La Judecătoria Craiova „mica reformă” pare un moft, nu o normă

„Hoc volo, sic iubeo, sit pro ratione voluntas”…, cam asta pare a fi deviza judecătoarei de la Craiova care de 6 anişori şi ceva îmi tot suspendă şi amână o acţiune de ieşire din indiviziune pe care soţia mea (io fiind procuratorul dumneaei) o are c-un unchi din Dăbuleni, unde se găsesc cele 30 de ha moştenite de la bunicul Licurici, unul din chiaburii vestitului sat (devenit între timp oraş), condamnat de comunişti la muncă silnică pentru „exploatarea poporului muncitor prin magazinul sătesc şi prin cazanul de ţuică din proprietate„, cu încarcerare efectivă timp de câţiva ani, la penitenciarul Caransebeş, de unde a ieşit şubrezit, speriat şi cătrănit, ca toţi oamenii care-şi văzuseră munca de-o viaţă spulberată peste noapte de pleava societăţii, ajunsă nitam-nisam „clasa conducătoare” a unui biet bobor pustiit… Cât a trăit tata-socru, unchiuleţu n-a cârtit nimica, însă după moartea acestuia, de unde până atunci ne mai trimitea toamna câte-o coşniţă de roşioară şi-o damigenuţă de 3 litri de vin de Dăbuleni, de-atunci nu ne-a mai omenit nici măcar cu-atâta, în pofida apelurilor noastre la dreptatea şi obrazu lu domnia sa, n-aşa?, iar când am introdus acţiune de ieşire din indiviziune în 2005, la 15 ani după apariţia Legii fondului funciar, timp în care el se înfruptase aproape în exclusivitate din fructele pământului pe care îl avea în posesie (mult-puţin), unchiuleţu’ a scos la iveală un certificat de moştenitor din care rezulta că socru-meu ar fi renunţat la averea bunicului, la moartea acestuia în 1966, şi că deci soţia mea, unica moştenitoare a tatălui său, n-ar mai avea drept la terenurile ce le-au fost reconstituite celor doi fraţi în baza legii 18/1991, deşi la dezbaterea succesiunii nu se pusese nicio clipă problema ca socru-meu să renunţe şi la pământul ce aparţinuse tatălui său, care pământ era scos de comunişti din circuitul civil şi trecut – pe vecie, aşa cum gândea toată lumea atunci – în patrimoniul CAP. După ce, pe de o parte, am anulat certificatul de moştenitor (de care de altfel socru-meu nu-mi pomenise niciodată cât trăise, deci până-n 2000), demonstrând în instanţă (respectiv în alte instanţe decât cea despre care discutăm, însă tot din Craiova) că-n speţă nu este vorba de o veritabilă renunţare expresă la succesiune, ci doar de o declaraţie de neacceptare a emolumentului succesiunii existent la momentul dezbaterii, întrucât certificatul de moştenitor cu pricina a fost eliberat la peste un an de la moartea bunicului, iar nu în termenul limită de 6 luni de la deces, cu consecinţa că-n acest caz neacceptantul nu-şi pierde calitatea de erede, precum s-ar fi întâmplat cu  renunţătorul expres, ci îşi păstrează capacitatea de a accepta (sau nu, la alegerea sa) o moştenire ce s-ar ivi în viitor pe numele autorului său juridic, aşa cum a fost cazul – în speţă – cu terenurile reintrate în patrimoniul de cujusului prin dispoziţiile Legii 18/1991, şi după ce, pe de altă parte, un alt complet al Judecătoriei Craiova a respins şi acţiunea unchiului de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate funciară emis în 2004 pe numele celor doi moştenitori ai bunicului Licurici, am crezut că judecătoarea cererii noastre de ieşire din indiviziune introduse încă din 2005 va înţelege că orice alte acţiuni ale unchiuleţului pârât (apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire etc) nu sunt decât banale şmecherii tergiversatorii şi va trece, în fine, la partajarea terenurilor din titlul de proprietate pe care i-l pusesem pe masă, act perfect valid, aloo, despre care era clar că nu va mai putea fi dat preste cap, întrucât nu fusese atacat în termenele prevăzute de legea specială, plus că nu mai exista nici certificatul de moştenitor invocat, ce fusese anulat definitiv şi irevocabil, n-aşa?, însă dumneaei a continuat să suspende an de an acţiunea noastră de ieşire din indiviziune, la cererea avocaţilor pârâtului, care găseau mereu câte o chichiţă avocaţească prin care îi captau benevolenţa, păi cum naiba, ignorând respectiva judecătoare (căreia deocamdată nu-i dau numele)  toate argumentele şi rugăminţile noastre de a repune pe rol ieşirea din indiviziune asupra unui titlu perfect valabil, cum spuneam, şi a făcut acest lucru fie din rea-credinţă, fie pur şi simplu – mai degrabă – din aroganţă şi indiferenţă, ceea ce e cu atât mai grav cu cât nu vbim de un ex- judecător comunist ramolit sau corupt / înrăit, şi nici de o puştoaică abia ieşită de pe băncile şcolii de buchisit, ci de un magistrat tânăr şi totodată impozant şef de secţie al unei instanţe unde 90% dintre judecători sunt femei, de altfel, mey… oops, şi cu asta nu vreau să spun altceva – aloo, bey – decât că judecătoria din Craiova pare să fi intrat în deplin matriarhat nainte chiar de a se fi reformat & modernizat, ceea ce-ar cam trebui să dea onor CSM-ului cel puţin de meditat, n-aşa…? Asta, bineînţeles, dacă nu ne-am afla la Românica ex-muncitoare, ci în vreo ţeară cât de cât serioasă şi responsabilă din Ioropa Mare, frăţioare… oops

Când, în sfârşit, judecătoarea n-a mai putut să suspende şi pentru a cincea oară, anul acesta, procesul nostru de ieşire din indiviziune, chit că avocaţii lu unchiuleţu tocmai găsiseră o nouă chichiţă de-a lor, respectiv se treziseră să invoce faptul că oborul strămoşesc al Licuricilor n-ar aparţine de fapt decât unuia dintre cei doi fraţi moştenitori, respectiv chiar lu unchiuleţu binevoitor – aţi ghicit -, căci doar singur el a locuit cu bunicu şi, cică, l-a şters de shit (deşi numai vecinii ştiu cum a trăit bunicul după ce bunica a pierit, iar unchiuleţu s-a căsătorit… oops), ea a găsit totuşi o nouă metodă de a prelungi procesu la infinit, respectiv ne-a dat termen – mai întăi – o lună întreagă, spre a ne spune, la acel termen, c-a pronunţat IAP-ul („încheierea de admitere în principiu”) mult râvnit, pe urmă ne-a dat încă o lună pentru ca noi, părţile, să achităm taxa de expert pe care-o aveam de plătit (deşi ne putea da doar câteva zile pentru asta, căci doar nu aveam de rânit în Grajdurile lu Augias, dar să zicem c-a greşit la socotit… oops), apoi, văzând că unchiuleţu, zmecher mare, nu şi-a plătit nici după o lună partea pe care-o avea de plătit – fiind sărac, cică, hom cu pensia mică, deşi ca fost director de şcoală presupun că pensia sa e oricum mai voinică decât a soacră-mii, la o adică, plus că numai anul ista a încasat de la APIA subvenţii de 50 de milioane, ne mai vorbind de chiriile şi arenzile pe care le încasează aproape singur de pe pământurile alea… -, cerând un nou termen, chipurile ca să găsească cei 500 de lei, pe care nu i-ar avea (deşi pe afocată a plătit-o cu 2000 şi ceva, păi cum drea), însă-n realitate doar pentru a veni vacanţa cu trenu din Franţa pentru judecătoarea noa’ şi a trece astfel şi vara asta, a 7-a de când am început să ne căutăm dreptatea la Jud Craiova din Oltenia, vai mama mea… 😦

Evident că la un moment dat mi-a sărit muştaru şi i-am atras atenţia arbitrarei, pardon, judecătoarei că s-a cam umplut paharu, aloo, întrebând-o până când va continua să facă justiţie de parcă ar da cu zaru, a… ? 👿 şi cam cât are de gând să mă mai ţină încuract cu omu’ ăla care a uitat că e creştin adevărat şi că nu preste mult timp va ajunge la adevărata judecat’ şi va da nas în nas – pe undeva, cumva – cu fratele pe care l-a cam driblat, a… ? Iar când am văzut că distinsa, în loc să lase capu-n jos ca orice hom ce se ştie cât de cât vinovat, pe ici, pe colo, din contra, mă mai ia şi la mişto şi mă ameninţă cu amendarea angro, i-am zis să se uite bine la dosar şi să vadă că pe diploma mea de absolvire nu scrie mărar şi nici kknar, aloo…

Una preste alta, judecătoarea şi-a adus aminte de mica reformă din rumâneasca justiţie şi ne-a dat un termen mai scurt, pro formă, însă din pură ambiţie, desigur, iar nu pentru c-ar fi apreciat a mea dicţie or erudiţie, termen la care unchiuleţu va trebui s-achite taxa aia cică pentru el henormă, iar de nu, judecătoarea îl va pedepsi cumplit, obligându-mă să achit tot io partea lui de taxă, shiiit… 😦 Şi dacă-i voi fi şoptit or răcnit – după caz, naz şi praz – că are deja toate actele şi datele de baz ca să facă ieşirea din indiviziune după ucaz, pur şi simplu împărţind fiecare bucată de teren în două, căci doar n-are să-mpartă ouă de diamant sau de rouă, ci doar un pământ nisipos ce-aşteaptă cu disperare să plouă, zeiţa legată la ochi va pronunţa ad-hoc o amânare nouă, vezi bine, numai ca să-mi fie iar dimprotriv, sine ira et studio or ruşine, iar procesu să se-ntindă ca un triplu salt f. polisportiv şi preste anul ista, din cine ştie ce motiv, dar şi preste cel ce vine, cu-al lumeei finit… Asta e situaţia, naţia & trataţia  ! 😦

Anunțuri

12 răspunsuri to “La Judecătoria Craiova „mica reformă” pare un moft, nu o normă”

  1. Stely Says:

    Nu-mi inchipui cum ai avut atita rabdare si atitia nervi ca sa -i lasi p’astia sa ti-i toace . 👿
    Dar cunoscund faptul ca la judecatoria Craiova s-au judecat procese „grele ” ,bunaoara acel Gorbunov ? ,un infractor periculos caruia i-au dat”bilet de voie „de trei luni de iesire din puscarie pentru o banala operatie de glaucom ,care se putea face sub paza de 30′ in spitalul judetean , timp care a expirat ,dar de care judecatoria a uitat lasindu-l pe infractor liber sa mai faca o noua infractiune ,de data aceasta jaf armat, soldat din ce imi amintesc cu doi oameni morti ,nici nu ma mira ca pe tine te-a aminat atita si iata continua sa te amine fara pic de rusine si teama . Legea junglei ,asta e ..
    Eu n-as fi rezistat atita timp si i-as fi reclamat la CSM . Dar sa zicem ca nu aveai nici o sansa la dinmozaurii aia,dar nici acum ,cind s-a schimbat cite ceva ?

    p.s.Si cum vine asta ? Daca” unchiuletul „face
    pe „carpanosul”si nu achita taxa ,te pedepseste pe tine sa-i dai ? Pina la urma n-ai incotro si -i dai ,decit sa-i mai lasi sa-si bata joc in continuare.
    Si cind spui ca este termenul ? Hai ca poate se fac pepenii pina atunci si om te-ai facut . 🙂

  2. Stely Says:

    „dinozaurii”,bineinteles … Noapte buna!

  3. Stely Says:

    Cred ca textul acesta ,cu relatarea unei întîmplări personale ,este binevenit 😯 întrucit descrie cu mare precizie drama bietului cetatean care ajunge să-si ceara drepturile în justitie.
    Recunosc că am fost entuziasmată de „mica reforma” ce s-a lansat cu „surle si tobe „acum un an ,cind a fost votată in parlament . Se vede treaba însa ca judecatoria din Craiova nu se sinchiseste nici un pic si aplica „mica reformă” tot cum vrea „muschii ei „,în dispretul legii si al cetateanului plătitor de taxe, ca să aibă ei -judecători-i salarii cît mai mari. Nu cred că vom avea curînd o justitie corectă , întrucît acolo unde consider ca este buba sistemului (în judecatorii) nu s-a schimbat nimic ,dimpotrivă s-a înrăutatit .Judecatorii lor se consideră mai presus de orice lege si o încalcă fără pic de teamă . Cred că justitia va fi f.greu de reformat .Mai greu decît orice alte institutii ale Statului de Drept. De fapt ea este acum o Superputere in Stat .

  4. AVP Says:

    Steliana, în Craiova există trei instanţe de judecată autonome: Judecătoria Craiova – de care vorbesc io hic et nunc -, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova. Intamplarea de care pomenesti tu – si despre care s-a vorbit mult in presa la ora respectiva – s-a petrecut la Tribunalul Dolj, nu la Judecatoria Craiova.

    De fapt, eu n-am de reprosat instantelor din Craiova, care in definitiv mi-au dat castig de cauza de 6 ori pana acum, in timp ce adversarilor mei niciodata – iar asta s-a intamplat in niste spetze grele, unele dintre ele unicat in jurisprudentza, care cereau mult curaj si inteligentza din partea judecatorilor care mi-au acceptat punctul de vedere – decat tergiversarea inadmisibila a cauzei, iar imputatia asta o fac mai ales completului la care ma refer aici.

  5. AVP Says:

    Cât despre sugestia ta de a mă adresa CSM cu-o reclamaţie, m-am gândit io însumi la ea, ba chiar i-am spus şi judecătoarei, în public, că aşa voi face, însă din cele ce-am aflat de la alţii am înţeles că pe CSM l-ar durea fix în cojonace de o asemnea plângere, la care mi-ar răspunde la paştele cailor, dar şi atunci mi-ar spune că nu e treaba dumnealor, întrucât nu pot să se bage preste independenţa unui ditamai judecător, n-aşa ?

    Şi-atunci rămâne ca d-na Macovei să-i înveţe cum se face justiţie şi anticorupţie pe alţii, pe plaiurile Macedoniei sau ale Ioropei, în timp ce cât a fost ministru pe coclaurile Românicăi nici măcar mica reformă n-a făcut, ori baremi să dea afară vreun judecător sau procuror incompetent, ex-cântăretz la dynamo sau corupt. Şi cu asta – vba lu C-tin Tănase -, în fond, ce-am făcut ?

  6. Stely Says:

    Hai ca mi-a venit inima la loc . :oops : In primul rind ca protectorii infractorului periculos nu se afla la Judecatoria Craiovei si in al doilea rind ca esti aproape de liman ,oricit ar mai lungi-o ei. Anul asta esti gata u procesul si sigur vei scapa.
    Apropos, dupa ce-ti vei vedea actul de iesire de indiviziune si implicit cel de proprietar ,te mai tin „cojonacele „sa-l mai dai odata pe unchiulet in judecata pentru plata in egal a ceea ce a obtinut de pe pamint ,macar din 2005 pina acum ?
    In ceea ce priveste „mica reforma” in justitie pe care trebuia s-o implementeze M.Macovei , dupa parerea mea nu avea cum ,intrucit in cei doi ani cit a facut parte din guvernul lui „Tradiceanu” abia a reusit sa scape de steguletele rosii de pe justitie cit sa putem adera la UE. Stii f.bine ca cei din UE au sustinut-o si au laudat-o pentru asta.
    Durerea este ca nici ministrul de acum ,C.Predoiu ,caruia abia mi-am amintit numele ,nu se prea sforteaza cu implementarea „micii reforme” sub al carui mandat s-au votat legile. Am avut sperante in noul CSM ,dar nu prea sa simte nici o dinamizare nici la ei. Nu avem decit sa ne agatam de ultima sansa ,revizuirea Constitutiei care se anunta a fi o lupta f.grea.

  7. AVP Says:

    Stely, desi la debutul actiunii noastre de iesire din indiviziune din 2005 noi am cerut, pe langa iesirea din indiviziune, si „facerea socotelilor” intre noi si unchiu parat, adica partajarea profitului ce va fi fost obtinut in cei 15 ani de folosire aproape exclusiva (de catre parat) a terenului in cauza – daca se va fi gasit vreun profit, biensur -, ulterior noi am renuntat la orice fel de „socoteli”, am renuntat si la dreptul nostru la casa batraneasca, si la cota-parte ce ne revenea din suprafata pe care se afla casa si acareturile acesteia, dupa cum am renuntat la orice fel de cheltuieli de judecata (in toti cei 5 ani), numai sa se pronunte odata si odata iesirea din indiviziune. Insa dovada ca noi nu suntem niste lacomi ori niste hapsani a fost doar apa de ploaie, atat pentru instanta, cat si pentru adversarii de ocazie, adeverind inca o data zicala aia cu facerea de bine…

    In ce-o priveste pe M.Macovei, ramane cum am stabilit, mey…

    Hai ca mai vbim spre seara.

  8. Stely Says:

    Bănuiesc ca nu sunt singura care mă uit la meci . 🙄
    România -Bosnia : 3-0 Hai România !

  9. skorpion Says:

    neata,

    AVP, incearca sa nu renunti.

    Daca nici CSM-ul bleg nu este o solutie, atunci nu se gaseste rezolvarea?

    totusi, nu te lasa!

  10. skorpion Says:

    O demonstratie din anul 1921 – Dumnezeu vs. Stiinta
    ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921…
    DUPA ACEEA AU APARUT si ALTE DEMONSTRATII… DAR ASTA RAMANE IN ISTORIE 🙂 Veti vedea de ce…

    Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un professor tine cursul de filozofie…

    – As vrea sa explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul Ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

    – Esti crestin, nu-I ASA, fiule?
    – Da dle, spune studentul
    – Deci crezi in Dumnezeu?
    – Cu siguranta
    – Dumnezeu e bun?
    – Desigur, Dumnezeu e bun.
    – E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
    – Da
    – Tu esti bun sau rau?
    – Biblia spune ca sunt rau.
    Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o pProblema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si TU o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea as IL ajuti? Ai incerca?
    – Da, dle. As incerca.
    – Deci esti bun.
    – N-as spune asta.
    – Dar de ce n-AI spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca AI putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
    Studentul nu raspunde, ASA ca profesorul continua.
    – El nu ajuta, nu-I ASA? Fratele meu era crestin si a murit de cancer,
    Chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
    Studentul tace.
    – Nu poti raspunde, nu-I ASA? El IA o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-I dea timp studentului sa se relaxeze.
    – Hai as o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
    – Pai…, DA, spune studentul
    – Satana e bun?
    Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
    – Nu
    – De unde vine Satana?
    Studentul ezita.
    – De la Dumnezeu.
    – Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-I ASA? Zi-MI, fiule, exista Rau pe lume?
    – Da, dle.
    – Raul e peste tot, nu-I ASA? si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
    – Da
    – Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a Creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
    Din nou, studentul nu raspunde.
    – Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
    Studentul se foieste jenat.
    – Da
    – Deci cine Le-a creat?
    Studentul iarasi nu raspunde, ASA ca profesorul repeta intrebarea.
    Cine Le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-MI, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
    Vocea studentului IL tradeaza si cedeaza nervos.
    – Da, dle professor, cred.
    Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care Le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-AI Vazut vreodata pe Isus?
    – Nu, dle. Nu L-am vazut.
    – Atunci spune-NE daca l-AI auzit vreodata pe Isus al tau?
    – Nu, dle, nu l-am auzit.
    – L-AI simtit vreodata pe Isus al tau, l-AI gustat sau l-AI mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
    – Nu, dle, ma tem ca nu.
    – si totusi crezi in el?
    – Da.
    – Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
    – Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
    – Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
    Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
    – Dle professor, exista caldura?
    – Da
    – si exista frig?
    – Da, fiule, exista si frig.
    – Nu, dle, nu exista.
    Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
    Studentul incepe sa explice.
    – Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, Dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista
    Frig.
    – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii.
    Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.
    Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
    – Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
    – Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
    – Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
    Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
    – Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
    – Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
    De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
    – Gresite? Poti explica in ce fel?
    Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.
    Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei.

    Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
    – Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
    – Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
    Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
    Un semestru foarte bun, intr-adevar.
    – Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
    Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
    – Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
    E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
    Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu……….
    – Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
    – Acum, dle, exista raul?
    – Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic.
    Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
    La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul
    care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
    Profesorul s-a asezat…….

    PS: Studentul era Albert Einstein

    Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921….

  11. AVP Says:

    🙂 Presupun că generaţii întregi s-au căznit să răspundă parabolei einsteiene (deşi io nu cred că-i aparţine lui Einstein, aşa cum n-am crezut că povestioara „Interviu cu Dzeu” era a lui O.Paler al nost). Cu toate astea, poate o să-mi fac timp să dau o replică amuzantei (şi interesantei, desigur) tale parabole, dear Skorpi.

    Un WE plăcut la toată lumea.

  12. AVP Says:

    Postare noua: un comunicat al dlui Sorin Ilieşiu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s