Ghici cine vine in my inbox…?

De catva timp, e-mailul meu pro_avp_ro@yahoo.fr se comporta bizar, ne mai răspunzând decât când şi cum avea el chef  la comenzi… Crezând io că al meu e-mail a îmbătrânit, ca şi stăpâne-su, de altfel, am iniţiat procedura de transfer a corespondenţei de pe pro_avp_ro într-un alt cont de corespondeţă al meu, viorel.padina@gmail.com, însă după descărcarea a circa 3000 din cele peste 5000 de scrisori de acolo, transferul a părut a fi blocat, nu înainte totuşi de a observa că în contul de transfer pro_avp_ro creat special pe gmail.com au sosit nişte scrisori misterioase, unele fără expeditor, altele trimise – ţineţi-vă bine – de la „viorel.padina@gmail.com„, adicătelea tot de mine, n-aşa?, deşi io habar n-aveam despre ce-i vba … Printre aceste scrisori, trimise chipurile de „viorel.padina@gmail.com” la „pro_avp_ro@yahoo.fr„, iar apoi retrimise de protocolul de transfer în contul special creat pe „viorel.padina@gmail.com„, am putut ceti şi scrisoarea pe care o reproduc mai jos, de fapt un mesaj trimis chiar de mine cu 4 ani în urmă, la rubrica de comentarii a topicului meu „Un an de la moartea mamei” de pe blogul „Evanghelia după mine” (actualmente privat şi deci inaccesibil altcuiva decât mie), în care reproduceam un fragment din discuţia pe care am avut-o în iunie 2006 pe ex-forumul „Bleoaca”, fragment pe care l-am mai putut găsi până la data acelui comment în cached-ele lui Mr.Google, după pierderea forumului aşa cum v-am arătat într-un topic precedent, dar pe care îl pierdusem din nou după ce io însumi închisesem comentariile de la topicul cu pricina, din cauza amintirilor greu de suportat… În acest cached am avut ciurpriza să o regăsesc pe mg, despre care vă vorbeam alaltărea, precum şi alţi pretini vechi de pe „Bleoaca”… oops. Acuma, că totul n-o fi decât o întâmplare tehnică misterioasă, pe care io n-am suficiente cunoştinţe spre a o descâlci, hic et nunc, sau că un şpion zmecheros – care mă urmăreşte pas cu pas, păi cum dreaq, io simţindu-i chiar acum mirosu de pucioasă în zumzetele antivirusului meu, care pare să fi nebunit la attackurile non-stop ale alienului… – umblă ca vodă prin papură prin inboxurile mele, vă las pe dvs să apreciaţi…

**********************************************************************

Unde sunt cei care nu mai sunt…?

(un an de la moartea mamei)

Imediat ce ies din ulita ce uneste Soseaua cu Linia Mare din Gura Padinii si ma-ndrept spre locul unde m-am nascut într-o duminica de sfârsit de octombrie cândva, percep golurile uriase pe care viitura timpului mi le-a provocat deja, doborând dig dupa dig din patria natala a mea si luându-mi azi un bunic, mâine un vecin, un amic, un verisor, un tatic, fratioru-mi unic sau chiar pe mama pe care io o credeam nemuritoare, aloo…, astfel ca pe masura ce m-aproprii de momentu’ când însusi io, cel viu, carele deocamdata ma mai vad, ma mai pipai, ma mai gust, ma mai miros, ma mai aud si ma mai stiu, n-o sa mai fiu decât subt forma unei figuri literare acolosa, în hyperspatziu-mi candriu, n-asa?, si-atunci va-ntreb: mey oameni buni, ce-i viata asta de-o traiesc ?, e-a mea, e-a alor mei ce nu mai sunt, de parca nici n-ar fi fost pe pamânt, n-asa? e-a voastra sau a altora, sau nu cumva e exclusiv a aceluia ce-n vecii vecilor – halleluiah, n-asa ? – a fost, este si va urma, iel traind acum prin mine si prin voi, ieri prin cei de subt noi, fie bestii, maimutoi sau mierloi, fie oameni prosti, hominizi, ciobani, razboinici sau nobili de soi, care cu totii zac astazi în al patriei – n-asa? – noroi din tintirimele ce se tin roi, iar mâine va trai, normal, prin voi, cei care deocamdata adastati mumos si virtual aliniati în ovare & coy la genitorii amândoi, cohorte nesfarsite de girls & boys…

Primul disparut, dintre martorii copilariei mele, începând de la casa de lânga fântâna, a 5-a bojdeuca departare de casa noastra, a fost nea Petrica Antinica, vechi si cam dusmanos tovaras de pescarie cu Marele si cu Taticu, omul care poseda un obiect absolut mirabil pentru mine: un binoclu nemtzesc de razboi, cu care nu ma mai saturam privind de pe malul Baltii spre Malu Bulgariei, prin pâclele albastre ale Balkaniei ori, noaptea, spre luna si spre stelele mele ce clipeau ca niste ispititoare iele… În casa de peste drum, n-a pierit deocamdata decât lelea Manguleasa, care pâna când copiii sai n-au dezgropat-o si nu i-au mâncat inima, cum le-a recomandat cârnaoana vrajitoreasa, cica era cât pe-aci sa le darâme, stigoaica fiind, casa… Lâng-ale Manga, l-ale Orlean, au pierit toti martorii copilariei mele : ai batrâni, Suba si Suboiaca, apoi fiul lor unchiu Iosâf si cu tusa Fiia, nevasta-sa, pretina buna a mamei, apoi fiul lui Iosâf si-al Fiiei, frumosul si fugosul Titel, tovarasul meu din copilarie, care nu avea cine stie ce minte el, ba chiar era cam tembel, însa avea un sufletel tare nebunel… Peste drum de fostul, cum ar veni, Titel sta Mitrel, alt tovaras din copilarie, dimpreuna cu taica-sau, nea Mihai Marcu Chionaca si cu mama-sa, tusa Ana, despre care mi se pare aproape bizar sa-i mai vad înca în viata, cu toate betesugurile lor, pe ei, mai în vârsta decât parintii mei… În aceeasi curte cu Mitrel e casa lui unchiu-sau, nea Marin Stancu Marcu, plecat din tinerete cu serviciul prin tara, însa mort acum 5-6 ani în casa sa, unde tinuse sa fie adus neaparat. Casa lui nea Marin a fost construita din pamânt batut cu maiul subt ochii nostri si chiar cu contributia noastra nemijlocita, a copiilor de pe Linia Mare ; parca ieri ne duelam, amenintându-ne cu maiurile supergrele printre schelele de cofragi si nuiele, închipuindu-ne ca io sunt fat mumos si ma bat cu zmeii, carora nici nu le dadusera tuleii si se prefaceau ca vbesc gros, ca paraleii… Peste drum d-ale Mitrel, în dreapta l-ale Titel stau ale Manu Gheletu, care el a disparut mai demult, ca si tusa Leana, navasta-sa, acum 2-3 ani, iar în aceeasi curte cu ei e casa l-ale Nenea Gica Gheletu, de unde au pierit aproape toti: si cei batrâni, Moasa Ana si Mosoiu Ilie, si cei mai tineri, Nenea Gica si cu nevasta-sa, mereu vesela Tanti Anutza, sora mai mica a lui Mamica, disparuta acum câtiva ani într-un accident, dar si baiatul lor cel mare, iubitul meu verisor Doru, mort la 36 de ani, de leucemie… Însa în casele astea de le enumerai continua macar se vietuiasca cineva din samânta sau afinitatea lor, a vechilor locuitori, vreun copil, nurori, nepoti, dar în casa l-ale Tata Nutza, gard în gard cu a noastra, unde traiau Ghidileanca, Tata Nutza si cu Maica Petra, fiul si nora Ghidilencei, nu mai locuieste nimenea dintre ai lor, casa fiind vânduta de Doinitza, fiica lor adoptiva, unei familii de care nici macar n-am auzit… Tata Nutza si cu Maica Petra au fost ca si al doilea rând de parinti pentru mine, ei remintindu-mi chiar pâna mai încoace, ori de câte ori ne mai vedeam, cum ma asezam în capul mesei lor si porunceam batând cu lingura de fier în masa : „Ciolba, ciolba, domisoara!”, neuitata lingura de tabla nichelata fiind botezata de mine „Calavana”, întrucât, putând sa-mi zaresc chipul în ea, o asemuiam cu caravana cinematografica unde tocmai vazusem proiectat pe zidul scolii din sat primul meu film, nu-mi mai amintesc care…

La ai nostri, în casa în care m-am nascut, dupa ce ani de zile fusesem socotiti cea mai felixita familie, rarerori la noi auzindu-se de boli, de certuri sau de alte necontenite afurisenii si dracuieli, chestii obisnuite pe la casele de olteni, dintr-o data moartea si-a bagat coada-i amirosind a tamâie… Mai întâi a disparut Marele, la 24 ianuarie 1994, la etatea de 87 de ani. M-am pomenit într-o luni dupa amiaza cu fratele Mihaitza, caruia noi îi ziceam Costel, ca vine la Corabia si-mi zice : „Hai, ca moare Marele!”. Ultima data când îl vazusem, cu doua saptamâni mai înainte, era destul de bine, înca se putea barbieri singur, vorbea lamurit, desi era claro ca mai îngenase… L-am gasit în odaita unde statea el si cu Maica Mare, întins pe pat si primenit, dar înca nu începuse sa traga, era constient… Auzind c-am venit, a încercat sa-mi spuna ceva, dar nu se întelegea nimic, îmi tot arata cu mâna-i chircita de artrita spre tâmpla, vrând sa spuna probabil ca acolo îl doare ori ca s-a rupt ceva… Doamne, cine fusese Marele, ce mândru barbat, sef de urmatica, hom de un puternic carcater, iubit si respectat de toti…! Chiar dupa ce a început sa traga, el tot nu si-a pierdut imediat cunostinta si deminitatea, îsi lua singur cu mâna tremurânda batista de sub cap si îsi stergea, din când în când, însa de-a lungul unor ore în sir, sputa rozalie de la gura – facuse edem pulmonar, consecutiv unui accident vascular, probabil… – pentru ca nu cumva sa-si pateze camasa alba cu care îl primenisera… În câteva rânduri, chiar spre finalul vietii – însa altadata, vezi bine -, îl auzisem ricanând ca el nu crede ca ar fi ceva „dincolo”, decât nimic, desigur, el e convins ca totul, din punctul sau de vedere, se termina aci… Acum, la acel punct terminus, eram cu totii în juru-i : în afara de mine, era acolo Taticu, despre care, la cât îl adora, presimteam ca nu-i va supravietui prea mult lui Marele, era Maica Mare, oarba si neputincioasa si ea, de-acuma, era Mamica, era Costel, erau Tata Nutza, Maica Petra, unchiu Mitrica ale Rita, finu Florian Tagârta, nenea George, fratele lui Mamica, tati ANutza, sora-sa, nea Lisandru Vizdeica, un vecin de peste drum, tusa Fiia, Titel si altii de pe linia noastra, înghesuiti în micuta camaruta, în timp ce lumânarile ardeau la capatâi… Costel chiar i-a zis la un moment dat lui Marele : „Nu-ti fie frica, Marele, suntem cu totii aci, lânga tine!”…

A facut apoi saltul în neant Taticu, la aproape doi ani dupa Marele, pe 6 noiembrie 1995, la 63 de ani… Mamica îmi spunea ca dupa moartea lui Marele, Taticu – care pâna atunci nu daduse niciodata semne ca n-ar fi fost un barbat curajos si cu picioarele pe pamânt, la fel de lucid si fara iluzii copilaresti, ca si Marele – o tragea câteodata de mâneca si o-ntreba, uitându-se cam speriat, peste umar, în urma sa: „Leano, îl vezi…?” „Pe cine sa vad, ma, Fanica, ce vorba-i asta… ?” ” Pe tata, se tine dupa mine ca o umbra…”. Am înteles despre ce era vba: fiindca-l adorase pe batrânul sau, Taticu nu-l putea lasa sa piara cu totul în neant si-atunci vâscosu-i libido îl recrease si-l proiectase ca pe o holograma în preajma-i… Ori de câte ori, la îndemnul lui Mamica, eu încercasem sa deschid vorba despre vedenia sa, Taticu se prefacuse ca n-aude ce-l întreb, însa odata – dupa ce nu mai avea vedenia, dar începuse sa se simta fizic din ce în ce mai rau, desi nu-ncetase sa mearga la pesce – mi-a replicat, zâmbind stânjenit: „Pai, daca era acolo, puteam eu sa zic ca nu e…?” Am încercat sa-l duc pe la doctori, pe cât am putut si io, la puterile mele, dar el slabea pe zi ce trecea, posibil ca facuse si-un infarct fara s-o stie (caci odata cazuse lesinat de pe motoreta, pe dig), nu mai avea pofta de mâncare, nu mai putea dormi, adasta ore în sir pe marginea patului, plin de sudori nemaipomenite, cu Mamica lânga el, tinându-l de mâini… Când mergeam din când în când sâmbata la Gura Padinii sa vad ce mai face, desi încerca din rasputeri sa se abtina, isbucnea totusi în lacrimi abia mijite, cerându-si scuze ca-l gasesc asa, apoi ma ruga sa stau mai mult cu ei, ori sa vin naiba mai des, iar când plecam ma dojenea: „Vezi, acuma sa vii când o suna goarna, n-asa…?” Iar odata, cu putin timp înainte de a disparea, dupa ce ne-am sarutat de bunavedere, mi-a zis: „Ba, taica, stiu ca o sa mor în curând, dar îmi pare rau de viata asta… Noptile, daca tot nu pot sa mai dorm, îmi amintesc de toti pe care i-am cunoscut si care nu mai sunt si-mi pare asa de rau de toti, asa de rau îmi pare, asa de rau… Unde sunt cu totii si de ce nu mai sunt, bey, taicule, bey…?” În seara aia am dormit cu el în pat, l-am îmbratisat ca pe un copil drag si bolnavior, l-am învelit si l-am încurajat, l-am asigurat ca nimic nu i se va întâmpla atâta timp cât eu îl voi apara, si n-a protestat, nu m-a repezit, cum ar fi facut altadat, ba chiar cred ca a dormit destul de relaxat câteva ore, timp în care mamica a mai putut si ea sa închida un ochi în patul celalalt… „Acuma când mai vii…? Când o suna goarna, a…?” m-a întrebat, zâmbind vag, când am plecat, si-asa a fost : peste putina vreme, în timp ce asteptam în statia de autobuz ca sa merg spre Gura Padinii, întrucât nu mai fusesem de vreo doua-trei saptamâni, iar Costel îmi trimisese vorba ca Taticul nu se simte prea bine, a frânat lânga mine o uriasa autobasculanta, iar soferul, care era vecinul nostru, finul Florian Tagârta, mi-a strigat: „Nasicule, încearca sa ajungi cât mai repede, ca lui nas Fanica îi tin lumânarile!” Pâna sa-mi revin din aceasta crunta veste, a oprit în statia auto un alt fin dinspre partea sotiei, Ilin, care mergea întâmplator spre Dabuleni si care m-a condus într-o viteza nebuna pâna la Gura Padinii. Când am ajuns în dreptul casei noastre am vazut portile curtii larg deschise, iar pe fratele meu Costel facându-si de lucru cu o lopata prin fata casei, cu capul adânc plecat în piept, abia raspunzându-ne la salutul mut. „A murit ?” l-am întrebat cu glas sugrumat pe scumpul meu fratior, iar el, tot cu capul în pamânt si facându-si de lucru cu lopata aia, mi-a facut semn ca da, asa este, a murit… Am fugit si l-am gasit în odaita în care statea cu mamica, alaturata aceleia în care murise Marele, în patul în care dormea el de obicei. Nenicu Ilie, fratele mai mic al lui Tata Nutza, si cu Titel, pare-mi-se, tocmai îl primeneau, iar mie nu-mi venea sa cred ca puternicul, vesnic tânarul si dulcele meu tatic e acolo si nu vrea sa-mi raspunda la salut, mut ca o lebada, n-asa…? Cu lacrimile siroindu-mi pe obraji, orbit aproape de sivoiul lor, m-am alaturat celor doi, ajutându-i sa-i dea jos camasa de piele jilavita si pijamaua. L-am ridicat în sezut si l-am sprijinit cu spatele de umarul meu, asa cum era, palid ca de moarte, n-asa?, cu gâtul frânt si capul cazut nefiresc în piept, dar foarte cald înca. Asta a fost…

Dupa Taticu a urmat Maica Mare, la o luna de la disparitia lui, pe 12 decembrie 1995. Maica Mare avea 88 de ani, dar pâna atunci se tinuse destul de bine, în ciuda faptului ca de câtiva ani orbise complet, având apa neagra la ochi. Dupa moartea lui Taticu, practic în aceeasi zi, a cazut la pat si nu si-a mai revenit, n-a mai vrut sa mai manânce, iar Tusa Fiia, Fina Florica, Fina Ghita, Tanti Anutza, Maica Petra, Tusa Nela, Tanti Viorica, cumnata Geta, Tanti Stela, Mamica si alte multe femei (care s-au perindat tot timpul pe la capatâiul ei, caci ea avusese o legatura cu totul speciala cu nevestele satului, fiind moasa neoficiala a comunitatii, experta în chestii femeiesti) au pazit-o cu rândul pâna si-a dat duhul. Când erau tineri (ei aveau 40 de ani si ceva când m-am nascut), Maica Mare si cu Marele formau la petreceri un cuplu de cântareti ad-hoc si de zgondosi de mare succes, ea mai ales fiind o hâtra înnascuta. Ori de câte ori îmi aducea un cococi cald cu brânza, sau o gogoasa rumena, ori o farfurie de bucati alese de peste fript si alte bunatati, îmi zicea : Ia la maica, puisor, sa cresti mare si cu spor si sa-ti aduci aminte de Maica-Mare cu dor când n-o sa mai fiu, da… ? Când, la vreo ocazie mai deosebita, o trimeteam câteodata, noi barbatii, sa ne cumpere de prin sat vreo sticla de tuica si ne uitam la ea pe fereastra cum revenea în obor calcând linisor si-ntotdeauna cu mâinile strânse în asa fel pe pieptar de nu stiai niciodata daca a gasit licoarea comandata sau ba, începeam atunci sa facem pariuri între noi, în gluma, încercând sa ghicim: „Are Maica Mare, sau n-are…?” Apoi ea intra în odaia în care o asteptam si, dupa ce ne tinea un piculet în suspans, într-o reciproca mutenie, îsi desfacea pieptarul si scotea sticla de un litru cu tuica, asezând-o c-un zâmbet inimitabil pe masa si zicându-ne gales : „Nareti de beti!” Dupa moartea lui Taticu n-am mai vazut-o pe Maica Mare decât la moartea ei: cu gura arsa, înnegrita si usor întredeschisa, cu o expresie de indescriptibila suferinta pecetluita pe ea… Unde era blânda si zâmbitoarea mea Maica Mare…?

(va urma)

mg

Posted: Thu Jun 01, 2006 11:38 am :

draga avp, ce tacut esti de cîteva zile, dupa ce-ai scris textul asta frumos si trist.
Dupa care, nimeni n-ar mai putea zice ceva. Poti numai numara cîte «views» se strîng, dar nimeni nu îndrazneste sa scoata un cuvintzel. Dupa ce-ai citit un text frumos, n-ai observat, nu ti s-a-ntîmplat sa ramîi tacut, sa nu mai sti sa vorbesti, sa crezi ca ti-ai pierdut facultatea vorbirii, ba sa crezi ca n-ai avut-o niciodata? Dupa o vreme, abia daca te mai auzi (ma mai aud) boblborosind ceva cuvinte si alea lamentabile, nepotrivite… Ai (am) impresia ca n-ai stiut (n-am stiut) niciodata sa vorbesti si daca, într-un sfîrsit, reusesti (reusesc) sa scoti totusi cîteva fraze, te miri ca reusesti (reusesc) sa spui ceva cu sens…

AVP

Posted: Thu Jun 01, 2006 3:11 pm :

Evident c-asa e cum zici tu, carele stii chiar mai bine decat mine cum sta treaba cu mumosu (hartistic) & mutaciosu, fosu mu… Mai cumplit, în cazul de faţă, e că urmează să-mi rememorez morţile cele mai proaspete, cum ar veni, ale fratelui şi ale mamei, pe care abia de reuşisem să le-ascund printr-un pliu mai gros al animii mele, ca sa ma linistesc cat de cat, n-asa?, iar acum va trebui nu doar sa le scot iar la lumina, dar sa le si descriu cu harmonica aia di fina, n-asa…?, caci altfel ce rost ar mai avea sa ma canonesc atata, draga mea…? Iar dupa aia sa trecem, în fine, mai departe, mai departe…, spre hypotezele mai de sus si mai de nespus, voila… Deci cam de-aici decurge mutenia mea, caci doar n-oi crede ca din aceea ca nu mai am – ca de cand ma stiu, fata mea, deci nu te speria – nici o para, sau ca din pricina ca din cele 3-4 quintale de calorifere din fonta pe care vrusei a le vinde din casa mea (ca tot nu mai folosesc la nemica, iar oasele-mi sunt deja muiate de reumatizme ca varza) aflai ca nu pot spera sa iau decat cel mult un milion-doua de ROL, acolosa, in timp ce mie-mi tre’ cel putin noua acumasa…? Aloo, aloo, nu cumva, din oratia asta a mea, sa pricepi ca ti-as cere f-o para, draga mea, tocmai tie, care ti-ai platit abonamentu pe 7-8 ani, pai cum drea’, si care, culmea, nici tu nu stai pe roze, desi locuiesti in Francia, da, dar cu doi copilasi si singurea, draga mea, ci o zisei si io asa, de amoru artei, nu te supala… Caci doar n-o sa cred ca lu Manolescu, Liiceanu, Iorgulescu, Vlasie sau altora care azi m-ar phootea ajuta sa rasuflu si io cat de cat, drea’, si sa pot crea ca pasarea fara sa ma-nspaimant ca maine n-am ce manca, necum sa cant in stilu-mi smant, n-asa? o sa le crape obrazu in lumea de dincolo de-al lor mormant, n-asa? care lume nu e decat viitoru in care ei, pempantii si egoistii mei, nu vor mai fi, ha-ha-ha, ci doar proiectiile lor in hyperspa’ vor fiintza, încremenite care cum vor apuca a se eterniza nainte de a sosi hora cand regizorul va zice „stop”, „koniec filma”, „asta e situatia, natia & tratatia”, de-acuma părăsiti ringul, ati avut o viata pentru a va fabrica templatele cu care veti învia odata si odata, desi mai este muuult pana acolo, mey Tata, iar voi ati folosit-o spre a va distra, a va gadila mumiile de piele tabacita & mucava si-a va juca de-a usr, unesco, pac, storia literaturii ro, mcartaresco, ministeriatu culturii & editura humanitas a maculaturii, ‘re-ati ai drea’… hai pa…

aa

Posted: Fri Jun 02, 2006 12:58 am :

Pacat ca stric suava armonie. Cornitele ros/negre fumegânde, ma’nghiontesc.

Emotionante „amintirile din alte vremi”.
Încântator „dialogul”.

D’aia…
….ramân întepenite celelalte taste…

mos aa
_________________
Parturiunt montes; nascetur ridiculus mus

mg

Posted: Fri Jun 02, 2006 10:11 am :

Et bonjour, aa,

N-am înteles eu bine sau ne împungi putin cu cornitzele? Care soricel ridicol e fatat de care munti? Daca e sa-l apar pe avp, o fac cu clontzul si cu ghiarele. Dar mi-esti teribil de simpatic si am ca o banuiala ca nu ma pot pune cu domnia ta.

AVP

Posted: Fri Jun 02, 2006 4:15 pm :

În sfârsit, bine ca aparusi si mataputza, aa-ule ! Pe bune, batrane, nu te stiam – chiar deloc ! – rusinos & nebagacios ! Ok, am pus expectativa-ti prelungita pe seama Corei – si sper sa nu-ti zgandaresc iar rana… -, sau te pomenesti ca te-ai temut si tu, cum ma tem si io, de gherutzele ne-mai-po-me-ni-tei noastre mg ?

…Asadar, mg, da-mi voie sa-ti prezint pe unul dintre cei mai dragi si mai vechi pretini din hyperspa’ ai poiezelului lu domnia ta, homu care l-a-nteles si l-a aparat nainte ca tu s-apari ca steaua canopus intr-o joimari, trimeasa evident de-ai nostri penati et lari ai mai mari…

Iata aici de exemplu un topic generat candva de acest pretin, aa….

http://web3.cotidianul.ro/viewtopic.php?t=907&start=0&postdays=0&postorder=asc&highlight=

ps. Ceea ce nu-nseamna ca daca ai sa-i spui verde-n fatza ceva, sau el lu domnia ta, n-o puteti face fara nici o jena, fata mea ! Pai unde ne aflam noi aici, a?a?

va pup, hai pa

mg

Posted: Fri Jun 02, 2006 5:31 pm :

Poate chestia aia cu soricelul fatat de munti nu era o împunsatura, daca înteleg eu bine (dupa ce-am vazut asta la unii forumisti din locul la care ai trimis, dedesubtul unei linii, imaginare sau nu), ci un fel de „semnatura” (deci, independenta de continut), sh-atunci, desigur, m-am pripit si înteles gresit pe aa, fata de care ma simt, acum si mai mult, cam cum se simte un soricel marunt (dar lucid) la poalele unui munte preamaretz.

AVP

Posted: Sat Jun 03, 2006 11:55 am :

Scuzi, mg, dar io nu-ntelesesem deloc – si mai mult ca sigur nici aa – ca-l impungi pe el, sau, atat mai putin, ca el ne-mpunsese pre noi doi, si deci mi se pare ca nu meriti autoflagelarea-ti Stiu ca mie mi-e usor sa vbesc, fiindca am avantajul ca va cunosc deja pre toti opt, iar voi nu va stiti decat intamplator unul cu altul, si-n nici un caz de la pasopt…

Ei bine, ca sa nu va mai paruiti ori incontrati fie si accidental, de-acum incolosa, tzin sa spun apasat , n-asa? ca toti cei 8 membri ai forumului lu avp sunt my friends, sunt oameni de mare valoare intelectuala si morala si – amanunt f.important – sunt oameni buni (nu de bine, aloo…), care au-nteles sa-l ajute pe hartist c-un abonament, doua (iar in cazul lui mg chiar cu noua !), pricepand un lucru simplicissim : ca poietu, nainte de a crea, tre’ sa manance si iel, drea’…

Si-nca ceva, aloo : aflati ca-n afara de voi opt, nimeni nu mai poate ceti chestiile de aci ! Fac precizarea asta, intrucat mg pare sa fi crezut ca acele view apartin unei multimi de cititori, iar nu doar celor opt, sau ca aa a aparut din senin ori din nori, dintr-un card de corbi croncanitori…

Scumpa mea – si cu asta cred ca am lamurit problema – iata colea inca un topic generat de acest misterios mos aa, care de facto e Mos Cocos, pai cum drea’ …

http://web3.cotidianul.ro/viewtopic.php?p=11202#11202

hai pa

costel

Posted: Sun Jun 04, 2006 8:05 pm :

Nicidecum nu se vrea Cenaclul de luni acest forum,cenaclu de care doar am aflat antzartz, dar constat uimit ca de orisicate ori s-asterne gandul in hyperfoaie si o-nchid apoi, vad lucrurile altfel, mai curate, mai frumoase, cu muuuult peste gudronul zilelor ce-mi port.

Si cum zice AA „mult zgomot pentru nimic” in semnatura-i, poate ne-ndeamna la mai mult decat lasa el sa se inteleaga. Starnesti, maestre AA, perfidule-Albion, platonicu-amor. Destepeneste si celelatle taste, curaj, ci nu lasa sa se creada ca batista Desdemgonei este in alta parte decat la cel ce i-a fost deja daruita, mumosului poet, adica The A…

_________________
„-Ce sa-nvat de la un inginer?
-Masura, domnule profesor, masura!”

aa

Posted: Mon Jun 05, 2006 12:52 pm :

Am pendulat, cu un amärât tic-pac, între cornitze si aripioare. Cornitzele m-au obligat sä mä opresc la ele. M-am agätzat în ele. Proastä inspiratzie sä tzip tastând de încântare. Mai bine rämâneam la aripioare, nu de înger, ci de muscä. O musculitzä care se ametzeste cu acordurile simfoniei mignono-AVePiste ce zburdä prin micutza sferä a espatziului local, pregätindu-se sä evadeze, cândva, în glacialul hiperspatziu plin de zgomote astrale, pentru a se alätura ratziunii, în vesnica si cu sigurantzä inutila sa luptä cu UITAREA, minusculä fatzetä a TIMPULUI, în ciclica sa scurgere explozivä.

Munte, soricel si …… KRONOS! Apropierea este hilarä.

Numai apropierea de Dumnezeu, poate alimenta credintza omului, cä reprezintä ceva, o parte a Dumnezeirii, cu aspiratzia spre BINE si FRUMOS. Unii semeni o pot face mult mai cäznit. Mai mult la nevoie, ca o nerusinatä cerintzä. Personal, din nefericire, mä situez tocmai în aceastä zonä lipsitä de consistentzä, element caracteristic modului nostru de a fi sfätuitzi în cele importante, de revelatziile mioarelor, nu ale duhului sfânt. Inteligente fiintze tinerele oi!

Cam asta ar fi. Nimic carnal, nimic venal. Malitzios nici atât. Pläcere, bucurie. „Doar”!.

Cum sä nu te bucuri väzând un AVP, atacat, alungat, secat, apoi inundat si din nou secat, compilat si înselat, ignorat, vai chiar ignorat, drept urmare säräcit si gârbovit, -(statzi asa oameni buni, cä-i vorba de cu totul altceva! sâc!), suindu-se sprinten în vârful catargului Corabiei sale, pentru a privi cu nesatz, pe sub palma cu penel, spre noi orizonturi, spre noi galaxii, spre luminä, spre Atomul säu Primordial!

mos aa,
un simplu furnicoi care se bucurä, din când în când, tot mai rar.

PS::Tot rar ne desfatä inspiratul si bunul nostru amic, la masä, asa cum ne obisnuise pânä mai ieri, cu suculentele bucate din care sä se înaltze, turbioane de miresme ametzitoare, de unde fiecare sä-si aleagä ce-i convine..

PPS: Albionul de aevea îmi este necunoscut, din päcate.
_________________
Parturiunt montes; nascetur ridiculus mus

costel

Posted: Mon Jun 05, 2006 2:02 pm :

Zgarii matale frumusel penelul, in cuvinte-ntoarse, AA, frumos mestesugite, doar doar vei reusi sa-ti schimbi cornitele cu aripile unui macar prozator, daca nu poetzel, ascuns in cotloanele sufletului tau. De ce nu lasi sa zburde mai des pe foaie, creionul? Nu poate fi teama de ridicul, caci ne-asigura The A… ca numai noi putem vedea, prietenii domniei sale, incercarile noastre chinuite, sau „caznite” cum spui ( ori cum spune asociatul meu, vazindu-ma deseori aplecat asupra tastaturii in incercarile mele chinuite de a-mi face prieteni-in alta parte decat mediul afacerilor- „niste refulati”) de a evada, cautind aici ceea ce nu gasim altunde.

Eu unul sunt ferice acum, altfel decat ma simt in bratele femeii, altfel decat in ochii stralucitori ai fii-mi; ferice fara sa-ntinez dragostea pentru EA, sotie sau copila. Ferice sa citesc nevinovatele cuvinte duioase ce-si adreseaza mg lui AVP,evident si vitzaverca, in cautarea lor bezmetica spre lumina, ferice sa vad ca aici mai pot arata ca sunt altruist; mai mult, ca fac ceva cu placere, cu durere ca nu pot mai mult dar cu gandul ca voi putea odata.

Ma-nclin.

PS Perfidu-Albion era numai o figura de stil, asa.
_________________
„-Ce sa-nvat de la un inginer?
-Masura, domnule profesor, masura!”

aa

Posted: Mon Jun 05, 2006 2:38 pm :

Albion pentru mine înseamnä de fapt
http://www.blogger.com/home
dacä ai curiozitatea si putin timp de pierdut!

_________________
Parturiunt montes; nascetur ridiculus mus

AVP

Posted: Mon Jun 05, 2006 5:49 pm :

Frumosi si destepti pretini am, n-asa ? Baremi de-as reusi sa-i determin a-si spolia ei insisi, my friends, cu vaditul talent de spargatori de suflete pe care-l au, comorile ce le salasuiesc in cheptii de arama, a… ? Atunci, sa vezi ce trezorerie fabuloasa ar deveni Bleoaca asta, per aes et libram

mg

Posted: Tue Jun 06, 2006 6:00 pm :

amicii tai, avp, ma mai conciliaza cu omenirea. Ai auzit ce frumos vorbeste aa despre tine? (ca-mi vine sa-i sar la gîtu-i virtual) (daca n-ar fi asa de trist) (si lucid ca o lama). Costel, (înca) vesnic fericit, se într-aripeaza din te miri ce. Chibit acuma sta pa gînduri întrebîndu-se daca, da sau nu, sa ne puna vreo poza de-a lui (sau cum sa iasa din treaba asta basma curata) (sau poate se gîndeste sa ne faca vreo farsa) (daca chibit era aa, ne-ar fi pus o magnifica fotografie de furnica zicînd ca-i portretul lui).

Lucid si tibib nu-s decît foarte ocupati (deocamdata).

costel

Posted: Tue Jun 06, 2006 8:20 pm :

@AA
Iarta-mi indrazneala, nu ma intereseaza daca pe undeva in Hyperspatiu cineva si-a luat nick-ul perfidul Albion (am incercat sa intru acolo unde m-ai trimis insa imi cerea un username si o parola si am renuntat, pentru ca am putin timp sa cutreier pe net, iar timpul oarecum alocat acestei placeri il petrec numai ici pe Bleoacalumineaza-ma AVe si-mi spune de la ce vine acest nume– forumul Coti si, foarte rar, pe liberalism.ro). Joaca mea a fost doar o alaturare intre maurul Olteanello , Desdemgona si tine, Iago, din cauza mancarimilor la cornite. Perfidul Albion era doar atmosfera Shakespeare-iana pe care am voit sa o dau textului.

Multumit??

@mg

(inca),vesnic fericit

una din doua. Alaturarea ma doare.
_________________
„-Ce sa-nvat de la un inginer?
-Masura, domnule profesor, masura!”

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

ps. Acesta e cache-ul unui fragment din discutia pe care am avut-o cu prietenii mei pe ex-forumul Bleoaca, disparut din pacate – ca si mama… 😦 – in hyperspatz…

29 răspunsuri to “Ghici cine vine in my inbox…?”

  1. stely Says:

    Buna ziua,
    Stii desigur ca am citit postarea inca de azinoapte ..Desi am citit-o ,nu am putut sa scriu nici un cuvint .Am pastrat lungi minute de tacere, intrucit incepind cu intrebarea din titlu – „Unde sunt cei care nu mai sunt…?”,apoi „un an de la moartea mamei” ,pe care recitind-o mi-a produs aceleasi stari de sfisiere si lacrimi ca si atunci cind am citit-o prima oara . Am plins ptru ca citind din nou ,mi -ai rascolit sufletul ,cu sufletul tau rascolit de disparitia celor dragi tie,dar si cind mi-a revenit in memorie disparitia mamei mele, de la moartea careia desi au trecut 9 ani parca ar fi fost ieri .Impresia a fost atit de puternica incit l-am visat pe cumnatul meu (sotul sorei mele) care a disparut si el acum doi ani ,rapus de un cancer necrutator..Am visat ca cineva suna la usa ,iar cind am deschis ,era el nitel trist si speriat ,imbracat exact asa cum era ,cind l-am vazut ultima oara .Am ramas uimita si desi stiam ca a murit ,am acceptat bucuroasa ca a inviat . Iata asadar cum mi-a reactionat subconstientul la citirea textului tau si cum desi am fost ,la inceput trista ,mi-am revenit acceptind ideea ca „cei care nu mai sunt, sunt”.. in sufletul nostru ,in memoria noastra ,sunt alaturi de noi zi de zi ..O am pe mama mea aici linga mine intr-o poza pe birou, rupind o crizantema galbena ptru fotograful care ii facea fotografia .
    O ai si tu ,iata ,in fotografia pe care ai pus-o ptru noi ,cu dragotea in suflet , in memoria ei cit sa-ti mai ostoiesti dorul de ea.
    p.s. In ceea ce priveste partea a doua a postarii tale , privind regasirea in memoria computerului tau a unui fragment din convorbirile voastre cu @mg ,am sa-mi spun impresiile (ptru ca sunt) intr-o postare separata ,dar nitel mai tirziu..

  2. stely Says:

    Am promis ca voi reveni cu un al doilea comentariu ptru a-mi spune impresiile despre partea a doua a postarii de azi ,si ,iata , indraznesc sa incropesc ceva .Inca nu stiu ce voi scrie ,dar ma las ca de obicei dusa de „val” ,incotro va vrea subconstientul meu..
    In primul rind nu stiu daca „ciurpriza „din „INBOX” a fost adusa de „cineva” 😉 sau chiar ai gasit-o intimplator .
    Daca este asa cum spui ,ma gindesc ca te-ai dus acolo impins de un gind ..Ai stiut ca nu este posibil ca ceva sa nu se fi „salvat” intr-un loc numai de tine stiut ..Si iata ca ai gasit .. Nu stiu cu ce scop le-ai pus aici ,la vedere .
    Ceea ce pot sa spun insa este ca pe mine m-ati „dat gata”..toti ..

    Incepind cu asta :
    AVP spune asa:

    „tzin sa spun apasat , n-asa? ca toti cei 8 membri ai forumului lu avp sunt my friends, sunt oameni de mare valoare intelectuala si morala si – amanunt f.important – sunt oameni buni (nu de bine, aloo…)”
    ..si cu asta :
    Costel spune:
    „Starnesti, maestre AA, perfidule-Albion, platonicu-amor. Destepeneste si celelatle taste, curaj, ci nu lasa sa se creada ca batista Desdemgonei este in alta parte decat la cel ce i-a fost deja daruita, mumosului poet, adica The A…”

    Iar asta de mai jos ma uimeste ,facindu-ma sa ma intreb :
    Cel ce spune asta :

    „Numai apropierea de Dumnezeu, poate alimenta credintza omului, cä reprezintä ceva, o parte a Dumnezeirii, cu aspiratzia spre BINE si FRUMOS.”
    sau …
    ” Cum sä nu te bucuri väzând un AVP, atacat, alungat, secat, apoi inundat si din nou secat, compilat si înselat, ignorat, vai chiar ignorat, drept urmare säräcit si gârbovit, -(statzi asa oameni buni, cä-i vorba de cu totul altceva! sâc!), suindu-se sprinten în vârful catargului Corabiei sale, pentru a privi cu nesatz, pe sub palma cu penel, spre noi orizonturi, spre noi galaxii, spre luminä, spre Atomul säu Primordial..”
    ….este chiar tatonul „aricios” ,de acum ?

    Ceea ce spune @Costel aici :
    „Eu unul sunt ferice acum, altfel decat ma simt in bratele femeii, altfel decat in ochii stralucitori ai fii-mi; ferice fara sa-ntinez dragostea pentru EA, sotie sau copila. Ferice sa citesc nevinovatele cuvinte duioase ce-si adreseaza mg lui AVP,evident si vitzaverca, in cautarea lor bezmetica spre lumina, ferice sa vad ca aici mai pot arata ca sunt altruist; mai mult, ca fac ceva cu placere, cu durere ca nu pot mai mult dar cu gandul ca voi putea odata.

    Ma-nclin..”

    si ..
    AVP.aici :

    Posted: Mon Jun 05, 2006 5:49 pm :

    Frumosi si destepti pretini am, n-asa ? Baremi de-as reusi sa-i determin a-si spolia ei insisi, my friends, cu vaditul talent de spargatori de suflete pe care-l au, comorile ce le salasuiesc in cheptii de arama, a… ? Atunci, sa vezi ce trezorerie fabuloasa ar deveni Bleoaca asta, per aes et libram
    si in final ..
    mg.aici :

    Posted: Tue Jun 06, 2006 6:00 pm :

    amicii tai, avp, ma mai conciliaza cu omenirea. Ai auzit ce frumos vorbeste aa despre tine? (ca-mi vine sa-i sar la gîtu-i virtual) (daca n-ar fi asa de trist) (si lucid ca o lama). Costel, (înca) vesnic fericit, se într-aripeaza din te miri ce

    si Costel ,terminind cu asta:

    „Joaca mea a fost doar o alaturare intre maurul Olteanello , Desdemgona si tine, Iago, din cauza mancarimilor la cornite. Perfidul Albion era doar atmosfera Shakespeare-iana pe care am voit sa o dau textului.

    Multumit??”‘

    @mg

    (inca),vesnic fericit”

    Ei,bine tot ceea ce a fost intre voi ,acum exact ptru ani ,a fost o prietenie frumoasa care parea ca va dainui o vesnicie ..
    Dar ,nu a fost sa fie .. Asa ca nu -mi ramine decit sa-mi pun si eu intrebarea :”Unde sunteti, voi toti , cei care ati fost prieteni atunci si unde v-ati dus”?

    p.s. Si mai e ceva. Cred ca ati pus (cu totii )mult” jar pe coaja cuvintelor”. 😳

  3. stely Says:

    Hmm!Se pare ca ,ori caldura de afara v-a toropit pe toti,ori impresiile lasate de citirea postarii sunt atit de indefinite sau poate chiar puternice ,incit ati ramas fara grai ?
    Hai curaj !Luati exemplu de la mine ..
    @Tatonul aa ,unde esti ..si de ce nu mai esti ?
    @Costel ,ceea ce scriai atunci aici:

    „deseori aplecat asupra tastaturii in incercarile mele chinuite de a-mi face prieteni-in alta parte decat mediul afacerilor- “niste refulati”) de a evada, cautind aici ceea ce nu gasim altunde”
    .. s-a pierdut? sau esti singurul care mai incerci sa readuci ceva din prietenia de atunci?
    In ceea ce -o priveste pe@mg nu indraznesc s-o intreb nimic ,desi mi-as dori sa apara ptru putin timp ,doar s-o cunoastem” pe viu”,aici ,intr-o noua virtualitate ..

  4. stely Says:

    A, si am uitat .. Dar tu ,AVP ,unde esti chiar acum ? Nu cumva in” papusoi”?

  5. monica Says:

    Ma uimesti pe zi ce trece !Citisem bineinteles „Un an de la moartea mamei” si la vremea respectiva am suferit ,din cauza amintirilor mele,m-ai impresionat cu ce-ai scris la moartea lui nea’ Dode,cu acel sfasietor „Unde sunteţi, bey…?”dar azi ma uimesti ,de-adreptul!
    Esti un virtuoz precum un mare pianist care stie nu numai sa alerge cu degete puternice pe claviatura ,dar sa si foloseasca impecabil pedalele in asa fel incat sunetele sa vibreze in suflet mai abitir decat in urechi;
    Esti un mare regizor care-si etaleaza pe scena nu numai propria-i creatie literar-regizorala ,ci le ofera si actorilor cadrul in care sa-si manifeste talentul,realizand sub bagheta-ti maiastra adevarate creatii literare.
    Esti un poet care starneste pasiuni(dupa cum am banuit) chiar si in sufletele tari,masculine.
    Ai fost rau sau gelos cand aa ne-a apreciat? Sa-ti spun sincer ,ca de obicei?Am ramas muta de ce i-a iesit din condei.Sper ca nu l-am pierdut,definitiv.
    Poti sa starnesti orice vrei.Furie,talent,sentimente ,invidie,bucurie ,tristete,gelozie ,orice -ti sta la indemana ! De-aia si ura, buza-n buza cu iubirea ,cu adularea celorlalti.Nu te mai mira,nu te mai intreba. A avut dreptate Manolescu !
    Nu mai zic ,nimic!

  6. monica Says:

    Ba,mai zic!
    Uite ce am notat eu in iunie ,undeva,constatand invidia la orice colt de blogosfera ,fara sa stiu ce comentarii se faceau pe Bleoaca,acum cativa ani:
    „Pe cei care merg in soare ii urmeaza in mod necesar umbra, iar pe cei care pasesc prin glorie ii insoteste invidia”(socrate)
    Invidia vizeaza mai multe compartimente ale vietii, dintre acestea: averea, detinerea puterii, pozitia sociala sau profesionala, taria unor convingeri, gelozia ,etc. constituind motive care duc la calomnie, discreditare, delatiune 😳
    Iago ,prin Shakespeare neaparat,pt ca e nevoie de 3 dintotdeauna(veziMiorita boborului carpato-dunarean),neavand un motiv plauzibil si-a ales dintr-un noian de camarute hyperexistentziale, invidia si gelozenia si a mers pana intr-acolo incat a omorat-o… din vorbe pe Desdemona 😯 , de-a lasat-o….muta!
    „Caci dinauntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, invidia” (marcu)
    Ce Ne-Om mai facem,mam’mare,De-Om capata ulcer la suflet ?Oi,oi,oi!!!!!

  7. tatonulaa Says:

    Pentru a nu mă depărta de drumul pe care păşesc şi tot păşesc, voi interveni cu o personală explicaţie, desigur tatonească şi în sine, părând firească.

    Prea puţine schimbări majore sub soare, pe planeta AVP.
    Pe vremuri, prieteni de nădejde săreau în apărarea Poetului, vânat cu toate armele, ca şi azi (totuşi parcă ceva mai tare şi de -către mai mulţi – dacă nu sunt subiectiv).
    Astăzi, alţi prieteni apără Regele Hyperspaţiului, contestat cu vehemenţă. Fără a lăsa garda jos o clipă, Maestrul King, trecut prin atâtea, se uită circumspect prin jur şi suflă cu putere şi-n iaurt.

    Chiar pe aceste tărâmuri mioritico caprine, una este să fii un ADEVĂRAT POET – înconjurat de prieteni şi sfătuitori – în veşnica căutare a unei recunoaşteri binemeritate şi cu totul altceva să fii Contestatul Rege al Hyperspaţiului, în luptă cu toţi cei ce nu te-nţeleg până la ultima literă ….

    laplopulcuportocale

  8. monica Says:

    “Harul creator e supra-individual,deci,nu supraomenesc.Creatia inspirata este articularea constintelor individuale si colective.Dragostea,prietenia-suporturi creative.” spunea undeva(aici),candva(nu de mult) ,cineva(?) 🙄
    Eu voi intoarce si celalalt obraz ,chit ca imi vine, din instinct tribal sa dau shuturi intregii mele admiratii fata de el 😳

  9. dora Says:

    Eu am ramas corigenta… daca nu chiar repetenta dupa atatea absente nemotivate pe bloaga lui AVP.

    M-au emotionat amintirile Poeselului.El are darul sa-ti trezeasca cele mai vibrante trairi.Gandurile pe care le asterne pe hartie au ceva greu de definit….muzicalitate,durere impletita cu multa dragoste ,vointa de a infrunta neprevazutul.Uneori cuvintele-i angelice simt cum contrasteaza cu fizicul lui de atlet,gata ,parca,sa se ia la tranta cu o lume intreaga.

    Comentariile voastre au cuprins mult mai mult decat as putea spune eu vreo data.Mi-a facut placere sa va citesc. 🙂

  10. AVP Says:

    din pacate nu pot sa va tin companie. am cazut f urat azi la gradina si e posibil sa+-mi fi fracturat mana stanga. in orice caz, niste ruperi de ligamente tot sunt. nu stiu cand o sa ma vbim. n-as vrea sa ajung la doctor, dar daca mana se umfla si mai tare, poate voi fi obligat sa merg. asta-mi mai lipsea…

    pe maine.

  11. dora Says:

    AVP,

    nu-i de glumit cu fracturile.Eu sunt patita cu multe fracturi in acesti 20 de ani.Ultima a fost acum 10 ani la incheietura mainii drepte.si acum am o sensibilitate la ea.Sanatate si ai grija!

  12. stely Says:

    AVP,
    Dar ,de ce n-ai vrea sa ajungi la doctor ? Crezi ca „ruperea de ligmente” este floare la ureche? Nu stii ce-i acolo pina nu faci o radiografie .Prin urmare nu ai voie sa stai acasa ca sa vezi cit se umfla mina de tare.
    Parca ti-am povestit ce a patit sotul meu cind a cazut dupa o scara cam inalta .A stat trei ore linistit, gindind ca nu-i cine stie ce, pina cind a facut un hematom cit capul si cind sa plece la doctor a lesinat linga usa ,din cauza hipotensiunii ..
    Hai ,fuguta la doctor ,”mey”! 😳

  13. monica Says:

    Frate ,lipsii si io putin si iata necazu’ .AVP,ascult-o pe Stely ca stie ce vb .Nu stii ,bre,ca pianistii trebuie sa aiba grija ,ca de ochii din cap de degete? Cu ce mai postezi? Ha? Sanatate si te asteptam sa ne scrii cum te simti !

  14. stely Says:

    Buna dimineata,
    Aloo ! Nu-i nici o veste de la stapinul blogului?
    AVP,
    Ce faci ? Ti-ai pus mina in ghips?.. sau ai suportat durerile o noapte intreaga? Hai ,banuiesc ca poti tasta si cu mina cealalta ,macar , sa ne spui noua ,celor trei fanitze ingrijorate .. 🙄

  15. stely Says:

    In sfirsit !Ciudat ca oprisem trimiterea din cauza ca nu se facea conexiunea cu nici un chip. Dupa ce am revenit ,iata commentul afisat .. Sa speram ca au reparat eroarea semnalata ..Iar eu o sa-l intreb pe baiatul meu ,ce inseamna”website supraincarcat”..
    pa!Hai ca parca vad ca azi o sa fie mai multa liniste ca de obicei .. pina se intoarce Moni de la Vilcea ,iar eu sa termin de pregatit si petrecut ,o masa festiva ptru ziua de nastere a „leului” meu ..

  16. stely Says:

    s-a reparat ,intrucit acest comentariu de incercare s-a afisat f.repede..

  17. monica Says:

    La multi ani ! Pentru sotul tau,Stely .Sa-ti traiasca si sa fie sanatos si tu cu copiii pe langa el; sa ramaneti cu totii voiosi si poate ne chemati ,daca nu la aniversare macar la inaugurare 😳
    Vad ca AVP nu se arata,asta insemnand ca nu se simte chiar bine.Sa-i dorim sanatate si…belele mai putine ,ca se cam tin de el,nu gluma!
    Eu plec in cateva ore spre Bucuresti si in sfarsit voi scapa de pc-ul lu’frate-miu, care dupa ce scriu un comment mi-l fura si-l ascunde unde nici dracii n-au ajuns.Mare-i gradina virtuala ! 😯

  18. stely Says:

    Multumesc frumos ,Monica ! Iar sotul meu, iata, imi spune sa-ti transmit sarutari de miini si… pe amindoi obrajii ; si bineinteles multe multumiri. Va intoacem si noi urarile de bine ,nu numai voua ci si intregii familii. Ei,da ,desigur ,speram ca mica noastra casuta de la tara ,va fi gata pina in toamna asta ,si de ce nu,sa va invitam la inaugurare..
    Te astept sa te intorci la PC -ul tau de la Bucuresti .Stiu cit de greu ti-a fost sa bloguiesti de pe alt calculator . Pe linga ca, ti se pare strain si chiar putin ostil ,dar parca nici inspiratia nu-ti vine atit de bine ca si la cel de acasa..
    Asadar ,te astept !

  19. AVP Says:

    buna ziua ! separe c-am scapat de operatie. azi noapte am avut dureri mari, ce-i drept, insa dimineata am costatat ca situatia nu s-a inrautatit, in sensul ca mana – mai precis zona cotului – nu s-a umflat si nici hematom nu am. parca si mobilitatea mainii s-a mai imbunatatit, dupa ce sotia mi-a dat cu niste alifii. ea insista totusi sa merg maine la chirurg, care sa-mi dea o trimitere la radiologie – nu stiu daca ma exista asa-ceva in oraselu nost -, insa io as prefera sa nu merg… in fine, vedem noi.

    la multi ani, draga stely, pentru leul tau ! sa fiti mereu sanatosi, voiosi si dragastosi, asa cum va simt io acum.

    din pacate, nu pot sa scriu decat cu o mana, mai precis un desti…

    si, da, cred ca un dracusor mi-a cotropit cele doo inboxuri, plus my dashboard – cam asa cum a patit goe -, insa io il las in plata domnului… in fond, n-am nemic de ascuns.

    ne mai vedem, ne mai vbim

  20. Goldmundr Says:

    Despre suferinta

    Intr-o Biserica s-a discutat despre suferinta,despre viata ca ceva….care nu e fair,despre societate in care cu greu gasim ceva bun si drept,dar mai ales despre Suferinta.Cand preotul a tacut,in sala s-a asezat linistea.Cineva a intrebat pe enoriasi daca au ceva de relatat despre …suferinta.
    Dupa mai multe ezitari,s-a sculat in picioare o fetita de 12 ani,fara par(dupa o chemoterapie)care a spus,trista:
    „De fapt ….nu vroiam sa iau cuvantul.”si s-a asezat delicat pe locul ei….Nimeni nu a mai adaugat ceva despre suferinta.
    Cineva mi-a spus ca atunci cand nu ma simt prea bine,cand bateriile optimismului sunt goale,sa vizitez un spital de copii…Of,Doamne!Aveti talent sa distrati copiii suferinzi?Stiti sa deveniti un clown in ochii copiilor suferinzi?Un mare compozitor roman si-a luat vioara si a cantat ranitilor….
    Of,Doamne!

    PS
    Azi plecam in concediu.Voi fi mai aproape de voi si totusi atat de departe,fara internet
    Sa ne revedem sanatosi pe aceasta minunata insula a lui AVP!

  21. Goldmundr Says:

    Multa sanatate AVP!
    La multi ani pentru sotul tau,Stely!
    Numai de bine

    Adrian R Apostol

  22. AVP Says:

    vacanta placuta, gold ! si sa te-ntorci sanatos !

  23. stely Says:

    AVP,
    In primul rind iti multumesc f.mult ptru urari si ptru gindurile bune pe care ni le adresezi .Sa dea Domnu’ sa fim, asa cum spui , sanatosi cit sa putem sa ne crestem nepotica ce o asteptam sa vina peste 5 luni si bineinteles inca alti nepoti care sunt in virtualitate ,deocamdata. 🙂
    Trebuie sa stii ca astazi l-am delectat pe sotul meu cu citeva „fabulutze” de pe „Aesopus altfel spus”.I-am citit cu intonatie 🙄 ,in special , „Daca nu stii sa faci ,macar taci” .Stiam ca o sa-i placa, intrucit el este un stupar pasionat inca din tinerete ..Iubeste albinutzele atit de mult incit ma cuprindea (tot in tinerete) deseori gelozia. 😳
    In al doilea rind ma bucur ca desi te-a durut cotul toata noaptea acum te-a mai lasat si asa chinuit ne-ai dat vesti despre tine ..Banuiesc ca tu poti sa -ti dai seama daca este cazul de radiografie ,dar citeodata nevestele au o intuitie mai buna si in consecinta ar trebui sa faci ceea ce dinsa iti spune.. Eu insami cind e cazul sunt gata oricind sa dau asemenea sfaturi ,dar cind e vorba de mine fac si eu exact ca tine .. Asa ca iti urez sa fie ca tine ,si miine daca nu si acum ,sa poti scrie si mult si bine.
    A,da .. M-ai facut curioasa ..Despre ce „dracusor ‘ care ti-a intrat in inboxuri vorbesti ? si cam de ce sa-l lasi in pace ?
    Nu inseamna ca s-a incalcat secretul corespondentei ?Una este blogul si platforma lui ,alta este un inbox.Cum adica sa-ti cotrobaie cineva prin corespondenta ? Nu crezi ca esti prea indulgent?

  24. stely Says:

    Goldmundr,
    Multumesc si tie ptru urari !Vacanta placuta si te asteptam sa vii mai repede cu aceleasi vorbe pline de bunatate si intelepciune .

  25. AVP Says:

    Stely, sa dea Domnul ! cat priveste stuparii, nu stiu de ce am perceptia ca sunt oamenii cei mai buni din lume…

    in privinta shpionului, ce-as phootea sa fac, in tara lu papura voda…? daca l-am reclamat pe trollu ala la romtelecom, ce-am obtinut ? daca l-as fi reclamat pe scucerai pt ca a avut immensu tupeu sa ma faca turnator, tocmai pe mine, ce obtineam, in tara judecatorilor-turnatori din romanica lu pesce…? covietuim impreuna cu trollii, hackerii, criminalii, tovii, sycofantii si baietiii, vba aia… (in orice caz, trollu din my inbox e un tip care ma stie bine, n-asa…? cand o va face pe-al dreq, o sa-mi construiesc alt mail or alt blog, si gata…)

    din pacate, scriu greu c-un singur dest… tocmai ma caznesc sa va pun alt topic nou, din texte vechi, dar nu stiu daca o sa reusesc…

  26. stely Says:

    AVP,
    As mai adauga la ceea ce spui tu si rabdarea,calmul si migala . Spre deosebire de mine ,care mi le pierd destul de repede ,mai ales cind e vorba de stupi si gradinarit..
    In ceea ce priveste trollul din inboxul tau , ma faci sa cred ca si tu il cunosti devreme ce nu reactionezi mai sever.
    Dar ceea ce spui este ma cam sperie -ca este asa cum i s-a intimplat lui Goe -adica sa-ti stearga blogul ? Pai ,blogul tau este o comoara pe linga cel al lui goe .. Al lui chiar merita sters cu toate comentariile alea mizerabile ..

  27. AVP Says:

    stuparii sunt savanti, in felul lor…

    stely, io imi salvez periodic blogul, pe suporturi inaccesibile spy-onilor. iar corespondenta se afla la destinatarii or expeditorii mei, dupa caz, naz si praz… Priculiciul din my inbox isi pierde vremea degeaba..

    postare noua.

  28. AVP Says:

    ieri noapte n-am dormit mai deloc. permiteti sa ma retrag.

  29. Enigma – It’s a small world « (b)Arca lui goE Says:

    […] cateva zile, un coleg din blogosfera (pe care il vom numi “A”) a re-publicat pe blogul sau un text mai vechi, de o sensibilitate aparte, despre care declara ca l-ar fi gasit, intamplator, […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s