De circulus…

Cine crede că zmecheriile menite a tromboni publicul şi a-i capta benevolenţa au apărut abia odată cu ingenioşii advertiseri sau cu poeţii feisbuccieni ai lu pesce nu dovedeşte decât că e cam incultuleţ & fooduletz, fireşte… Dovadă articolaşu-mi de mai jos, o compilaţie de pe nişte texte antice, pe care n-am de gând s-o retastez precum secretarele calice, căci nu intenţionez să vă vând ace, brice şi alice… :) 

5 Răspunsuri to “De circulus…”

  1. AVP Says:

    Skorpi, iti raspund aici la intrebarea de la Top 33… Am vrut sa spun ca „erau aproape demodate”, cu o expresie mai fistichie… oops. Asa-i ca nu e nimic nou subt soare ?🙂

  2. Dan Culcer Says:

    Vă trimit, din simpatie, textul recuperat aproape perfect cu un soft de recunoaștere optică a caracterelor, pe baza dactilogramei. Salutări colegiale. DC

    De circulus…

    Când nu mărşăluiau în cele patru vinturi, Romanii erau mari amatori de vis comica, de teatre sau circ, de spectacole frivole. Cetățenilor le plăcea ades să se plimbe — instar omnium — prin bâlciul perpetuu ce era Roma (« oraş deschis »). Mai multe grupuri de astfel de amici plimbăreţi, reunite pur şi simplu pentru a discuta (în cîmpul lui Marte, în For, la răspântii sau în pieţe) formau un circulus.

    Ce se petrecea într-un circulus ? Se vorbea, evident… că parţii au invadat, iată, Armenia, şi se găsea pe loc cîte unul mai cu moţ care să explice, cu un aer prăpăstios, secretele, sugerând că el ştie ce fac armatele, ce gândesc provinciile şi ce o să se întîmple, vai, cu… ; că funcţionarul Primus (de regulă prefect sau pretor) a făcut un act blamabil, sau — rareori deloc remarcat acesta — lăudabil ; se debitau ultimele anecdote picante ; se criticau voalat noile biruri şi se făceau cunoscute, perifrastic, cântecele satirice apărute contra lor ; se discutau, în fine, de obicei în notă elogioasă, bucăţile literare citite ad hoc — recitationes — de către vreun poet dezolat ori lipsit de glorie.

    Aceste recitationes — lecturi publice — s-au bucurat de o mare audienţă îndeosebi sub Augustus, după celebritatea ce le-a dat-o Assinius Polio (protectorul lui Vergiliu, adorat de romani), făcându-le astfel să intre în graţiile cetăţenilor.

    Bineînţeles că lecturile publice se derulau sub auspiciile unui cod — deşi cutumiar — de conduită, impus atît lectorului cît şi auditoriului, Romanii, cu spiritul lor pragmatic, nelăsând nimic la întâmplare. Lectorului i se recomanda, în primul rând, modestie, iar auditoriului, înainte de toate indulgență. « Dacă mergeţi la recitationes pentru a ofensa un om sau ca să va faceţi un duşman, din pricina unor minore dificultăţi literare, mai bine nu vă mai duceţi ! » — se indica. Sau (recomandare inserată în cod de vreun, desigur, grec, viitor byzantin) « Lăudaţi întotdeauna ; lăudaţi la fel pe toţi, fie pe inferiorul vostru, fie pe superiorul sau egalul vostru ! » (Nichita Stănescu al nostru, ultimul roman de la Pontul Euxin, ştia el ce ştia). Lectorului i se prescria timiditate, o uşoară roşeaţă în obraz, în scopul de a-şi cîştiga ab initio simpatia publicului pus — acesta — în postura, întotdeauna plăcută lui, de protector al unei fiinţe fragile şi sensibile ; cîteva ochiade pioase spre cer ori spre statuia Cezarului, pentru a arăta de unde îi vine inspirația ; o mină de mare modestie, în totul, un aer net de încredere mai mult în public, decât în sine.

    După această intrare, urma un scurt preambul (« improvizat » de acasâ), în care lectorul, prin cuvinte savant de simple, cerea atenţia auditoriului şi căuta să-i capteze bunăvoinţa prin motive trase din împrejurări diverse (de exemplu că, sărmanul, e la al IV-lea divorţ ; că se poartă excesiv de nesăbuit cu sine însuşi ; că a fost nedreptăţit recent, într-un proces, de pretor etc.). Toate acestea lectorul le debita — obligatoriu — pe un ton umil, după care îşi derula manuscrisul (un papirus, se înţelege) şi îl citea.

    Erau, de altfel, anumite reguli de pronunţare, de mimică, de accente vocale sau gestuale, pe care lectorul trebuia să le țină strict, dacă nu voia să aibă neplăceri. Astfel, se prefera o voce dulce, răcnetelor ; gesturi molatice, agitării violente a braţelor sau bătăilor cu pumnul în masă ; dicţia impecabilă juca pînă la urmă rolul major în dobândirea succesului.

    Conform cerinţelor codului, după citirea unei bucăţi, lectorul, dacă voia să continue, cerea, din contră, permisiunea auditoriului de a termina, întrucât — invoca el — ar însemna să abuzeze de răbdarea ascultătorilor, plictisindu-i peste măsură. Această nouă amenitate — regulă a codului știut — era răsplătită de public cu strigătele « Continuaţi ! Continuaţi ! ».

    Succesul se concretiza în diverse moduri. Unul răcnea « Bine ! Admirabil de binel » ; altul aplauda frenetic ; alţii săreau în picioare — când circulus era într-o sală — şi loveau cu talpa sandalelor, ritmic, podeaua ; pe când alţii, fâlfâindu-şi togile, dau semne evidente — mai ales când lectorul era un ins bogat sau influent — de beatitudine.

    Însă lecturile publice nu i-au putut satisface multă vreme pe impulsivii Romani, astfel că pe la finele secolului I ele erau ca şi demodate.
    In zadar Traian onorează cu prezenţa sa recitationes-urile lui Pliniu, decadenţa lecturilor publice este irepresibilă. Lectorul nu mai putea spera să obţină aproape nici o atenţie din partea auditoriului său. La primul zgomot — răgetul unui leu in cuşcă sau al unui asin în stradă, râgâitul unui cetăţean dispeptic, bâzâitul unei muşte ori scârţâitul unui scaun etc — izbucnea un hohot de râs general însoţit de o animaţie ce dura mult prea mult pentru ca solemnitatea lecturii să nu fie iremediabil compromisă.

    Pentru a da o mai mare importanţă lecturilor publice se înfiinţaseră în cinstea lui Augustus ludi augustales, un concurs ce se ţinea din patru în patru ani, când se da şi un premiu pentru poezia greacă.

    In 86, Domiţian înființă un alt concurs, Agon Capitolinus, cu care prilej se dau zece premii pentru elocvenţă latină, poezie greacă şi poezie latină.
    Zadarnic însă, lecturile publice decăzuseră definitiv…

    Viorel Padina

  3. AVP Says:

    Mulţumesc pt mumoasa ciurpriza !🙂 Teribil softu ! Salutări din Românica🙂

  4. AVP Says:

    Scuze, ma retrag pt catva timp. Mai vbim.

  5. AVP Says:

    Postare noua.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s