Hysteria apocalipselor cum figuris

Savantii lu pesce wrote (de-un paregzamplu) : „Soarele în expansiune va transforma planeta într-un tăciune şi va face oceanele să se evapore. Soarele va atrage apoi treptat în mreje Pământul, iar peste alte 6,6 miliarde de ani îl va înghiţi complet, arată un studiu recent al Universităţii Sussex” Etc.

Că printre aşa-numiţii savanţi întâlnim unele dintre cele mai pure specimene de prostovani din câte s-egzistă nu mai e un secret pentru nimeni, de fapt… ; ca să nu mai vorbim de speriaţii de bombe din soiu’ ultrabisericos ori hystericos (alde saccsiv, apologeticum, bastovoi et compania, spre a ne referi doar la nebunii or zmecheroşii moscovari de pe wordpress.com, antiglobalişti – citeşte antiamericani😉 – in corpore, la care se uita tot felu de psihopati, habotnici sau pur si simplu gura-casca  or fazani), insi ce confundă teama lor inconştientă – în sens freudian, vezi bine – de a le intra Şarpele pe din dos cu Drakkula ori, exempli gratia, cu Xenu din lumea paralelă a faraonului Thla-la-la, ori, cum spuneam, cu Apocalipsa

Doar neşte copilaşi la minte sau egoişti infantili pot crede, de-un paregzamplu, că mortu’ se ridică din morminte ca un abur nici măcar fierbinte şi se duce să se-aşeze îngrozit sau cuminte – după caz, naz şi praz – în împărăţia sufletelor de pripas … ; după cum numai un încuiat sadea, care nu ştie ce-i lumeea asta, de unde vine şi unde se duce ea, numai un astfel de prichindel cu creier precar poate crede că Atomu Primar a plesnit la timpu zero primordial şi-a evoluat prin chaos apoi miliarde şi miliarde de ani pân’ la noi doar pentru a face fâs, preste un an sau doi, şi asta după ce Kosmosu va fi creat Planeta-Ou, iar în ea Homo Sapiens Sapiens va fi fost incubat, fiind deja sigur că Planeta Vie va evolua  până la punctu în care nu că Soarele-clocitoare sau altă becisnică – la ora aia – stea vor înghiţi Planeta mea şi-a ta, ci va fi invers, bey : Creatura ce se va dezvolta din Planeta Albastră va înghiţi într-un final şi Soarele, şi Metagalaxia hypervastă, aşa că mai slabiţi-mă cu apocalipsuţa voastră…😉

16 Răspunsuri to “Hysteria apocalipselor cum figuris”

  1. Sorin ILIESIU Says:

    Din adâncul sufletului mi-ar place să fie aşa cum spune magistral dl Padina atât din punct de vedere literar cât mai ales din perspectiva orgoliului omenesc născut din cel dumnezeiesc.

    Dar „Apocalipsa după Cioran”, filmul meu şi al dlui Liiceanu, începe cu următoarele citate din Ciroan:

    Istoria universală nu e altceva decât o repetare de catastrofe în aşteptarea unei catastrofe finale.

    Timp de milenii n-am fost decât muritori; iată-ne, în sfârşit, promovaţi la rangul de muribunzi.

    Nu suntem decât vestitorii, trompeţii unei Judecăţi fără Judecător.

    De-abia ieşit în stradă, exclam: Ce perfectă parodie a Infernului!

    Spectacolul omului – ce lucru scârbavnic!

    Cred în mântuirea omenirii, în viitorul cianurii.

  2. tatonulaa Says:

    PRO,
    Ai curaj să pui pariu cu mine asupra veridicităţii teoriei tale, tot atât de barii?
    Era cât pe ce să tastez în loc de barii, fistichii – un cuvânt des folosit de tine, având un înţeles „plenar”.

    PLENAR – un cuvânt care-mi displace profund dacă-i folosit aşa cum a început să fie folosit, precum

    EXPERTIZĂ – un alt cuvânt folosit aiurea, de puţină vreme – după părerea mea.

    Care dintre guvernele RO din ultimele două decenii are o expertiză mai mare în demoralizarea plenară a aplaudacilor încrezători?

    laplopulcuportocale fistichii,
    aşteptând să fie halite de soarele tot mai flămând ce se pregăteşte în timp, bătrâneşte, să participe la …….

    Reunirea pentru următoarea big bangeală, sau treacă în veşnica întunecoasă hibernare ….

    Am cam încurcat-o. Vai de noi!

    Totuşi, ţii pariul, PRO?

    O zi veselă tuturor!

  3. AVP Says:

    Draga prietene @SI, Cioran facuse din scepticismu-i stilat un manierism bine speculat-o-remunerat, de altfel, in care nu credea nici el cu adevarat, nici cel care l-o fi creat-incitat… E de domeniul evidentei ca lumea curge – in sensul sagetii timpului, biensur -, vine de undeva, evident dintr-un trecut comun, si se duce undeva, evident intr-un viitor comun, si ca o fi ea, lumeea asta, un sir de catastrofe cioraniene, insa toate catastrofele astea au un talc, un rost anume, pe care orb sa fii or prea egoist sa fii, ca sa nu-l vezi… De la simplicissima planula, stramosu nostrum din negura timpului, si pana la creierul gingas, hypercomplex, al copilasului ce se naste chiar in acest moment, iesind in spatiu-timp prin gaura de vierme a mamitzichii sale, e tontusi nu doar un car de ani, dar si un munte de grade de evolutie evident suitoare, indiferent ca unul naste si altu moare, unul e in plina splendoare, iar altu in plina duhoare, fiindca nu e vba de mine, de el/ea or de domnia ta, fratioare, si nici de-ale lui nea Cioran vorbe oricat de redundanto-stralucitoare, si de fapt vorbe goale, ci de cel ce face posibile toate astea, hic et nunc, respective de Planeta Ou din care mananc si plang, mananc, aloou…

    My friend Nichita spunea: „Eu nu sunt decat o pata de sange care vorbeste”… Io, mai modest, va spun ca nu sunt decat un pumn de pamant, unul dintre miriadele de clustere prin care Planeta Ou se pregateste sa treaca in nou-i stadiu de evolutie creatoare, asa-zicand dumnezeeste, dar care acusica pica de somn, fireste…🙂

    Dear @tatony, as avea coraj sa fac orisice pariu cu tine, cu conditia sa/nteleg mai bine pe ce si pentru ce sa pariem, bre… oops.

    Hai gandeste-te bine, caci pana maine seara mai e…🙂

    @Stely & @Mony, pana la urma o sa ma convingeti chiar si pe mine (carele stiti ce exigent sunt, n-asa…?) c-aveti oaresce dreptate, drea… Se duce dreaqului giudetzu, pardon, perfectiunea hartistica, cum ar venea… oops

    Hai pa

  4. stely Says:

    Eu ,dimpotriva ,cred ca istoria universului este o repetare de miracole in asteptarea miracolului final ..
    Asta ptru ca am citit „poema” lui AVP -„Planeta -Ou”.
    Astept insa filmul „-Apocalipsa dupa Cioran „..Poate schimbati un pic scenariul ..Plecati de la „Apocalipsa dupa Cioran ” in care sa introduceti elemente de groaza si terminati filmul cu ” Miracolul dupa AVP”-Reinvierea
    -un final fericit 🙂
    P.S.scuze AVP ! ,nu am putut sa ma abtin .. 😳

  5. stely Says:

    „Se duce dreaqului giudetzu, pardon, perfectiunea hartistica, cum ar venea…”
    Chestia asta va trebui s-o dezvolti mai bine ,dar miine ,bineinteles..Nu de alta ,dar nu am inteles ce ai vrut sa spui -Ede bine sau e de rau? 😳

  6. Sorin ILIESIU Says:

    @AVP Says: 3 august 2010 la 01:03
    Prefer „AntiApocalipsa dupa Padina”, „Apocalipsei dupa Cioran”. Doamne ajuta!

  7. Sorin ILIESIU Says:

    @stely Says:
    3 august 2010 la 01:14

    GENIALA replica pe care i-ati dat-o lui Cioran, supranumit „scepticul de serviciu al unei lumi în declin”, „nihilistul veacului”, „the king of pessimists”, „procurorul speciei umane în procesul interminabil care s-a deschis între om, Dumnezeu şi lume”:

    „Istoria universală nu e altceva decât o repetare de catastrofe în aşteptarea unei catastrofe finale” – Emil Cioran.

    „Istoria universului este o repetare de miracole in asteptarea miracolului final.” – Steliana Ionescu

  8. Hantzy Says:

    Tema e prea generoasa pentru 48 de ore!

    Hotarat, eu nu cred in 20122012, dar intr-o posibila tatala catastrofa n-am de ce sa nu cred. Nu pentru a infirma teoria lui AVP, dar nici neaparat pentru a confirma-o!

    Bazandu-ma pe cele ce-am citit despre evolutie sau creatie, mie mi-e clar ca doar catastrofele sunt initiatoarele schimbarilor si consider evolutia nu un proces lent si indelungat, asa cum am avea impresia, ci un proces brusc, catastrofic de trecere de la o stare de echilibru la o alta, circumstantializata de noile conditii de mediu.
    Intrebarea cea mai importanta imi pare a fi cea legata de sorgintea catastrofei, ea lamurind astfel si eterna intrebare evolutie sau creatie?
    Un argument in favoarea creationismului ar fi tocmai evolutia care, determinata catastrofic, n-ar mai fi de fapt evolutie, intrucat ecosistemele aflate intr-un echilibru perfect nu se modifica. Doar factorii perturbatori pot declansa un proces novator, insa rezultatul nu putem spune cu siguranta ca ar fi mai bun decat cel anterior. Ar fi deci comic a sustine ca asta e evolutie, intrucat semantic evolutie inseamna modificarea unui sistem catre un nivel superior. Insa din ce punct de vedere superior? Sapiens-sapiensi fiind, avem convingerea ca noile cuceriri tehnice sau gandirea abstracta ar insemna acest lucru. Dar daca ele sunt insotite de modificari profunde ale echilibrului ecologic, care sa conduca spre o noua catastrofa, atunci am putea vorbi fie de involutie, fie de pregatirea unei noi etape evolutive, antropic determinata. Involutia n-ar corespunde insa teoriei creationiste, considerata in acest caz.
    Ramane atunci varianta catastrofei antropice. Cum sigur un astfel de posibil scenariu nu este deliberat, atunci se pare ca „goana dupa infinit”, ce ne anima specia, e un soft sau macar o rutina instalata in cortex de Creator. Cu ce scop? Care altul decat cel tocmai amintit, de pregatire a unei schimbari, care sa permita aparitia lui Sapienssisimum. Sau, varianta pesimista, care sa duca la extinctie, urmata de inghitirea calculata a planetei in 6,6 mld ani.
    Insa, pentru ca am mers pe acest fir, bazandu-ne pe varianta creationista, atunci apare automat intrebarea: La ce ar folosi Creatorului varianta absoluta? Personal, nu vad decat un singur raspuns: generarea lui Sapienssisimum, ca si in cealalt caz, dar nu pe Terra!
    Am citit acum vreo 15 ani o nuvela SF in care, prin anii 3000 AD, o nava spatiala atinge un punct indepartat in univers si descopera o planeta moarta, dar candva locuita de o civilizatie ce parea perfecta. Un meteorit insa a pus capat perfectiunii respective lovind Soarele acelei planete. Preotul echipajului incepe a se indoi de existenta divina, care a putut permite o asemenea catastrofa. Insa masurarile ulterioare efectuate releva un fapt extraordinar: explozia produsa de impactul cu meteoritul ar fi fost vizibila de pe Pamant la 0 AD.
    Aceasta poveste imi sugereaza o tipologie divina empirica, bazata pe experiente si extrapoland varianta Europei ca leagan al culturii, inabusita insa de intretesatura incapabila a se mai desteleni, a exportat in Lumea Noua intregul sau know-how, care a inflorit pe un taram inca virgin, facand posibil modernismul actual. Poate ca eclozarea Oului lui AVP nu va conduce doar la aparitia unui hominid cu noi talente, ci si a unei noi lumi, a unui nou Ou. Mai apropiat de perfectiune!

  9. stely Says:

    Sorin Iliesiu,
    Multumesc ,dar s-ar putea ca multi sa ma faca tinta unor ironii – prin alaturarea gindurilor mele spuse spontan,in miez de noapte – celor ale lui Emil Cioran- o somitate intelectuala ,chiar daca este considerat „nihilistul veacului”..
    Este adevarat ,insa ,un singur lucru : daca E.Cioran este „nihilistul veacului” ,imi permit sa-l consider si eu pe AVP – „optimistul veacului”.
    Iata argumentul meu ,cules la intimplare din poemul -Planeta Ou -care dupa ce l-am citit de mai multe ori , mi-a insuflat optimismul si bucuria Invierii mele prin „next generations” si a Renasterii miraculoase ..
    „Deschide fereastra fratre !”
    ……”şi-apoi deodată – baaaaaaaaaaaang…!, ţi se va părea c-ai auzi şi vei vedea fulgerător apoi cum toate cerurile o vor lua la goană nebună către tine, observatorule, spre “viitor” înapoi, iar după nici o clipită hypertrăită te şi pomeneşti cu cerurile astea toate, globulare, eliptice ori spiralate ca un gigantic crotal subt picioarele tale desculţe sau în papuci de pâslă-ncălţate, halal…! , şi-atunci deschide-ţi fereastra, fratre (window…!, căci doar eşti la marele bal virtual, n-aşa…?) şi-o vei vedea în pragu-ţi chiar pre maica preacurată, deodată, zâmbindu-ţi nesfârşit de blând şi părând a ţine la ţâţa-i radiind înstelată pe fiu’ or’ – cum ar veni – pe fiica-i adevărată, adicatelea planeta albastră, asta a noastră, sugând galeş din dumnezeeasca-i colastră…”

  10. AVP Says:

    Dl Sorin Iliesiu – ma tem ca Cioran e mai mult celebru, decat – cu adevarat – mare… oops Am inteles insa ca scrie mumos in frantuzeste. Asa o fi ?🙄

    @Stely, „Deschide fereastra, fratre” nu face parte propriu-zis din „Planeta-Ou”, ci din addenda la „Planeta”, putand intra, sa zicem, intr-o carte cu acest nume… In Planeta-Ou vor fi incluse doar „Canturile” – deocamdata 5, insa io planuiesc 51…oops – si „Ipoteza kosmosului germinativ”

    @Hantzy – nu intereseaza, in spetza, ce anume determina evolutia: acumularile linistite, ori salturile catastrofice ; io am in vedere exclusiv conceptul filosofic (dialectic, mai precis) de evolutie vs revolutie etc.

    Sper ca n-ai uitat, din prelegerile mele anterioare, ca dupa ce ganditorii vechi pusesera Pamantul – depre care ei nici macar nu ghiceau ca e un glob…oops – in centrul lumii (geocentrismul), iar ganditorii moderni l-au asezat langa un Soare oarecare, la periferia unei galaxii nici prea prea, nici foarte foarte, facandu-l pierdut in immensitatea constelatiilor nenumarate, io, poeselu ista de care aveti astazi parte, l-am scos de-acolo si l-am repus nu in centrul universului, ci in Vârfu lui, numindu-l Planeta-Ou a viitorului, cea mai a dreakului – vba vine…oops – din cate exista pe fatza universului, in care si din care se va replamadi esentza or samantza Lui, adicatelea a Celui care a plesnit la-nceputa Big-Bangului…

    Or, daca privesti din varful cel mai nalt al Cerului, al Imparatiei Domnului, cum ii zic unii, respectiv de pe Planeta-Ou – cum ii zic io varfului Everest al lu Dzeu -, asa se vede, aloou…: ca totul a inceput de la nimic, de la zero infinit, s-a invartosat prin Big Bangul de neinchipuit si-a ajuns, dupa prefacerii spatio-temporale de nivel nu catastrofic, cum zici matale, ci apocaliptic, tale-quale, in al creierului omenesc spic si-n comunitatea creierelor reunite intr-un glob pamantesc mirific…

    Dar sunt nevoit a ma intrerupe aci, aloo, spre a va anunta o…

    POSTARE NOUA🙂

    ps. Io revin spre seara, dupa o raita prin realitatea primordiala…oops

  11. Sorin ILIESIU Says:

    @AVP Says: 3 august 2010 la 14:23

    Citez din teza mea de doctorat despre funcţia narativă a imaginii de film, teză susţinută în 2005:

    Inclusiv din perspectiva funcţiei narative a imaginii, filmul documentar “Apocalipsa după Cioran” – realizat împreună cu Gabriel Liiceanu – este printre cele mai elaborate de mine.
    Înainte de toate, munca la acest film a însemnat o dificilă detaşare de propria persoană, un fel de transfer de personalitate. Am încercat să împart discursul narativ al filmului în două jumătăţi: cea reprezentată de personalitatea lui Cioran, şi cea în care mi-am propus să mă includ – reprezentată de spectatorul virtual al lui Cioran.
    Căutarea echivalentului vizual al universului cioranian a însemnat încercarea de a traduce în imagini ceva aproape intraductibil. Efortul de a intra în eul lui Cioran, pentru a-l înţelege şi a-l face înţeles de spectatorii viitorului film, a însemnat un pariu esenţial. Pe de altă parte, acest demers a reprezentat o încercare de dedublare. Dacă am reuşit câte ceva din toate acestea este pentru că, asemenea multora dintre cititorii lui Cioran, m-am regăsit în multe din gândurile şi obsesiile lui. Această regăsire este firească tocmai pentru că Cioran gândeşte şi formulează întrebările şi răspunsurile noastre fundamentale; toate sau aproape toate. Le rosteşte răspicat, cu orgoliu omenesc şi graţie dumnezeiască. În ultimă instanţă, Cioran e genial tocmai pentru că a reuşit să se identifice cu noi, prin ce a gândit şi cum a formulat ceea ce a gândit. Tentativa noastră de identificare cu Cioran este înlesnită tocmai de el însuşi, cel care exprimă o parte din eul nostru. Filmul a fost o încercare de a face conştientă componenta cioraniană prezentă în noi. În primul şi în ultimul rând, am considerat că filmul trebuie să fie de fapt al lui Cioran, nu al nostru.
    Întotdeauna când faci un film te gândeşti la spectator. Mesajul lui Cioran este extrem de grav şi adresat tuturor. Ne-am propus să fim mediatorii fideli ai acestui mesaj către cei dispuşi să se regăsească în gândurile care l-au obsedat pe Cioran cu o intensitate extremă, gânduri care ne dau târcoale tuturor chiar dacă nu avem graţia de a le rosti precum Cioran.

  12. Maria Says:

    Buna seara!
    Am cumparat caseta cu filmul documentar ,,Apocalipsa dupa Cioran” de indata ce a aparut. Nici nu mai tin minte de cate ori am vizionat filmul pana acum. De fiecare data il simt pe Cioran aproape si cred ca acesta este unul dintre meritele de exceptie ale peliculei. Am regasit in fluxul naratiunii cinematografice toate cele trei mari teme-obsesii cioraniene: alungarea din Paradis, din somn si din destin. S-au relevat deopotriva omul fara destin si ganditorul confruntat cu un secol devorator de energii, devastator pentru insul vulnerabil. La fel ca in celebrele ,,Convorbiri cu Cioran”, am regasit in film niste inceputuri, premise ale devenirii ulterioare concentrate in imagini motivice cu certe semnificatii (nostalgia copilariei, peregrinarile tanarului insomniac, o anumita fascinatie a mortii, exilul, creatia, izgonirea din limba natala si adoptarea limbii franceze, infernul cotidian).
    In ce priveste cartile sale, recunosc ca nu le-am citit inca pe toate. Insa ceva imi vine acum in minte datorita unei observatii a domnului Viorel Padina, referitoare la manierismul scepticismului cioranian. Nu stiu cat de mult va fi crezut cu adevarat Cioran in acesta, dar cu certitudine el exista. Ma gandesc la un alt chip al scriitorului, mai putin cunoscut, desprins din scrisorile catre Relu Cioran sau din evocarile diaristice ale Jeniei Acterian. Desigur, perspectivele sunt diferite si trebuie pastrata prudenta in privinta asocierii textelor. Dar ceea ce surprinde in ,,Scrisori catre cei de-acasa” este un soi de dualitate, caci randurile cartii ofera revelatia unui om preocupat de viata, manifestand o grija deosebita pentru sanatatea celor apropiati, bine ancorat in realitatile pe care filosoful le refuza sau le asociaza conflictual fiintei sale. E un subiect destul de complicat chiar si pentru un bun cunoscator al operei cioraniene.

  13. Sorin ILIESIU Says:

    @Maria Says:4 august 2010 la 00:43
    Va multumesc.
    In curand vom relansa filmul pe DVD. Acum lucrez la un poster de 100/70 cm dedicat lui Cioran, cu 24 de imagini – stop-cadre facute de mine din filmarea cu Cioran. Unele au fost si pe coperta casetei VHS cu filmul ,,Apocalipsa dupa Cioran”. Cateva „maxime” din Cioran vor fi intre fotografii, in franceza, romana si engleza. Sunt sigur ca posterul va fi lipit pe multe usi ale camerelor din caminele studentesti.

  14. Hantzy Says:

    (…) io, poeselu ista de care aveti astazi parte, l-am scos de-acolo si l-am repus nu in centrul universului, ci in Vârfu lui, numindu-l Planeta-Ou a viitorului,

    @AVP,
    inainte de a da la facultate, credeam ca detin rezolvarea oricarui mecanism. Imi imaginam o multime de optimizari ale aparatelor din jur si abia asteptam absolvirea pentru a le materializa. Ciudat, pe masura ce invatam mai mult, realizam ca sunt tot mai prost si renuntam rand pe rand la dispozitivele imaginate. Dinamica, momentele de inertie polare sau axiale, acceleratiile de tont felu’, precum si limitele tehnologice impuneau o anumita forma componentelor ce le inchipuisem pana atunci doar static. Am simtit ca devin mai exact, mai experimentat, dar am pierdut fantezie. Si-mi pare rau!
    E frumos ca mata poti crede ca nu doar tu, ci intregul Ou e Everestul!

  15. Maria Says:

    @Sorin ILIESIU Says:4 august 2010 la 02:42
    Ma bucura vestea relansarii filmului pe DVD! In acest format digital nu il aveam si singura posibilitate de a-l urmari astfel era prin intermediul fragmentelor postate pe net, din pacate fara acuratetea originalului. Ideea realizarii unui poster, pe care ma gandesc ca-l veti distribui odata cu relansarea DVD-ului mi se pare extraordinara. Privesc cele 11 ipostaze ale lui Emil Cioran de pe coperta a IV-a a casetei si descopar uluitoarea complexitate a ganditorului, expresivitatea chipului si a fiecarui moment captat in imagine. Recitesc ,,Amurgul gandurilor” privind aceste stop-cadre si incerc un joc al asocierilor intre cuvant si imagine, alaturand fiecarei fotografii o maxima sau un grupaj de maxime. Cea mai reusita mi se pare cea din dreapta, din al treilea rand, cu o privire care cuprinde toate adancimile lumii, vazute si nevazute, intuind suprematia si privilegiile poeziei in contrast cu deziluziile filosofiei. Si cer permisiunea a -i reda gandurile, caci sunt prea frumoase:

    ,,Cand citesti pe filosofi, uiti inima omeneasca, iar cand citesti pe poeti, nu stii cum sa te scapi de ea.
    Filosofia e prea suportabila. Acesta-i marele ei defect. E lipsita de patima, de alcool, de dragoste.
    Fara poezie, realitatea-i un minus. Tot ce nu-i inspiratie e deficienta. Viata, si cu atat mai mult moartea, sunt stari de inspiratie.
    Lesinul tuturor oamenilor, in urechi si inimi agonizand de poezie…”.

    M-am lungit putin la gand, dar orice subiect despre Emil Cioran imi isca frumoase nostalgii. In anul de studii postuniversitare, intr-un timp mirabil al vietii universitare romanesti, am facut un semestru intreg un curs intitulat chiar asa: ,,Emil Cioran”…

  16. Sorin ILIESIU Says:

    Maria Says: 4 august 2010 la 14:03

    Va multumesc. Sper sa va pot oferi cateva DVD-uri si postere.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s