… oops. A continuat însă să comenteze pe my blog când mai des, când mai rar, el fiind totuşi un comentator intelighent şi chiar c-un pic de har, când nu e pur şi simplu panglicar, asta până mai adineaorea, când răzbunătoru’ ne-a lovit din nou c-un comentar ca o copită de mărar (citez) 😯

AVP, faptul că 22 și alte reviste au refuzat să publice interviul pe care ți l-am luat n-are nicio legătură cu Securitatea, dar are toate legăturile cu tine. Cu firea ta, cu felul tău de a fi.

Toți, dar absolut toți mi-au zis: “Padina e un poet talentat, dar e un nebun ranchiunos. Dacă-ți public interviul, pe urmă nu mai scap de el, și n-am niciun chef să ajung să fiu înjurat/a și bălăcărită/a de ipochimenu’ ăsta – culmea, fiindcă i-am făcut un bine. Ascultă sfatul meu, mai bine nu te lega nici tu la cap cu el. E un individ fără pic de caracter, pe care e mai bine să-l eviți.”

Ce să fac, eram tînăr și naiv atunci – și nu le-am ascultat sfatul. Ești destul de mare acum (ca vîrstă vreau să zic), așa încît meriți să știi adevărul întreg.

Si acum, 2 întrebări.

1. Dacă chiar crezi în teoria conspirației pe care o tot expui fără odihnă, de ce te-ai înscris într-un partid politic și ai și candidat ca reprezentant al lui?

2. Dacă iarăși crezi în teoria asta conspiraționistă, de ce ai susținut (și susții în continuare) un om politic – și, parțial, partidul din care provine?

Ei bine, ca să n-o mai lungesc, declar din capul locului că eu nu-i cunosc pe oamenii ăştia despre care vorbeşte Cucerai (nu i-am întâlnit absolut niciodată şi n-am schimbat nicio vorbă cu ei, nici măcar virtual) şi deci ei n-aveau de unde să stie dacă am caracter sau nu (întrucât nici în viaţa literară nu sunt atât de cunoscut, nefiind nici membru al USR, nici premiant, nici participant la multiplele tabere de creaţie şi la întâlnirile cu scriitori, la care participă toată scriitorimea română de când se ştie, mai ales dacă întâlnirile se lasă cu mese festive la mustărie sau baremi la berărie) ; or, asta  înseamnă că spusele lui Sorin Cucerai sunt pur şi simplu scorneli de ins ranchiunos, aloo… Iar dacă într-adevar spusele lui sunt reale (deşi e la mintea cocoşului că SC mi le-ar fi trântit în cap încă de data trecută, tale quale ), dar el mi le-a dezvăluit abia acum, ca orice ranchiunos nebun (sau cum naiba să vă spun?), care să fie explicaţia că d-na Rodica Palade sau d-na Carmen Mușat – pe care, repet, nu le cunosc personal – să fi zis despre mine ce-au zis ? 🙄 Nu cumva e vorba chiar, doamne fereşte, de o ranchiună determinată de faptul că sotul d-nei Carmen Mușat (d-na CM e critic literar şi directorul „Observatorului cultural”, pentru cine nu ştie) a fost ofiţer de securitate (aşa cum s-a stabilit recent la Curtea de Apel Bucuresti) ? Sau nu cumva e vba de faptul că despre d-na Gabriela Adameșteanu, fosta șefă de la 22 a d-nei Rodica Palade, CNSAS ne spune într-un document că a fost „sursă la UM 0544„, chit că n-a fost colaboratoare ca dl Muşat, n-aşa ? Cât despre săracu’ Armand Gosu – după cum am văzut deja – n-a zis decât că interviul îi place, dar că n-are ce face, fiindcă decide şefa (care a decis să se facă de râs refuzând să publice interviul c-un destin unic al Rezistenţei Ro, vba lu’ Cucerai, pe când eram fraţi întru rai…) Auziţi şi voi ce-o putea pe doamna (sau pe doamna cealaltă): temerea că io nu le-aş mai fi fost recunoscător pe viaţă, astfel încât, dacă „Observatorul cultural” mi-ar fi publicat interviul fără să facă niciun pic de gât, io să nu mai fi suflat niciun cuvinţel, mai târziu, riscând deci să mă port ca un poesel cu rât, când aş fi aflat că dl Muşat a fost gradat cândva, fiindcă în felu ista, n-aşa?, aş fi dovedit că am un caracter de kk, iar nu c-aş fi respectat adevărul aşa cum era… Şi din contra: dacă aş fi tăcut, eram un poesel minunat, plus că publicat în „22” sau în „Observatorul cultural”, premiat şi lăudat, ba chiar până şi de neamtu tiganu iertat (cu condiţia să fi ţinut cu cine el mi-ar fi indicat, normal, iar nu cu trădătorul marinal).

Şi acum să răspund şi la întrebările cică încuietoare ale lui Sorin Cucerai:

1.M-am înscris într-un partid politic (la început PAC, apoi UFD) din aceleaşi motive pentru care am făcut „Apelul către Europa” (două tentative), ori samizdatul „NU!”, ori singurul proces prin care un scriitor român a dat în judecată Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste pentru că i-a cenzurat un manuscris premiat : așadar, cu intenția de a face politică – fiindcă politica e destinul, n-aşa? – şi crezând că cele două partide sunt cu adevărat nişte forţe politice noi ; că n-a fost aşa, a dovedit-o însuşi dl N.Manolescu, care s-a retras din PNL – după ce acesta absorbise PAC-ul – cu remarca amară: „Prefer să fiu un sinucigaş politic de profesie, decât un supravieţuitor politic de profesie” ; cât despre partida dlui Vosganian, numai Turcu ştie care-i adevărul, te pomeneşti, a…? oops.

2. Am arătat aici (din capu locului, iar aici am reiterat şi mai clar) de ce susţin răul cel mic (chiar eu am inventat sintagma, în legătură cu Traian Băsescu): fiindcă „e limpede că nu ne mai putem aştepta de-acum la minuni : de exemplu, să învieze Coposu sau Raţiu, dintre cei vechi, şi s-avem în capu’ ţării un om sau un partid dedicat de când se ştie Vestului şi Democraţiei, fără nici o legătură cu PCR sau cu partidele puite din acesta – aşa-numitele criptocomuniste -, sau măcar un partid nou şi cât de cât curat, cum a fost defunctu’ PAC al d-lui Manolescu sau defunctu’ UFD al d-lor Vosganian şi Iorgulescu, partide formate şi conduse de oameni dacă nu special dedicaţi luptei anticomuniste în vremurile de altădat, ca Paul Goma, Dorin Tudoran sau Radu Filipescu, însă cel puţin nepătaţi, neamestecaţi în cloaca infernală a vechiului regim, şi cu acelaşi devotament dovedit dintotdeauna, de altfel, pentru Democraţie şi pentru Occident, ba chiar c-un sentiment mai autentic-democratic şi pro-occidental decât al quasi-antisemitului, helas, Goma…. Asta e situaţia : va trebui s-acceptăm realitatea dură că securiştii – cum se zice că ar fi concluzionat amar chiar săracu’ dom’ Manolescu – ne-au scăpat de Ceauşescu şi de comunism, fabricând în acest scop Revoluţia în Direct şi Mitu’ Frontului Salvator, în frunte cu fantoşa zâmbokului Nea Nelu, într-o prima fază, iar de-acum se pare că serviciile sunt hotărâte să ne scăpe de însuşi Ilici şi de comunişti, inclusiv de cei mai mulţi dintre foştii securişti, lansând alte mituri şi alţi ieroi ai zilelor noastre : Alianţa Dreptatea şi Adevăru’, e.g., în frunte cu popularu’ Băse, dacă Stolo sau Mele nu fuseră să fie…

Şi cu asta, basta ! Cer scuze pentru deturnarea topicului (dar poate că alde Sorin Cucerai chiar asta urmăresc, vai…)

Anunțuri
Publicat în AVP reply. 10 Comments »

10 răspunsuri to “Cucerai a lovit iar, vai…”

  1. skorpion Says:

    voi citi miine!
    noapte buna!

  2. sorin cucerai Says:

    Well, AVP, imi pare bine ca ai facut limpede una din diferentele dintre noi. Eu daca imi propun sa public ceva (bunaoara un interviu cu tine), pina la urma reusesc. Tu, nu.

    PS Si citi securisti zici ca a deconspirat noul IICCMER? Cite victime a deshumat? Pe citi tortionari i-a trimis in instanta?

    Pe scurt, cite crime ale comunismului (crime reale, cu victime si cu faptuitori identificati) a descoperit noul IICCMER, care, potrivit numelui, ar trebui sa cheltuie bani pentru investigarea crimelor comunismului in Romania?

  3. skorpion Says:

    Eu daca imi propun sa public ceva ……. pina la urma reusesc. Tu, nu.

    raspuns absolut infantil de copil de gradinita!

  4. skorpion Says:

    citind postarea lui AVP ramine o intrebare esetiala:
    de ce 22 nu i-a publicat interviul?
    de ce?

    sa fi fost de vina niste mici tinichele?
    aka sotul doamnei Carmen Musat?
    aka detalii legate de Gabriela Adamesteanu?
    hmmm, totul este posibil, dar in acest caz motivul nepublicarii interviului cu AVP devine hilar, de-a dreptul…iar S.C. demonstreaza ca a fost slab pentru ca nu putut sa-si impuna interviul.

    si faptul ca AVP s-a inscris intr-un partid postdecembrist (curat, asa parea la inceput) nu este deloc de condamnat, el vrind sa-si aduca aportul la o noua Ro…

  5. skorpion Says:

    si de ce dl. S.C. nu s-a zbatut (nu spun s-a luptat, pentru ca este un cuvint prea mare pentru o batalie asa mica aka incercarea publicarii in 22) pentru interviul cu AVP?

    pentru ca interesul poarta fesul?
    😛

  6. sorin cucerai Says:

    Skorpion, din moment ce interviul a aparut (chiar daca nu in 22 ci in alta parte), s-ar zice ca m-am zbatut pentru aparitia lui.

    Altfel, imi permit o observatie cu titlu general. Exista doua categorii de prieteni. In prima intra cei care ne confirma imaginea buna pe care o avem despre noi – si ne apara de ceilalti. Ne explica cit de buni suntem noi, cit de frumosi, cit de onesti – si, in eventuale dispute sau neintelegeri cu tertii, sunt gata sa ne apere de ei si sa ne spuna cum intotdeauna ceilalti sunt de vina (fiindca acesti „ceilalti” sunt prosti, securisti, plini de rea credinta, vinduti mogulilor sau altora – si asa mai departe, in functie de context). Cum cu totii avem doza noastra de vanitate, cu totii apreciem acest tip de prieteni si cautam sa ne inconjuram cu ei.

    Exista insa si o a doua categorie de prieteni – cei care incearca sa ne apere de noi insine, cei care incearca sa ne ajute sa avem un bun comert cu lumea – pe scurt, cei care incearca sa ne deschida si sa ne tina deschisi atit in raport cu ceilalti cit si in raport cu noi insine. Deschiderea asta nu e mai niciodata usoara sau placuta, fiindca ne pune in fata propriilor noastre limite si a propriilor noastre inchideri – altfel spus, ea ne scoate (fie si partial) din zona noastra de confort psihic, de self-grooming, de auto-apreciere.

    Pentru AVP, Skorpion este fara indoiala un prieten. Unul din prima categorie.

    Eu am incercat sa fiu un prieten din a doua categorie, dar pe astia AVP ii considera dusmani – iar prietenii lui din prima categorie se grabesc sa-l aprobe si sa-l asigure ca asa e.

    PS Nu vreau sa spun prin cele de mai sus ca prietenii din a doua categorie ar fi cumva superiori celor din prima categorie. Ambii ne fac un bine – unii aparindu-ne de cei din afara, iar altii aparindu-ne de noi insine. Pentru sanatatea fiintei noastre, ambele tipuri sunt la fel de valoroase. Insa dintr-un defect natural de optica, tindem sa-i apreciem mai mult pe primii decit pe cei din a doua categorie.

    PPS Teologii ortodocsi ne invata ca exista pacate „de stinga” si pacate „de dreapta”: pacate ale viciilor noastre si pacate ale virtutilor noastre. Analog, ar trebui sa avem nu doar prieteni „de stinga”, care ne apara de viciile noastre si de rautatea celorlalti, ci si prieteni „de dreapta”, care ne apara de propriile noastre virtuti si de ispita de a ne inchide in ele.

  7. CC Says:

    Je rêve depuis trois ans au moins 🙂 0 INTILNIRE ,,Tête-à-tête”cu VP.&SC la Paris,Buc.sau CORABIA.(si obligatoriu cu tel’s.perso.mob.inchise)
    eu inca sunt dispo.))))et vous?
    +
    si mie aici la Paris N°&N°&N°:),,Mi-a dat cel mai vag raspuns din lume, care e de fapt un “nu” in termeni foarte alambicati. Pe scurt, raspunsul lui ((al lor°)) a fost “poate, cine stie, dar nu te baza pe mine”
    +
    ,,Exista insa si o a doua categorie de prieteni – cei care incearca sa ne apere de noi insine, cei care incearca sa ne ajute sa avem un bun comert cu lumea – pe scurt, cei care incearca sa ne deschida si sa ne tina deschisi atit in raport cu ceilalti cit si in raport cu noi insine. Deschiderea asta nu e mai niciodata usoara sau placuta, fiindca ne pune in fata propriilor noastre limite si a propriilor noastre inchideri – altfel spus, ea ne scoate (fie si partial) din zona noastra de confort psihic, de self-grooming, de auto-apreciere.,,
    PS:
    +la sfirsitul verii 2010 am fost tentat sa-l contact.pe SC.la BUC.si am renuntat.
    PSS:
    +este ultima interventie pe care o mai fac pe un forum rom.De data asta promis juré …..
    merci.

  8. CC Says:

    +&surtout sans Appareil auditif .
    ne putem intelege si possb. par ,,le language des signes”n’est ce pas???
    encore merci.
    cordialement,
    CC

  9. CMM Says:

    Cine sunt / ne sunt prietenii?
    Ce rol au?

    Mă întreb și eu și răspund după mintea și după experiența mea:

    Sunt cei cu care avem asemănări, valori comune (măcar vreo câteva, dar esențiale), cei care țin la noi ca la ei înșiși, care se bucură când ne merge bine ca și cum lor le-ar merge bine, cei care au răbdare să ne asculte spre a ne înțelege, cei care ne spun când greșim fără a folosi categorizări, expresii jignitoare, cei care ne iartă când, datorită cine știe căror întâmplări ale vieții, stăm un timp mai departe de ei, cei care rămân acolo pentru noi cu mintea, cu inima deschise, sunt cei care știu să ierte, să ceară iertare și să arate recunoștință. Sunt onești și generoși, sunt disponibili când avem nevoie de ei, ne oferă ajutorul și învățăturile cand le cerem, fără a ni le impune, sunt oameni rotunzi, cu ambele emisfere. Sunt cei care ne ajută să ne menținem relația cu alții ca ei.
    Sunt cei care ne ajută să evoluăm (în toate sensurile vorbei) în această lume și în această viață.
    Grea și provocatoare (cu o vorbă la modă) îndeletnicire prietenia!

  10. stely Says:

    Of,CMM ,cita nevoie aveam de tine ;de raspunsurile tale bazate pe „mintea si experienta” ta . Ai dreptate cind spui ca indeletnicirea prieteniei este grea si provocatoare. Mai ales (cred eu) cind se petrece in mediul virtual si cind prietenii sunt de virste si sexe diferite .
    Eseul tau mi-a mers la suflet si de aceea iti multumesc.Iti multumesc pentru ca , prezenta si interventiile tale ,venite la momentul potrivit, ofera linistea si echilibru sufletesc atit de necesare uneori. Ca acum ,de exemplu. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s