In bratele Maicii Sale, o planeta albastra…

“Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine“, aşa grăit-a filosofu’ Kant, da’ ce-ar fi să ne-ntrebăm, mey : zis-a bine ?

Ce “cer” este deasupra mea, ce “înălţime” ?, când aci e vorba de adâncime, de Groapa HyperMarianelor Lumii, ei bine : 15 miliarde de ani-lumină în “jos“, in bulboana spaţiu-timpului, măsurând de-aci, din creştetu’ capului meu sau al tău şi până la talpa cerurilor sau a iadului, deci până la Big-Bangu’ din hău.

Dacă închid ochii şi mă uit înlăutru’ meu, adică in memoria ce-am căpătat de când în lume am intrat, ce pot vedea, mey? Văd clipa cea repede ce ni s-a dat, pe cea de adineaori, pe cea de mai încoloşa, pe cea de ieri, de alaltăieri, pe cea a primului sărut, a primei zile de şcoală, a primilor paşi cătinel pe plai, a mămicii şi-a tăticului din al copilăriei rai, iar pe urmă firu’ vederii mi se voalează şi parcă nimic nu mai pâlpâie pe-acolo, vai, nicio imagine or ceva, nicio amintire în memoria mea. Dar uite că nu-i aşa, mey, căci prin ceea ce-am învăţat în cei şapte ani de-acasă sau cu dascălii la şcoala-mi buclucaşă, adicatelea prin ceea ce se cheamă tradiţia or cartea, pot vedea – cu ochii minţii, păi cum naiba – trecute vieţi de prinţi, de doamne şi domniţe şi chiar şi Omu‘ cu-ale sale de ghimpi coroniţe sau pe motanu-încălţat, zmei înflăcăraţi, imperii stelare şi alieni înfricoşaţi, feţi frumoşi şi ilene consânzene ca soarele de senini şi de auraţi, şi-n genere pot vedea – însă nu aievea, normal – tot ce mi-a plăcut din cărţi, din filme, de la vodevilu’ de carnaval sau din basmele copilăriei s-aleg şi să gust ca dintr-un eteric însă delicios caşcaval.

Bine-bine, veţi ricana, dar când şi introspecţia, istoria, tradiţia, biblioteca sau cartea cărţilor s-ar termina, adicătelea s-ar epuiza memoria întâmplărilor pe care noi înşine le-am trăit sau a tablourilor/ viziunilor reieşite din spusele/ poveştile/ teoriile sau din viaţa altora, din realitate sau din mit, întâmplări/ povestiri pe care le-am auzit la şcoala din cartierul natal sau din satul unde maika ne-a drăgălit, atunci ce-am mai putea vedea în orizonu’ însorit/ înstelat, precum şi-n lăuntru’ nostru mai mult sau mai puţin luminat – cu lumina ochilor sau cu lumina cărţii –, decât nefiinţa or împărăţia morţii ? veţi întreba. Or, nu e nicidecum aşa, aloo, căci n-aveti, e.g., decât să vă uitaţi subt picioarele voastre, mai precis între picioare (oops), bărbaţi, sau voi, femeilor, în mythrele din burtica ce o dată la nouă luni umflaţi, căci acolo purtaţi sămânţa totului sau a Kosmosului pe care aiurea îl cercetaţi, sau, altfel dacă vreţi să vă spun şi dacă chiar vreţi să vă uitaţi spre stelele înaltului (precum Kant sau Genoveva din Brabant, lângă amantu-i princiar & culant) (şi de fapt tot în “jos“, aloo, iar nu în “sus“, o să vă uitaţi), veţi vedea rădăcina planetei albastre, fârtaţi, înfiptă-n spaţiu-timp ca un fus (dar, repet, ceru’ nu e-n “sus“, ci-n “nadir dedus” ) şi-alcătuită din miriade şi miriade de galaxii gingaş-albăstrii, nebuloase ce se pierd în pustii de pustii şi care cu-atât mai mult se-nroşesc, fug şi se-adâncesc în trecut, scoborând ameţitor în hăuri de hău, învârtejindu-se prin spiralele lu’ Gamow, prin găuri de viermi, prin quassari şi-n black-hole inele, cu cât acestea sunt mai depărtate de tine, privitorule în logostele, astfel că dac-am avea un okean Hubble uriaş, capabil să răzbată prin ele, l-am putea zări în capătu’ unghiului, la-nceputu-nceputului, chiar pe el, Marele Alfa incredibil de mititel (faţă de cât cuprinde-n el!), aşadar pe-Atomu’ cel Prim & divin vibrând lin şi pulsând genuin, opintindu-se borţos şi-umflăţel ca un purcel de lăpticel să plesnească şi el precum un ou de femel cu mitoza-n iel (deci cu sămânţa de bărbăţel, să ne-nţelegem!) sau ca un ouţ de porumbel, de zambilă sau de păducel, şi-apoi deodată – baaaaaaaaaaaag…!, ţi se va părea c-ai auzi şi vei vedea fulgerător apoi cum toate cerurile o vor lua la goană nebună către tine, observatorule, spre “viitor” înapoi, iar după nici o clipită hipertrăită te şi pomeneşti cu cerurile astea toate, globulare, eliptice ori spiralate ca un gigantic crotal năvălind fix subt picioarele tale desculţe sau în papuci de pâslă-ncălţate, halal!, şi-atunci deschide-ţi fereastra, fratre (window!, căci doar eşti la marele bal virtual, n-aşa?) şi-o vei vedea în pragu-ţi chiar pre Maica Preacurată, deodată, zâmbindu-ţi nesfârşit de blând şi părând a ţine la ţâţa-i radiind înstelată pe Fiul or’ – cum ar veni – pe Fiica-i adevărată, adică Planeta Albastră, asta a noastră, sugând galeş din dumnezeiasca-i colastră…

Anunțuri

21 răspunsuri to “In bratele Maicii Sale, o planeta albastra…”

  1. skorpion Says:

    CRACIUN FERICIT !

  2. AVP Says:

    Craciun Fericit!, draga Skorpi.

  3. costel Says:

    Un Craciun Fericit si muuuuuulta sanatate!!!

  4. AVP Says:

    Multa sanatate si noroc si tie, draga Costel ! Si sa te bucuri de ceea ce ai dobandit de curand, alaturi dragii tai 🙂

    ps. Stiu ca esti un vechi fan al Planetei Albastre 🙂

  5. Stely Says:

    Salutare lumeee !
    AVP,
    Multumesc , a cita oara ? pentru” invitatia ” la „marele bal virtual ” ! 🙂
    Am deschis „fereastra „fratre „si ceea ce am vazut m-a incintat ,acum ,aproape mai mult ca oricind.
    Sa fii fericit ca poti sa oferi” lumeei” un spectacol atit de grandios !
    Sa ai parte de tot atita dragoste si bucurie , de cita sa degaja din acest poem . Craciun fericit !

  6. AVP Says:

    Multumesc si eu, pentru a nu stiu cata oara, draga prietena 🙂 Urarile de bine ti le intorc inzecit ! 🙂 Craciun Fericit !

  7. Goldmund Says:

    Va doresc la toti un Craciun fericit!
    Sa auzim numai de bine!

  8. d. d. Says:

    ne’ avp, dat-am amu de blogu’ ista-ti, anume catand dupa iel, dup’ sh-am citit avepeshti comentarii pe pagina contribuinciosilor –> in love cazut-am cu stilul avepesc
    cand am vast si ce-avepeul fu, cretzele la creer umezitu-s-a-_U’
    numa’ bine craciunesc, deci

  9. AVP Says:

    Craciun fericit, Goldmund ! Doamne Ajuta !

    Numai bine si tie, dd-ule, oricine ai fi 🙂

  10. noradamian Says:

    Crăciun fericit 🙂

  11. AVP Says:

    Craciun fericit, Nora ! 🙂

  12. AVP Says:

    Astazi e Ajunu, maine e Craciunu ! 🙂

    Pe maine.

  13. Fb Says:

    Orizontul misterului si bucuria de a fi ! Un poem hyperboreal ! Si cel mai frumos dar de Craciun ! Multumesc.
    CURAJ !!!
    Oricat ar fi de incredibil , adevarul iese intotdeauna la lumina !
    Craciun fericit ! Si toate fericirile !

  14. Hantzy Says:

    Frumos cadou sub brad gasii!
    Imi aduce aminte de primul textpe care ni l-ai daruit, cand ti-am aflat darul.

  15. Fb Says:

    Ca sa nu zic „hiperborean ” !!!

  16. Fb Says:

    asta m-ar obliga la un adevarat excurs orphic .

  17. AVP Says:

    Multumesc, Florentina, Hantzy, friends… Craciun Fericit !

  18. AVP Says:

    Postare noua 🙂

  19. gabhryel Says:

    Măiastră colindă, maestre….

    Crăciun fericit!

  20. AVP Says:

    Imi pare bine ca te revad, Gabriel 🙂 Craciun Fericit !

  21. luminita Says:

    Craciun fericit, Viorel Padina!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s