Dosar 611/1987 – cuvânt înainte

În curând va apărea la o cunoscută editură ediţia a 2-a a „Poemului de oţel„, cu o addenda constituită din texte care ar fi trebuit să intre în structura cărţii premiate în 1981 (dar pe care le-am scos atunci din cuprins, întrucât am considerat că-mi strică unitatea stilistică și ținta volumului) şi din „Epistolarul iepocal” (câteva zeci de scrisori trimise unor personalităţi culturale ale vremii, majoritatea chiar în legătură cu aventura editorială a „Poemului de oţel”, de altfel). Cunoscătorii „cazului” ştiu că, deşi editura „Cartea Românească” se obligase prin anunţul de comunicare a rezultatelor concursului de debut să publice manuscrisele premiate  în perioada 1982-1983, „Poemul de oţel” n-a putut fi tipărit decât după 1989, mai precis în 1991, la aceeaşi editură, după ce în 1985-1987 eu mă judecasem cu editura „Cartea Românească” şi cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, pentru că aceste organe culturale nu-şi ţinuseră promisiunea de publicare a manuscrisului şi pentru că nu mi-au respectat libertatea de expresie (cenzura comunistă pretinzând să-mi facă musai „toaleta” cărţii, adică să-mi publice doar ce vroiau muşchii ei, după năravul iepocal, evident). Chiar şi după „revoluţie”, cartea premiată în 1982 n-a apărut imediat, ci numai după ce eu am ameninţat cu greva foamei până la moarte, în august 1991, când m-am temut că odată cu căderea lui Gorbaciov, în urma puciului sovietic din acel an, ne vom întoarce de unde plecasem, adică în Lagărul Socialist, vai… Din fericire, nu ne-am mai întors în Lagăr, nu de alta, dar pentru că tovii şi băieţii de la noi sau de la muma revoluţiei din decembrie, Moscova, au sfârşit prin a realiza că pentru ei e chiar mai ok în capitalizm decât în comunizm, nefiind nevoie, pentru asta, decât să se dea de trei ori preste cap şi să se transforme din tovarăşi în domni, astfel că în euforia năpârlirilor de atunci mi-a apărut şi mie, în septembrie 1991, într-un tiraj infim, cărţulia pentru care mă bătusem până atunci cu ditamai Molohul. Momentul a trecut însă aproape neobservat de colegii de generaţie, în pofida cronicii de întâmpinare a d-lui Manolescu, care a scris despre „Poemul de oţel” c-un entuziasm ce i-o fi supălat, păi cum naiba, pe mulți colegi, aşa cum se întâmplă de regulă, astfel că atunci când Ioana Pârvulescu a avut „curajul” să-i atragă atenţia mentorului ei de la „România literară” că a sărit preste cal (probabil fiindcă maestrul scrisese că „se întrevede geniul poetic” într-un op după părerea dumneaei banal), dl Manolescu însuşi s-a înroşit fatal pentru mine (halal… oops). Sigur, nu io, biet auctorul, sunt cel îndrituit să dau note op-ului meu, însă ceea ce pot spune cu precizie acum e că vorbim totuşi despre singura carte pentru care autorul său s-a judecat cu regimul comunist, într-o vreme când nici musca nu îndrăznea să bâzâie mai tare în Iepoca Cea, de frică să nu se crează că e vorba de o bâzâitură duşmănoasă, păi cum drea, şi-n acelaşi timp vorbim despre un Poem despre care cei care l-au cetit din 1981 încoa’ (în original, iar nu în antologia lui Muşina, unde textele mele sunt pur şi simplu desfigurate, dintr-o criminală neglijenţă a editorului), au avut impresia că e scris adineaorea, deşi io n-am mai schimbat nicio virgulă pe-acoloşa… Sau cel puţin asta spune un mare stilist al limbii române în proiectul de prefaţă al domniei sale (scris pe vremea când my friend încă n-apucase să se supele şi el pe mine, din pricina altui „binevoitor” dezinteresat, de data asta doar un becisnic şi anonim trol…): „De fiecare dată când este readus în pagina publică, Poemul de oţel dă dreptate celor ce l-au îngropat de viu pe Viorel Padina: tensiunea gândului este insuportabilă, tăişul versului mai parşiv ca sărutul unei săbii de Damasc, construcţia poemului – impenetrabilă. Este ca şi cum peste poemul lui Padina au trecut câteva sute de ani – fiecare veac cu optzeciştii, nouăzeciştii, milenariştii, deconstructiviştii, navetiştii ori paraşutiştii lui – iar diamantul se ridică de sub maldărele de moloz şi spune amuzat ”Ce drea’?” (Dorin Tudoran). Sunt convins, de altfel, că chiar dl Manolescu, după ce a făcut reculul de care vorbeam, a cam regretat că şi-a schimbat opinia de dragul actualităţii literare, dar trecătoare, cum ar veni, însă de-acuma era prea târziu, helas… 😦 , fiindcă schimbarea sa tactică de macaz provocase deja replica mea din Calende, plină de un amarnic necaz, însă tot atât de nedreaptă ca şi retractarea sa în faţa umorilor şi humorilor de ocaz, iar replica mea a atras la rându-i mânia sa, şi uite aşa s-a întins harţa, ca-n fabula de Aesop, iar cartea despre care criticul ultimei jumătăţi de veac scrisese „Soarta unei cărţi” şi despre care tot mai mulţi tineri colegi afirmă că e posibil să intre în legenda secolului literar d’anţărţ, cel puţin, are totodată şi caraghiozu’ destin de a nu fi încăput în istoria criticului despre care, cu toată dragostea şi deferenţa pe care le merită, de altfel, vorbim…

Istoria procesului meu cu „Cartea Românească” face parte din „Povestea lui Ave” şi trebuia să v-o spun când i-ar fi venit rândul, dar fiindcă lucrurile s-au aranjat aşa cum s-au aranjat, iar Poemul de oţel va reapărea în curând într-o ediţie de lux (şi augmentat cu „Epistolarul iepocal”), voi devansa Povestea lui Ave şi vă voi relata în săptămânile următoare istoria procesului de pomină, singurul de acest gen din Iepocă, dacă nu greşesc.  Nu pot să promit că voi publica povestea într-un ritm prea susţinut, întrucât sunt prins cu alte chestiuni sine qua non, ca să-mi asigur supravieţuirea de pe o zi pe alta, efectiv, însă oricum promit să public cel puţin un episod pe săptămână, în aşa fel încât să epuizez subpovestea asta până în februarie 2012, când se preconizează retipărirea „Poemului” şi „Epistolarului”. Relatarea o voi însoţi atât de actele acţiunii juridice propriu-zise din arhiva mea, cât şi de cele pe care le-am găsit  la CNSAS, Securitatea Iepocii urmărind, vezi bine, cu maximă atenţie procesul meu civil, cică, pe care cumătra vremii îl tolera mârâind şi gata să ne înhaţe – în al 3-lea D.U.I. pe care mi l-a deschis chiar cu acea ocazie -, pe mine şi pe asistenţii mei judiciari, la primul semn că i-am strica ploile iepocale, păi cum drea…

(va urma)

+++++++++++++++++++++++++++++

Note şi documente :

Reclame

18 răspunsuri to “Dosar 611/1987 – cuvânt înainte”

  1. AVP Says:

    Goe (de la spam), păi tocmai tu, amantul libertăţii de expresie şi de exprimare vbeşti, bibicule ? 🙄 Păi de ce tu ai avea dreptul să mă-njuri fără limită, alături de humor şi de alte mii de spameori, dacă atâta vă duce mintea, iar Stely n-ar avea voie să mă laude, dacă atâta o duce mintea şi inima ? Sau de ce n-aş avea voie să mă laud chiar io, dacă nu voi mai avea niciun lăudător, aloo… ? Deşi sunt expert în tacticile de captatio benevolentiae, care au asigurat succesul comercial al bieţilor poeţi de când lumea (aşa cum v-am arătat aici, io nu vreau să păcălesc pe nimeni, băiete. Ştiu cine sunt şi care e misia mea pe pământ, spun cinstit şi lăutăreşte ce gândesc despre oricine, oricând, cu orice risc, şi cu asta basta. Eu nu vreau să mint pe nimeni, nu vreau să trombonesc pe nimeni, nu vreau să păcălesc pe nimeni. Şi nu cred că asta e o crimă (decât poate faţă de şansa mea de a avea succes facil, la un public uşor de dus cu preşul).

  2. AVP Says:

    Bine, mha, Goe, acuma Stely o sa se scarbeasca de tine si-o sa plece si ea d-acilea, asa cum a facut Adrian Merfu, din cauza lu Hantzy, si Hantzy, din cauza lu Adrian Merfu. Pe urma o sa ramai tu stapan absolut al campului de bataie – caci doar nu-ti inchipui c-o sa intru cu tine la tzacaneala p-acilisa -, asta-n caz ca nu va aparea Iuli si-atuncea, ca orice viteaz anonim si berbant de hartie, o s-o iei pe scafarlie… 🙂 Sau oi vrea sa ti-l scot si pe raducu din chilie, badie ? Hai spune, caci ma duc la datorie, in lumea vie.

  3. Fb Says:

    E foarte tarziu AVP (mai ales ca nu dorm de cateva nopti ). Ma bucur mult , ma bucur mult , ma bucur mult !
    Cat despre pacaleala , e adevarat ! Nu pacalesti pe nimeni si, mai ales , nu te pacalesti pe tine insuti ! Nici la nivelul scriiturii !
    Sa dea Domnul sa fii recunoscut in adevarul a ceea ce esti si a ceea ce faci !
    In adevarul parcursului tau .
    Nu vreau sa fiu „de trop” dar iti spun, inca o data, ma bucur mult ! Si indraznesc sa spun , din suflet !

    +++++++++++++++++++++++++++++++
    avp: Multumesc mult, fb ! Doamne ajuta !

  4. AVP Says:

    Goe (de la spam), stii vba aia: ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Acuma, tu ce-ai vrea, man ? Ca tu si cu humor sa o besteliti pe sarmana doamna – care n-are alta vina decat ca sustine un poet roman, absolut fara niciun interes, caz rarissim la ai nostri – de ani de zile, cu vorbe, ironii si mirlanii indescriptibile, iar ea sa nu rasufle macar din cand in cand, raspunzandu-va de altfel exact cu vorbele voastre ? Si Stely nici macar n-o face personal, fiindca voi, vitejilor barbati, stati bine pititi dupa porecle, in adanc anonimat, unde ripostele lui Stely sau ale mele n-au cum sa v-atinga, n-asa?, in timp ce despre Stely sau despre mine voi stiti totul si ne folositi datele reale cu-o sadica placere. Faptul ca tu nu intelegi in ce pozitie de berbant caraghioz te impostezi fata de rabdatoarea si generoasa Stely (toata lumea ce se uita aci e martora ca Stely a vrut de nu stiu cate ori sa-mi schimbe impresia despre tine, argumentand ca-n fond esti branza buna in burduf de poesel nebunel – si te rog sa observi ca n-am zis altcumva, baiete), e o chestie f. trista. Dar asta e.

    Eu iti promit, iata, c-o sa te las sa spui tot ce vrei tu pe-aci si n-o sa te mai deranjez cu nemic, cu conditia ca si tu sa o lasi in pace pe Stely.

  5. monica Says:

    AVP,

    Ma bucur din inima,ca doar atata am ,nu ❓ de aparitia Poemului de otel si a Epistolarului epocal. Nu mor caii cand vor cainii ,este clar ! Iata ,dupa doi ani,ca atatia am numarat de cand te cunosc ,o parte a dorintelor dtale se vor implini 🙂
    Iti doresc sanatate multa ca sa te bucuri , impreuna cu Doamna Mariana si copiii , macar de o particica din Dreptatea care ti se cuvenea. Ca de Adevar, numai Dumnezeu poate dispune 😉

  6. Petruţ Pârvescu Says:

    Felicitari, o veste buna!

    ++++++++++++++++++++++++
    avp reply : Merci. Vezi ca te-am trecut şi eu in blogroll. Mai vbim.

  7. AVP Says:

    @Monica, aceste noutăţi bibliografice sunt pentru cei care mă cunosc de curând şi din auzite, nu şi pentru vechii mei pretini. Aceştia cunosc şi Poemul, şi Epistolarul iepocal, aşa că vestea nu e atât pentru ei. Cât despre partea financiară a noutăţii, rămâne ca la început – zero barat. La cele 300 de exemplare preconizate să apară, cu un drept de autor de 8%, cât este legal, ajung să apreciez cum se cuvine ajutorul meu de şomaj lunar. Noi să fim sănătoşi, că la pungă groşi, din poezie, n-o să fim niciodată, olelie lie.

    @Goe – în tinereţe eram socotit un bun fundaş dreapta în echipa sătească de fotbal, dar ştii de ce ? Fiindcă io nu mă uitam niciodată la picerele uşurelei aripi stângi a adversarului, ci numai la mingea dintre bocancii zmecherosului. Astfel, fluşturaticu n-avea cum să mă dribleze cu fentele lui date – cică – dreaqului, căci rămânea fix fără balon tocmai când credea că m-a dat gata din trombon.

  8. AVP Says:

    Deşi l-am avertizat pe fluşturatic că o să-i iau mingea nu m-a crezut 🙂

  9. AVP Says:

    Acuma o să-nceapă să bombănească pe tuşă, însă n-am io timp de caraghioaza arătare.

  10. Hantzy Says:

    AVP, pentru reeditare ma bucur!

    Cat despre ceea ce spui aici: „(…) asa cum a facut Adrian Merfu, din cauza lu Hantzy, si Hantzy, din cauza lu Adrian Merfu.” sunt sigur ca te inseli. Nu plec eu din cauza lui Merfu si nici Merfu din cauza mea, chiar daca eu i-am oferit pretextul sa o faca.
    In cazul meu, pur si simplu, posibilitatile si disponibilitatile actuale pentru activitati online sunt restranse la un minim absolut necesar.

  11. AVP Says:

    Bine bre Hantzy, daca tu zici ca asa e… Multumesc pt bucuria ta, despre care n-am niciun motiv sa nu cred ca e sincera.

    Postare noua, veche…

  12. AVP Says:

    Am trimis cele doua topicuri despre SUE la stratul lor temporar.

    In curand vom avea postare noua.

    Pe maine.

  13. Povestea lui Ave (XIV) | SUD EST FORUM Says:

    […] nu va apărea decât în 1991, din pricina dosarului “pătat” al autorului (ce va intenta un proces, în 1987, editurii şi Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. “Epistolar iepocal”, […]

  14. Povestea lui Ave (XV) | SUD EST FORUM Says:

    […] nu va apărea decât în 1991, din pricina dosarului “pătat” al autorului (ce va intenta un proces, în 1987, editurii şi Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. “Epistolar iepocal”, […]

  15. Povestea lui Ave (XVI) | SUD EST FORUM Says:

    […] nu va apărea decât în 1991, din pricina dosarului “pătat” al autorului (ce va intenta un proces, în 1987, editurii şi Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. “Epistolar iepocal”, […]

  16. Povestea lui Ave (XVII) | SUD EST FORUM Says:

    […] nu va apărea decât în 1991, din pricina dosarului “pătat” al autorului (ce va intenta un proces, în 1987, editurii şi Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. “Epistolar iepocal”, […]

  17. Povestea lui Ave (XVIII) | SUD EST FORUM Says:

    […] nu va apărea decât în 1991, din pricina dosarului “pătat” al autorului (ce va intenta un proces, în 1987, editurii şi Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. “Epistolar iepocal”, […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s