Călătorie în Nocturia Ste

E vba de texte din primul meu stadiu poetic, terminat în 1970-71 (ultimele două texte sunt chiar cele cu care am debutat în lumea de hârtie, în nov.1976, cf. nivelului de receptare de atunci ; io aş fi vrut să debutez cu „Împărat şi mucenic„, de ex., dar credeţi că mi-l publica cineva ? 🙄 ). Următorul stadiu s-a materializat în „Evanghelia după mine„, finalizată în 1978,  iar stadiul al 3-a, „Poemul de oţel„, în care s-au topit & contopit cele doo stadii anterioare, s-a încheiat în 1979-80 (când s-au născut  şi „Apelul către Europa” &  samizdatul „NU!”). Fac precizarea clară că ceea ce vedeţi aci e doar stadiul primitiv din evoluţia mea estetică, doar unul dintre izvoraşele din care a irumpt „Poemul de oţel„, volumul premiat în 1982 la concursul de debut al „Cărţii Româneşti”, singurul care mă reprezintă din punct de vedere creator (care însă nu va fi publicat decât în 1991, după un proces public cu editura „CR” şi Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste).

151

Cantec de pace

noccturia 1

noccturia 2

Top-20

Top-21

Rana regina

Anunțuri

5 răspunsuri to “Călătorie în Nocturia Ste”

  1. AVP Says:

    ,
    Mdea… Alţii au învăţat să scrie şi să gândească (evident, mediocru, căci nimeni nu poate să te-nveţe să scrii şi să gândeşti genial…) la şcoli specializate (filologie, filosofie). Io – prima îndreptăţire a ramurii obscure ieşită la iveală din pădure, din neamul meu de pescari de Mamina şi de Dunăre – am învăţat să scriu şi să gândesc singur… oops. Aşa cum spuneam într-o epistolă din 1982 către N.Manolescu : "N-am învăţat poesie de la nimeni ! Am pornit de la zero. Am reprodus filogenetic toată literatura română, fără s-o ştiu. N-am debutat la 16 ani, căci n-am avut niciodată spirit de imitaţie, o memorie literară involuntară. N-am ştiut, de fapt, să scriu ca lumea. Am ajuns să creez o materie cu totu’ nouă, care seamănă numai şi numai cu mine. Mă simt un d-zeu. Bunu’ simţ nu suferă aceasta, dar – zice blându’ – ce aliaj este între tine şi mine, finu’ fierului ?!"

    Asta e…

  2. Stely Says:

    Comparînd textele vechi din prima perioadă poetică(„primitiva „) cu cele noi ,din perioada „maturitătii estetice „,as putea să spun cam asa : ai transformat o poezie de” esenta moale „,mai dulceaga si de compromis ,întruna de „esentă tare „,dură si ametitoare. Dacă ar fi să mă gîndesc la „tăria ” aceea 😉 pe care ai făcut-o zilele trecute , puţină ,dar bună , reiese că si opera ta de pîna acum ,are aceleasi trăsături.
    p.s . As fi curioasă să stiu ce gîndesti despre tine ,acum ,cînd îti revezi creatiile vechi ? Nu te încearcă un soi de narcisism sau ,dimpotrivă ?
    A,şi ,da … Cînd vei avea timp ,te-ai gîndit să editezi aceste „texte” vechi si superbissime -vorba d-lui Sorin Iliesiu – în format electronic cu un altfel de titlu ? Eu cred că se vor găsi multe /i cărora să le placă poezia ta pe stil vechi … Uite ,unul dintre ei este @skorpion .

  3. AVP Says:

    Aceste texte vor avea sens doar pentru expertii ce vor reconstitui formarea coconului AVP, in crisalida-i de unic borangic ; altfel, in sine, n-au nicio valoare artistica, ci doar – repet – una strict istorica si sunt contopite de altfel in textura inoxidabila a „Poemului de oţel”.

  4. Stely Says:

    Da,era de asteptat un asemenea raspuns ;mai ales acum ,dupa ce am recitit „Epistolar iepocal ”
    Noapte buna !

  5. AVP Says:

    Buna dimineata 🙂

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s