Alte fiinţe din grădina Domnului

Revizuindu-mi maldărul de manuscrise avusei plăcuta ciurpriză să constat că a existat şi o variantă dactilo – mai scurtă – a prozuţei pe care unii dintre voi o cunoaşteţi deja . Am stat în cumpănă dacă să o postez pe ea, bucăţica asta, sau o altă proză din fix aceeaşi perioadă de creaţie. Până la urmă, am ales să le public pe amândouă odată, fiind interesant de comparat – pentru cine se pricepe – registrele tehnice complet diferite pe care le putea folosi un puştiulică de 22-23 de anişori… oops. Desemnul reprezintă un autoportret în creion al dragei mele actuale (care nu e totuna cu eroina prozuţei de mai jos…oops) la vârsta gimnazială.

Prima bucată:

Şi a doua:

9 Răspunsuri to “Alte fiinţe din grădina Domnului”

  1. Stely Says:

    Buna ziua,
    AVP,
    In primul rind portretul este foarte frumos si reusit . Asta inseamna ca ai o sotie frumosa . Spun ca este reusit ,intrucit am recunoscut-o imediat 😉
    In ce priveste prima povestire ,cea prezentata ( acum ) in varianta prescurtata si dactilografiata ,inclin sa cred ca ai vrut s-o publici ,deoarece ai detasat-o de prima ,cea din manuscris. Aceea mi s-a parut mai tulburatoare . Si asta, bineinteles,dar in cealalta este inclus si episodul „Valy” care s-a interpus intre voi si a complicat lucrurile .Citind-o din nou, m-am revazut si pe mine la virsta inocentei ,dar mai mult ,mi-am amintit cum a reactionat fratele meu cind s-a indragostit tot la 15 ani ,eu fiind mai mare cu 7ani decit el ,deci aveam experienta si prin urmare l-am dibuit imediat . Cind l-am vazut in ce stare se afla (nu mai minca si ofta neincetat),la intrebarea mamei mele ,ce se intimpla cu el ,eu am exclamat :”S-a indragostit in tabara !!”. Fusese in tabara si trecuse abia o zi de cind venise. Si eu tot intr-o tabara m-am indragostit prima data. Cind am spus asa ,s-a ridicat brusc de la masa ,a aruncat cu lingura cit colo si a fugit plingind. Mi-a fost mila de el ,l-am mingiiat si l-am asigurat ca il voi ajuta sa-i scrie. Asa am facut .L-am ajutat sa scrie doua -trei scrisori ,apoi nu mai m-a solicitat. Si iata cum , virsta inocentei , prima dragoste, au acelasi debut si acelasi sfirsit. Adica au tinut doar o vara.

  2. Stely Says:

    Despre cea de-a doua „prozută” pot să spun că, întradevar se vede diferenta privind „registrele tehnice ” folosite de acel „pustulică de 21-22” ,faţă de cele de la vîrsta de 28 -30 de ani .Cred că la asta te-ai referit ,întrucît nu văd altă ddiferenţă ,nepretinzînd că ma pricep . Bănuiesc doar , căte referi la diferenta dintre ceea ce te preocupa la vîrsta de 21-22 de ani ,apoi ceva mai tîrziu la 28-30 de ani ,cind „Poemul de Otel” era aproape gata. Sigur ca diferenta este uriasă . Chiar mi se pare că saltul a fost făcut destul de repede … : roll : Dar mă opresc aici ,spre a nu deveni ridicolă in ochii celor care se pricep. oops
    Apropos ,ce mai stii de Sorin Cucerai ? Mai este in tară ? L-am căutat zilele astea pe „liberalism.ro „si am vazut că n-a mai scris din luna mai …

  3. AVP Says:

    Cel care se pricepe cel mai bine, in spe, sunt chiar io, bre… oops.

    Intentionat dadusem drumul, mai nainte, textului „Poezie si sinceritate”, in care scriam ca sinceritatea (citeste: „autenticitatea”) in poezie nu tine de exprimare (adicatelea de ceea ce spui), ci de expresie (recte de „cum spui”) ; or, daca tu admiti, pe de o parte, ca nu vezi alta diferenta intre textele mele juvenile si cele dintr-o epoca ulterioara, decat strictamente tematica (o diferenta data de „preocuparile diferite”), inseamna ca n-ai dreptate sa spui, pe de alta parte, ca intre textele mele de la 20 de ani si cele de la 30 de ani ar fi o „diferenta uriasa”, intrucat tema ce-ar face diferenta, in opinia ta, e un item totdeauna minor la un adevarat creator, aloo… Aşa cum voi fi spus într-un articol despre G.Coşbuc, publicat mai târziu în SLAST (îl voi reproduce în topicul următor) „fie că se apleacă asupra unui tam-tam, a unui sat, a unei greve, a unui idol, a unei crime politice, a unei fete, a unui cosmos, a unui număr, a unui oraş etc., poetul este mare prin multitudinea valenţelor expresivităţii sale, nu prin temă.

    Si nu, nu ştiu pe unde umblă şi ce face Sorin Cucerai. De când libertarienii lu pesce l-au banat chiar pe cel ce le făcuse o inimaginabilă onoare frecându-şi icrele de ei în bojdeuca ce-i găzduieşte, io nu mă mai uit acolo, fireşte…

  4. Stely Says:

    Da, cred ca neintelegerea vine de la ceea ce tu ai definit „registe tehnice”,adica acestea find pentru mine ,preocuparea si maturizarea. Dar acum inteleg ca ,”registre tehnice” inseamna pentru cel „priceput „(tu „in spe”)stilul ,autenticitatea sau sinceritatea ,expresia scrierilor respective ,indiferent de tematica . Avind in vedere insa ceea ce am spus aici …
    „Cred că la asta te-ai referit ,întrucît nu văd altă diferenţă nepretinzînd că ma pricep . Bănuiesc( doar) că te referi la diferenta dintre ceea ce te preocupa la vîrsta de 21-22 de ani ,apoi ceva mai tîrziu la 28-30 de ani ,cind “Poemul de Otel” era aproape gata.”
    Inseamna ca am spus bine , adica cu intelesul ,ca asta ar fi singura diferenta :tematica sau si virsta,dar stilul ,simtirea ,expresia sunt aceleasi ?! Dupa cum vezi am lasat o unda de indoiala :”banuiesc”,”cred” etc.. Prin urmare ma bucur daca ai adus lamuririle de rigoare. De fapt asta si vreau .Sa cunosc totul despre scrierile tale :acum l batrânete.Dar te-as ruga sa-mi spui daca interventiile mele te deranjeaza.
    P.S. Ma asteptam sa ma intrebi si ceva cu privire la portretul sotiei. Adica am spus ca este reusit ,intrucit „am recunoscut-o imediat ” .Dar ,pentru ca nu m-ai intrebat, am sa te intreb eu ,daca este aceeasi de aici ? Eu asa cred :roll :

    :

  5. AVP Says:

    A, nu…🙂 Am crezut, atunci cand ai spus ca „o recunosti”, ca asa te-asteptai sa fie, cunoscandu-ma pe mine, sau, ma rog, pe cel care-ti par a fi, din scrierile mele si din modul meu de a fi, iar nu ca ai fi vazut-o in vreo poza, pe undeva… oops. Nu e bine sa confundam planurile: chipul interior al poetului, ca si inchipuirile fiintelor din gradina Domnului, despre care el ne vorbeste, sunt niste mituri, recognoscibile de catre un numar muult mai mare de oameni, din locuri, timpuri si generatii diferite, iar nu niste chipuri or fiinte concrete, pe care daca le-ai cunoaste in real s-ar spulbera toata vraja… oops. Daca l-ai cunoaste pe Christ sau pe Emin – ca sa venim cu picioarele pe pamant – in toata goliciunea chipurilor sale de toate zilele, n-ai mai da nici doi bani pe el, draga mea… De aceea, zic, nu e bine sa incercam a trece dincolo de ceea ce auctorul el singur vrea sa ne arate despre sine sau despre ceea ce vede el in jurul sau.

    Am revazut recent pe canalul MGM un filmuletz cu Charles Bronson, in care simpaticul actor joaca rolul unui bandit destul de ordinar, in realitate, pe care insa femeia talharita si violata de bandit, dar si indragostita de el, intr-un final, il transforma intr-un mit, ca erou al unui roman de scucces, scris de ea, despre aventura prin care tocmai trecuse: atat locul actiunii, cat si personajele „s-au transformat in perla”, cum ar zice Nichita – el insusi mitizat, de altfel -, astfel ca atunci cand personajul principal revine la locul faptei, dupa un sejur pe la racoare, cum ar veni, nici macar naratoarea ce legendarizase povestea-i nu-l recunoaste realy, fiindca ea il compara cu proiectia-i mitica despre erou, iar dupa ce in fine vede ca e chiar el dupa un amanunt indicibil (oops), pur si simplu ea refuza cu obstinatie meschina realitate si… se sinucide. Zadarnic, post factum, ieroul vrea sa-i convinga pe cei care aveau o cu totul alta imagine, muult mai mumoasa, despre personajul celebrului roman, ca e chiar el, aloo, in carne si oase, caci nimeni nu-l va crede… oops.

    Intr-un cuvant, vbim de fascinatia pe care mitul, legenda sau – cu un cuvant postmodern – brandul o exercita asupra craitelor cititoare, telespectatoare ori pur si simplu comercial-consumatoare, fascinatie care face ca totul, la acel brand, sa li se para mai mumos, mai bun, mai intelighent, mai drept, mai puternic or mai mare, dupa caz, naz si praz…

  6. Stely Says:

    Bine ,dar eu ramin la perceptia mea …🙂 Si sa fii convins ca nu-mi afecteaza cu nimic” fascinatia ” fata de acel „brand”. Ba ,dimpotriva … intrucit ceea ce ai aratat si ceea ce eu am adus ca fiind o asemanare, corespunde perfect cu ceea ce m-am „asteptat sa fie „… Dar ,desigur ca-ti inteleg si-ti respect dorinta de a nu „confunda planurile „…
    Da, am avut si eu deseori deziluzii sau surprize placute ,privind anumite imagini care ma fascinau sau care ma speriau vazind-le sau stiindu-le doar de la distanta si care apoi erau cu totul altceva cind le cunosteam direct .Daca imi placeau cautam sa prelungesc momentul intilnirii directe de teama risipirii mirajului ,si in cele mai multe cazuri chiar asa era,iar daca ma speriau ,aveam surpriza placuta cind vedeam ca”dracul nu este asa de negru „.
    De fapt chiar am o poveste de genul asta din experienta mea de mama ,cind baiatul meu avea in jur de doi ani. Ca sa adoarma mai repede bateam cu degetul de tablia patului si spuneam :hi,babaul ! El,care a fost un copil precoce si care a uimit pina la o anumita virsta ,banuiesc ca-si facuse o imagine de ceva rau ,de speriat ,si adormea imediat . Ma bucuram ca am gasit metoda de a-l potoli incit sa-mi vad linistita de alte treburi. Intr-o buna zi a trecut pe strada un biet „ruman” ,murdar ,negru de funingine , imbracat cu haine lungi negre si murdare si ele de funingine,in asa fel incit am crezut ca este momentul cel mai potrivit sa-i arat copilului „babaul „. Ei,si ,ghinion ! Copilul nu s-a speriat ,ba dimpotriva a exclamat :”Nu e mama” babaul „,e om .”Si iata cum am pierdut metoda de a-l adormi rapid pe micut ,intrucit atunci cind bateam in tablie ,nici nu mai astepta sa spun cuvintul fatidic , ca ma contrazicea imediat : „Babaul e om !” Desigur ca nu mai adormea atit de repede. 🙂

  7. AVP Says:

    Amuzanta si instructiva experienta🙂 In orice caz, e clar ca inveti repede, ca orice fata intelighenta. Eh, sa fii avut tu un asa prof, acum ai fi ajuns mare critic literar pe forumuri si – la cat te cunoastem deja de batatarnica – chiar mai mult decat atat🙂 Ai fi fost in orice caz, la ora actuala, membru al USR si-al altor comitete si comitii la care se-ajunge pe baza de diplomatie, iar pana la urma tot ai fi pus mana macar pe un plus de 50% la pensie, ca membru al USR, daca nu cumva chiar pe indemnizatia aia de merit pe care aud c-a primit-o recent LIS, cel care ma injura pe mine ca sunt un pupin al lui Basescu si ca, din cauza asta, m-am pricopsit… oops.

  8. AVP Says:

    Postare noua.

  9. Stely Says:

    Ma bucur ca ti-a placut povestioara mea ,dar si mai mult concluzia 😳 ,care desigur ma onoreaza si -mi creaza o stare de mare incintare. Chiar ma faci sa-mi pare rau ca nu am intilnit „un asa prof” ,nu ca sa ajung „mare critic literar pe forumuri „sau membru al USR ,ci sa ma bat pentru tine si opera ta de pe pozitii egale cu ei.. Acum este prea tirziu ,dar asta nu inseamna ca nu fac tot posibilul sa ma pregatesc singura ,asa cum pot,cit sa-mi merit „brandul ” 🙂 creat numai aici pe blogul tau ,la care ai contribuit tu,numai pentru faptul ca ai fost aici … Am avut temeri ,desigur ,ca prezenta mea iti va provoaca mai mult rau decit bine . Dar tot eu mi-am revenit ,gindind ca este mai bine sa -mi spun parerea cu „sinceritate” ,decit sa stau ascunsa in „papushoi ” de teama unuia sau altuia . Mi-am zis ca se merita sa-mi fac cunoscute toate opiniile ,chiar daca par citeodate profane.

    P.S. Ma opresc aici ,intrucit vreau sa-l ascult cu atentie pe Traian Basescu la B1 TV .. Am vrut sa fac si una si alta ,dar am intirziat cu comentariul si vad ca ai pus deja un nou topic.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s