Judecata de apoi

Aveţi mai jos textul „Judecata de apoi” aşa cum a apărut în „Poemul de oţel” şi alte câteva variante dintre zecile de încercări care au condus la forma finală a textului. Cine vrea să citească mai multe despre Judecata de Apoi să meargă aici şi aici

Anunțuri

6 răspunsuri to “Judecata de apoi”

  1. AVP Says:

    Sper că v-a dixtrat topicu meu, deşi v-a fost lene s-o spuneţi… oops. Sunteţi deja sătui de textităţi „cel puţin la nivelul lui Hegel şi Heidegger”, aşa cum a observat pretinul nostru Adrian Merfu, n-aşa…? Vreţi ceva mai de-al nost de la Românica, fire-aţi…, a ? 😉

    Postare noua.

  2. Stely Says:

    Buna ziua,
    AVP,monyf,skorpion , Adrian Merfu ,Maria H.&Maria M.,va multumesc pentru cuvintele de imbarbatare si pentru faptul ca mi-ati fost aproape cu gindul vostru bun , facindu-ma sa trec mai usor peste suferinta provocata de moartea tatalui meu.
    @mony f, ai grija de mama ta sa nu-i lipseasca nimic din ceea ce ar contribui la insanatosirea ei .Ii doresc si eu insanatosire grabnica ,iar tie sa te bucuri cit mai mult de prezenta si dragostea ei.
    PS. Voi lipsi un timp de pe blog ,intrucit nu ma pot concentra sa scriu „on
    topic „,dar desigur ca voi fi aici sa citesc textele valoroase ,ale tale AVP,precum si comentariile voastre.

  3. AVP Says:

    Stely, ai nevoie de timp spre a te reculege. Evident ca suferinta provocata de pierderea unui parinte este una dintre cele mai puternice din viata unui om. Te desparti nu doar de genitoru ce ti-a dat viata si te-a crescut, dar si de o buna parte din memoria-ti personala, care te face sa fii om-in-lume, in definitiv, printre altele te rupi, c-un efort dureros, de amintirile esentiale, din primii ani ai copilariei si din anii tineretii celei mai fragede. Asteptam sa revii atunci cand vei vrea si vei putea. Nu este absolut nicio graba si nici nu depindem in vreun fel oarecare de traficul de pe blog.

    Inca o data, fie-i tzarna usoara.

    ________________________________

  4. Stely Says:

    Loda ,
    Te rog sa nu te superi ca dintr-o neatentie pe care o regret mult ,nu te-am enumerat in postarea mea de multumire . Desigur ca iti multumesc si tie pentru gindul tau bun si pentu vorbele tale de imbarbatare.
    Multumesc si tie inca o data AVP . Topicele si comentariile tale speciale au avut darul sa ma ajute sa trec mai usor peste suferinta provocata de disparitia tatalui meu.

  5. monyf Says:

    Mare dreptate ai AVP! Despartirea de cei care ti-au dat viata este ingrozitoare.Cred ca numai despartirea de copilul tau o poate intrece,Doamne fereste-ne ,pe toti !
    Tatal meu a murit in 98 si vbisem la telefon in seara dinaintea mortii lui,o convorbire care ma va urmari cate zile voi mai avea,pt ca oricat as vrea sa fiu de realista acum,o consider o suficienta de-a mea de-atunci,inadmisibila, pt ca m-am limitat sa-i dau sfaturi prin telefon ,neluind decizia radicala de a da eu insami tel la Salvare sau a pleca la el.A murit cateva ore mai tarziu,constientizand clipa sfarsitului ! Un an de zile nu puteam sa respir,durerea si vinovatia luindu-mi aerul.Dar cata stiinta sa fi avut eu in acea seara, ca o oboseala usoara,o febra de 37cu5 si o tuse guturala ar anunta un iminent si devastator infarct si nu o gripa?Era martie ! Nu am avut o relatie f buna cu tata ,pt ca eram firi absolut asemanatoare si nu incapeam amandoi in aceeasi teaca, dar de cand a murit sunt ca un mutilat .Au ramas hiatusuri peste care nu vor mai putea fi asezate punti M-am obisnuit cu lipsa lui, dar Il stiu ”acolo” si-l caut mereu. E ca si cand am pierdut un stalp al existentei mele. Mai am unul, pe care-l pretuiesc nespus si nimic din mentinerea lui , nu costa prea mult :dragoste,bucurie,timp,bani.Ce pacat, ca aceste lucruri le inveti muuult prea tarziu ! O fi normal,n-o fi ,nu stiu ! Atata cat memoria ne va fi aliat,mortii nostri vor avea odihna si pomenire vesnica !

    Pace sufleteasca tuturor ! Si tie Steliana,in mod special .

  6. AVP Says:

    Mony, cu masura cu care masuram, ni se va masura ; asa cum ne purtam cu parintii in momentele cand au cea mai mare nevoie de caldura noastra sufleteasca – in zilele, orele or clipele cumplite de dinaintea mortii -, asa se vor purta si copiii nostri cu noi, cand ne va veni randul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s