A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu

…care va dura cât va dura… În orice caz, după părerea mea, nu mai mult de câţiva ani, după care Păunescu va dispărea spre periferia istoriei literare, scrise – şi aceea – de vreun belferaş oarecare. Iar judecata asta, de după trecerea în nefiinţă a omului Păunescu, se va face pe Pământ, nu în Gând, aloo, şi va avea în vedere toate faptele cetăţeanului şi scriitorului, trăgându-se în final linia, fără traficul de influenţă or intervenţia nimănui (nici a partidului, nici a securistului, nici măcar a manolescului, şi-n niciun caz a contingentului, care la rându-i îşi va risipi prafu şi pulberea pe aripile vântului…oops) : decât a timpului…

Poet nu prea original şi deci în fond minor – căci stilul său fusese descoperit & bătătorit hăt demult, de Bolintineanu, Coşbuc, Goga, chiar dacă admiratorii săi contingenţi habar n-au ce-nseamnă chestiuţa asta, a unicităţii stilistice, în ordinea creativităţii fundamentale, aşa după cum consumatorii tablourilor de gang sau ai cristalelor Swarovski nu fac nicio deosebire între Mona Lisa lui Leronardo şi copia Monei Lisa, fie ea şi perfectă, însă neoriginală, sau între un diamant autentic şi-o sticlă lucioasă, chit că aparent mai mumoasă şi ca piatra Florentin -, Adrian Păunescu a fost în schimb un politcian de reală forţă, care la un moment dat îl concura în popularitate – lucru aproape incredibil, privind retroactiv –  pe dictatorul Ceaşcă însuşi, pe care mai mult îl carota cu imaginea-i impunătoare şi cu vocea-i tunătoare, decât îl gâdila cu peria limbii sale de catifea de Dâmboviţa, cam ca un şmirghel sadea pe moaca ăluia. Chiar şi cota destul de ridicată din ierarhia bisericuţei literare actuale, Adrian Păunescu şi-a adjudecat-o tot cu mijloacele politicianului – charismă fizică, inteligenţă comunicativă, oratorie, tupeu, bizantinism relaţional -, iar nu cu armele-i literare destul de anodine, în fond, la îndemâna oricărui versificator or journalist aborigen cât de cât talentat.

Păcat de voinic, vba aia, căci dacă ar fi fost mai puţin cinic şi mai transcontingental un pic, ar fi putut ajunge un leader politic birlik.  Domnul Zeu, în care ne vom regăsi cu toţii – fiii şi fiicele sale, din integralitatea hypostazelor reale – la Sfârşita Sfârşiturilor virtuale, să-l ierte, tale quale.

 RIP

169 Răspunsuri to “A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu”

  1. Fini Says:

    AVP,

    ai realizat o gravură folosind cuvinte.
    Odihnească-se-n pace după o mare zbatere utilă.

  2. AVP Says:

    Da, Fini, a fost ce-a fost… Mane, Tekel, Fares.

  3. Fini Says:

    „Numărat, cântărit, împărţit” e un mesaj cu sens tragic.

  4. AVP Says:

    Păi, nu e un moment vesel, evident… Crede-mă, ştiu ce spun.

  5. monica Says:

    Dumnezeu sa-l ierte !
    Da,o caracterizare confrateasca tipic avepista , pe care o respect, ca si pe omul si poetul Paunescu.
    Imi pun o singura intrebare cam de la primele spectacole ale Cenaclului ,cat si a aparitiilor de volume paunesciene (si cu asta poate ca-mi voi lua aici multe critici,oops) :
    De ce oare, nu am simtit niciodata dorinta de a participa la vreuna din acele „intamplari”, care reusisera sa isterizeze un intreg bobor de tineri si nu numai,dornici de descatusari frustrante politic intr-un spatiu pe care nici acuma,dupa 20 de ani , nu-l cred veridic?

  6. AVP Says:

    Fini, şi la moartea lui Dolănescu, Ionuţ – fiul său – a crezut că e un moment epopeic, demn să-l cânte cu nepotu defunctului în braţe şi să fie transmis în direct la OTV… Or, pe vremea morţii lu Enkidu, cel care vânase lei cu veritabilul herou epopeic Ghilgameş, nu exista OTV… oops.

    Sunt sigur că înţelegi ce vreau să spun şi că nu vom mai tulbura cu vorbele noastre, pe care unii le-ar putea interpreta ca mai puţin pioase, tristeţea incontestabilă a momentului…

  7. theo Says:

    doamne , si catzi mai sunt ca el.

    poietul portofel, securistul deghizat in dizident, nu o

    avea fricä de d-zeu?

  8. AVP Says:

    My friends, rog sa pastram totusi solemnitatea momentului… In fond, judecata de apoi a lui AP abia a inceput…

    Hai ca mai vbim.

  9. gabriel Says:

    să-l ierte conducătorul iubit

  10. gabriel Says:

    …iar nu dreptul Conducător

  11. Dan Iancu Says:

    despre ce poet e vorba?

  12. the Says:

    mda …
    in fond, textul avp-ului si replicile voastre respective se potrivesc – manusa – unui numar comensurabil de cetateni si scriitori, din mai multe transe ale istoriei neamului ( zic transe, fin’ca e vorba de istorie feliata …)
    Personal n-am vazut judecati de apoi convingatoare nici pentru Goga, nici pentru Blaga, Arghezi, Labis, Sadoveanu, George Calinescu, asta asa ca sa dau doar un pomelnic hipercunoscut din hiperspatzul (copirait) raposatilor mai mult sau mai putin afiliati sistemului en place …

    ce sa mai „vbim” …
    daca o luam asa, ati fi in stare sa mi-l scuipati si pe Villon, fin’ca a fost un borfas nenorocit si un lingau de Altetze princiare …

  13. Fini Says:

    AVP,

    cele trei cuvinte citate de tine le socotesc ca o trimitere spre”judecata de apoi” atât în cerururi cât şi pe pământ.
    Cuvintele mele „zbatere utilă” sunt un adevăr care nu caută pioşenie.
    Sunt cel puţin doi ani de când nu deschid nici măcar accidental OTV-ul, deci nu am ştiut ce s-a întâmplat la ceremonia de înmormântare a lui Ion Dolănescu, pentru cântarea căruia am rămas rece.

  14. Dl.Goe Says:

    Partea proasta este ca judecata de apoi a poetului Viorel Padina nici macar nu va avea loc. Se va trece cu vederea.

    P.S. Amice esti idiot. Si mai suferi si de iluzia adecvarii. Noapte buna. Nu conteaza cat ti-e ceasul.

  15. gabriel Says:

    Fini
    unde-ai văzut c-a suferit?
    pînă în ultima clipă a scris editoriale, poezii şi se gîndea cît vor creşte vînzările cărţilor sale pentru că e în spital şi suferă
    (evident, credea că o să beneficieze în viaţă de pe urma creşterii tirajelor)

  16. gabriel Says:

    mai potrivită era o imagine a „poetului” cu Nicolae sau Elena, nu cu Nichita Stănescu

    părerea mea…🙄

  17. titi preda Says:

    @ De ce oare trebuie sa fim piosi, pentru o poezie si-un cirnat?!
    Oricum, porcii mor de Ignat !

  18. nechita s Says:

    Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace !!!!!

    Mare OM, Mare POET, Mare LUPTATOR
    La multe din Cenacluri am participat, si am trait momentele si momentele mi-au dat putere. Aveam nevoie de putere.
    Este generatia mea, a noastra, cei din anii 40-45, cei care ne-am straduit sa construim ceva, sa facem ceva bun, in legea noastra. Ceva facut in ani buni de munca, ceva ce s-a distrus in ani putini.
    Au ramas „gropile” pentru cei de rand si „palatele” pentru acei 1% care au furat si distrus munca noastra.
    Nu uitati, va veni judecata pentru toti !

  19. Fini Says:

    Gabriel salut!

    Eu nu am folosit cuvăntul „suferit”. Am spus :”Odihnească-se-n pace după o mare zbatere utilă.” Cu alte cuvinte o mare zbatere cu folos, chiar pentru foloase. Este un adevăr şi faţă de adevăr sunt respectuoasă, chiar pioasă.

  20. constantin constans Says:

    VIOREL PADINA,
    ai scris cel mai SUPERB&JUST text despre A.PAUNESCU.(necrolog)
    OK!
    dumnezeu sa-l IERTE.
    personal nici cind l-au omorit pe Ceausescu nu m-am bucurat.
    CHIAR AM FOST FOARTE TRIST.
    Eram deja la Paris cind am vazut tipul acela de proces&executie.
    atunci am realizat ca Romania se va duce la vale pt.cel putin o generatie.
    ……………………………………..

    BIZAR.
    pt.Paunescu NU POT SA SPUN CA SUNT TRIST.
    DUMNEZEU SA-L IERTE.

  21. gabriel Says:

    Servus, Fini

    Aha!🙂
    Într-adevăr i-a folosit foarte mult marea lui zbatere.

  22. sorin cucerai Says:

    1 deschide lupi, 2 aşteaptă,
    3 odihneşte, 4 ia foc,
    5 e o lebădă, 6 o treaptă,
    7 e un 1, mai cu noroc.
    8 dă pe gheaţă, 9 e haos –
    Şi vine 10, capăt de şir,
    E şi fereastră, e şi adaos,
    Lebădă, liră, linişti, delir.

    Numără clipe, numără lebede,
    Numără cumpene, descumpăniri,
    Numără negru, numără repede,
    Numără grele stele subţiri!

    Fruntea ridic-o din măşti de somn,
    Numără, numără, tinere domn.

    Numără ochii celor ce vin,
    Numără umerii celor ce pleacă
    Numără sângele din corp străin,
    Numără stelele care se-apleacă.

    Vâsla aşază, trage pe somn,
    Numără, numără, tinere domn.

    Fugii desprinde-i glezna de somn
    Numără, numără, tinere domn.

    (Adrian Păunescu – „Spre plus infinit”)

    PS Nu uitati, cei care ati stiut asta vreodata: intre 1968 si 1971 Paunescu a fost un poet adevarat. Unul mare.

  23. AVP Says:

    All,

    Fiind vba de un fenomen al iepocii contimporane loco, prin care am trecut cu totii, unii mai vizibili, altii mai putin vizibili, altii anonimi cu totul, voi deschide portile acestui topic, spre a da tutulor posibilitatea sa spuna ceva…

    Rog insa sa nu abuzati, riscand astfel sa-mputati pomana poetului…

    Mai vbim.

  24. Adrian Paunescu, rapsodul comunismului dinastic « Memorie, libertate, moderaţie Says:

    […] A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu… […]

  25. Loda Says:

    Cine sunt EU ca sa judec pe cineva? Cine vor fi judecatorii de pe Pamant, caci in Ceruri stim cine va fi ? Mie mi-au placut poeziile sale si imi vor placea . Dumnezeu sa-l odihneasca !

  26. Dl.Goe Says:

    AVP – Pe blogul tau in permanenta este vorba de fenomene ale „iepocii contimporane loco” (sau nu) si prin urmare ar trebui sa fie zilnic pomana „poietului” si sa fie portile deschise.

    Viclene, viclene, faci trafic pe spatele mortii poetului minor si neoriginal. Pana si cabotinismul ti-e provincial.

    „VIOREL PADINA, ai scris cel mai SUPERB & JUST text despre A.PAUNESCU.(necrolog) – Bizarul tot bizar, cel mai superb bizar macabru, urmele mortii pe zapada… al mortii negru scrupul, un sange viu care incearca zadarnic sa-si refaca trupul.

  27. Loda Says:

    ,,“Eu, tainic, blând şi tutelar,
    Călcând tăceri postume,
    Din toţi pereţii daţi cu var
    M-aş reîntoarce-n lume,

    Către o casă, unde-acum
    Şi moartea mai aşteaptă,
    Până să-nceapă tristul drum
    De dincolo de şoaptă.”
    (Poetul)

  28. gabriel Says:

    Ca toti Boierii mintii intr-un cor
    Te-am laudat, Iubit Conducator
    Si-ncovaindu-ma adanc din sale
    Te-am lins profund, Marite Nicolae.

  29. Stely Says:

    Va spunem: La multi ani cu sanatate, alaturi de al patriei erou!
    de Adrian Paunescu

    Inima calda care bati in ritmul
    Cel mai scump inimii romanesti,
    Primeste astazi gindul bun al tarii,
    In plina sanatate sa traiesti!

    Surisul bun de pace si tandrete
    sa-i fie soare cind e innorat
    Fiindca vegheati in jurul tarii insasi
    Veghind viata Primului Barbat.

    Ca muncitoare intre muncitoare,
    Tot muncitoare ati ramas si azi,
    In inima purtind mereu dreptatea,
    Si focul revolutiei tot .

  30. GoldmundR Says:

    S-a dus dintre noi una dintre cele mai controversate personalitati ale literaturii contemporane,Adrian Paunescu.
    Dumnezeu sa-l ierte!

    Dupa ce te-ai indragostit odata in lirica poetilor expresionisti germani(de limba germana)Georg Trakl,
    Georg Haym sau Alfred Lichtenstein(la noi doar
    George Bacovia a fost un reprezentant de seama si ilustru al curentului si vremii in care a trait) poezia lui
    Adrian Paunescu pare insipida, puerila, naiva, anacronica timpului „prezent”, dar nu lipsita in totalitate de o oarecare sclipire. Poate si de aceea a avut atatia adepti:o poezie usoara,lipsita de o mistica intelectuala si dezbateri filozofice si existentialiste,cu o rima perfecta,pe gustul general.Ma indoiesc de valoarea perena,in timp, a literaturii ce satisface la un moment dat un gust neelevat.

    Pacat ca Adrian Paunescu a suferit in ultimul timp,fiind bolnav si nu chiar un matusalemic.

  31. raduhumor Says:

    N-aveam de gand sa intervin , mai ales pe un asemenea blog!
    Puteam sa pun si-n alta parte postarea, dar e bine sa stiti si voi !
    La una din manifestarile Cenaclului Flacara din orasul meu, la un moment dat Adrian Paunescu a intrerupt spectacolul(din motive pe care o sa vi le spun mai tarziu ) si s-a retras in Microbuzul unde se echipau artistii!
    Au intrat la el primul secretar, comandantul pollitiei, directorul Casei de Cultura si inca vreo doi tipi, dar el a ramas ferm pe pozitie. Profitand de o neatentie a fortelor de ordine m-am strecurat si eu in masina si in 5(cinci) minute am iesit cu maestrul , care a permis , ba chiar a ordonat, sa se reia imediat spectacolul (deoarece unii artisti fiind o vreme cam rece , ar fi preferat sa nu mai intre pe scena improvizata pe terenul de fotbal din localitate.
    Se uitau toti la mine , ca la un adevarat salvator si au continuat mult timp sa ma intrebe cum am reusit sa-l fac sa se intoarca pe scena si sa fim martorii unui spectacol extraordinar ( spuneau cei care mai vazusera spectacole chiar in alte orase mai mari ), in care Adrian Paunescu a fost cu adevarat exceptional !
    Asa cum a mai fost de multe orio in viata-i totusi prea scurta, presarata si cu bune si cu rele, dar aproape toate memorabile !
    Dumnezeu sa-l ierte !

  32. raduhumor Says:

    Cand m-a vazut , a intrebat cine mai sunt si eu?
    I-am spus ca sunt un iubitor al muzicii si al poeziei si ca n-am venit sa-l rog sa reia spectacolul, ci sa-i spun ca nici eu n-as putea spune „atatea lucruri” fara sa am la bord cateva pahare!
    S-a ridicat si m-a imbratisat, mi-a turnat un pahar de „ceai”, motivul pentru care intrerupsese spectacolul🙄
    El statea undeva mai in fata scenei si prezenta spectacolul si din cand in cand mai gusta dintr-un pahar cu ceai cum precizase cineva (mi se pare Ducu Bertzi) .
    La un moment dat cativa spectatori aflati mai in fatza au insistat sa guste si ei din bautura, si de aici toata tevatura !
    A fost un mare si la propriu si la figurat !

  33. drsuz Says:

    No mercy and good riddance!

  34. Dl.Goe Says:

    Adrian R.Apostol: „poezia lui
    Adrian Paunescu pare insipida, puerila, naiva”

    Prietene unele dintre poeziile lui Adrian Paunescu (nu poezia) erau fix asa cu zici d-voastra. Si erau asa exact alea pe care le citeai si savurati. Ia intreaba-l bunaoara pe Dorin Tudoran sau pe alti cunoscatori care erau poemele pe care le apreciaza domniile lor la Adrian Paunescu ca sa capeti un pic dimensiunea aberatiilor pe care le debitati cu seninatate. Trebuie sa fim de acord ca poeziile proaste, ratarile si rebuturile unui poet nu pot, in fond, sa altereze valoarea poemelor reusite. Daca asa ceva exista… Valoarea onei opere nu se masoara in procente ci in valoare absoluta. Unii poeti scriu o poezie, una si buna, altii scriu cinci mii de poezii pentru a „scoate” 10 bune. Altii nu scriu niciuna geniala ci poate doar originala in mediocritatea ei (a ideii ca ceva nou e musai mai bun decat ceva consacrat). Care poet e mai bun si care mai nebun nu e greu de spus daca stai sa te gandesti. Stai?

  35. raduhumor Says:

    Nu as fi pus aici comentariul, daca n-as fi citit aici niste comentarii care au avut darul sa ma intristeze!
    Unii nu se dezmint si nu pierd nici o ocazie de a poata doar ca sa0si faca norma.
    Chiar cu pretul de a se acoperi de ridicol, care la prima impresie ii poate salva de alte epitete ( mult mai potivite!).

  36. raduhumor Says:

    Abalarule pe cand pui si tu o poza cu Nechita, cu a carui prietenie ne-ai impuiat capul?!
    Si poate-mi raspunzi daca si Nichita ar fi fost in gasca portocalie ?!

  37. Riddick Says:

    Bună seara! mi-aduc înca aminte (eram mic atunci) de emisiunile „antena vă aparţine”, care era sâmbătă sau duminica, şi se televiza în direct.

    Dacă aveam musafiri acasă sau eram cu ai mei în vizită, lumea înjura: „Iar ne strică ăsta seara, daţi pe TV bulgară !”.

  38. Dl.Goe Says:

    Hm! Se pare ca moartea lui Paunescu aduce roade similare cu delasarea si pasivitatea Romtelecomului, ingaduind vremelnic anonimilor sa scrie pe blogul n-anonimului avp fara a fi fortati sa-i ceara (de albine) scuze sincere, umile, consistente si perene lui Viorel…

    Radu mamii Radule, pai d-voastra il iubiti pe poetul padina cu o iubire pura, imensa, cu o amploare pe care doar anvergura urii pentru acelasi poetzel o intrece. Aveti grija sa nu va rupeti atunci cand va spargeti in figuri, sub tensiunea acestor contradictorii sentimente.

    N-o fi fost el Nichita portocaliu dar nici cu crini la butoniera nu umba. A fost si el un poet. Prieten cu Paunescu si care acum ii face primirea. Poza respectiva este un gest artistic superb. O recunoastere involuntara a valorii poetului Paunescu, pe care n-avea cine altcineva mai potrivit sa-l intampine decat prietenul sau Nichita. Inspiratia lui Padina a fost de data aceasta mai puternica decat umorile cu care-si scrie textele. In partea grafica isi ingaduie sa fie onest atata cat ii ingaduie ambiguitatea. Si gestul d-voastra de a comenta si povesti aice intamplari cu mortul ar fi avut o valoare simbolica cu valente artistice daca ati fi rezistat tentatiei de a da cu mucii politici in fasoalea galbena cu irizari policrome. Mai meditati si, daca s-ar putea, va rog sa nu(-mi) tot mai dati mereu motive de indoiala si de a-i da si corabianului dreptate. Si cu cine ziceti ca ar fi votat Nichita?

  39. Stely Says:

    Eu cred ca cei care se inghesuiau atunci la Cenaclul Flacara ,sunt aceeasi care se inghesuie acum la moastele sfintei Paraschieva.
    Iar cei care vor sa-si impuna parerea despre poezia lui A.Paunescu , respingind dizgratios si brutal parerea altora ,sunt niste fanatici.

  40. Andrei Alexandru Says:

    DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

    Un om, cu bune şi rele, care şi-a pus o pecete inconfundabilă şi UNICĂ, pe un număr de ani din lunga NEMIŞCARE ce stăpânea ÎNTUNERICUL GLACIAL ŞI SÂNGERÂND a vremilor comuniste.

    Necrologul avepist, prea dur. Indiferent de mărimea la care considerăm c-am ajuns în literatura română, ar TREBUI SĂ FIM MAI REZERVAŢI când ne referim la valoarea operei unui confrate, chiar dacă controversat, în chiar ziua dispariţiei sale!!

    NUMAI VIITORUL din care noi nu vom apuca decât o infimă particulă, îl va aşeza la locul său pe POETUL ADRIAN PĂUNESCU.

    OMUL LIPIT DE OPERĂ?
    OPERA LIPITĂ DE OM?
    UN OM DE NIMIC, OPERĂ LIPSITĂ DE VALOARE?
    UN OM RESPINGĂTOR CU O OPERĂ RESPINSĂ, IGNORATĂ, AR PUTEA FI CONSIDERAT UN MARE POET?

    Iată, cel puţin pentru mine, motive de meditaţie.

    DUMNEZEU SĂ-L IERTE, ODIHNINDU-L ÎN PACE!!

  41. Stely Says:

    Loda,
    „Cine sunt EU ca sa judec pe cineva? Cine vor fi judecatorii de pe Pamant, caci in Ceruri stim cine va fi ?”

    Cred ca ai tot dreptul sa nu-l judeci pe A.Paunescu ,dar asta nu inseamna ca cei care il judeca sunt blasfemiatori.
    Eu mai degraba cred in ceea ce scrie aici:
    ” Iar judecata asta, de după trecerea în nefiinţă a omului Păunescu, se va face pe Pământ, nu în Gând, aloo, şi va avea în vedere toate faptele cetăţeanului „…(AVP)

    iar in ceea ce priveste poezia lui ,cred deasemenea in ceea ce spune tot AVP aici:
    „care va dura cât va dura.. ….. nu mai mult de câţiva ani, după care Păunescu va dispărea spre periferia istoriei literare, scrise – şi aceea – de vreun belferaş oarecare”..

  42. ceaikovski Says:

    Ba eu m-am dus la un cenaclu. Si m-am simtit foarte LIBER!
    Iar asta nu se uita usor!!

    Ca poet, eu il consider pe Paunescu un POET POLITIC.
    El rezona fantastic cu orice moment politic al tarii, si imediat scotea o poezie.
    Va ramane desigur in literatura romaneasca. Unii il vor place, altii nu.
    Dar la Cenaclu s-au lansat multe voci, ascultam muzica buna.
    Unele chestii erau exagerate, desi eram tineri ne dadeam seama. Dar ne placea. Ce altceva aveam? Aveam noi concerte?
    Ascultam ROMANIA LIBERA si VOCEA AMERICII. Mai faceam rost de viniluri pe sub-mana cum se spunea, de cate o caseta trasa de la un amic…
    Asa eram noi atunci… Dar VISAM FRUMOS!!

  43. Manu de la Vrancea Says:

    S-a adapat cat a putut din radu Gyr,dar a fost caracterul pe invers. Am fost coleg cinsi ani cu acest individ suferind si rapace. Totul pentru el si nimic pentru sclavi. Nu are nimic in comun cu valoare istorica. o pacaleala,pentru o natie trasnita, la cap. Cine se mai poate gandi cu umila piosenie, la un individ care a profitat de doua regimuri mizere? Sa ii adaug si crimele celor trei persoane, executate stil mafiotic de sotia lui?
    Dumnezeu nu are nimic in comun cu acest personaj. I-a dat destul talent si nu a stiut sa ii multumeasca lui Dumnezeu odata! Daca era scriitor se sundea in 89, dar a fost asa sa fie inselatorie publica!

  44. Loda Says:

    Stely :
    Eu am vorbit in numele meu, nu m-am referit la nimeni altcineva.Fiecare judeca dupa opinia lui, dupa sufletul lui,dupa gustul lui ;tocmai ce am spus ca nu judec pe nimeni, deci chiar nu inteleg rostul discutiei.

  45. Dl.Goe Says:

    Lucida d-na Stelly zice: „Iar cei care vor sa-si impuna parerea respingind dizgratios si brutal parerea altora ,sunt niste fanatici. – Asa cred si eu. Dar uite ca la ocazii speciale chiar si cei care procedeaza in mod curent astfel, cenzurand brutal parerile altora pot fi atinsi de gratia divina si de geniul mortii ceea ce-i determina (din calcul) sa-si mai faca cate o pomana in viu, acceptand si parerile altora.

    O alta parere la care subscriu dimpreuna cu d-na Stelly este aceasata: „“care va dura cât va dura.. ….. nu mai mult de câţiva ani, după care Păunescu va dispărea spre periferia istoriei literare, scrise – şi aceea – de vreun belferaş oarecare”” – Normal. Daca Viorel Padina se afla in centru atunci in mod firesc trebuie considerat ca Adrian Paunescu este la periferie. Este de asteptat ca decalajul sa se mareasca.

  46. Chip & Dale Says:

    In anii 80 au circulat în România două pamflete la adresa lui Adrian Păunescu, atribuite lui Eugen Brabu. Cel posterior tragediei de la Ploieşti, a ajuns în arhivele securităţii şi poate fi citit la
    http://www.observatorcultural.ro/Autoshow-Evenimentul-zilei-Cotidianul-Curentul*articleID_4134-articles_details.html
    Celalat, primul în ordinea apariţiei, anterior nenorocirii de la Ploieşti, a fost citit la Europa libera.

    FOLKUL ŞI PORCUL SAU FLEICA ŞI DRAPELUL
    Năpăstiile la poporul român se zice ca sînt de la Dumnezeu. De ele nu poţi să scapi : cutremure, inundaţii, focuri, ciuma, holeră, brîncă, moartea-n vite, cîte şi mai cîte.
    Unele dintre ele par ma rele decît războiul, pentru ca cel puţin in cazul acestuia exista un orecare ceremonial : ultimaturi, tratative, trădari, pe cînd în cazul seismelor, te culci treaz şi te scoli mort. Nimeni, în afara şobolanilor de apă şi a şerpilor nu are presentimnetul unor asemenea catastrofe. Cînd venea « aia urîtă », se băteau clopotele şi în porţile muribunzilor se atîrnau nişte cîrpe negre, apăreau butoaie cu oţet – ca sa nu te spurci – mai exista şi metoda izolării, a lanţului pus la poartă şi a arnăuţilor care trăgeau cu puşcociul ca nimeni să nu se apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau – vaccinuri nu existau – dar te mai slava cîte unul care furase vreun cui de pe crucea lui Hristos şi pe care nu-l atingeau pojarurile şi scabia, nici buba neagră.
    Noi, cei de azi, cu toate penicilinile, iată, nu ne putem feri de un flagel devenit coşmar, de balega asta mare de om care-ţi intră în casă cînd ţi-e lumea mai dragă : pe la opt sera, pe la nouă, pe la cinci pe la ora cucuvelelor ; ai, n-ai chef de el, îţi pătrunde în dormitor, te peresecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de puşcării, beleşte ochii ăia mari ai lui şi te ameninţă : « Nu scpai de mine ! Mă doreşti, nu mă doreşti, eu tot dau năvală » !
    La « Ora copiilor » sau la « Să învăţăm semnele de circulaţie », el nu lipseşte. Dacă te afli în vreun loc mai dosit şi ai uitat să îţi iei hîrtie higienică cu tine, n-vea grija : In Programul de Radio, în Buletinul filatelic sau, şi mai rău, într-o revistă proprie, unde se fotografiază şi se autoslăveşte cu chitaroizii lui, cîntînd din zdrîng în faţa refelectoarelor, tot de el dai. Petreache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele şi băieţii se despoaie, uitîndu-şi prezervativele printre scaune, bătrînii se vindecă de trînji instantaneu şi umblă ca milogul din capernaum. Mîntuitorul tineretului, strînge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vîră cîte o strîmbă ca să fie, să se găsească, la o adică poet al tăgadei şi apolog în acelaţi timp, duplicitar pînă-n măduvă, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei şi pe unde nu vrei ; el ne învaţă ce e Patria, ce-i cu România şi cu limba strămoşilor . Se visează Eminescu, dar de sub sutană îi scapă coada dracului.
    Fleica şi Drapelul, Folkul şi Porcul ! Iată programul său electoral.
    Nu trebuie uitat ca un asemenea instrumnet de produs stupidităţi trebuie plătit şi bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrăşăminte ; el are nevoie de Mercedesuri cu tarif redus pentru că în Dacia i se apleacă ; vrea să fie gîdilat la găoz şi, mai ales să fie întîmpinat cu « pun-te masă, scoal-te masă », ca maţul său cere ! Din Paşcani pînă-n Constanţa, de la Satu Mare la Craiova se aude guiţatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este ! Plîng hotelierii neplătiţi, plîng şefii de sală rămaşi fără salarii pe cîteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivinţe şi frigidere. Şi mai ia şi acasă…
    După trecerea lui – ce, uraganul Flora, ce cutremurul de la San Francisco ! VineTăticu ! Iar tăticu e un fel de Berilă al găinilor, gîştelor şi al altor orătănii. El culege roadele folk-ului : jumătate de vită de colo ; o sută de litri de Riesling de la vreo cramă ; mai o halcă de mistreţ – dacă nu unul întreg – omul vrea amintiri, şi ele folclorice, de pe la Oradea, sub formă de cojoace ; mai o cergă maramureşeană, mai o duzină de blugi, că se poartă. Să nu plece cu mîna goală din judeţ, pentru că a distrat lumea şi i-a ridicat nivelul ideologic ! De la Sibiu pînă la Bucureşti, mai an, a lăsat un damf de brînză împuţită, trimisă la reformă ca să fie vîndută la un magazin special, iar mirosul escrocheriei n-a mai ieşit din Romînia nici pînă acum !
    Băiatul iubeşte Patria, dar banul nu-i de colea; e adunător, nu dă bacşiş, ia ! Te recomanda că ai vindecat boala secolului cu peliculă fotografică şi fără 20.000 de lei nu scapi! Ai dres un rinichi şi pe urmă te-ai cărat în occident, nu contează, dacă ai făcut juma-juma cu el, eşti protejat, adresaţi-vă cu încredere ipochimenului, discreţie garantată.
    O să intrebaţi de ce atîta energie cheltuită, de ce nu are băiatul stare şi umblă? Păi, orice popas al lui – care nu ştie decît cuvintele Patrie, Pîine şi Dreptate – se lasă cu un chefuleţ, cu ceva de dres şi cu vreun « pat cu suflet » ; pentru că plăvanul e mare, i se face, încălărează şi lasă, precum cavaleristul !
    Îi dai coniac, cere whisky, el la Pocreaca, tot din astea a băut! Venit în tîrlici şi cu bască găurită în sfîrcul capului la oraş, a dat lovitura, pupînd cu rîtul lui de rîmător toate mîinile întîlnite în cale; a plimbat copii de oameni sus aşezaţi pe bulevarde; cuvîntul RUŞINE i-a repugnat totdeauna. E reputat, zbiară, cere, are!… casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei maşini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric şi dame în patru labe pe sub birou, de toate…
    Lăsat slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou pînă la Crăciunul următor. De Înviere, adună copii, ca nu cumva aceştia să ia calea bisericii. El e MIELUL, cu ceata lui de cobzari, de stricători de poezie şi muzică; el îi tîmpeşte, el îi face clenţii bulevardelor şi ai cluburilor disco. Întrebîndu-te dacă a mai citit vreo carte de cînd era obligat să înveţe alfabetul, nu ai să gaseşti un răspuns ! E mereu pe drumuri, alearga, fuge de ceva, de propria-i conştiinţă cu atîtea feţe, doreşte să fie lăsat singur, nu are somn, nu are credinţă, e înfometat să ocupe revistele, orele de literatură şi mai ales să-ţi intre în casă ca să te mai înveţe odată cum se îmbină Drapelul cu Fleica şi Folkul cu Porcul ! Cum deschide gura scoate nişte vînturi sonore care te fac să răsuceşti urgent butonul radioului !
    Numai că de la o vreme, nu mai putem respira. Nu-i ajungeau duminicile, ne-a luat sîmbetele şi joile, a tocmit postul naţional şi să te ţii. Pentru că are o obială între dinţi ! O să ne scoale dimineaţa cu pogribaniile lui ; o să ne bată la c…, sera, că nu l-am învăţat pe dinafară şi, dacă-i dă cineva voie, o să ne urmărească prin toată ţărişoara asta, reputată prin bunul simţ, prin candoarea locuitorilor săi peste care au trecut turcii, muscalii şi alţii, lasîndu-le măcar biserica, limba şi costumul, jocurile şi cîntecele, dar nu i-a tîmpit sistematic cum vrea ăsta !
    Opriţi-l pînă mai e vreme, pentru că are rîie sub limbă, ne face creierul scrum şi ne cretinizeazaă urmaşii. Puneţi potera pe el, să-l caute în buzunare cine l-a botezat, să vedem din ce noroi de carne s-a născut şi ce hazna are în loc de inimă ? Şi cînd mai aflaţi că iar se arată la televiziune, stingeţi becul, vîrîţi-vă capul sub plapuma, faceţi-vă că nu-l auziţi, că nu-l ştiţi. Ciuma, holera, lepra veneau şi treceau, ăsta nu se mai termină…
    Doamne, apără şi fereşte…

  47. GoldmundR Says:

    Stely Says:
    3 noiembrie 2010 la 22:48

    „AVP ,
    Am citit ce a scris “ipochimenul “de RH . Ceea ce m-a determinat sa ma duc din nou pe RL si sa aduc o parte din interviu si raspunsurile ranchiunoase al lui MO. Mie mi s-a parut ca @Goldmundr s-a lasat impresionat de mitul creat in jurul lui ,anume: MO -Vinatorul de securisti .
    p.s. Nu stiu daca mai este cazul sa pun postarea, care este cam lunga si poate Goldmundr nu mai intra sa contribuie la discutii.
    Apropos , el o fi citit ce-a scris ipochimenul ?”

    @Stely,
    chinezii au un proverb vechi care spune ca
    nu conteaza ce culoare are pisica-neagra sau alba-important este sa prinda soricei.

    Eu am criticat mereu opinia dupa care,unii sunt mai buni „vanatori de securisti” decat altii,pentru ca mereu vor fi „vanatori” care pe ai lor ii vor vana mai putin… (pare plauzibil si …uman)
    Am mai repetat ca nu cred in poporul care judeca elita lui…
    (precizez ca Adrian Paunescu a facut politica pro PCR si „Conducator”si ca avem dreptul sa o spunem deschis,indiferent daca a promovat sau nu valoarea altora)
    Iar Marius Oprea?-ramane pentru mine un istoric capabil,un „vanator de securisti”(ceea ce este fals!-el aduna dovezi care incrimineaza faptele Politiei Politice!)un istoric foarte bun.(parerea mea este ca Romania nu are destui Marius Oprea-ideal ar fi sa nu fei cantonati la un partid politc)
    Stely,cine nu-i cu noi,nu poate fi automat dusmanul nostru…
    La ultima ta intrebare,raspund ca nu am citit ce a scris individul,dar nici nu ma intereseaza.
    Mai raman aici…

  48. GoldmundR Says:

    Si eu m-am dus la un „Cenaclu”-dintr-o curiozitate morbida, mai ales ca in ziua respectiva a avut loc chiar pe „Stadionul Republicii”- stadion ce se afla langa strada pe care am locuit.
    Bineinteles ca mi s-a facut rau atunci cand tineretul striga „pcr-conducatorul” si alte asemenea prostii, insa in rest mi-a placut forta de atractie a poetului asupra maselor de oameni-era fascinant! Si chestia cu „Eminesssscuuu!”…

  49. GoldmundR Says:

    Stely Says:
    5 noiembrie 2010 la 18:25

    „Eu cred ca cei care se inghesuiau atunci la Cenaclul Flacara ,sunt aceeasi care se inghesuie acum la moastele sfintei Paraschieva.”

    Scuza-ma,insa eu nu vad nici o legatura intre Credinta in Dumenzeu,Moasele Sfintei Parascheva si tinerii de altadata -acum se duc o jumatate de milion de oameni la munte,in weekend,altii populeaza mii de discoteci sau localuri, sau zumzaie pe telecomanda sutele de programe tv sau privesc un film pe DVD – Comunismul nu a fost doar criminal si ilegal, a fost si intuneric si nici o posibilitate de distractie-in afara de sex, lectura si Cenaclurile(care trebuiau sa-i adune pe tineri?!)…

    Stely, in afara de sex si lectura, totul a fost cumplit atunci…
    De unde stiu eu ce e in inimile enoriasilor care doresc doar sa atinga capacul de sticla sub care se gasesc Moasele Sfintei Parascheva?-mai degraba cred ca multi dintre ei nici nu stiu ca a existat unul pe numele de Adrian Paunescu-nu asta e important pentru Vesnicie,Stely…si nici cine are dreptate,aici,acum,in Romania sau Germania.
    Ramane valabil ceea ce s-a scris deja:blandetea,onestitatea,cinstea,iubirea aproapelui,modestia,credinta neabatuta in Dumnezeu si Fiul Domnului, Isus – ne elibereaza si azi.
    o seara placuta langa cei dragi

    PS
    am asteptat un comentariu,dar nu ai venit,asa ca acum inchid coputerul…

  50. AVP Says:

    Am citit si eu in dactilograma, in biroul lui MNRusu de la Viata Studenteasca, pamfletu „Patronului” Eugen Barbu contra fostului sau prepus (pe care-l gelozea pt succesu-i monstru, nu pentru c+ar fi fost contra sa din principiu, tocmai el, „gelos pe o neatentie de o secunda, ca imparatu Nero…”, cum spune undeva… Si nu e vorba de anii 80, ci de sfarsitul anilor 70… Nicio redactie n-a primit aprobarea sa dea drumul acelui text, evident.

  51. agaX Says:

    @stely
    cu prietenie, pentru ca imi pasa

    faptul ca agreezi ideea (altuia, evident, ca a ta, cu cenaclul si cu moastele iar a prins blogul cu dejtu’n natafletz) ca judecarea lui adrian paunescu se face „pe pamint” nu-ti pune automat pe poponeata si roba rosie cu guler negru si esarfa alba.

    iti da doar impresia, eventual, ca faci parte si tu dintr-o comunitate unde te poti exprima cit de cit liber (apropo, sa stii ca faci foarte mult bine multora, prezenta ta pe bloguri fiind garantia totala ca nici un tel, oricit de inalt, nu ramine vesnic intangibil).

    salut si prezenta lui theo …. ca intotdeauna, o dezmierdare… merita felicitari … pina la ultimul dezacord…. and biond (pentru stely: asta e un englezism, merita gugalit, cum te-a sfatuit gurutul tau de la cotroceni sa studiezi).

  52. raduhumor Says:

    DlGoe
    Hai acasa ca avem treaba !

  53. Dl.Goe Says:

    D-le Radu Humor, vorba lui George Becali, eu ma simt amfitrion la toate petrecerile la care merg, iar ca acasa ma simt pretutindeni. Ca nici acasa nu spal vasele.

    P.S. Ma bucur sa aflu ca locuim impreuna dar nu inteleg ce treaba avem. Ce treaba avem?

  54. Sorin ILIESIU Says:

    Pentru a contribui la o justă evaluare a operei pro-totalitare a lui Adrian Păunescu, prezint mai jos un paragraf din teza mea de doctorat susţinută în 2005.

    «În 1982 am realizat imaginea filmului „documentar-artistic” de lung-metraj “Cenaclul Flacăra”, scenariul şi regia – Cornel Diaconu, film comandat de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Imprevizibil însă, filmul a fost suspendat şi finalizat abia prin 1985, fără a fi însă difuzat întrucât animatorul Cenaclului Flacăra, fals-nonconformistul Adrian Păunescu, intrase într-o prudentă dizgraţie, aparent stranie. După revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 filmul a fost difuzat într-o versiune de montaj din care au fost eliminate secvenţele de osanale la adresa comunismului, şi în mod special cele de cult al personalităţii dictatorului Ceauşescu.

    Am filmat aproximativ 25 de spectacole din cadrul unui turneu al Cenaclului Flacăra. Spectacolele aveau loc pe stadioane sau, dacă vremea nu permitea, în marile săli ale „Caselor de cultură a sindicatelor”. Audienţa era incredibilă. Spectatorii care nu mai aveau loc pe scaune sau pe bănci, stăteau pe jos sau în picioare. Datorită harismei de necontestat a poetului de curte al dictatorului, în conştiinţa pervertită şi-n sufletul hipnotizat al spectatorilor înghesuiţi până la refuz, se năştea realmente câte ceva din omul nou comunist. Nu-mi venea să cred că acesta era chiar omul nou din viaţa reală, nu omul nou din ficţiunea cinematografică despre viaţa reală.

    Filmând zeci de mii de spectatori naivi, neştiutori, înspăimântaţi, înfriguraţi, înfometaţi, îndoctrinaţi, lipsiţi de speranţă, veniţi de bună-voie şi nesiliţi de nimeni în tribunele arhipline ale stadioanelor fără instalaţie de iluminare nocturnă dar iluminate de către noi (echipa de filmare) cu o sută de mii de waţi, spectacolele prelungindu-se până în zori, am fost realmente uimit să văd cum în aceşti oameni, aflaţi parcă în transă, se năştea cu adevărat ceva din esenţa sufletului corupt al omului nou.

    Povestea omului nou povestită nefiresc în filmele de „ficţiune” de falsă actualitate, se derula în faţa ochilor mei – nu ca o poveste inventată şi comandată politic, ci ca o poveste ireală şi totodată un neverosimil coşmar preschimbat într-o realitate uimitoare în nopţile Cenaclului Flacăra.

    Imaginea acestui film nu mai trebuia să povestească o realitate cenzurată, cosmetizată şi idealizată prin construirea unei false realităţi – aşa cum eram obişnuit, ci trebuia doar să povestească viaţa însăşi, populată cu zeci de mii de oameni noi în devenire. Mesajul ideologic căpătase dimensiuni incredibile, întrucât se identifica parţial cu adevărul adevărat.

    Incredibilul a devenit adevărat: în acele momente de uimitoare “graţie” grotescă, funcţia narativă a imaginii de film nu mai trebuia să fie coruptă de minciuna cu care eram obişnuit. Această surprinzătoare situaţie etică şi estetică despre ce şi cum trebuie să povestească imaginea unui film documentar, a reprezentat pentru mine un subiect de meditaţie faţă de etica profesională. O meditaţie cu întrebări clare şi cu răspunsuri vagi.»

    Referindu-se inclusiv la acest paragraf, dl prof.univ. Vasile Morar, a scris următoarele în referatul domniei sale despre teza mea de doctorat:

    «Sorin Ilieşiu s-a strunit în cuprinsul tezei de doctorat să nu trateze altceva decât despre „imaginea care povesteşte”. (…). În fapt, Sorin Ilieşiu prin această ipostază identifică ceea ce este realmente esenţial, adică definitoriu: filmul şi narativitatea sunt într-o relaţie de frăţietate tensionată: ambele au o dinamică şi ambele trimit la ideea de „adevăr al vieţii” şi de „adevăr al esenţei”, în chiar sensul în care, de pildă, utilizează aceste concepte un estetician de talia lui Nicolai Hartman.

    Autorul ne propune ceva ce ne interesează încă aproape pe toţi: funcţia narativă a imaginii de film în regimul totalitar din România. Sunt aduse în planul din faţă al analizei idei precum:

    1) cum a fost posibilă pervertirea raportului dintre adevăr şi minciună, astfel încât minciuna să fie considerată adevăr, iar duplicitatea să fie expresia cea mai înaltă a ideologiei;

    2) ce rol l-a avut viclenia istoriei – în sensul hegelian al termenului, dar şi-n sensul sugerat de Fukuyama în The End of History – în procesul non-libertate al celor mai mulţi, dar şi-n şansele unor eliberări parţiale. (În acest sens, Sorin Ilieşiu notează sapienţal: „Eşecul regimului comunist a reprezentat de fapt şansa noastră, a celor care am fost figuranţii regimului comunist. Am fost figuranţi în marele spectacol comunist, fiind totodată spectatori ai acestuia”.

    3) care au fost chipurile cinematografice ale „omului nou” şi cum s-a putut, uneori, decupa prin talent şi probitate morală ceva semnificativ uman în unele filme inclusiv, se înţelege cele aparţinându-i autorului. Autorul nu vorbeşte din auzite; a fost martor lucid de pildă, realizând în 1982 imaginea filmului documentar-artistic de lung metraj, Cenaclul Flacăra, a fost martor al acelei pseudo-eliberări prin care „fals-nonconformistul Adrian Păunescu” a deturnat revolta legitimă a oamenilor, contribuind, prin efectul psihozei maselor, aflate în transă pe stadioane, la ceea ce Sorin Ilieşiu numeşte: [atunci şi acolo] „se năştea cu adevărat ceva din esenţa sufletului corupt al omului nou”;

    4) care a fost relaţia dintre structura reală a narativităţii istoriei autohtone şi cea mistificată, mai ales în timpul regimului ceauşist? În acest context, de exemplu, Sorin Ilieşiu, formulează judecăţi responsabile precum aceasta: „dacă din perspectivă deontologică istoria ar putea fi definită ca un fel de naraţiune documentată prin excelenţă, în cazul spectacolelor omagiale istoria a fost un fel de naraţiune mistificată prin excelenţă.»

  55. Riddick Says:

    Faptul că avea diabet făcea puţin probabilă depăşirea vârstei de 70 de ani şi aproape imposibilă cea de 75. Acelaşi lucru ca şi la Ceauşescu, care avea, deasemenea, diabet, şi care ar mai fi trăit cam 3-5 ani.

    Atenţie la botezătorii de străzi, probabil nu vor putea fi opriţi la primăriile roşii.

  56. Adio, dar raman cu tine, Adrian Paunescu | Bucuresci sau Bukarest ? Says:

    […] Ca poet va ramane in istoria literaturii cu toate versificatiile lui nelimitate, dar si cu poezii frumoase, de suflet. Niciodata amintite sunt si strofele dedicate Marelui Carmaci. […]

  57. Dyo Says:

    Nu a fost un erou, cum nici Liiceanu, nici Plesu si nici Patapievici nu au fost.
    A fost un lingau si un profitor, cum cei trei enumerati mai sus NU au fost.
    I se vor ierta toate astea pentru ca, orice se va zice, a fost un maestru al poeziei. Nu a fost un demon, nici inger; ca om a ratat de multe ori sansa maretiei. Ni se intampla si noua adesea.
    Cred ca in acest sens nu a fost altceva decat suntem si noi: romani de vita pura.

  58. bucuresci Says:

    Dyo, ultima ta fraza este impecabila; asa gandesc si eu , a fost asa cum extraordinar de multi dintre noi ar fi vrut sa sau ar fi vrut sa poata sa … fie !

  59. Bibliotecaru Says:

    @ AVP

    Dacă v-aţi hotărât, cuprins de şagă, să faceţi, în grabă, recenzii de o viaţă-ntreagă, am să vă recenzez şi eu, supus, doar ce aţi spus mai sus.

    Desigur, am să fiu şi eu poet minor, o copie palidă, dar din topor, cu vers tutor de-a pamfletul lui Vadim Tudor şi-a lui Emil Brumaru cu sens învârtoşat ca paru’… şi-am să vă dedic un catren-patent, înregistrat concupiscent.

    Viorel Padina, te-a-nevelit murdar patina cu surdina când ţi-ai reglat băşina.

    Degeaba porţi pantofi cu scârţ, de-ţi iese pârţ. Din vorbele-ţi mundane, sărmane, mai la vale, ies fecale.

    Domnule Viorel Padina,
    Dincolo de mica glumă de mai sus, menită să vă predispună la addubitaţie şi meditaţie…
    De la trepăduşii care îşi trăiesc viaţa pe net pentru că mizeriile păscute cu viciul fiinţei de a fi egali cu marii români, pre-formatând fiinţa vieţii lor minuscul exprimată în registrul inefabilului uman, mă aştept la a înjura pe marii poeţi ai acestei naţii. De la dumneavoastră aveam însă pretenţii ceva mai mari.

  60. AVP Says:

    Si uite asa, trecu si prima zi din judecata de apoi a poetului dupa unii balsoi, dupa altii un simplu didiloi mai cu oi… Sunt convins ca lui AP ii placea sa creada ca daca el n-o va mai apuca – ziua asta de dupa ultima-i zi -, nimeni n-o va mai prinde pe-aci… oops.

    Taras-grapis, preste cateva miliarde de anisori va veni si Sfarsita Sfarsiturilor, helas, dupa care Inceputa Inceputurilor, pai cum drea… >idea!<

    Deocamdata, pe maine…

  61. Sorin ILIESIU Says:

    ADEVĂRUL despre ADRIAN PĂUNESCU, în RAPORTUL FINAL

    COMUNICAT al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

    redactat de Sorin Ilieşiu – membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

    Raportul Final pentru condamnarea regimului comunist
    ca ilegitim şi criminal a prezentat
    ADEVĂRUL DESPRE ADRIAN PĂUNESCU

    Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, asumat de Preşedintele României Traian Băsescu, arată că „nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu”, precum Adrian Păunescu.

    Prezentăm paragrafele referitoare la Adrian Păunescu preluate din Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisie coordonată de prof. Vladimir Tismăneanu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

    «Cel ce se substituise partidului şi se identificase cu ţara aceea jinduită, binecuvântată, demnă de toate superlativele imaginabile, şi-a găsit un instrument excepţional de fortificare a puterii în persoana lui Adrian Păunescu, poet relativ tânăr, de un talent incontestabil şi care, la prima vedere, nu se număra printre cei uşor de manevrat. Pentru că şi-a dorit ca poezia lui să mişte sufletele şi să agite mulţimile, acest poet a recurs, cu sau fără ştiinţă, la o bună parte din vicleniile stilistice ale poeziei agitatorice a primilor ani de comunism. El a apelat constant la fondul primitiv emoţional al cititorilor, la şantajul sentimental, la setul infailibil de trucuri lacrimogene, ferindu-se însă să dea poeziei sensul negator şi înverşunarea anilor 1950. Adrian Păunescu a reuşit – cu argumente pe care le bănuim – să obţină aprobarea clanului Ceauşescu pentru ca cenaclul revistei „Flacăra” să se transforme într-o manifestare grandioasă şi, mai apoi, într-un spectacol itinerant (televizat), cu zeci de recitatori, interpreţi, cântăreţi, mişcându-se, toţi, fără şovăire, la comandă, ca vrăjiţi de bagheta lui magică. La rândul lor, tinerii spectatori cărora li se adresa – în săli, în pieţe sau pe stadioane – intrau într-un soi de bizară frenezie. Li se părea că, faţă de atmosfera sumbră în care erau obişnuiţi să trăiască, participă la un eveniment epocal, la un moment astral.

    Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem – care vorbeşte prin gura lui – supunere şi iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi şi în colţul acesta de lume, liniştea şi stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i, cristalizându-i şi întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, Adrian Păunescu – un nume pe buzele tuturor – a devenit indispensabil şi puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă numeroase fapte bune, să acţioneze peste limitele ştiute. A fost citit cu pasiune, versurile lui i-au fost recitate şi cântate cu vehemenţă, cum nu ştim să fi fost vreodată recitaţi şi cântaţi poeţii neamului. Dar nu putem uita că a atras într-o cursă propagandistică sufletele candide ale adolescenţilor, izbutind să deverseze energiile lor explozive în numele supravieţuirii unui regim odios. Din perspectiva dăinuirii acestuia, se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra – la insistenţa unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul „reprezentaţiei” – a fost cea mai mare eroare tactică a Secţiei de Propagandă a partidului.»

    «Cultul personalităţii conducătorului suprem a devenit, mai ales după 1968, fundamentul ideologic al sistemului. Ceauşescu era prezentat drept călăuză vizionară, erou între eroii neamului, fiinţa providenţială, personalitate de vârf a vieţii internaţionale, demiurg, arhitect, strateg de geniu şi câte altele. La rândul ei, Elena Ceauşescu, o persoană cu slabe înzestrări intelectuale, însă animată de o ambiţie nemăsurată, a devenit şi ea subiectul unui deşănţat cult. S-au întrecut în această privinţă barzii oficiali ai ceauşismului, poeţii de curte Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor. Un întreg aparat de propagandă a contribuit la crearea unui climat al linguşelii, ipocriziei şi duplicităţii universalizate. În atari condiţii, simpla decenţă devenea un act de rezistenţă, iar sfidarea pe faţă a dictatorului şi a aparatului pe care se sprijinea devenea o formă de curaj etic exemplar.»

    «Patronaţi şi încurajaţi de conducerea PCR, o serie de scriitori, critici literari, artişti plastici, compozitori şi sociologi au inventat în spirit jdanovist ideologia „protocronismului românesc”, alibiul teoretic al omniprezentului cult al personalităţii lui N. Ceauşescu. Desfigurând ideile esteticianului Edgar Papu, aceştia au susţinut poziţii autarhice şi profund antiliberale, xenofobe şi antiintelectuale. Printre exponenţii protocronismului s-au remarcat prin vehemenţă: Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri, Ilie Purcaru etc. Publicată sub egida Comitetului pentru Cultură şi Artă al capitalei, revista „Săptămâna” a fost principala tribună de manifestare a pseudonaţionalismului manipulator al perioadei ceauşismului târziu. Revista a publicat adeseori documente ale Securităţii menite să atace şi să compromită exilul literar anticomunist.»

  62. Bibliotecaru Says:

    @ Sorin ILIESIU
    Domnule Ilieşiu,
    Dacă nu este o iluzie şi chiar domnia voastră scrieţi mesajul de mai sus…
    Eu de mult doream să vă întreb ceva. De ce toată lumea spune că domnul preşedinte Traian Băsescu a condamnat comunismul când, în această analiză nu este vorba despre comunism, ca doctrină, filosofie sau ideologie, ci despre dictatura comunistă, regimul comunist, partidul comunist, comunişti…? Am căutat în discursul domnului preşedinte măcar un rând în care să condamne comunismul… Nu există. Domnia sa spune că ideologia comunistă a fost de fapt un instrument în mâna oligarhiei şi nu că am trecut printr-o dictatură ca o consecinţă a comunismului. Eu sunt oarecum de acord cu acest punct de vedere, nu pricep însă de ce toată lumea spune că preşedintele a „condamnat comunismul”, când nici vorbă de aşa ceva. Dincolo de acest „amănunt”, faptul că în blogosferă constat că cei mai virali anti-comunişti sunt de fapt foşti membrii de partid, ba mai mult, lovesc în ceilalţi cu termeni precum bolşevic, „şobolan roşu” şi alte astfel de contondenţe „constructive” şi nu cei care au zăcut prin „puşcăriile de reeducare”, care au suferit, au făcut dizidenţă, au încercat să schimbe sistemul, este iar ceva de neînţeles pentru mine. Nu mai vorbesc despre faptul că toată lumea loveşte în informatori şi colaboratori, ceea ce este normal, dar nu am auzit prea multă lume care să lovească, cu tot atâta violenţă, în torţionari, în criminali, în cei care slujeau regimul la modul cel mai dezumanizant şi mai violent, oameni care sunt pe ştatele de plată şi-n mărturiile victimelor. Mie „afacerea comunismului” îmi miroase a păcăleală. Cineva are grijă să ofere presei „oase de ros”, pentru a nu ajunge la depozitul cu carne macră, pusă la păstrare. Am impresia că adevăraţii „muşchiuloşi” ai regimului PCR sunt bine-merci, sub acoperire, chiar şi acum în prima linie, tocmai la adăpostul suspectei tăceri generale.

    Acum, relativ la ceea ce scrieţi mai sus, aş avea o întrebare secundă, dar la fel de importantă.

    Domnule Ilieşiu,
    În urma studiilor făcute în vederea analizei, aş vrea să ştiu… care este concluzia clară? Dincolo de nume şi ce a făcut fiecare, puteţi enumera pe scurt mijloacele prin care grupul oligarhic, care a determinat dictatura în România socialistă, s-a impus? Ce anume s-a întâmplat exact? Se ascultau telefoane, se făceau dosare de cadre, se fabricau dosare cu vinovăţii politice pentru a băga „infractorii” în puşcărie pe criterii politice… Ce anume exact? Aş vrea ca studiile acestea să-mi descrie mai mult metodele, tocmai pentru a nu risca ca ele să se repete.

    PS.
    La valoarea celor care au făcut aceste analize, mă aşteptam să nu găsesc în acel Raport cuvinte precum „România comunistă”, „statul comunist”… La un asemenea nivel este dureros că nu se face diferenţa dintre un stat socialist şi unul comunist. Aveam altă pretenţii.

  63. Bibliotecaru Says:

    *alte pretenţii

    Îmi cer scuze pentru greşeli, miopia mă face uşor dislexic.

  64. Hantzy Says:

    Daca pretentiosul titlu de la 00:11, basca scris cu majuscule, ar fi aparut peste 40 zile, n-as fi zis nimic.
    Dar cand inca mii de isterici si frenetici de altadata vin sa vegheze, pret de o clipa, la sicriul depus la Uniunea Scriitorilor, impietatea unui „ADEVAR” comandat ma obliga sa nu tac. Pentru ca adevarul despre o persoana nu poate fi trunchiat, monovalent, uramrind astfel dezavuarea intregii sale activitati. Iar paragraful din Raportul Final asta este, dovedind inca o data ca redactarea manipulatorie a prevalat documentarii. Dupa ce a mimat obiectivismul, mentionand doar ca AP era un „talent incontestatbil”, raportul respectiv vorbese rezuma exclusiv la a da valente manipulatorii unui fenomen indragit de sute de mii de romani. Iar afirmatia ca cenaclul itinerant ar fi prelungit existenta regimului odios e pur si simplu neadevarata.
    Personal, nu-mi amintesc scandari de genul celor de la congrese, iar daca or fi fost ceva manifestari implicite, ele nu aveau, nici mai mult nici mai putin, decat taria jurnalelor de dinaintea filmelor din cinema, a multumirilor sportivilor pentru conditiile create sau a obligativitatii „magistralei albastre” si a „trenului galben” din discotecile vremii. Erau atat de obisnuiti cu tactica respectiva, incat nu consideram momentele respective decatca un compromis necesar pentru ba putea apoi asculta, ore bune dupa aparitia mirei TV, „O lume de douazeci de ani”, „Galbena gutuie”, Iris sau „Doina” eminesciana, recitata de insusi AP, cand inca nu era publicata de „Scanteia”.
    Asta de ce nu scrieti?! Nu este tot ADEVAR?!
    Ma rog, va complaceti cu Riddick si Goldmund!

  65. Bibliotecaru Says:

    Ba eu aş merge şi mai departe decât domnul Hantzy, vorbind despre rezistenţa prin simboluri în faţa regimului. În timp ce secretarii de partid mergeau pe ascuns la botezuri şi prin Munca de Partid apăreau mesaje de tipul „elementele de partid căzute în misticism care au fost văzute la biserică”, la Cenaclul Flacăra răsunau cântece despre lumânări, clopote, Moş Crăciun, colinde…

    De ce nu vede ochiul luptătorului anti-comunist lupta împotriva sistemului odios în înţelesul strofei:

    Mă voi feri ca de foc de pericolul
    Că dragostea să devină
    Obiect al meditaţiei,
    Al speculaţiei,
    Al filozofiei.

    Ferească Dumnezeu
    De acea dragoste retorică,
    În stare să ucidă
    Numai eroii
    Pe scenele de scândura uscată.

    Oare în versurile de mai sus ei nu înţeleg „ce a vrut să spună poetul”, nu văd referirea la filosofia seacă în numele căruia poporul este stăpânit de o mână de oligarhi? Numai Eminescu trebuie înţeles, Păunescu laudă regimul în tot ce spune?

    Este clar mesajul „somnul raţiunii naşte monştrii”, dar de neînţeles…
    Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
    Te-asteaptă vise, prunc adormit,
    În vise viaţa este eternă,
    Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

    Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
    Nici nu e bine tu să le şti,
    Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
    Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

    De ce?

    Nu trebuie decât mintea să înţeleagă aceste mesaje, şi mulţi le-au înţeles, mulţi se raportau la Adrian Păunescu ca la cel mai înalt strigăt împotriva dictaturii.

    Dintre cei care astăzi se dau drept „deontologii firii”, a fost cineva care a spus regimului în faţă reproşul demolării vechilor cartiere… pentru a clădi blocuri muncitoreşti, cutii de locuit supraetajat?

    Mi-e dor de casă, dor de casa mea,
    Mi-e dor de-o casă care nu există,
    Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie tristă,
    Cu cer în cer şi-n gard cu-o fântânea.

    Ea nu se află azi în nici un sat,
    O rezidesc din lacrimi şi neştire,
    Mi-e dor de casa mea din amintire,
    Care-a plecat şi ea, când am plecat.

    Cine a mai spus, doamnelor şi domnilor, în anii ’80, despre cei pe care regimul i-a aruncat în puşcării? Cine l-a mai făcut pe Ceauşescu, public, tiran?

    E un tiran – de tirania pâinii –
    Aicea în castelul fără geamuri
    Şi tigrii lui domestici sar în hamuri
    Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii.

    Miroase a pustiu şi a cenuşă,
    În beciuri e-o uzină de cătuşe.

    Cine vorbea în deceniu ’80 despre spălarea creierelor, că tot se vorbeşte despre propagandă? (atenţie la minusculele în folosirea demoni şi dumnezei)

    Oameni, oameni, fraţii mei,
    Disperaţii, fericiţii,
    V-aţi spălat de superstiţii,
    De demoni şi dumnezei.

    Însă-i nu-i destul folos
    Dacă peste tot ce este
    V-aţi spălat şi de poveste,
    L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.

    Îşi mai aduce cineva aminte cum în Cenaclu mii de piepturi cântau despre o societate socialistă în descompunere?

    Motoarele lumii sunt stinse
    Reţele pe căi au căzut
    Un mare pustiu pe cuprins e
    Trezeşte-le tu c-un sărut.

    Acum te declar Dumnezee
    Eu însumi mă simt Dumnezeu
    Continuă lumea femeie
    Cu plozi scrişi în numele meu.

    Au fost mulţi care se plângeau de oprirea curentului electric, de interzicerea avorturilor?

    Şi nu am citat decât minuscul bagaj de poezie, la repezeală din volumul Totuşi Iubirea. Recitiţi, reascultaţi, interpretaţi…

    Este uşor înjuratul, când nu ripostează vânatul.

  66. Adrian Păunescu – Trecutul care nu trece « La Rotundu Says:

    […] Viorel Padina“Poet nu prea original și deci în fond minor – căci stilul său fusese descoperit & bătătorit hăt demult, de Bolintineanu, Coșbuc, Goga, chiar dacă admiratorii săi contingenți habar n-au ce-nseamnă chestiuța asta, a unicității stilistice, în ordinea creativității fundamentale.” […]

  67. gabriel Says:

    Bibliotecarule

    Da, dom’le, cum a reuşit Marele Disident Alb să păcălească regimul, criticîndu-l în faţa a mii de oameni, în toată ţara…

    Va să zică am trăit într-un regim sadic condus de masochişti.

    Totuşi, iubirea & durerea…, ca să zic astfel…🙂

  68. raduhumor Says:

    Abalarule
    Ca de obicei -mizerabil!
    Dupa ce mi-ai sters cele doua postari (una din ele a reusit sa-l scoata la interval si pe Sorin Iliesiu care nici nu-si da seama de ridicolul situatiei in care se pune ,anuland o realizare de exceptir ) , facandu-te ca ploua, continui sa aluneci lamentabil „la o margine de drum”, cu palaria in mana si cu gandul la eternitate !
    Esti induiosator de mizerabil !

  69. gheorghecampean Says:

    este prima si poate ultima data cand vizitez acest blog. Daca moartea unui om este un motiv pentru astfel de abordare, perioada in care [patria drogata] se afla, de ce abordare se bucura din partea majoritatii vizitatorilor acestui blog? Cata rautate!!! Oare asta e adevarata identitate a romanilor? Nu va uitati la felul in care am spus tot ce am spus aici, ci la mesajul pe care il transmit. In final, mai am un mesaj: [Popor roman, maturizeaza-te!!! Comunist cum era Paunescu, nu-l jundecati! Nimeni nu e perfect. A trait asa cum a simtit. Nu a fost singurul poet care s-a dat pe langa regim pentru a [trai bine]. In plus, ce a facut Carmen, o priveste si nu i se pune lui in spate. Multumesc.

  70. gabriel Says:

    Păunescu vorbea şi despre Moş Crăciun, dar şi despre Moş Gerilă.
    Cultiva în aşa fel ambiguitatea încît nu mai ştiai ce să crezi: Moş Crăciun e Moş Gerilă sau invers?

    Disidenţa lui a constat în modul pervers de a turna valorile comuniste în forme şi cuvinte care imitau exprimarea liberă.
    Fronda autentică a fost astfel mistificată şi controlată.

    Pentru că, vin cu o întrebare: în ce s-a manifestat concret această opoziţie şi mişcare anti-sistem?
    Care au fost consecinţele sale vizibile?
    A dus la răsturnarea lui?
    Singurul rezultat a fost creşterea în greutate a „poetului”.

    Pînă la urmă, însă, regimul n-a mai considerat eficientă această strategie a echivocităţii, dar, mai ales, conducătorii „iubiţi” au devenit geloşi pe popularitatea şi succesul slugii lor.

  71. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    Confuzia este numai în cei care au citit poezia sa prin ochii altora…
    Anul îşi ninge ultima filă,
    Fiii românilor colinde spun:
    – Ce doriţi voi să vă dea Mos Gerilă?
    – Sa ni-l aducă pe Moş Crăciun

    (Adrian Păunesc, 1980)
    Vi se pare că ar fi vorba de o ambiguitate?

    Domnule Gabriel,
    Cei care au lansat vorba că Adrian Păunescu este stâlpul propagandei comuniste au fost tocmai securiştii care se temeau să nu cumva Adrian Păunescu să răstoarne comunismul şi clica oligarhică din care Securitatea făcea parte activă. Astăzi cei ce-njură sunt tot aceiaşi securişti sau victimele semi-inocente ale manipulării „securiste”. Nu pot să nu observ că cei care condamnă astăzi comunismul se folosesc tocmai de practicele cele mai abjecte ale comunismului. Şi astăzi se fac dosare cu cine a fost tatăl, unchiul, vărul de al treilea din partea vecinului bunicului… şi astăzi se ascultă telefoane, şi astăzi ajung informări pe masa preşedintelui, şi astăzi se fabrică dosare,… doar că astăzi poliţia politică beneficiază de o legislaţie mult mai permisivă cu abuzurile şi beneficiază şi de posibilităţi tehnice la care Securitatea nici nu îndrăznea să viseze. Gândiţi-vă ce ar fi făcut Securitatea cu tehnica de azi şi veţi ajunge la dimensiunea Poliţiei Politice de azi.

  72. gabriel Says:

    Bibliotecaru

    Vă somez să citaţi toată poezia.

    Am auzit ieri la tv, cu urechile mele, o bucată ceva mai lungă, chiar din înregistrarea unui concert.

    Evident, folosiţi aceleaşi tehnici manipulatorii de care s-au servit şi cei pe care îi apăraţi.

  73. GoldmundR Says:

    Mereu Adrian Paunescu si nu numai
    (un antimodel)

    Eu nu inteleg cum poate crede cineva care se gaseste in deplinatatea facultatile mintale, ca un intelectual din varful piramidiei culturale ale R.S.Romania sa nu fi stiut ceea ce facea, cunoscand tragedia prin care tocmai trecea poporul roman.
    Si nu cred ca un aparat de constrangere precum Securitatea stalinista (Politia Politica) sa nu fi stiut vreo clipa ce faceau acesti intelectuali ajunsi in varful piramidiei… Sa nu credem intr-o simbioza intre cele doua grupuri e ca si cand nu am fi pregatiti sa recunoastem ca Pamantul e rotund…(de aici ni se trage foarte mult rau, dar mai ales ratarea unui nou inceput…)
    „Simbolica” unei opozitii firave, „scrisul romantic” care nu trata comunismul precum toate formele light de „opozitie”la o dictatura infioratoare, par azi frectii la piciorul de lemn.
    O spune mereu doamna Herta Müller, o spune insasi istoria in date si fapte a Romaniei pana in anul 1989.

    Doamnelor si domnilor,
    nu tratati in continuare poporul roman ca pe un copil inocent!
    Eu am scris candva despre necesitatea unui Karthasis (Aristotel) pentru societatea romaneasca, acea „Stunde Null”a intregii societati ca baza de refacere morala si spirituala a Romaniei.
    Nu pot intelege cum se ratacesc (pana azi) unii intelectuali in eterna cautare a circumstantelor atenuante celor care in cel mai fericit caz, au facut prea putin exact cand puteau risca a face mult mai mult de pe pozitiile asumate si controlate de ei.

    Adrian R.Apostol

  74. Bibliotecaru Says:

    PS.
    Nu ştiu dacă revoluţia din 1989 a fost determinată de prezenţa poetului Păunescu în substanţa românilor. Spunea poetul prin anii ’90… Ei mă înjură repetând, inconştient, versurile mele… fără să mai ştie că sunt ale mele, crezând că sunt născute din popor.

    Personal pot spune însă că am învăţat să-mi iubesc ţara şi neamul prin cântecele Cenaclului Flacăra.

    Privind acei oameni care plăteau să vadă cenaclul (nici vorbă să fie aduşi cu forţa, cum astăzi se mai întâmplă prin campaniile electorale), nu poţi să nu te întrebi ce politicieni reuşesc astăzi să strângă acea lumea şi să creeze acea stare de exuberanţă a fiinţei?

    Priviţi întâmplarea colegului nostru de blogging, Darius Groza, şi reflectaţi la ceea ce am spus mai sus.

  75. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    De ce mă somaţi… Puneţi dumneavoastră pasajele care vă deranjează. Nu aceasta este calea dialogului susţinut de regula maieuticii? Vreţi adevărul la final de convorbire, atunci argumentaţi cu propriile argumente.

  76. gabriel Says:

    Şi dacă reclamaţi disidenţa lui Păunescu, poate ne spuneţi şi în ce au constat represaliile?

    A fost percheziţionat? Arestat? Bătut? Intimidat?
    I s-au interzis cărţile?
    A suferit pe urma „curajului” altceva decît orgoliul său de-măsurat?

  77. gabriel Says:

    Bibliotecaru

    N-am poeziile lui, că aş scrie integral poezia respectivă.
    Din moment ce dvs., avînd-o, n-o faceţi îmi confirmaţi spusele.

  78. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    Disidenţa nu înseamnă neapărat represalii. Adrian Păunescu era prea important în România pentru a putea fi arestat… cel mult ucis astfel încât să pară un accident.

    Căutaţi, dacă doriţi, ce au avut de suferit cei care construiesc astăzi „deontologia” disidentului. Ce au avut de suferit cei care constituie comisii prezidenţiale pentru a avea autoritatea adevărului absolut? Ce dizidenţă au avut politicienii care astăzi deplâng societatea socialistă… Singura lor autoritate: demagogia.

  79. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    Vedeţi, domnule Gabriel.
    Criticaţi un poet fără să-i ştiţi opera poetică. De ce? Pentru că aţi auzit asta de la alţii şi aţi preluat mesajul. De ce? Pentru că astăzi a fi anti-comunist „este un must”. De ce? Pentru că spiritul de turmă va face întotdeauna arma propagandei să funcţioneze… De aceea funcţionează arta propagandei încă de pe vremea lui Burebista.

    Aş vrea ca această discuţie să nu vă convingă de ceva, nici nu aş vrea să vă conving de ceva anume pentru că nu ar fi un câştig, dar aş vrea ca luni să mergeţi într-un anticariat şi să cumpăraţi tot ce găsiţi scris de Adrian Păunescu, să citiţi acele cărţi şi, la final, să fiţi mai bogat cu o opinie coerent dezvoltată despre un poet al României pe care aţi avut şansa să-l vedeţi la TV. Puteţi începe de astăzi căutând pe Google Poezie Adrian Păunescu.

  80. gabriel Says:

    Bibliotecaru

    N-am regăsit strofa dvs. în piesa respectivă.

  81. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel🙂
    Înseamnă că memoria mă lasă, de vreme ce fac confuzii…

  82. gabriel Says:

    Bibliotecaru

    S-avem padon: spiritul de turmă a mobilizat tocmai participanţii la spectacolele valorosului dvs. poet.

    Nu trebuie să citesc cele 300.000 de versuri, cîte aud c-a scris, ca să îmi dau seama de valoarea lui.

    A fost un poet minor – cum bine spune şi amfitrionul nostru – care a scris mult.
    Daţi-mi un singur exemplu de poet cu-adevărat genial care a scris enorm.
    La el a fost o formă de compensare.
    Evindent că din tonele de versuri i-au ieşit şi unele metafore şi poezii reuşite. Era (aproape) inevitabil.
    Dar valoarea poetică nu se verifică prin potrivirea rimelor şi emoţia lăcrămoasă.
    Decît pentru unii.

  83. GoldmundR Says:

    Domnule @gheorghecampean,

    Aici nu judeca nimeni pe omul care a fost Adrian Paunescu-Dumnezeu sa-l ierte!
    Dar Adrian Paunescu nu a fost doar o persoana privata,domnule Gheorghe Campean – asta trebuie sa ne fie clar.Si, Adrian Paunescu risca sa devina o legenda, cu toate ca inca nu sunt elucidate relatia sa cu Securitatea si nici vinovatia unei personalitati puternic mediatizate atat pe timpul dictaturii cat si dupa…
    Chiar ne place ambiguitatea atat de mult incat sa nu discutam despre personalitatile culturale si politice care au avut un rol important in dictatura comunista?
    numai de bine

  84. gabriel Says:

    Domnule Bibliotecar,

    Apelul exclusiv la sentimentele primare, la iubirea de ţară, de mamă, de neam, de părinţi nu e decît expresia slăbiciunii poetice, care vrea să fie sigur că va stîrni emoţia, că va avea aderenţă la sensibilitatea vulgului.

  85. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    Domnule dragă,
    Din moment ce deja aveţi convingeri exprimate… deduc că avem un dialog transformat în monologul inutil, purtat din mintea dumneavoastră, ajunsă la maturitate, spre mintea mea de puberal copil.

  86. gabriel Says:

    Am găsit o variantă mai extinsă a poeziei, dar nu completă:

    Ninge cu ceruri, ninge cu basme
    Se-mbratiseaza, nu se opun
    Doua iluzii, doua fantasme
    Mos Gerila si Mos Craciun

    Anul isi ninge ultima fila
    Copiii romanilor colinde spun
    Ce doriti voi sa va dea Mos Gerila?
    Sa ni-l aduca pe Mos Craciun

    ________
    Şi aici cel care a postat bucata a evitat să redea toată poezia.
    E lesne de înţeles de ce…

  87. gabriel Says:

    Bibliotecaru

    Păi, dvs. nu tot convingeri aveţi?
    Numai că nu sunteţi în stare să vi le argumentaţi.
    N-aveţi nici un argument estetic, cu atît mai puţin unul etic pentru convingerile dvs.
    Vă place şi atît.
    Nu e nimic rău în asta.
    E rău însă atunci cînd vreţi să transformaţi obiectul aprecierii dvs. în valoare naţională.

  88. gabriel Says:

    Unde e Dosarul de Urmărie Informativă a lui Păunescu?
    Sau o fi vorba – iar! – de „excepţia care întăreşte regula”?😆

  89. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    Eu încerc să vă expun argumente şi nu convingeri. Convingerea nu-şi are log în spaţiul cercetării… Dumneavoastră îmi reproşaţi mie că nu argumentez artistic, etic… deşi tot asta fac de ieri. Îmi reproşaţi cu-ardoare mie, tocmai acolo unde nu aveţi păreri.

    Să nu spuneţi că…
    http://www.trilulilu.ro/Adicalina/605cd75fdd3717
    minutul 62.

  90. GoldmundR Says:

    „De la Barca la Viena si inapoi”
    Am citit aceasta carte pe nerasuflate,mai ales ca cineva din familie a avut sansa sa o cumpere si am primit cartea doar pentru doua zile,dupa care altcineva trebuia sa o citeasca.O carte scrisa frumos,ca un Jurnal de calatorie,ca o fuga in Vest cu bilet de intoarcere,ca o calatorie spre libertatea abia atinsa si totusi scapata din maini,ca o calatorie neimplinita,din moment ce sotia si fetita(sau baiatul-nu mai stiu) ramaneau in Romania,ca o garantie…
    O carte in care-atunci!-am gasit pasaje care nu mi-au placut:pasajele in care autorul se intreaba retoric,unde e socialismul la el acasa-asta era problema dansului…Parca nu stia ca in Austria nu putea fi „socialismul”comunististilor-cititorul nu era doar un indoctrinat,confuz si superficial-sau?!
    Totusi a fost pentru mine o carte precum vizita lui in Occident:am avut-o in mainile mele si totusi am dat-o cu un oarecare regret mai departe…
    Si i-am citit si poeziile dansului-nu toate,insa foarte multe si chiar reciteam sotiei din ele…dintre cele care mi-au placut atunci,intr-un anumit context.Imi place poezia,imi place sa citesc-pana si Magazinul Istoric il citeam cu o oarecare dragoste pentru cerneala proaspat tiparita,pe langa revista Secolul 20,beletristica,alte reviste si chiar ziare…

    Dupa parerea mea umila,Adrian Paunescu nu a avut genialitatea unui Nichita Stanescu,dar mai ales nu a adus inovatii versului precum Ion Barbu sau Arghezi si chiar Marin Sorescu pare un geniu al liricii…(de ex. mie mi-a placut Stefan Augustin Doinas mai mult decat oricare alt mare poet de atunci)
    Cat despre „homo politicus” Adrian Paunescu las pe altii care cunosc materia sa spuna ce stiu.
    Asa ma intorc de unde am plecat,in nici un caz nu de la Barca.

  91. gabriel Says:

    Domnule Bibliotecaru,

    Dacă dvs. v-aţi acomodat cu mistificarea, e problema dvs.
    De bună seamă că n-aţi observat nici „amănuntul” următor.
    Uitaţi ce spune chiar realizatorul filmului, chiar la postarea asta:

    „În 1982 am realizat imaginea filmului „documentar-artistic” de lung-metraj “Cenaclul Flacăra”, scenariul şi regia – Cornel Diaconu, film comandat de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Imprevizibil însă, filmul a fost suspendat şi finalizat abia prin 1985, fără a fi însă difuzat întrucât animatorul Cenaclului Flacăra, fals-nonconformistul Adrian Păunescu, intrase într-o prudentă dizgraţie, aparent stranie. După revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 filmul a fost difuzat într-o versiune de montaj din care au fost eliminate secvenţele de osanale la adresa comunismului, şi în mod special cele de cult al personalităţii dictatorului Ceauşescu„.

    Sublinierea îmi aparţine.

  92. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel

    Dacă vreţi, putem reveni la prima dumneavoastră problemă:

    Păunescu vorbea şi despre Moş Crăciun, dar şi despre Moş Gerilă.
    Cultiva în aşa fel ambiguitatea încît nu mai ştiai ce să crezi: Moş Crăciun e Moş Gerilă sau invers?

    Iată una din cele câteva sute de poezii cenzurate:

    Un bătrîn

    Ca din gheata unui vis cadin pură vîlvătaie,
    Moş Crăciun cel interzis reapare în odaie.

    Cu o traistă de colaci parcă vrea şi parcă spune
    toţi copiii sînt săraci, toate mamele sînt bune.

    Cine n-are dulciuri azi va avea, desigur, mîine.
    nu-i nevoie nici de brazi, dac-avem un colţ de pîine.

    Din ninsoarea altui veac bate uşă. horn, fereastră.
    Moş Crăciun, un moş sărac, reapare-n vremea noastră.

    Are-n ochi şi infinit şi-ntrebare. dar şi milă,
    cît ni l-au înlocuit cu străinul Moş Gerilă.

    Aţi plecat de la dimensiunea Moş Crăciun vs. Moş Gerilă, aţi ajuns să cereţi dosare de urmărire informativă, valori incontestabile artistice şi etice…
    Nu este trist, stimate domn, că evoluaţi uman spre astfel de „argumente”?
    Dumneavoastră nu vă place poezia lui Adrian Păunescu? Am uitat, de fapt nu aţi citit poezia domnului Păunescu, doriţi numai confirmarea altora… Cine dintre contemporanii noştri are autoritatea suficientă pentru a vă convinge că opera lui Adrian Păunescu are valoarea unui poet naţional? Spuneţi-mi un nume al celui care ar putea să se exprime cu destul autoritate pentru a-l crede dumenavoastră „pe cuvânt”.

  93. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel
    Eu vă aştept cu 10 poezii, din miile de poezii ale lui Adrian Păunescu, în care apare cuvântul Ceauşescu. Dacă îmi oferiţi 10 poezii, sunt de acord cu „osanalele” despre care vorbiţi.

  94. gabriel Says:

    Cine sunt ce întrebaţi „ce-au făcut cu viaţa noastră”?

    L-au întrebat vreodată „organele”?
    Poate că-s „elementele duşmănoase”…
    Poate că-s cei care voiau să întineze „nobilele idealuri”…

    Sau te pomeneşti că a fost luat la întrebări chiar Cuplul Suprem, Marele Cîrmaci şi Marea Mamă?
    Care l-au pedepsit exemplar: l-au deposedat de soclul pe care se suise şi l-au trimis la bucătărie.

  95. raduhumor Says:

    „Cat despre “homo politicus” Adrian Paunescu las pe altii care cunosc materia sa spuna ce stiu.
    Asa ma intorc de unde am plecat,in nici un caz nu de la Barca.”

    Bine faceai daca observai la timp ca si despre acest subiect trebuia sa-i lasi pe altii, mai ales ca esti si tu plecat/dus rau
    ( si cam departe !).

  96. Hantzy Says:

    gabriel,
    in acelasi comentariu al domnului Iliesiu, de unde ati extras sublinierile de mai sus, autorul isi exprima in mod explicit uimirea si oroarea fata de transa in care se gaseau participantii la spectacolele la care filma. Aceasta subiectivizare era foarte probabil sa fi fost prezenta si in filmul respectiv. Dupa revolutia anticomunista mai putini erau interesati de judecarea si rastignirea lui Paunescu, a.i. pasajele respective ar fi fost neavenite, putand fi interpretate de majoritate ca un indemn. Foarte bine ca au fost eliminate!

  97. AVP Says:

    All,

    Rog insistent sa-l ignorati pe trolul sociopat @raduhumor, pe care n-am timp sa-l urmaresc si sa-l deletez in multiplele nicknamaes-uri (ba „Radu Humor”, ba „raduhumor”), e-mailuri sau ip-uri in care se mascheaza, spre a deruta potera blogului si a intra aci neobservat, ca sa-si deverseze porcariile (ca si cum ar interesa pe altcineva, inafara lui @goe). Cand simtiti totusi ca trolu anonim va deranjeaza prea tare prin insistenta-i de homuletz lipist de minima dignitate, ce vrea neaparat sa se bage si el in turu calului, rog sa-mi atrageti atentia si sa-mi dati si linkul kktzelului, totodata, ca sa stiu unde-l trimet pe Akismet, deratizatoru jupanului WordPress.com.

    Thank you.

  98. gabriel Says:

    mie-mi sună a poezie scrisă după dispariţia cenzurii
    nu-i greu de confecţionat alibiuri de acest fel

    şi, oricum, ăsta nu-i un argument pentru „disidenţa” sa, ci cel mult pentru ipocrizia şi compromisul său: disident – în secret, public – un complice

  99. gabriel Says:

    hantzy

    şi ce-a rămas n-a rămas tot ca rezultat al „subiectivizării”
    cum vreţi să vedeţi întregul, dacă nu vă uitaţi decît la o parte din el?

  100. gabriel Says:

    Bibliotecaru

    Eu vă invit să aduceţi aici o singură poezie comparabilă cu una de-a lui Eminescu.

  101. Hantzy Says:

    gabriel, ai dreptete!
    Imi cer public scuze pentru interventie!

  102. gabriel Says:

    hantzy

    Tocmai „transa” e dovada experimentului propagandistic care a fost „cenaclul flacăra”.

  103. gabriel Says:

    Misfificarea a fost perfectă, pevertirea – completă: în spaţiul defulării era forjată – în alte forme – chiar ideologia reprimată.

    Prin supapa energiilor, aspiraţiilor, speranţelor era alimentat chiar cazanul etanş al tăcerii şi ideologiei pe care acestea le refuzau.

    Ce poate fi mai abject decît să invoci, să declami libertatea pentru anestezierea încarceraţilor?

  104. gabriel Says:

    Ideologia nu putea să nege, să neglijeze realitatea: blugii, adidaşii etc.

    Ca să fie eficientă, proaganda trebuia să se deghizeze, să se camufleze, să se îmbrace şi ea în blugi, să poarte adidaşi, să-şi lase plete…

  105. comunist..... ????? Says:

    sunteti niste oameni de nimic ca nu-l lasati in pace pe poetul adrian paunescu nici in cele 3 zile de priveghi. niste cacati zdrente de oameni ce sunteti. cand veti murii sa vina lumea la cosciug si sa va scuipe asa meritati zdrentelor

  106. gabriel Says:

    o opoziţie autentică n-ar fi avut cum să treacă neobservată, nesancţionată de cerberii sistemului
    şi nici n-a trecut

    acel simulacru a fost nu tolerat şi acceptat de regim, ci organizat de el

  107. Bibliotecaru Says:

    @ gabriel

    Nu ştiu ce numiţi domnia voastră poezie compatibilă cu Eminescu, însă gaza noastră a făcut mai sus o afirmaţie cum că poezia domnului Păunescu este perfect compatibilă cu trei poeţi naţionali: Bolintineanu, Coşbuc şi Goga. De ce nu-i cereţi domniei sale să demonstreze spusele. Sau dumneavoastră aveţi dreptate şi Adrian Păunescu nu este compatibil cu cei trei, şi atunci nu are dreptate domnul Viorel Padina, domnul Păunescu având o scriere originală… sau are domnia sa dreptate şi atunci domnul Păunescu este un mare poet după reţeta dumneavoastră… un poet este mare dacă este compatibil cu un poet mare.

    Şi cu asta eu am terminat.

    Dacă mai vreţi să spuneţi ceva, o puteţi spune pe blogul meu… eu am să şterg din bookmark link-ul care mă aduce la această postare.

    PS.
    Aş vrea să mulţumesc şi gazdei, domnului Viorel Padina, pentru că m-a găzduit, deşi, sunt convins, că nu i-a fost tocmai uşor.

  108. gabriel Says:

    am spus comparabilă, nu compatibilă
    în fine…
    AVP l-a comparat cu cei trei pentru a spune că, stilistic, Păunescu nu este original, nu pentru a spune că este sau nu de valoarea lor (naţională).
    Aşa că nu îl contrazic pe AVP. Dimpotrivă, şi eu consider că este un poet minor.
    (Iar „extraesteticul” lui – horror).

    Nu ştiu cum îl vor aşeza criticii în istoria literaturii romîne, însă pentru mine e foarte departe de Eminescu.

  109. AVP Says:

    @Bibilotecaru – ma tem c-ai inteles gresit, dle. Cand am zis:

    Poet nu prea original şi deci în fond minor – căci stilul său fusese descoperit & bătătorit hăt demult, de Bolintineanu, Coşbuc, Goga, chiar dacă admiratorii săi contingenţi habar n-au ce-nseamnă chestiuţa asta, a unicităţii stilistice, în ordinea creativităţii fundamentale, aşa după cum consumatorii tablourilor de gang sau ai cristalelor Swarovski nu fac nicio deosebire între Mona Lisa lui Leronardo şi copia Monei Lisa, fie ea şi perfectă, însă neoriginală, sau între un diamant autentic şi-o sticlă lucioasă, chit că aparent mai mumoasă şi ca piatra Florentin…

    n-am vrut sa spun decat asta: Paunescu e un epigon stilistic al lui Bolitineanu, Cosbuc, Goga, si prin urmare e un poet minor, un copist, iar nu un artist cu-o amprenta stilistica unica.

    Iti repet acum, mai clar: cel care ar reusi sa imite la perfectie Mona Lisa ar realiza nu o novissima alta Gioconda, ci doar o copie, o tzoapa, o caricatura, fie ea si de minutia fotografiei…

    Nici macar Bacovia – un imitator al simbolistilor francezi- nu e un poet mare, a mon avis, darmite Paunescu al dtale, Dzeu sa-l ierte… !

    Deci pur si simplu vorbim despre lucruri diferite, prin guri diferite: dta ca un bibliotecar mnemorator, iar io ca un creator… Punctum.

  110. AVP Says:

    ps. Am scris mesajul de mai sus nainte de a vedea ce-a scris Gabriel. Or, desi non idem est si duo dicunt idem, in unele cazuri, cel putin, e semnificativ…

  111. Adrian Păunescu și Nicky Pop – subiectele zilei în blogosfera românească WordPress « România Evanghelică Says:

    […] Ruga pentru Adrian Paunescu 5. A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu… 6. Adrian Paunescu, rapsodul comunismului dinastic 7. Nicky Pop a recunoscut – comunicat al […]

  112. gabriel Says:

    de fapt, şi apropierea de Nichita mi se pare excesivă
    chiar dacă fizic o fi fost cîndva… fugitivă

  113. constantin constans Says:

    @gabriel

    Nichita il adora pe PAUNESCU.
    bizar?!..
    intreaba-l si pe Padina.
    @avp
    ,,Nici macar Bacovia – un imitator al simbolistilor francezi- nu e un poet mare, a mon avis, darmite Paunescu al dtale, Dzeu sa-l ierte… !,,
    dar
    NIIKITA STANESCU?
    bineinteles tot a ton avis
    apropos:
    SI BACOVIA ERA ADORAT DE NIKITA STANESCU.
    +
    Moby Dick roman d’Herman Melville

  114. Stely Says:

    Goldmundr ,
    Mă simt obligată să vă răspund ,din respect ptru credinţa dumneavoastră si din teama că v-am rănit .
    Prin urmare mi-aţi pus aici o întrebare percepută de mine ca un reproş…
    „Scuza-ma,insa eu nu vad nici o legatura intre Credinta in Dumenzeu,Moasele Sfintei Parascheva si tinerii de altadata -”
    Goldmundr ,
    Am făcut această legatură gîndindu-mă mai întîi la vîrsta de acum a celor care frecventau(se inghesuiau )la Cenaclul Flacăra si la cei care merg acum (se inghesuie)in pelerinaj la moastele sfintei Parascheva .
    Deasemenea, văzind cum cei care il venereaza acum pe A.Păunescu ,sunt tocmai aceea (nu toti) care si acum mai cred ca la Cenaclul Flacăra , se recitau si se cîntau versuri si muzica nonconformistă . Ca „generatia in blugi si plete ” avea posibilitatea sa se exprime liber .In fond ei erau manipulati dindu-le numai iluzia de libertate ; iluzia ca Partidul ( Ceausescu), „iubitor de tara a si neam ” are grija de viitorul lor .Acei tineri de atunci nu erau canalizati spre nevoia de a-si croi singuri un viitor . De a simti libertatea ca instrument în realizarea propriilor cerinte .Erau dependenţi de „Cineva”, care le oferea – veghea la viitorul lor” luminos”.
    Aceste considerente ,precum si ceea ce spune V.Tismaneanu aici:
    „Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem ”

    …m-au determinat sa gindesc ca acei care s-au „inghesuit ” pe stadioane la Cenaclul Flacara s-ar putea regasi acum in pelerinaj la moastele Sfintei Parascheva .
    Adica cei carora li s-a vindut atunci iluzia de libertate si „viitor luminos”, se indreapta acum catre moastele „facatoare de minuni , datatoare de viata lunga , de belsug si sanatate „.
    Tinerii de atunci ( batrinii de azi ) suferă încă de pe urma acestor iluzii . Ei si acum aleargă de la un erou salvator la altul. De la o iluzie la alta.. Ei sunt aceiaşi care au fost păcăliti de Vintu la FNI ,aceiaşi care se uită la telenovele ,la OTV si la IRTV ..Ei simt nevoia de iluzii .
    Păunescu a fost atunci o „supapa ” a regimului comunist.
    P.S. Cind am facut acea afirmatie nu am cunoscut faptul ca ati mers la Cenaclu . Tinta mea era indreptata catre altcineva.
    Dar mai spuneti dumneavoastra ca „de unde stiu eu ca…”
    Stiu ca am colege ,vecine etc., care se duc in fiecare toamna cu autocarul la Iasi si care stau zeci de ore in frig si ploaie ca sa ajunga sa sarute moastele .
    Sunt aceleasi colege captivate de poezia siropoasa si lacrimogena a luiPaunescu ,de „patriotismul” lui si al lui Vadim
    Goldmundr ,
    Va respect credinta ,va admir ptru ea , ptru bunatatea si echilibrul pe care vi le confera . Nu stiu daca credeti in minunile moastelor ,dar stiu sigur ca nu ati asteptat la ele spre a va realiza.

  115. sorin cucerai Says:

    Mi se pare uimitor cum toata lumea se raporteaza la Paunescu cel de dupa 1970, si cum tot ce discuta e Cenaclul Flacara.

    A existat un poet: Adrian Paunescu. El a scris Ultrasentimente (1965), Mieii primi (1966) si Fintina somnambula (1968). Acest poet exista si astazi, e viu si astazi, si o sa ramina viu cit timp limba romana va ramine vie. Sunt curios citi dintre cei care vorbesc azi au citit macar unul din astea trei volume.

    Dupa 1970, Adrian Paunescu s-a transformat in mormintul poetului Adrian Paunescu. Ieri, acest mormint a murit.

    Adrian Paunescu a deschis lumi noi cu primele lui trei volume. Cititi-le si bucurati-va, daca mai stiti sa va bucurati!

    Dupa ’70, Paunescu (mormintul lui Adrian Paunescu) a revenit la o poetica premoderna: poezia de stema si cronica rimata, asezonata cu sirop gros (bautura mereu placuta vulgului).

    Dar ieri a murit acest mormint al lui Adrian Paunescu. Si poate ca poetul va reveni, in fine, printre noi, cu ultrasentimentele lui, cu mieii lui primi si cu fintina lui somnambula.

    PS1. Memoria mi-a jucat feste la postarea mea precedenta. Nu intre 1968 si 1971 a fost Paunescu poet adevarat, viu, nou si fraged, ci intre 1965 si 1968.

    PS2. Paunescu nu este singurul poet transformat in propriul lui mormint. Dupa cum cititorii acestui blog stiu foarte bine, eu si despre Viorel Padina sustin ca este astazi mormintul poetului Viorel Padina, autorul Poemului de otel. De unde rezulta ca dimensiunea creatoare a poetului se poate prea usor transforma in dublul ei negativ, in dimensiune decreatoare. De aici si riscul creatiei: unii pierd, se pierd…

  116. michael Says:

    de fapt cele trei erau patru: mene, mene, techel ufarsin.
    ele se refera la judecata directa a lui Dumnezeu atunci cand viermele… numit cateodata om ajunge pe cantarul dreptatii lui Dumnezeu. sa mancati mult fier dragilor, pentru ca celor gasiti usori (si usurateci) li se va lua imparatia intr`o clipita! daca nu ma credeti pe mine, intrebati`l pe belsatzar!

  117. constantin constans Says:

    Ps.
    Este
    week end FRATILOR!

    PERMITETI?
    Un gind pentru FRATELE nostru DORIN TUDORAN.
    Tinar fiind 19 sau 20 de anisori aveam.
    Am inceput boema bucuresteana asa:
    AM FOST DE 2 sau 3 ori la ,,CENACLUL PAUNESCU & TUDORAN in iepoca.(si numai atunci)
    In rest ,
    In CLUB la ARHITECTURA&discoteca din CALEA GRIVITEI la INSTITUT

    +
    ,,…prefer să-mi amintesc un decembrie 1974, în care, împreună cu Gigi Stanca, am aşteptat Phoenicşii la Gara de Nord şi cum seara Nicu Covaci şi a lui ceată au aruncat Sala Floreasca în aer, cum Andrii Popa s-a cântat de nu ştiu câte ori şi cum Ilie Năstase, venit să dea două premii, mi-a spus: “Domne, e nemaipomentit! Chestia asta chiar se întâmplă? E pe bune?” Da, era încă pe bune.,,
    AM FOST ATUNCI IN SALA FLOREASCA (cu doua din cele mai frumoase fete (celebre)din BUCURESTIUL EPOCII&dupa, comme Gruppi AS&CM°)

    Iar pe artistii de mai jos i-am cunoscut perso.cind am mai crescut.
    +
    Iar pe VIOREL PADINA l-am cunoscut perso. cind am inceput sa imbatrinesc.
    Iar pe DORIN TUDORAN mi-asi dori sa-l cunosc perso. cind am sa imbatrinesc.
    O ZI BUNA!

  118. constantin constans Says:

    +

  119. constantin constans Says:

    +

  120. gabriel Says:

    Sorin Cucerai

    Stimate domn,

    Sofismul dvs. care spune că şi AP şi AVP pot fi judecaţi după mormintele egale ale creaţiei lor este odios.

    Dvs. comparaţi două cupe golind dintr-una vinul (oţetit după gustul dvs.) şi din cealaltă otrava spunînd că şi-n ultima a fost cîndva vin nobil şi gustos.

    Asta e măsura dvs., cu adevărat dreaptă şi bine cumpănită, vezi-doamne.

  121. sorin cucerai Says:

    Stimate domnule gabriel,

    Ati citit vreo poezie de-a lui Paunescu din Ultrasentimente, din Mieii primi sau din Fintina somnambula?

    Eu am postat citeva fragmente dintr-una – Spre plus infinit – din Ultrasentimente. Cum vi se par?

  122. constantin constans Says:

    +
    DORUllllllllllllllllllllllllEEEEEEEEEEEEEEEEEE!
    A FOST FRUMOASA TRECEREA TA PE LA PARIS.

  123. gabriel Says:

    „1 deschide lupi, 2 aşteaptă,
    3 odihneşte, 4 ia foc,
    5 e o lebădă, 6 o treaptă,
    7 e un 1, mai cu noroc.
    8 dă pe gheaţă, 9 e haos –
    Şi vine 10, capăt de şir,
    E şi fereastră, e şi adaos,
    Lebădă, liră, linişti, delir.”
    ________

    Domnule, mie versurile mi se par artificiale şi aberante.
    Numai că nu orice abatere, orice construcţie şocantă este poetică.
    Poetul a căutat să fie criptic şi a reuşit să fie ininteligibil.

    Dvs. ce înţelegeţi prin „8 dă pe gheaţă”?
    5-ul lebădă e simplist.

    În plus, nici aici nu este original: ceea ce a încercat AP să facă cu cifrele făcuse demult Rimbaud cu culorile.

  124. gabriel Says:

    Şi de ce-ar fi 9-le haos?
    De ce nu 4? Sau 6?
    Ăsta e „principiul poetic” – arbitrarietatea?
    Unde e „templul de corespondenţe” în conexiunile ăstea absurde (înafară de 5, să zicem)?

    Dacă Aristotel avea dreptate cînd spunea că cel mai mare har al zeilor e metafora – care înseamnă a vedea asemănările -, eu zic că, totuşi, AP a fost dăruit cel mai mult de idolii săi.

  125. constantin constans Says:

    +

  126. GoldmundR Says:

    Stely,
    parca noi ne tutuim de la Facerea Lumii,chiar daca dialogam atat de rar.
    Cand am citit ce ai scris,m-am intrebat de unde poate sti Stely ce cred anumiti enoriasi cand ating moasele unei sfinte(sunt aproape sigur ca aceasta experienta nu ai avut-o pana acum) Poate sunt acesti oameni abia acum sinceri….
    „Deasemenea, văzind cum cei care il venereaza acum pe A.Păunescu ,sunt tocmai aceea (nu toti) care si acum mai cred ca la Cenaclul Flacăra , se recitau si se cîntau versuri si muzica nonconformistă .”
    Acum am si explicatia afirmatiilor tale.Eu cred ca omul are sansa sa ajunga la credinta in Dumnezeu.Sau nesansa sa o piarda,sau sa devina mai haini, sau sansa sa ierte pacatele altora.
    Referitor la ps-ul tau,eu nu am nici o remuscare.Am fost la un spectacol „Cenaclul..”si nu mi-a parut rau.Presupun ca cine vrea sa-si faca o parere despre puscarie,trebuie sa stea cateva luni in puscarie…Eu am stat peste 20 de ani in puscarie,chiar daca „la noi”a venit si Adrian Paunescu cu un spectacol,chiar daca ni s-au prezentat si cateva filme americane si frantuzesti…,dupa ce treceau de cenzura puscariei, sau aduceau cele mai bune trupe de teatru din tara in fata noastra…,chiar daca am stat mai mult prin biblioteca puscariei.Din punct de vedere cultural,Occidentul nu m-a surprins prin nimic,pana azi…pentru ca generatia mea cunostea Occidentul mai bine decat multi nascuti acolo!
    Stely,
    mi-e greu sa ma pozitionez categoric.

    Acum trebuie sa predau computerul fiicei mele,dar as vrea sa revenim asupra lumii noastre reale
    pe curand
    scuze greselile-nu am timp sa mai privesc textul,cu o fetitza frumoasa care asteapta computerul…

  127. sorin cucerai Says:

    @ gabriel

    OK. Daca atit puteti, atit faceti. N-am timp sa va explic si sa va invat sa degustati poezia. Probabil n-aveti organ pentru asta. Nu e nimic.

    Va invit totusi sa cititi cele trei volume. Poate, cine stie, zeii se vor indura totusi si de dumneavoastra.

    PS Ma mir ca nu constatati ca parerea mea despre „mormintul lui Adrian Paunescu” coincide aproape in intregime cu parerea dumneavoastra despre Paunescu in general. De unde trag concluzia ca dumneavoastra nu vedeti poetul din cauza mormintului lui (e drept, un mormint omniprezent in ultimii 40 de ani).

  128. gabriel Says:

    „7 e un 1, mai cu noroc”

    – e trivial să spui că 7 e un fel de 1, numai pentru că reprezentarea lor seamănă
    (lăsînd la o parte faptul că numerele nu sunt acelaşi lucru cu cifrele)
    – de ce-ar fi „cu noroc”? că are o linie în plus?

    infantil spre imbecil

  129. costel Says:

    Dumnezeule, de mult nu am mai asistat pe blogul tau, Viorele, la o „lupta” atat de frumoasa. Cam de la duelul Oprea -Tismaneanu. Pacat ca nu reusesti sa provoci mai dese confruntari ca acestea.

  130. gabriel Says:

    Domnule Cucerai,

    Dacă dvs. gustaţi neînţelesul nu înseamnă că aveţi organ pentru poezie.
    Ci că aveţi organ pentru neînţeles.

  131. gabriel Says:

    „1 – un şarpe ce s-agaţă de cer”, mi s-ar fi părut mai poetic🙂

  132. AVP Says:

    Unde ţi-e adversaru’, Gabriel…?🙄 Absolut toate replicile pe care i le-ai dat lui SC sunt remarcabile. Şi de fapt, ce-ar mai fi putut spune… ?

    Dar ia zi-mi, dle expert, un text precum acesta de mai jos, scris în epoca în care auctorul se afla deja în mormânt, după părerea expertului SC, cum ţi se pare, bre… ?🙄

    ….atunci când el – calea, adevăru’ şi viaţa – irumpse pt prima dată din Virtualitate nu se duse între cărturari, între egzperţii cărţii sau să se-mbrace în mătăsurile şi-n atlazele din casele alese şi din palate, pretinzând să bea băuturile tămâioase sau parfumate şi să se-mbie cu mâncările rafinate ori cu femeile gustoase şi catifelate, ci se amestecă – de ce oare ? – cu doi trei pui de măgăriţe şi mioare, cu balegi aburinde şi paie amoniacale, cu magii mirosind a brânză iute şi a sudoare, cu sfârcu’ maicii preacurate, însă de-o lună ne-mbăiată şi obosită tare, cu vameşi beţivi si cu pescari care nu ştiau să citească decât în stelele de mare şi să numere doar pe ochii pescilor din avele pescuitoare, cu bandiţi de drumu’ mare şi cu alţi contimporani care, supăraţi fiind ei pe viaţa asta pe care le-o ofereau stăpânirea, pillat, nevasta, patronu’, vecinu’, amnaru’, buzunaru’ sau iasca, îl bătura cu funii şi ghimpi preste mâini, pept, frunte şi picioare, îi infipseră piroane în coasta frageda şi-n tibia supţire ca o trestie unduitoare, îi sfâşiară cămaşa cu miros de candoare, îl…:censored:

    ps. Ce mai faci, Costel ?🙄

  133. sorin cucerai Says:

    @gabriel

    Tot ce spuneti corespunde la virgula – dar la virgula – cu decretele cenzorilor comunisti – in general, oameni cu o cultura precara si cu o imaginatie de taran legat de glie. Cu primitivismul lor trebuiau sa lupte poetii atunci; iar acum, cu cei care emit judecati de gust analoage cu carpeta cu „Rapirea din serai” – mindria civilizatiei suburbane/preurbane.

    Imi reinnoiesc invitatia de a citi acele trei volume. Rugati-va la zeul poeziei sa va deschida ochii – sau macar sa nu va pedepseasca definitiv…

  134. Loda Says:

    costel :
    ,,Pacat ca nu reusesti sa provoci mai dese confruntari ca acestea.”
    Scuzati ,stimate domn, dar mi se pare corect sa specificam ; confruntarea a provocat-o Adrian Paunescu !

  135. gabriel Says:

    ce să zic, maestre?…
    e greu şi riscant să adaugi ceva la sfintele scripturi, păstrînd fără greş armonia sensurilor şi întregul lor adevăr
    tu însă ai reuşit să le adînceşti sfinţenia

    cei care sunt în stare de asta sunt mai puţini ca toţi laureaţii premiului Nobel pentru literatură
    un Bulgakov a mai putut să ducă, într-un fel şi mai periculos, teribila sarcină la bun sfîrşit

    +++++++++++++++++++++
    avp reply : Multumesc mumos, domnule Gabriel.

    Daca io as fi spus asta, mi-ar fi sarit in cap tot universu ista firoscos… oops

  136. gabriel Says:

    Sorin Cucerai

    Păi, cenzorii ăia erau, şi ei, la fel de imbecili, dacă i-au interzis astfel de poezii din considerente politice.😆

    O astfel de poezie nu e publicabilă nu pentru că e poezie subversivă, ci pentru că nu e poezie.

  137. gabriel Says:

    AVP
    cred că eu ar trebui să-ţi mulţumesc… dar cum logosul tău nu-i al tău, n-o fac🙂

  138. gabriel Says:

    mă bucur totuşi pentru tine, dăruitule!🙂

  139. AVP Says:

    Ai dreptate, harul e un dar pentru care la randu-ne ar trebui sa fim recunoscatori daruitorului. Personal, nu putem revendica decat meritul emergent din liberul nostru arbitru, care insa nici ista n-ar avea niciun sens, in lipsa Logosului…

    Ma bucur ca am ajuns pe aceeasi lungime de unda si sper sa n-apara cine stie ce interferente nefaste, la un moment dat… Se mai intampla…oops.

  140. Ghita Bizonu' Says:

    Draga AVP ule

    nashpa ca cat o fi el de minor va ramane . Am dubii ca poemu de otel se va dovedi inoxidabil . Da ma rog intre voi literatii cat timp nu va impuscati sau nu va tratati reciproc cu arsenic …(da. Nu am citit poemu tau. Insa stai linistit nici pe ale Pashunescului!)
    Insa cestia cu popularitatea … Sa stii ca au fost si altii care bateau pe Ceasca la capitolu asta. Ilie Nastase de ex. Dobrin(chiar si babele auzisera de el !!). Ducadam dupa ce a prins 4 …
    Pa si nu te supara. Iti doresc sa comiti o poezie care sa aibe tot atata succes la public ca Repetabila Povara

  141. sorin cucerai Says:

    @gabriel

    Pentru ultima oara: cititi, va rog, cele trei volume. Nu va cramponati de propria dumneavoastra ura. Pentru ca a vorbi fara sa stii despre ce vorbesti e, in cel mai fericit caz, o impertinenta. Incercati sa va bucurati de frumusetea limbii romane oriunde poate fi ea gasita.

    Orice veti alege sa faceti, eu va doresc drum bun – si ma opresc aici. Nu putem comunica, pentru ca mesajele mele nu ajung la dumneavoastra. Daca ar fi ajuns, n-ar fi trebuit sa va repet de atitea ori rugamintea de a citi inainte de a emite sentinte. Dar dumneavoastra stiti mai bine, desigur. Sunteti un intelept, un posesor al adevarului – care adevar trebuie predicat, nu gindit, si mai ales nu chestionat. Iar eu cu inteleptii nu m-am avut bine niciodata.

    Drum bun, asadar, oriunde va va purta adevarul dumneavoastra. Dar acest adevar e si el un mormint. Nu va e frig?

  142. constantin constans Says:

    @costel Says:
    6 noiembrie 2010 la 19:02
    ADOR COSTEL!
    &sans blague!

  143. gabriel Says:

    şi de l-ar fi ţinut 5 minute în altarul culturii noastre, numai să-l sanctifice
    d-le Cucerai, dvs. nu vă este frig?

    presupun că nu, căci sunteţi căldicel, îi gustaţi la fel şi pe Păunescu, şi pe AVP, crezînd că astfel vă bucuraţi de binele fiecăruia

    „înţeleptul” sunteţi dvs., care credeţi că „toţi sunt la fel”
    nu eu spun că toţi au pus sau toţi n-au pus căcat pe clanţa Poeziei, ci dvs.

  144. AVP Says:

    Când poetu Zaharia Stancuţă dădu ortu popii şi nu mai era mare sculă la fondurile literare, şi nici măcar în pootză, în prima zi de jale mare se-nghesuiră cu tonţii să-l plângă la Bellu-n cărare, cu fanfare şi muzicuţe militare, îngropându-l pe aleea cu figuri cardinale, dar cine crezi tu că preste şase săptămâni va mai fi priceput ce dreq de merite avu mediocru ist pe care meşteru Manole în slăvi altădat' îl ridica şi din “bătran frumos” nu-l scoatea - de parcă gromu ar fi creiat cu moaca-i de fost adonis arătos ca drea’ -, ca să stea chiar lângă auctoru Kamadevei, doar un pic mai jos, a...? Chiar din faptu că pe tine te laudă azi tont boboru şi unu care de asemena ar rima, ar cam trebui să pricepi că viitoru te va trata cu chooru...;) Căci unde-s doi arta descreşte, mey, iar de la trei încolo decade, bey...!

    Ia sa vedem, recunoaste cineva auctoru acestor randuri ?🙄 Si daca da, de ce…?🙄

  145. Ghita Bizonu' Says:

    Chip & Dale

    Da. Eugen Barbu . Da nu trebe neaparat sa mergi la arhivele securitatii – ajunge sa cauti colectia Saptamana Culturala! Poa nu chiar complect (i se scoala, cunilicntie)Dupa cate tin minte am citit hohotind cestia aia spre indiganrea unor colege care erau mari amatoare de cenaclu.
    Insa ini place cum azi „descoperiti” cesti din astea. Exact ca fgraierii care cumparu „carti interzise” la targu din Tei (langa Plumbuita) ori staeau la coada la Eminescu sa cumpere carti care zaceau in libraria de langa casa lor .
    A da si „interzisele” stateau si ele prin libraria de cartier acumuland praf !!!

  146. costel Says:

    @AVP, sunt bine, ma impac cu lumea, pentru ca doamna doctor asa m-a sfatuit. Altfel…nu vrea inima sa ma stea in pieptu-mi.
    @Loda
    Apele sunt limpezi doar la suprafata. In adancime sunt mult mai tulburi. Vezi intepaturile si pozitiile opuse, dar nu ireconciliabile, pe care se afla doi oameni dragi mie: Sorin si Viorel. Sau Viorel si Sorin, depinde …Adrian Paunescu este doar mobilul.

  147. sorin cucerai Says:

    @gabriel

    Nu, domnule, eu nu cred ca „toti sunt la fel”; dumneavoastra sunteti cel care crede ca eu as crede asta. Eu n-am spus nicaieri, niciodata asa ceva. Dumneavoastra ati interpretat spusele mele in sensul asta. Cum anume, e un mister ca va priveste exclusiv si pe care eu nu voi cauta niciodata sa-l deslusesc. Ma vad, iata, nevoit sa ma repet: atit puteti, atit faceti.

    Si cu asta, chiar basta.

  148. constantin constans Says:

    @costel

    Viorel si Sorin
    imi place SORIN.
    imi place VIOREL.
    …………………………….
    si DEVIS G. stie asta.
    ………………………..
    baietii asta FRUMOSI:VP&SC( ma fac sa simt LOCUL+&- °)OOOOOOOOOOOOOO

    ADOR CONFRUNTAREA(&IUBIREA) DE TIPUL ASTA.

  149. gabriel Says:

    Sorin Cucerai

    Cum n-aţi spus, la mormîntul creaţiei lor, că AP şi AVP sunt la fel, adică poeţi?

    Or, eu cred că numai AVP e poet.
    AP e un sub-poet, un foarte talentat versificator, dacă vreţi.

  150. gabriel Says:

    AVP
    cred că nimeni nu recunoaşte „auctorul” textului
    şi nici nu ştie de ce nu ştie🙂

  151. sorin cucerai Says:

    @ Costel

    Multa sanatate!

    Cu acelasi drag,
    Sorin

    …….
    @ CC

    Poate ca artistii adevarati nu se pot iubi decit respingindu-se:). Cum eu cu AVP, sau cu DG odinioara:).

    ……
    @ gabriel

    Vorbiti fara sa cititi, domnule. Si faceti asta de multa vreme. Perseverenta dumneavoastra ar fi remarcabila daca n-ar fi intristatoare.

  152. gabriel Says:

    Ciudaţi mai sunt oamenii…

    Consideră că presupusul strop de poezie imaculată poate răscumpăra tonele de jeg care s-au prăvălit indelebil peste el.
    Descărnîndu-l astfel, ei exclamă „A fost cîndva poet, ca orişicare. Aceasta-i relevant”.
    Iar dacă le spui că e firav, te-acuză de oarbă ură, de la obraz.

  153. constantin constans Says:

    @sorin cucerai

    ,,Poate ca artistii adevarati nu se pot iubi decit respingindu-se:). Cum eu cu AVP, sau cu DG odinioara:).,,
    MERCI.
    STIAM.
    ps.
    valabil si pt.artistul&poetul DORIN TUDORAN.(SVP!!!°)

  154. gabriel Says:

    Sorin Cucerai

    Domnule, după cum aţi putut constata mai sus, am citit.
    Am şi numărat, cîntărit, împărţit.
    Dvs. n-aţi citit cu-adevărat „poezia”, pentru că altfel mi-aţi fi putut răspunde la întrebări, la mica mea analiză, susţinîndu-vă – credibil – poziţia.

  155. sorin cucerai Says:

    Daca tot suntem la ghicitori, am si eu una. Cine-a scris asta:

    „Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
    Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

    Am privit la Doamna Vieţii,
    Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

    Verde şi cenuşiu îi e straiul
    Dus de vânt.

    Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
    Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

    Manus animam pinxit,
    Condeiul meu în mână-l am

    Să scriu cuvântul nimerit…
    Iar glasu-mi nalţe cuvântul neprihanei!

    Cine are gură să se-adape,
    Din doina Lotusului de la Kumi?

    Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
    Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

    Sunt flacără ce se nalţă la soare,
    Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

    Luna-mi ninge pe frunte
    Zefirul – pe buze.

    Luna-i un uriaş mărgăritar pe ape de safir,
    Degetelor mele, reci apele curgătoare.

    Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile
    Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.”

  156. AVP Says:

    Ezra Pound, in englezeste… In rumaneste, nu stiu… oops.

    Postare noua.

  157. sorin cucerai Says:

    Bravo:)! Traducerea e-a lui Caraion.

  158. gabriel Says:

    Văd că tu mai arzi ca o făclie

    „Cu spaimă te aştept în noaptea asta. În lampă nu-i nici strop de untdelemn. Nici luna nu-mi mai zgîlţîie fereastra, nici stelele nu-ngînă nici un semn. Nici nu mai ştiu: cărările nu-s şterse sau drumurile nu s-au înnodat. Botforii tăi poate au talpa spartă ori carii rod în stavila din pat. În telefoane ţîrîie pustia şi trenurile-s pline de lignit. Locomotive alăturea de şine, iar eu sunt umbra chipului cioplit. Prin smoala care-mi ‘năbuşă fereastra, nici lupii nu mai ştiu urla spre sud, ies cîrţiţele oarbe din ponoare, sîngele-mi cum te caută-l aud. De vei veni vom pune foc în sobă, vom arde cioate de arţar şi crin. Vom alunga spre cer ceata de îngeri şi vom da cep butoiului de vin. Stau spînzurate fulgerele curse ca şerpii lungi peste retina mea. Şi tunetele-atîrnă în urechi. Prin sînge-mi curge amintirea ta. Dar bate-n poartă cineva s-o spargă şi văd că sunt chiar eu cel care bat. Şi văd că tu mai arzi ca o făclie în trupul meu în zori îmbălsămat”.
    _________

    Întrebare: de ce acest text (care nu-mi aparţine) nu este extras dintr-un volum de 2-3 kile?

  159. AVP Says:

    Io nu stiu… oops. Probabil – de fapt – chiar pt ca nu s-ar sti al cui e: al lui Esenin?, al lui Cezar Baltag?, al lui Ilie Constantin?, al lui Paunescu?, al lu Dinescu?, al lui Escu… ? Fiindca, intr-adevar, toti astia l-ar fi putut scrie, amprenta stilistica fiind colectiva, nu unica…

    Parerea mea, pai cum drea.

  160. Marius Says:

    Este incredibil cum ne-a transformat acesta majoritate care parea necesara in 2004. Suntem mai dornici de razbunare, lapidare, ura si/sau improscare cu …..dejectii decat suntem sa gasim BUNUL in om.
    Asa cum dumneavoastra sunteti pornit impotriva unui poet(oarecare sau nu se va hotari de urmasii nostrii, personal nu-mi place poezia in general) eu sunt pornit impotriva VOASTRA. Dar voi sunteti vii!(asta nu ma face mai bun si incerc sa ma schimb pentru ca nu am fost asa inainte de 2004) Nu simpatizez cu ceilalti sa stiti, dar pe VOI va urasc. Privin dintr-o famile de intelectuali cu adevarat(eu, sincer, nu sunt decat prin diplome si activitate, dar in comparatie cu familia mea….) si ma dezgustati cum va pretindeti profunzi, capabili de analize si mai ales de a genera verdicte cand sunteti gaunosi.
    Bun sau rau? Il vedeam cu bune si rele inainte sa moara. Acum? nu ma mai intereseaza relele(apropos, marunte comparativ cu simulacrul de condamnare a comunismului a lui Tismaneanu-pentru istoria mea ce s-a intamplat pe vremea lui Ceausescu e departe, dar acesti farisei mi-au „stricat” istoria recenta strivind macar o parte a ADEVARULUI istoric folosindu-l pe Ceausescu in lupta politica actuala)
    La moartea ta, Viorel Padina (nu-ti zic AVP pentru ca te jigneste chiar daca nu-ti dai seama de asta) probabil ca nu o sa aflu, deja esti destul de batran sa poti sa-ti imbunatatesti rolul pe pamant. Daca aflu o sa-mi para rau!
    La moartea lui Tismaneanu, de care sigur o sa aflu pentru ca tatal dumnealui a fost destul de cunoscut si …intre timp si el a lasat o brazda, o sa incep sa ma gandesc in ce fel a facut bine cu raportul lui, desi acum ma enerveaza crunt inutilitatea si costul acestuia. Poate chiar o sa gasesc ceva bun in raport!
    Si pentru a va ferici pe final va adresez salutul care va unge pe suflet „Sa traiti bine!”(dar incercati sa muriti frumos)

  161. MIA Says:

    >Care au fost consecinţele sale vizibile?
    A dus la răsturnarea lui?

    Mulţi din revoluţionarii din ’89 au ieşit pe străzi cântând versurile sale ( sau lansate la Cenaclul Flacăra ).😉

    Că asta intră poate mai degrabă la capitolul „efecte nedorite” dar totuşi …🙂

  162. lucian radu Says:

    @sorin cucerai
    io zic s-o lasati balta cu genialitatea lui AP ante mestecat rahat. sau, daca nu ma credeti, va trimit si eu la surse: cititi ce au scris despre poezia lui AP, Constanta Buzea (in Jurnal), Mircea Cartarescu (in Postmodernismul Romanesc), Negrici in cartea lui despre lit postbelica, Laurentiu Ulici si,, dintre tineri, Angelo Mitchevici in volumul colectiv despre Comunismul Romanesc, Paul Cernat, etc. E relevant si ca in poezia actuala AP nu e imitat de nimeni. Otzecistii, Nichita, Mircea Ivanescu, Angela Marinescu, pina si Sorescu, toti sint imitati…AP nu e pentru ca n-ai ce sa imiti. Inca ceva, da, AP a scris citeva poezii bune dar asta nu-l face un poet mare. Restul sint aberatii si metafore neporivite (ma refer la aia cu mormintul….)

  163. sorin cucerai Says:

    Na, alta acum! Unde-am spus eu ca Paunescu ar fi un poet genial?!? Am spus doar ca in anii ’60 a fost un poet proaspat, viu, fraged, propunator de ipoteze lirice – iar asta e cu totul altceva.

    Altfel, eu nu cunosc decit 4 (patru) poeti geniali: Homer, Dante, Luther, Shakespeare (cu unele indoieli in privinta lui Shakespeare). Daca va simtiti generos, mai adaugati dumneavoastra.

  164. Adrian Paunescu, rapsodul comunismului dinastic (Vladimir Tismăneanu) | În Linie Dreaptă Says:

    […] A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s